Text integral · Pasaje · 15
Credința în neadevăr
Chestiunea a o sută unsprezecea
الإيمان بالجبت والطاغوت
Credința în al-jibt și aṭ-ṭāġūt.
Comentariul
Preaînaltul a spus:
﴿أَلَمْ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ نَصِيبًا مِّنَ ٱلْكِتَـٰبِ يُؤْمِنُونَ بِٱلْجِبْتِ وَٱلطَّـٰغُوتِ﴾
Nu i-ai văzut pe cei cărora li s-a dat o parte din Carte? Ei cred în al-jibt și aṭ-ṭāġūt.
(An-Nisāʾ 4:51). · fragment
Despre al-jibt s-a spus că este magia și s-a spus că este Satana. Aṭ-ṭāġūt este cel care depășește hotarele lui Allah.
Pricina pogorârii versetului este următoarea: când Profetul ﷺ a emigrat la Medina, a încheiat cu iudeii care se aflau acolo un legământ să nu lupte împotriva musulmanilor și să apere Medina împotriva celor care o atacă. Ei au făgăduit aceasta. Când însă nu i-au mai putut suferi pe Profet și pe companionii săi și au văzut că Islamul biruie și crește, căpeteniile lor au mers la Qurayš, în Mecca, cerându-le sprijin împotriva Trimisului ﷺ. Voiau ca aceștia să meargă împreună cu ei la luptă împotriva Profetului ﷺ. Allah le-a insuflat celor din Qurayš să-i întrebe și le-au spus: „Voi sunteți oameni ai Cărții. Cine dintre noi urmează adevărul: Muḥammad ﷺ ori noi?!”
Ei au întrebat: „Ce urmați voi?!” Au răspuns: „Noi cinstim oaspetele, păstrăm legăturile de rudenie, adăpăm pelerinii și așa mai departe. Cât despre Muḥammad, el i-a ocărât pe zeii noștri, ne-a criticat religia, s-a împotrivit religiei strămoșilor săi, ne-a rupt legăturile de rudenie și… și… și…” Atunci le-au spus: „Voi urmați adevărul, iar Muḥammad urmează neadevărul.” Ei știau însă că Muḥammad urmează adevărul și că este Trimisul lui Allah, iar aceia sunt adoratori ai idolilor și ai statuilor. Allah a spus despre ei:
﴿أَلَمْ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ نَصِيبًا مِّنَ ٱلْكِتَـٰبِ يُؤْمِنُونَ بِٱلْجِبْتِ وَٱلطَّـٰغُوتِ وَيَقُولُونَ لِلَّذِينَ كَفَرُوا۟ هَـٰٓؤُلَآءِ أَهْدَىٰ مِنَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ سَبِيلًا﴾
Nu i-ai văzut pe cei cărora li s-a dat o parte din Carte? Ei cred în al-jibt și aṭ-ṭāġūt și spun despre cei care nu cred: Aceștia sunt mai bine călăuziți pe cale decât cei care cred.
(An-Nisāʾ 4:51).
Luați aminte cum Allah a spus: «Ei cred în al-jibt și aṭ-ṭāġūt» (﴿يُؤْمِنُونَ بِٱلْجِبْتِ وَٱلطَّـٰغُوتِ﴾), deși fusese numai o încuviințare în exterior, și a numit-o credință. Aceasta arată că a-i încuviința pe necredincioși în ceea ce urmează, fără constrângere, este credință în ceea ce urmează ei, chiar dacă omul nu o crede în inima sa.
Acum există oameni care spun că omul nu devine necredincios, chiar dacă rostește necredința, până nu o crede în inima sa. Dacă ar rosti cuvinte de necredință fără constrângere, ar săvârși fapte de necredință, i-ar ocărî pe Allah și pe Trimisul Său și ar face orice ar face, după aceștia el nu este socotit necredincios până nu se cunoaște ceea ce este în inima sa. Aceasta este doctrina extremiștilor dintre murjiʾiți. Îi cerem lui Allah ocrotire și siguranță.
Allah i-a descris pe aceștia spunând că
﴿يُؤْمِنُونَ بِٱلْجِبْتِ وَٱلطَّـٰغُوتِ﴾
ei cred în al-jibt și aṭ-ṭāġūt
(An-Nisāʾ 4:51), · fragment
deși ceea ce au făcut era o încuviințare în exterior, iar în inimile lor credeau că greșesc și că Muḥammad ﷺ urmează adevărul. Trufia, invidia și dușmănia față de Trimis i-au împins însă să-i încuviințeze în exterior. Allah i-a socotit necredincioși prin aceasta.
Aceasta este o precizare foarte însemnată dintre chestiunile judecării necredinței. În ea se află un răspuns pentru cel care spune: „Omul nu devine necredincios, orice ar spune, orice ar face și orice necredință ar săvârși, chiar dacă i-ar ocărî pe Allah și pe Trimisul Său, până nu se știe că în inima sa încuviințează acel lucru!” Îi cerem lui Allah ocrotire de această rătăcire.