Text integral · Pasaje · 12
Uneltirea cumplită pentru întărirea asocierii și respingerea adevărului
Chestiunea a șaptezeci și șasea
المَكْرُ الكُبّارُ، كفِعْلِ قوم نوح
Uneltirea cumplită, precum fapta neamului lui Nūḥ.
Comentariul
Makr înseamnă a aduce un rău pe o cale ascunsă și este de două feluri: uneltire bună și uneltire rea.
Uneltirea rea înseamnă vicleșugurile ascunse prin care se aduce răul celui care nu-l merită. Preaînaltul a spus despre neamul lui Nūḥ:
﴿وَمَكَرُوا۟ مَكْرًا كُبَّارًا وَقَالُوا۟ لَا تَذَرُنَّ ءَالِهَتَكُمْ وَلَا تَذَرُنَّ وَدًّا وَلَا سُوَاعًا وَلَا يَغُوثَ وَيَعُوقَ وَنَسْرًا وَقَدْ أَضَلُّوا۟ كَثِيرًا﴾
Au urzit o uneltire cumplită și au spus: Nu-i părăsiți pe dumnezeii voștri! Nu-i părăsiți pe Wadd, Suwāʿ, Yaġūṯ, Yaʿūq și Nasr! Ei i-au rătăcit pe mulți.
(Nūḥ 71:22–24). · fragment
Kubbār înseamnă uriaș. Ei urzesc împotriva oamenilor o mare uneltire prin aceste vicleșuguri și căi urâte cu care îi cheamă la asociere. Când vine chemarea la monoteism, îi avertizează împotriva ei și spun: „Aceștia vor să vă fie conducători și să se ridice mai presus de voi.”
A le înfrumuseța oamenilor urâtul și a le urâți frumosul este uneltirea cumplită pe care chemătorii la rătăcire o practică fără încetare, de demult și până astăzi, pentru a-i abate pe oameni de la adevăr la fals și a-i scoate din lumină la întuneric. Preaînaltul a spus:
﴿ٱللَّهُ وَلِىُّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ يُخْرِجُهُم مِّنَ ٱلظُّلُمَـٰتِ إِلَى ٱلنُّورِ ۖ وَٱلَّذِينَ كَفَرُوٓا۟ أَوْلِيَآؤُهُمُ ٱلطَّـٰغُوتُ يُخْرِجُونَهُم مِّنَ ٱلنُّورِ إِلَى ٱلظُّلُمَـٰتِ ۗ أُو۟لَـٰٓئِكَ أَصْحَـٰبُ ٱلنَّارِ ۖ هُمْ فِيهَا خَـٰلِدُونَ﴾
Allah este Ocrotitorul celor care cred: îi scoate din întuneric la lumină. Iar cei care nu cred îi au drept ocrotitori pe ṭāġūt, care îi scot din lumină la întuneric. Aceștia sunt locuitorii Focului, în care vor rămâne veșnic.
(Al-Baqarah 2:257).
Preaînaltul a spus:
﴿وَكَذَٰلِكَ جَعَلْنَا لِكُلِّ نَبِىٍّ عَدُوًّا شَيَـٰطِينَ ٱلْإِنسِ وَٱلْجِنِّ يُوحِى بَعْضُهُمْ إِلَىٰ بَعْضٍ زُخْرُفَ ٱلْقَوْلِ غُرُورًا ۚ وَلَوْ شَآءَ رَبُّكَ مَا فَعَلُوهُ ۖ فَذَرْهُمْ وَمَا يَفْتَرُونَ﴾
Astfel i-am făcut fiecărui profet dușmani: diavoli dintre oameni și jinni, care își insuflă unii altora vorbe împodobite, spre amăgire. Dacă Domnul tău ar fi voit, nu ar fi făcut aceasta. Lasă-i pe ei și ceea ce născocesc!
(Al-Anʿām 6:112).
Adică: lasă-i pe ei și minciuna lor și nu le da atenție. Aici se află interdicția de a-i asculta pe chemătorii la rătăcire, în afară de cazul în care le cunoști falsitatea pentru a o respinge.