Text integral · Pasaje · 14
Socotirea unui lucru drept fals fiindcă cei slabi l-au urmat mai întâi
Chestiunea a douăzeci și cincea
الاستدلال على بطلانه بسبق الضعفاء، كقوله: ﴿لَوْ كَانَ خَيْرًا مَّا سَبَقُونَآ إِلَيْهِ﴾ [الأحقاف: ١١] .
Socotirea lui drept fals fiindcă cei slabi l-au urmat mai întâi, precum în cuvintele Sale: «Dacă ar fi fost un bine, nu ne-ar fi luat-o înainte către el.» (Al-Aḥqāf 46:11).
Comentariul
Printre obiceiurile oamenilor din Jāhiliyyah se numără socotirea unui lucru drept fals fiindcă cei slabi l-au urmat mai întâi. Allah a pomenit că asociaționiștii spun:
﴿لَوْ كَانَ خَيْرًا مَّا سَبَقُونَآ إِلَيْهِ﴾
Dacă ar fi fost un bine, nu ne-ar fi luat-o înainte către el.
(Al-Aḥqāf 46:11). · fragment
Spun: noi suntem oameni ai cunoașterii, ai experienței și ai gândirii; cunoaștem lucrurile. Când am văzut că ceea ce a adus Muḥammad nu este adevăr, l-am lăsat. Dacă ar fi fost adevăr, i-am fi luat-o înainte către el. Faptul că l-am lăsat este o dovadă că nu este adevăr.
Aceasta este dintre cele mai mari falsități. Urmarea adevărului nu este rezervată unei anumite pături de oameni, ci este o binefacere pe care Allah o dăruiește cui voiește dintre robii Săi și spre care îl îndrumă. Cei mai mulți dintre urmașii trimișilor sunt dintre cei slabi. Preaînaltul spune:
﴿أَنُؤْمِنُ لَكَ وَٱتَّبَعَكَ ٱلْأَرْذَلُونَ﴾
Oare să credem în tine, când cei mai de jos te-au urmat?
(Ash-Shuʿarāʾ 26:111). · fragment
Și spune:
﴿وَمَا نَرَىٰكَ ٱتَّبَعَكَ إِلَّا ٱلَّذِينَ هُمْ أَرَاذِلُنَا بَادِىَ ٱلرَّأْىِ﴾
Nu vedem să te fi urmat decât cei mai de jos dintre noi, la prima vedere.
(Hūd 11:27), · fragment
adică cei care nu gândesc. Ei pretind că sunt oamenii gândirii și ai judecății: dacă ceea ce a adus Nūḥ — pacea și binecuvântările fie asupra lui — ar fi fost adevăr, l-ar fi urmat oamenii cu judecată și fruntașii. Faptul că aceștia l-au lăsat ar fi o dovadă că nu este adevăr. Aceasta este fals, fiindcă, de obicei, cei care tăgăduiesc adevărul sunt cei care trăiesc în îndestulare. Preaînaltul spune:
﴿وَمَآ أَرْسَلْنَا فِى قَرْيَةٍ مِّن نَّذِيرٍ إِلَّا قَالَ مُتْرَفُوهَآ إِنَّا بِمَآ أُرْسِلْتُم بِهِۦ كَـٰفِرُونَ﴾
Nu am trimis niciun prevenitor într-o cetate fără ca cei care trăiau în îndestulare în ea să spună: Noi nu credem în ceea ce ați fost trimiși să aduceți.
(Sabaʾ 34:34).
De obicei, cei care urmează adevărul sunt cei slabi și săraci, fiindcă nu sunt stăpâniți de mândrie.
A invoca urmarea unui lucru de către bogați ori de către cei cu rang drept dovadă că este adevărat și urmarea sa de către cei slabi drept dovadă că este fals este criteriul oamenilor din Jāhiliyyah. Nu este îngăduit să fie luat drept măsură pentru deosebirea adevărului de falsitate. De aceea învățații spun: adevărul nu este cunoscut prin oameni, ci oamenii sunt cunoscuți prin adevăr.