Text integral · Pasaje · 11
Apropierea de Allah prin sacrificare lângă morminte
Chestiunea a optzeci și patra
الذبح عند القبور
Sacrificarea lângă morminte.
Comentariul
Allah Preaînaltul a spus:
﴿فَصَلِّ لِرَبِّكَ وَٱنْحَرْ﴾
Roagă-te Domnului tău și adu jertfă!
Coran, 108:2
(Al-Kawṯar 108:2). Preaînaltul a spus și:
﴿مِّلَّةَ إِبْرَٰهِيمَ حَنِيفًا ۚ وَمَا كَانَ مِنَ ٱلْمُشْرِكِينَ قُلْ إِنَّ صَلَاتِى وَنُسُكِى وَمَحْيَاىَ وَمَمَاتِى لِلَّهِ رَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ﴾
Religia lui Ibrāhīm, cel drept în credință, care nu era dintre politeiști. Spune: Rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea Îi aparțin lui Allah, Domnul lumilor.
(Al-Anʿām 6:161–162). · fragment
Așadar, sacrificarea este adorare a lui Allah.
Sacrificarea lângă morminte, dacă este făcută pentru venerarea lor, este asociere majoră. Dacă este făcută pentru cinstirea lui Allah, dar cel care o săvârșește lângă mormânt crede că aceasta este rânduită, este inovație și o cale către asociere. Nu este îngăduită sacrificarea lângă morminte, chiar dacă cel care sacrifică nu are o credință aparte în morminte, ci sacrifică pentru Allah. Dacă oamenii se obișnuiesc să sacrifice lângă morminte, aceasta ajunge să ducă la adorarea lor în afara lui Allah, Mărețul și Preaînaltul. Tot astfel, sacrificarea pentru jinni, pentru a se feri de răul lor ori pentru vindecare, este asociere cu Allah.
Sacrificarea pentru hrană ori pentru cinstirea unui oaspete, rostind numele lui Allah asupra animalului, nu este însă oprită, fiindcă ține de obiceiuri, nu de actele de adorare.
Sacrificarea de Al-Aḍḥā, sacrificarea de ʿaqīqah și sacrificarea prin care se urmărește adorarea sunt adorare a lui Allah, Mărețul și Preaînaltul. Nu se sacrifică pentru o făptură, venerând-o cu venerarea proprie adorării, și nici lângă mormântul unei făpturi, fiindcă aceasta ajunge să ducă la adorarea ei.