Text integral · Pasaje · 11
A vorbi despre Allah fără știință
Chestiunea a o sută cincisprezecea
قاعدة الضلال، وهي: القول على الله بغير علم
Temelia rătăcirii: a vorbi despre Allah fără știință.
Comentariul
Temelia rătăcirii, adică originea și izvorul rătăcirii lumii, este vorbirea despre Allah fără știință.
A vorbi despre Allah fără știință este mai grav decât asocierea. De aceea Allah, Mărețul și Preaînaltul, a spus:
﴿قُلْ إِنَّمَا حَرَّمَ رَبِّىَ ٱلْفَوَٰحِشَ مَا ظَهَرَ مِنْهَا وَمَا بَطَنَ وَٱلْإِثْمَ وَٱلْبَغْىَ بِغَيْرِ ٱلْحَقِّ وَأَن تُشْرِكُوا۟ بِٱللَّهِ مَا لَمْ يُنَزِّلْ بِهِۦ سُلْطَـٰنًا وَأَن تَقُولُوا۟ عَلَى ٱللَّهِ مَا لَا تَعْلَمُونَ﴾
Spune: Domnul meu a oprit numai faptele rușinoase, atât cele vădite, cât și cele ascunse, păcatul și nedreptatea fără drept, să-I faceți lui Allah asociați pentru care El nu a pogorât nicio dovadă și să spuneți despre Allah ceea ce nu știți.
(Al-Aʿrāf 7:33).
A pus astfel vorbirea despre Allah mai presus de asocierea cu Allah, Mărețul și Preaînaltul. Nimănui nu-i este îngăduit să vorbească despre Allah fără știință, de pildă să spună: „Allah a interzis cutare lucru”, „Allah a îngăduit cutare lucru” ori „Allah a rânduit cutare lucru”, deși nu este rânduit. Aceasta este vorbire despre Allah fără știință; să ne ferească Allah! Ori să dea o fatwa fără să știe, ci numai să presupună. Acest lucru este foarte primejdios și este minciună împotriva lui Allah, Mărețul și Preaînaltul.
﴿فَمَنْ أَظْلَمُ مِمَّن كَذَبَ عَلَى ٱللَّهِ وَكَذَّبَ بِٱلصِّدْقِ إِذْ جَآءَهُۥٓ ۚ أَلَيْسَ فِى جَهَنَّمَ مَثْوًى لِّلْكَـٰفِرِينَ﴾
Cine este mai nedrept decât cel care minte împotriva lui Allah și tăgăduiește adevărul când vine la el? Oare nu este în Gheena un sălaș pentru necredincioși?
(Az-Zumar 39:32).
Nu este, așadar, îngăduit să vorbești despre Allah fără știință.
Dacă Trimisul ﷺ era întrebat despre un lucru în privința căruia nu-i fusese pogorâtă o revelație, amâna răspunsul până când îi venea revelația de la Allah, Mărețul și Preaînaltul. Cum este atunci cu altcineva? Învățatului îi rămân necunoscute multe lucruri. Dacă nu ai limpezime în chestiune și dovadă din Carte și din Sunnah, spune: „Nu știu.” Aceasta nu-ți micșorează știința și rangul, ci îți mărește rangul înaintea lui Allah, Slavă Lui. Imamul Mālik, Allah să aibă milă de el, a fost întrebat despre patruzeci de chestiuni. A răspuns la unele, iar despre cele mai multe a spus: „Nu știu.” Cel care-l întrebase i-a spus: „Am venit la tine dintr-un ținut îndepărtat și am îndurat călătoria, iar tu spui: Nu știu?” Imamul Mālik i-a spus: „Încalecă-ți animalul, întoarce-te în ținutul din care ai venit și spune-le oamenilor: L-am întrebat pe Mālik și a spus: Nu știu.” Așa sunt învățații și cei care se tem de Allah, Mărețul și Preaînaltul.
La fel este și în scrierea cărților: omul nu scrie dacă nu are pregătirea necesară. De-am fi fost feriți de multe dintre cărți și tratate și nu ne-ar fi rămas decât cărțile corecte, conforme Cărții și Sunnei! Problema este că aceste cărți și tratate vor rămâne și vor rătăci generații după tine, iar tu vei răspunde pentru ele. Omul trebuie să se teamă de Allah în fatwa sa, în cartea sa, în vorbirea sa, în cuvântarea sa și în prelegerea sa. Să nu spună decât ceea ce socotește, cu temei puternic, că este corect și conform Cărții și Sunnei.