Text integral · Pasaje · 8
Numirea monoteismului asociere
Chestiunea a cincizeci și șasea
تَسْمِيَةُ اتِّباع الإسلام شِرْكاً، كَمَا ذَكَرَه في قوله تعالى: ﴿مَا كَانَ لِبَشَرٍ أَن يُؤْتِيَهُ ٱللَّهُ ٱلْكِتَـٰبَ وَٱلْحُكْمَ وَٱلنُّبُوَّةَ ثُمَّ يَقُولَ لِلنَّاسِ كُونُوا۟ عِبَادًا لِّى مِن دُونِ ٱللَّهِ﴾ [آل عمران: ٧٩] الآية .
Numirea urmării Islamului asociere, după cum a amintit în vorbele Preaînaltului: «Nu se cuvine unui om căruia Allah i-a dat Cartea, înțelepciunea și profeția să le spună apoi oamenilor: Fiți robii mei în locul lui Allah!» (Āl ʿImrān 3:79), până la sfârșitul versetului.
Comentariul
Printre practicile oamenilor din perioada ignoranței se află numirea monoteismului și a urmării adevărului „asociere”. Aceasta este răsturnarea adevărului: să numească monoteismul asociere. Ea vine din pervertirea firii înnăscute. Acest verset a fost revelat cu privire la delegația creștinilor din Najrān. Ei au venit la Profet ﷺ pentru a discuta cu el — binecuvântarea și pacea asupra sa —, au intrat la el în moschee și au început să discute. Profetul ﷺ i-a chemat să intre în Islam și le-a arătat că de la toți profeții a fost luat legământul ca, dacă Muḥammad ﷺ ar fi trimis în vreme ce vreunul dintre ei ar mai fi în viață, să-l urmeze. Unul dintre ei a spus: „Vrei, Muḥammad, să te adorăm?” A numit urmarea adevărului asociere și adorare a Trimisului ﷺ. Atunci Allah a revelat vorbele Preaînaltului:
﴿مَا كَانَ لِبَشَرٍ أَن يُؤْتِيَهُ ٱللَّهُ ٱلْكِتَـٰبَ وَٱلْحُكْمَ وَٱلنُّبُوَّةَ ثُمَّ يَقُولَ لِلنَّاسِ كُونُوا۟ عِبَادًا لِّى مِن دُونِ ٱللَّهِ﴾
Nu se cuvine unui om căruia Allah i-a dat Cartea, înțelepciunea și profeția să le spună apoi oamenilor: Fiți robii mei în locul lui Allah!…
(Āl ʿImrān 3:79). · fragment
Profeții au adus monoteismul, nu asocierea. Nu au venit ca să-i cheme pe oameni să-i adore pe ei — nicidecum! —, ci au venit să osândească aceasta. Acei oameni, însă, au spus asemenea vorbe din partizanat orb. Allah a revelat acest verset ca răspuns pentru ei.
Cât de mult seamănă cele de acum cu cele de odinioară! Sunt unii care numesc dedicarea adorării numai lui Allah necredință, ieșire din religie și asociere și spun: adorarea mormintelor este monoteism și Islam, fiindcă înseamnă a căuta mijlocire prin cei drepți și a-i iubi. După ei, cel care nu-l adoră pe Trimis ﷺ și nu-i cere ajutorul este un om care îl urăște pe Trimis ﷺ și se poartă rece față de el. Aceasta seamănă cu vorbele creștinilor din Najrān, care au numit urmarea Trimisului adorare a sa. Este o continuare a doctrinei oamenilor din perioada ignoranței: fiecare a numit adevărul fals și falsul adevăr. La Allah căutăm adăpost!
Jahmiyyah și muʿtazilah au numit afirmarea atributelor lui Allah, Mărețul și Preaînaltul, asociere.