Text integral · Pasaje · 40
Tăgăduirea hotărârii lui Allah
Chestiunea a patruzeci și treia
جُحُودُ القَدَرِ .
Tăgăduirea predestinării.
Comentariul
Predestinarea înseamnă cunoașterea lucrurilor de către Allah, hotărârea lor de către El — Mărețul și Preaînaltul — înainte ca ele să se petreacă, înscrierea lor în Tabla Păstrată și apoi crearea lor de către El. Credința în aceasta este unul dintre cei șase stâlpi ai credinței. El ﷺ a spus: „Credința înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și în Ziua de Apoi și să crezi în predestinare, cu binele și răul ei.” 38
Preaînaltul a spus:
﴿إِنَّا كُلَّ شَىْءٍ خَلَقْنَـٰهُ بِقَدَرٍ﴾
Noi am creat fiecare lucru după o măsură hotărâtă.
(Al-Qamar 54:49).
Hotărârea lucrurilor ține de faptele lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Nimic nu se petrece în stăpânirea Sa fără ca El, Slavă Lui, să-l fi hotărât și să-l fi voit. Allah a cunoscut ceea ce a fost și ceea ce va fi, prin știința Sa veșnică, pe care o are dintotdeauna și pentru totdeauna. Apoi a înscris acestea în Tabla Păstrată. Preaînaltul a spus:
﴿مَآ أَصَابَ مِن مُّصِيبَةٍ فِى ٱلْأَرْضِ وَلَا فِىٓ أَنفُسِكُمْ إِلَّا فِى كِتَـٰبٍ مِّن قَبْلِ أَن نَّبْرَأَهَآ﴾
Nicio nenorocire nu se abate asupra pământului și nici asupra voastră fără să fie într-o Carte, înainte ca Noi s-o aducem la existență
(Al-Ḥadīd 57:22), · fragment
adică s-o creăm. «Aceasta Îi este ușor lui Allah.» (﴿إِنَّ ذَٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ يَسِيرٌ﴾) (Al-Ḥadīd 57:22). Profetul ﷺ spune: „Să știi că ceea ce te-a atins nu putea să te ocolească, iar ceea ce te-a ocolit nu putea să te atingă.” 39 „Calemurile au fost ridicate și filele s-au uscat.” 40 Nimic nu se petrece decât prin voința lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, și nimic nu apare fără ca Allah să fie Creatorul său.
﴿ٱللَّهُ خَـٰلِقُ كُلِّ شَىْءٍ﴾
Allah este Creatorul tuturor lucrurilor.
(Az-Zumar 39:62). · fragment
El a creat binele și răul și a hotărât binele și răul. Acestea sunt numite treptele credinței în predestinare:
În primul rând: credința că Allah a cunoscut toate lucrurile.
În al doilea rând: că Allah a înscris toate lucrurile în Tabla Păstrată.
În al treilea rând: credința că Allah a voit tot ceea ce se petrece în acest univers; nimic nu se petrece decât prin voința Sa, Slavă Lui, Preaînaltul.
În al patrulea rând: credința că Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și că El este Chezaș peste toate.
Aceasta este credința în predestinare. Oamenii din perioada ignoranței tăgăduiau predestinarea, iar dovada sunt trei versete din Coran. Primul se află în sura Al-Anʿām:
﴿سَيَقُولُ ٱلَّذِينَ أَشْرَكُوا۟ لَوْ شَآءَ ٱللَّهُ مَآ أَشْرَكْنَا وَلَآ ءَابَآؤُنَا وَلَا حَرَّمْنَا مِن شَىْءٍ﴾
Cei care Îi fac asociați vor spune: Dacă Allah ar fi voit, nici noi și nici părinții noștri nu I-am fi făcut asociați și nu am fi oprit nimic.
(Al-Anʿām 6:148). · fragment
În sura An-Naḥl:
﴿وَقَالَ ٱلَّذِينَ أَشْرَكُوا۟ لَوْ شَآءَ ٱللَّهُ مَا عَبَدْنَا مِن دُونِهِۦ مِن شَىْءٍ نَّحْنُ وَلَآ ءَابَآؤُنَا وَلَا حَرَّمْنَا مِن دُونِهِۦ مِن شَىْءٍ﴾
Cei care Îi fac asociați au spus: Dacă Allah ar fi voit, nici noi și nici părinții noștri nu am fi adorat nimic în afara Lui și nu am fi oprit nimic fără El.
(An-Naḥl 16:35). · fragment
Iar în sura Az-Zukhruf:
﴿وَقَالُوا۟ لَوْ شَآءَ ٱلرَّحْمَـٰنُ مَا عَبَدْنَـٰهُم﴾
Au spus: Dacă Cel Milostiv ar fi voit, nu i-am fi adorat.
(Az-Zukhruf 43:20). · fragment
Învățații au două opinii în explicarea acestor versete:
Prima opinie: prin vorbele lor
﴿لَوْ شَآءَ ٱللَّهُ﴾
Dacă Allah ar fi voit
(Al-Anʿām 6:148) · fragment
se are în vedere negarea predestinării. Ei spun: dacă Allah ar avea voință, nu ne-ar fi lăsat să facem aceste lucruri. Scopul lor este să nege predestinarea și să susțină că ei fac aceste lucruri fără voința lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Au negat predestinarea și și-au atribuit aceste fapte lor înșiși și independenței lor. Aceasta este întocmai doctrina muʿtazilah, fiindcă ei spun că Allah nu are voință în privința necredinței, credinței, binelui și răului, ci acestea sunt făcute de oameni. Astfel, muʿtazilah au spus ceea ce spuneau oamenii din perioada ignoranței.
A doua opinie: prin vorbele „Dacă Allah ar fi voit, nu I-am fi făcut asociați” se are în vedere că Allah, Mărețul și Preaînaltul, este mulțumit de aceste fapte ale noastre, fiindcă, dacă nu ar fi mulțumit, nu ne-ar fi lăsat să le facem. Astfel, ei cred în predestinare, dar o folosesc drept argument ca să-și îndreptățească necredința. Ba chiar ajung să spună: „Aceasta este ascultare față de Allah, fiindcă Allah a voit, iar noi am ascultat voința și hotărârea Sa.”
A doua opinie — folosirea predestinării ca argument pentru fapta lor urâtă, susținând că Allah a voit-o de la ei — este doctrina jabriyyah. Aceștia au afirmat predestinarea și au folosit-o drept argument ca să socotească bune faptele lor urâte. Ei spun că omul este constrâns în faptele sale. În aceasta sunt moștenitorii oamenilor din perioada ignoranței.
Versetul arată unul dintre două înțelesuri: fie negarea predestinării, fie afirmarea ei și folosirea acesteia ca argument împotriva lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Allah le-a răspuns prin vorbele Sale:
﴿قُلْ هَلْ عِندَكُم مِّنْ عِلْمٍ فَتُخْرِجُوهُ لَنَآ﴾
Spune: Aveți vreo știință pe care să ne-o arătați?
(Al-Anʿām 6:148). · fragment
Adică: ce dovadă aveți pentru această afirmație, anume că Allah nu a voit această necredință?
Iar potrivit celei de-a doua explicații: care este dovada că Allah este mulțumit pentru voi cu aceste fapte, cu această necredință, cu această asociere și cu aceste fapte rușinoase? Ce dovadă aveți că Allah le încuviințează? Unde este dovada?
﴿هَلْ عِندَكُم مِّنْ عِلْمٍ فَتُخْرِجُوهُ لَنَآ ۖ إِن تَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ وَإِنْ أَنتُمْ إِلَّا تَخْرُصُونَ قُلْ فَلِلَّهِ ٱلْحُجَّةُ ٱلْبَـٰلِغَةُ ۖ فَلَوْ شَآءَ لَهَدَىٰكُمْ أَجْمَعِينَ﴾
Aveți vreo știință pe care să ne-o arătați? Voi nu urmați decât presupunerea și nu faceți decât să născociți. Spune: A lui Allah este dovada deplină! Dacă ar fi voit, v-ar fi călăuzit pe toți.
(Al-Anʿām 6:148–149). · fragment
Allah, Mărețul și Preaînaltul, îl călăuzește pe cine voiește și îl lasă în rătăcire pe cine voiește, potrivit înțelepciunii Sale, Slavă Lui, Preaînaltul. El știe cine merită călăuzirea și cine nu o merită și nu așază călăuzirea decât la locul ei potrivit și cuvenit. Le-a răspuns că, dacă ar fi fost mulțumit de faptele lor, nu ar fi trimis mesagerii ca să osândească asocierea și să poruncească monoteismul:
﴿وَلَقَدْ بَعَثْنَا فِى كُلِّ أُمَّةٍ رَّسُولًا أَنِ ٱعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ وَٱجْتَنِبُوا۟ ٱلطَّـٰغُوتَ﴾
Noi am trimis în fiecare comunitate un trimis: Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāġūt!
(An-Naḥl 16:36). · fragment
Dacă ar fi fost mulțumit de adorarea lui ṭāġūt și de necredință și asociere — așa cum pretindeți —, nu ar fi trimis mesagerii să le interzică. Aceasta dovedește că El nu încuviințează necredința, asocierea, păcatele și încălcările, ci le urăște și le osândește, Slavă Lui, Preaînaltul.
Tot astfel, în sura Az-Zukhruf le-a răspuns prin vorbele Sale:
﴿مَّا لَهُم بِذَٰلِكَ مِنْ عِلْمٍ ۖ إِنْ هُمْ إِلَّا يَخْرُصُونَ﴾
Ei nu au nicio știință despre aceasta. Nu fac decât să născocească.
(Az-Zukhruf 43:20). · fragment
Și prin vorbele Sale:
﴿هَلْ عِندَكُم مِّنْ عِلْمٍ فَتُخْرِجُوهُ لَنَآ﴾
Aveți vreo știință pe care să ne-o arătați?
(Al-Anʿām 6:148). · fragment
Ei Îi atribuie lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, vorbe despre lucruri pe care nu le cunosc. Despre acestea nu este îngăduit să se vorbească decât pe temeiul unei dovezi de la Legiuitor, din Cartea lui Allah și din Sunnah Trimisului Său ﷺ. În ele nu se iau ca temei rațiunea, ideile și părerile.
Notele originale
Relatat de Muslim (nr. 8). Vezi și Al-Bukhārī (nr. 50) și Muslim (nr. 10).
Relatat de Abū Dāwūd (5/51–52, nr. 4699 și 4700) și Ibn Mājah (1/59–60, nr. 77).
Fragment din hadithul în care Trimisul lui Allah ﷺ îi dă sfaturi lui Ibn ʿAbbās: „Băiete, te voi învăța câteva cuvinte…” Relatat de Aḥmad (1/293). Șeicul Aḥmad Šākir l-a declarat autentic (nr. 2669), la fel și șeicul Al-Albānī în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (nr. 7957).