Practicile epocii ignoranței

Chestiunile a o sută douăzeci și treia, a o sută douăzeci și patra, a o sută douăzeci și cincea, a o sută douăzeci și șasea, a o sută douăzeci și șaptea și a o sută douăzeci și opta

Ghicitul după păsări, ghicitul prin trasarea liniilor, credința în semne rele, prezicerea, cererea judecății de la aṭ-ṭāġūt și socotirea căsătoriei între cele două sărbători drept neplăcută.

Comentariul

Al-ʿiyāfah înseamnă alungarea păsărilor pentru a ghici, la fel ca aṭ-ṭiyarah, credința în semne rele. În perioada ignoranței, ei vedeau semne rele în păsări. Dacă le vedeau zburând într-un fel care le displăcea, renunțau la călătoriile ori la celelalte lucruri pe care hotărâseră să le facă.

Allah, Mărețul și Preaînaltul, ne-a poruncit să ne încredem numai în El și să mergem înainte în ceea ce îi este de folos omului. Dacă ceva dintre treburile sale îi este neclar ori șovăie asupra unui lucru, împlinește rugăciunea de cerere a alegerii bune, al-istikhārah, apoi Îl roagă pe Allah să-l călăuzească spre ceea ce este corect. De asemenea, îi consultă pe cei cu experiență și cunoaștere.

Aṭ-ṭarq înseamnă trasarea liniilor pe pământ. Aceasta se întâlnește la șarlatanii care trasează linii în nisip și spun: „Se va întâmpla cutare, va avea loc cutare.” Aceasta ține de practicile perioadei ignoranței, fiindcă este o pretenție de cunoaștere a celor nevăzute, pe care nu le cunoaște decât Allah. Este presupunere și bănuială. Se poate însă întâmpla ceea ce au spus, ca încercare și atragere treptată a oamenilor în rătăcire. Datoria este să-i evităm pe aceștia și să ne îndepărtăm de ei.

Cererea judecății de la aṭ-ṭāġūt înseamnă cererea judecății de la altceva decât Cartea lui Allah Preaînaltul și Sunnah Trimisului Său ﷺ: legile făcute de oameni, judecata după obiceiuri — obiceiurile și tradițiile beduinilor — ori teologia speculativă și regulile logicii.

În perioada ignoranței, ei cereau judecata de la aṭ-ṭāġūt. Cuvântul derivă din aṭ-ṭuġyān, care înseamnă depășirea hotarului. Aici se referă la cel care judecă după altceva decât ceea ce a pogorât Allah.

Musulmanii au datoria să ceară judecata Cărții lui Allah și Sunnei Trimisului Său. Preaînaltul a spus:

Dacă vă certați asupra unui lucru, întoarceți-l la Allah și la Trimis, dacă credeți în Allah și în Ziua de Apoi!

Socotirea căsătoriei între cele două sărbători — sărbătoarea încheierii postului și sărbătoarea jertfei — drept neplăcută ține de superstiția legată de zile, care a fost interzisă, și este un fel de credință în semne rele. Allah a îngăduit căsătoria în orice vreme, în afara stării de iḥrām pentru ḥajj ori ʿumrah. Zilele nu au nicio legătură cu reușita ori nereușita căsătoriei; aceasta este în mâna lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Allah Preaînaltul știe cel mai bine. Binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.