Text integral · Pasaje · 17
Socotirea drept fals a ceea ce urmează cei slabi
A opta chestiune
الاسْتِدْلاَلُ عَلَى بُطْلاَنِ الشَّيْءِ بِأَنَّهُ لَمْ يَتَبِّعْهُ إِلاَّ الضُّعَفَاءُ، كَقَوْلِهِ: ﴿أَنُؤْمِنُ لَكَ وَٱتَّبَعَكَ ٱلْأَرْذَلُونَ﴾ [الشعراء: ١١١] وَقَوْلُهُ: ﴿أَهَـٰٓؤُلَآءِ مَنَّ ٱللَّهُ عَلَيْهِم مِّنۢ بَيْنِنَآ﴾ [الأنعام: ٥٣] ،
Socotirea unui lucru drept fals fiindcă nu îl urmează decât cei slabi, precum în cuvintele Sale: «Oare să credem în tine, când cei mai de jos te-au urmat?» (Ash-Shuʿarāʾ 26:111). Și în cuvintele Sale: «Oare aceștia sunt cei pe care Allah i-a binecuvântat dintre noi?» (Al-Anʿām 6:53).
فَرَدَّ اللهُ بِقَوْلِهِ: ﴿أَلَيْسَ ٱللَّهُ بِأَعْلَمَ بِٱلشَّـٰكِرِينَ﴾ [الأنعام: ٥٣] .
Allah le-a răspuns prin cuvintele Sale: «Oare nu îi cunoaște Allah cel mai bine pe cei recunoscători?» (Al-Anʿām 6:53).
Comentariul
Această chestiune este opusul celei dinainte, în care puterea era invocată drept dovadă că cei care o au urmează adevărul. În această chestiune ei invocă slăbiciunea drept dovadă că cei slabi nu urmează adevărul: dacă ar urma adevărul, nu ar fi slabi. Aceasta este măsura oamenilor din Jāhiliyyah pentru deosebirea adevărului de falsitate. Ei nu știu că puterea și slăbiciunea sunt în mâna lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, că cel slab poate urma adevărul deși este slab și că cel puternic poate urma falsitatea. Acesta a fost raționamentul poporului lui Nūḥ când i-a chemat la Allah:
﴿قَالُوٓا۟ أَنُؤْمِنُ لَكَ وَٱتَّبَعَكَ ٱلْأَرْذَلُونَ﴾
Au spus: Oare să credem în tine, când cei mai de jos te-au urmat?
(Ash-Shuʿarāʾ 26:111),
adică cei slabi dintre noi. Dacă ai urma adevărul, te-ar urma cei puternici. Iar în celălalt verset:
﴿وَمَا نَرَىٰكَ ٱتَّبَعَكَ إِلَّا ٱلَّذِينَ هُمْ أَرَاذِلُنَا بَادِىَ ٱلرَّأْىِ﴾
Nu vedem să te fi urmat decât cei mai de jos dintre noi, la prima vedere
Coran, 11:27 · fragment
, adică cei fără judecată sunt cei care te-au urmat, fără chibzuință și fără să cugete.
Tot astfel, asociaționiștii din vremea Trimisului lui Allah ﷺ îi luau în râs pe credincioșii slabi: pe Bilāl, Salmān, ʿAmmār ibn Yāsir, pe tatăl și pe mama acestuia. Îi luau în râs pe companionii slabi, încât au spus: nu stăm cu tine câtă vreme aceștia sunt la tine; rânduiește-ne o adunare aparte de a lor, ca să putem vorbi cu tine. Profetul ﷺ, din dorința sa de a-i călăuzi, a vrut să le rânduiască o adunare aparte. Atunci Allah, Preamăritul și Preaînaltul, l-a mustrat prin cuvintele Sale:
﴿وَلَا تَطْرُدِ ٱلَّذِينَ يَدْعُونَ رَبَّهُم بِٱلْغَدَوٰةِ وَٱلْعَشِىِّ يُرِيدُونَ وَجْهَهُۥ ۖ مَا عَلَيْكَ مِنْ حِسَابِهِم مِّن شَىْءٍ وَمَا مِنْ حِسَابِكَ عَلَيْهِم مِّن شَىْءٍ فَتَطْرُدَهُمْ فَتَكُونَ مِنَ ٱلظَّـٰلِمِينَ وَكَذَٰلِكَ فَتَنَّا بَعْضَهُم بِبَعْضٍ لِّيَقُولُوٓا۟ أَهَـٰٓؤُلَآءِ مَنَّ ٱللَّهُ عَلَيْهِم مِّنۢ بَيْنِنَآ﴾
Nu îi alunga pe cei care Îl cheamă pe Domnul lor dimineața și seara, dorind Fața Sa. Nu îți revine nimic din socoteala lor și nu le revine nimic din socoteala ta. Dacă i-ai alunga, ai fi dintre cei nedrepți. Astfel i-am pus la încercare pe unii prin alții, ca să spună: Oare aceștia sunt cei pe care Allah i-a binecuvântat dintre noi?
(Al-Anʿām 6:52–53). · fragment
Cuvintele lor:
﴿أَهَـٰٓؤُلَآءِ مَنَّ ٱللَّهُ عَلَيْهِم مِّنۢ بَيْنِنَآ﴾
Oare aceștia sunt cei pe care Allah i-a binecuvântat dintre noi?
Coran, 6:53 · fragment
se referă la companionii slabi. Spuneau că aceștia nu ar putea să le-o ia înainte către bine:
﴿لَوْ كَانَ خَيْرًا مَّا سَبَقُونَآ إِلَيْهِ﴾
Dacă ar fi fost un bine, nu ne-ar fi luat-o înainte către el.
Coran, 46:11 · fragment
Asemenea lor sunt astăzi cei care îi descriu pe învățați drept lipsiți de judecată și gândire, cu o vedere îngustă, închistați și aspri, precum și celelalte lucruri pe care le spun.
Șeicul nu a scris aceste chestiuni doar ca istorie, ci ca avertizare: oamenii să fie preveniți împotriva acestor lucruri, fiindcă ele fac parte din practicile Jāhiliyyah.