Text integral · Pasaje · 20
Invocarea unei scuze false pentru neprimirea adevărului
A cincisprezecea chestiune
اعتذارهم عن اتباع ما آتاهم الله بعدم الفهم، كقوله ﴿وَقَالُوا۟ قُلُوبُنَا غُلْفٌۢ﴾ [البقرة: ٨٨] ، ﴿يَـٰشُعَيْبُ مَا نَفْقَهُ كَثِيرًا مِّمَّا تَقُولُ﴾ [هود: ٩١] ، فأكذبهم الله، وبين أن ذلك بسبب الطبع على قلوبهم، وأن الطبع بسبب كفرهم .
Scuza invocată pentru a nu urma ceea ce Allah le-a adus este lipsa înțelegerii, precum în cuvintele Sale: «Au spus: Inimile noastre sunt acoperite.» (Al-Baqarah 2:88). Și: «O, Shuʿayb! Nu înțelegem multe dintre cele pe care le spui.» (Hūd 11:91). Allah a arătat că mint și a lămurit că aceasta se datorează pecetluirii inimilor lor și că pecetluirea se datorează necredinței lor.
Comentariul
Adică au invocat drept scuză pentru neprimirea adevărului faptul că nu îl înțeleg. Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, a pomenit despre evrei că, atunci când Trimisul lui Allah ﷺ i-a chemat la Islam, au spus:
﴿قُلُوبُنَا غُلْفٌۢ ۚ بَل لَّعَنَهُمُ ٱللَّهُ بِكُفْرِهِمْ فَقَلِيلًا مَّا يُؤْمِنُونَ﴾
Inimile noastre sunt acoperite. Ba Allah i-a blestemat din pricina necredinței lor; cât de puțin cred ei!
(Al-Baqarah 2:88). · fragment
«Acoperite» (﴿غُلْفٌۢ﴾) înseamnă că au un înveliș, astfel încât cuvintele Trimisului nu ajung la ele și inimile lor nu își găsesc liniștea în cuvintele lui. Au luat aceasta drept dovadă pentru a-l socoti mincinos pe Trimisul ﷺ. Acesta este înțelesul cunoscut al versetului.
Al doilea înțeles al vorbelor
﴿وَقَالُوا۟ قُلُوبُنَا غُلْفٌۢ﴾
Au spus: Inimile noastre sunt acoperite
Coran, 2:88 · fragment
este că ele sunt pline de cunoaștere: nu avem nevoie de vorbele nimănui. După cum pretind, ei nu au nevoie de Trimisul ﷺ.
Allah, Mărețul și Preaînaltul, arată că pricina nu este cea pe care o spun ei, ci faptul că Allah i-a blestemat din pricina necredinței lor, adică i-a izgonit și i-a îndepărtat de îndurarea Sa. Au ajuns astfel să nu primească adevărul din pricina necredinței lor. Formularea arată cauza: au ajuns să nu înțeleagă vorbele Trimisului ﷺ fiindcă nu se întorc către ele și nu le dau însemnătate; Allah i-a abătut, ca pedeapsă pentru ei. Preaînaltul spune:
﴿فَلَمَّا زَاغُوٓا۟ أَزَاغَ ٱللَّهُ قُلُوبَهُمْ﴾
Când s-au abătut ei, Allah le-a abătut inimile.
(Aṣ-Ṣaff 61:5). · fragment
Cel care nu primește adevărul este încercat de Allah cu falsitatea și apoi nu mai primește adevărul, fiindcă inima sa s-a stricat — să ne ferească Allah! Preaînaltul spune: «Ba Allah i-a blestemat din pricina necredinței lor; cât de puțin cred ei!» (﴿بَل لَّعَنَهُمُ ٱللَّهُ بِكُفْرِهِمْ فَقَلِيلًا مَّا يُؤْمِنُونَ﴾) (Al-Baqarah 2:88).
﴿فَبِظُلْمٍ مِّنَ ٱلَّذِينَ هَادُوا۟ حَرَّمْنَا عَلَيْهِمْ طَيِّبَـٰتٍ أُحِلَّتْ لَهُمْ وَبِصَدِّهِمْ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ كَثِيرًا وَأَخْذِهِمُ ٱلرِّبَوٰا۟ وَقَدْ نُهُوا۟ عَنْهُ وَأَكْلِهِمْ أَمْوَٰلَ ٱلنَّاسِ بِٱلْبَـٰطِلِ﴾
Din pricina nedreptății celor care au îmbrățișat iudaismul, le-am interzis bunătăți care le fuseseră îngăduite, pentru că i-au abătut pe mulți de la calea lui Allah, pentru că luau camătă, deși le fusese interzisă, și pentru că mâncau pe nedrept averile oamenilor.
(An-Nisāʾ 4:160–161). · fragment
Aceasta este despre evrei. Vorbele lor «Inimile noastre sunt acoperite» (﴿قُلُوبُنَا غُلْفٌۢ﴾) nu sunt adevărate: Allah le-a abătut ca pedeapsă. Altminteri, inima este la origine potrivit firii înnăscute și primește adevărul prin această fire. Însă când firea înnăscută se strică, ea nu mai primește adevărul. Asemenea unui pământ care se strică și ajunge sărăturat, astfel încât nu mai face să răsară nimic fiindcă s-a stricat, tot astfel inima, dacă se strică, nu mai primește adevărul.
Tot astfel a fost și cu poporul lui Shuʿayb — pacea și binecuvântările fie asupra lui. Deși el era cel mai elocvent dintre profeți și cel mai limpede în vorbire, încât a fost numit oratorul profeților, datorită puterii elocvenței și înrâuririi sale și frumuseții vorbelor sale — pacea și binecuvântările fie asupra lui —, cu toate acestea
﴿قَالُوا۟ يَـٰشُعَيْبُ مَا نَفْقَهُ كَثِيرًا مِّمَّا تَقُولُ وَإِنَّا لَنَرَىٰكَ فِينَا ضَعِيفًا ۖ وَلَوْلَا رَهْطُكَ لَرَجَمْنَـٰكَ ۖ وَمَآ أَنتَ عَلَيْنَا بِعَزِيزٍ﴾
au spus: O, Shuʿayb! Nu înțelegem multe dintre cele pe care le spui și te vedem slab între noi. Dacă nu ar fi neamul tău, te-am ucide cu pietre; tu nu ai nicio putere asupra noastră.
(Hūd 11:91).
Ei nu înțelegeau vorbele lui Shuʿayb, fiindcă Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, le acoperise inimile, asemenea celor întâmplate fiilor lui Isrāʾīl. Aceasta este rânduiala lui Allah, Mărețul și Preaînaltul: cel care se trufește înaintea adevărului și nu îl primește când ajunge la el este încercat cu stricarea inimii, ca pedeapsă.
Tot astfel, necredincioșii din Quraysh, ce i-au spus Trimisului ﷺ?
﴿وَقَالُوا۟ قُلُوبُنَا فِىٓ أَكِنَّةٍ مِّمَّا تَدْعُونَآ إِلَيْهِ وَفِىٓ ءَاذَانِنَا وَقْرٌ وَمِنۢ بَيْنِنَا وَبَيْنِكَ حِجَابٌ فَٱعْمَلْ إِنَّنَا عَـٰمِلُونَ﴾
Au spus: Inimile noastre sunt în învelitori față de ceea ce ne chemi, în urechile noastre este o greutate, iar între noi și tine este o perdea. Fă, așadar, ce ai de făcut, căci și noi facem!
(Fuṣṣilat 41:5).
Calea necredincioșilor este, așadar, una: întâmpină chemările trimișilor spunând că nu le înțeleg vorbele. Oare aceasta se datorează unei lipse în transmiterea trimișilor? Nu, ci unei lipse în pregătirea lor de a primi, din pricina necredinței, a îndepărtării, a nepăsării și a lipsei dorinței de bine.