Text integral · Pasaje · 6
Lauda de sine, fără temei ori cu temei
Chestiunea a nouăzeci și doua
إِنَّ أَجَلَّ فَضَائِلَهُمُ الفَخْرُ وَلَوْ بِحَقٍّ، فَنُهِيَ عَنْهُ .
Printre cele mai de seamă virtuți ale lor se afla lauda de sine, chiar și cu temei; de aceea ea a fost interzisă.
Comentariul
Printre practicile perioadei ignoranței se află lauda de sine, chiar și cu temei. Ei se fălesc cu faptele lor și cu faptele părinților lor. Aceasta este interzisă, fiindcă fălirea cu faptele duce la admirația de sine și la disprețuirea celorlalți. Ea este interzisă și ține de practicile perioadei ignoranței. Musulmanului nu-i este îngăduit să se fălească, fiindcă, oricât s-ar strădui și oricât ar face, rămâne cu lipsuri și nu împlinește tot ceea ce Allah i-a impus. Dreptul lui Allah este măreț, dreptul părinților este măreț, dreptul rudelor este măreț, iar el are îndatoriri însemnate pe care trebuie să le împlinească. Cum să se fălească omul dacă a făcut un bine, o faptă frumoasă ori o faptă bună, când nu a împlinit decât puțin? Aceasta privește fălirea în relația sa cu făpturile. Dacă însă se fălește cu faptele sale din relația cu Allah, aceasta este și mai grav, fiindcă duce la admirația față de propria faptă și la a o socoti mare, iar aceasta anulează fapta.
Omul trebuie să se socotească mereu și întotdeauna cu lipsuri în relația sa cu Allah — iar aceasta este limpede — și, de asemenea, în relația sa cu făpturile. Dacă se socotește cu lipsuri, aceasta îl îndeamnă la smerenie și la mai mult bine. Dacă însă se socotește împlinit și crede că și-a îndeplinit datoria, aceasta îl face să înceteze să facă bine. Socotește că a ajuns la capăt și încetează să facă bine.
Așadar, lauda de sine nu se cuvine să vină de la un musulman; ea ține de practicile perioadei ignoranței. Când Profetul ﷺ a pomenit că este cel mai de seamă dintre urmașii lui Adam, a spus: „Fără laudă de sine.” 62 Nimeni nu îi este egal în această poziție, și totuși a spus: „Fără laudă de sine”, îndepărtând de la sine fălirea. El a vestit aceasta numai pentru a vorbi despre harul lui Allah, Mărețul și Preaînaltul, și pentru a-I mulțumi pentru el, nu pentru a se făli.
Notele originale
Abū Saʿīd Al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Eu sunt cel mai de seamă dintre urmașii lui Adam în Ziua Învierii, fără laudă de sine. În mâna mea este stindardul laudei, fără laudă de sine. Nu va fi în acea zi niciun profet, de la Adam încoace, care să nu fie sub stindardul meu. Eu sunt primul pentru care se va despica pământul, fără laudă de sine…” Relatat de At-Tirmiḏī (5/308, nr. 3148; 5/587, nr. 3615). În ambele locuri a spus: „Acesta este un hadith bun.” Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (nr. 1468).