Practicile epocii ignoranței

Chestiunea a patruzeci și noua

Tăgăduirea unora dintre ele.

Comentariul

Oamenii din perioada ignoranței nu sunt la fel în tăgăduirea semnelor lui Allah. Unii le tăgăduiesc pe toate și nu cred în nicio Carte a lui Allah, precum politeiștii care nu cred deloc în profeți și, cu atât mai mult, nu cred în Cărțile revelate de Allah, Mărețul și Preaînaltul. Alții cred într-o parte a Cărții și nu cred în alta, precum evreii și creștinii. Cine crede într-o parte a Cărții și tăgăduiește o altă parte este asemenea celui care o tăgăduiește în întregime. Slavă Lui, Preaînaltul a spus:

Credeți voi într-o parte a Cărții și tăgăduiți alta? Care este răsplata acelora dintre voi care fac aceasta, dacă nu rușinea în viață…

până la sfârșitul versetului. Ei nu cred decât în ceea ce se potrivește poftelor lor, iar ceea ce le contrazice poftele tăgăduiesc. Credința într-o parte a Cărții nu le folosește dacă tăgăduiesc cealaltă parte, fie și un singur verset, fie și un singur cuvânt din Coran. Aceasta nu le folosește.

Unii spun că întregul Coran este creat, atât formularea, cât și înțelesul său, ori că formulările sale sunt create, dar nu și înțelesul, precum ašʿariyyah. Aceasta este tăgăduire a Coranului. Cine spune că atât formularea, cât și înțelesul Coranului sunt create, după cum spun jahmiyyah, ori spune că formularea este creată, dar înțelesul este de la Allah, săvârșește de asemenea necredință, cu excepția celui care urmează prin imitare ori se sprijină pe o interpretare, caz în care este vorba de rătăcire. Coranul este cuvântul lui Allah, Mărețul și Preaînaltul, atât ca formulare, cât și ca înțeles, atât literele sale, cât și înțelesurile sale: în întregime este cuvântul lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Cuvântul lui Allah nu înseamnă litere fără înțelesuri și nici înțelesuri fără litere.