Practicile epocii ignoranței

Chestiunea a o sută șaisprezecea

Contradicția vădită, atunci când au tăgăduit adevărul, după cum Preaînaltul a spus: «Ei au tăgăduit adevărul când le-a venit și sunt într-o stare tulbure.» (Qāf 50:5).

Comentariul

Contradicția înseamnă nepotrivirea și deosebirea spuselor. Cel care părăsește adevărul este încercat prin contradicții și prin nepotrivirea spuselor sale, fiindcă rătăcirea se ramifică, iar ramurile ei nu au hotar. Adevărul însă este unul singur: nu se ramifică și nu se schimbă. Allah, Mărețul și Preaînaltul, spune:

Ce se află după adevăr, dacă nu rătăcirea?

Cel care părăsește adevărul cade în rătăcire. Rătăcirea este un labirint; să ne ferească Allah! Îi găsești pe cei ai ei în dezacord între ei; ba îl găsești chiar pe unul singur cu păreri diferite, fiindcă nu are o călăuzire pe care să meargă, ci rătăcește: când spune așa, când spune altfel.

Preaînaltul a spus:

Ei au tăgăduit adevărul când le-a venit și sunt într-o stare tulbure.

Adică de dezacord. Cei ai neadevărului se află în dezacord între ei, se dușmănesc, se socotesc unii pe alții rătăciți ori necredincioși. Cât despre cei ai adevărului, care se țin de adevăr, ei nu se află în dezacord. Dacă au totuși un dezacord rezultat din efortul de judecată juridică, nu se dușmănesc și nu rup legăturile între ei. Când li se lămurește ceea ce este corect, se întorc la el și își părăsesc părerile. Preaînaltul a spus:

Orice lucru asupra căruia sunteți în dezacord, judecata lui Îi aparține lui Allah.

Dacă vă certați asupra unui lucru, întoarceți-l la Allah și la Trimis!

Găsiți dezacord între cei patru imami și între juriști, dar niciunul dintre ei nu l-a socotit pe celălalt rătăcit ori necredincios. Fiecare lucrează potrivit dovezii care i se arată, iar dacă se vădește că a greșit, se întoarce la adevăr. Cât despre cei ai rătăcirii, ei nu au un reper la care să se întoarcă. Fiecare se întoarce numai la patima sa, iar patimile sunt diferite.