Practicile epocii ignoranței

Chestiunea a nouăzeci și șaptea

Fălirea cu faptul că sunt urmașii profeților. Allah a răspuns prin cuvintele Sale: «Aceasta este o comunitate care a trecut. Ei îi revine ceea ce a agonisit.» (Al-Baqarah 2:134).

Comentariul

Printre practicile fiilor lui Israel se află fălirea că sunt urmașii profeților, fără să-i urmeze, mai ales pe ultimul dintre profeți, Muḥammad ﷺ. Ei aveau datoria să-l urmeze. Dacă însă spun: „Noi suntem urmașii profeților” și se mulțumesc cu aceasta, fără să-i urmeze, Allah le-a răspuns prin cuvintele Preaînaltului:

Aceasta este o comunitate care a trecut. Ei îi revine ceea ce a agonisit.

Omul este judecat după propria sa faptă, nu după fapta altuia. Profeții, pacea și binecuvântarea fie asupra lor, sunt cele mai de seamă făpturi, dar aceasta nu le folosește urmașilor lor dacă nu-i urmează. Faptele profeților le aparțin lor, iar vouă vă aparțin faptele voastre. La fel este oricine se fălește cu faptele părinților și bunicilor săi, că au fost oameni drepți și învățați, socotind că aceasta îl scutește de a făptui el însuși, precum cei care se revendică de la familia Profetului și socotesc că apartenența la familia Profetului le este de ajuns, fără să împlinească ei înșiși fapte bune. Și aceasta ține de același lucru.

La fel sunt cei care caută un mijloc de apropiere prin fapta Profetului, prin rangul Profetului ori prin fapta apropiaților lui Allah sau a oamenilor drepți. Ce legătură au ei cu fapta altuia? Fapta acelora le aparține lor, iar fapta ta îți aparține ție. Fapta lor nu-ți folosește. În Ziua Învierii, nimeni nu-i folosește altuia:

Ei îi revine ceea ce a agonisit și împotriva ei este ceea ce a săvârșit.

În Ziua Învierii nu-ți folosesc decât faptele tale.

Ei îi revine ceea ce a agonisit, iar vouă vă revine ceea ce ați agonisit. Nu veți fi întrebați despre ceea ce făceau ei.

În aceasta se află un răspuns pentru cei care caută un mijloc de apropiere prin apropiații lui Allah și prin oamenii drepți ori prin rangul lor, sau se mulțumesc cu apartenența la oamenii drepți ori la profeți, sau cu înrudirea cu ei, fără să făptuiască pentru ei înșiși. El ﷺ spune: „O, qurayšiți! Răscumpărați-vă sufletele! Nu vă pot fi de niciun folos înaintea lui Allah. O, ʿAbbās, unchi al Trimisului lui Allah! O, Ṣafiyyah, mătușă a Trimisului lui Allah! Nu vă pot fi de niciun folos înaintea lui Allah. O, Fāṭimah, fiica lui Muḥammad! Cere-mi din averea mea cât voiești; nu-ți pot fi de niciun folos înaintea lui Allah.” ⁶⁵ Trimisul le spune celor mai apropiați oameni ai săi: „Nu vă pot fi de niciun folos înaintea lui Allah.” Faptul că vă revendicați de la Trimis, că sunteți rude ale Trimisului ori rude ale apropiaților lui Allah și ale oamenilor drepți, ori că vă căutați un mijloc de apropiere prin rangul lor, nu vă folosește cu nimic.

Despre Ziua Învierii, Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, spune:

În Ziua în care niciun suflet nu va putea face nimic pentru alt suflet. Porunca, în acea Zi, Îi aparține lui Allah.

Preaînaltul a spus și:

În Ziua în care omul va fugi de fratele său, de mama sa și de tatăl său, de soția sa și de fiii săi. Fiecare dintre ei va avea în acea Zi o grijă care îi va fi de ajuns.

Fiecare va fi preocupat de sine, până și ʿĪsā, pacea fie asupra lui, va spune: „Doamne, nu Te rog pentru Maryam, care m-a născut! Sufletul meu, sufletul meu!”