Text integral · Pasaje · 12
Pedepsirea celui nevinovat pentru fapta altuia
Chestiunea a nouăzeci și patra
أَنَّ مِنْ دِينِهِمْ: أَخْذَ الرَّجُلِ بِجَرِيمَةِ غَيْرِهِ، فَأَنْزَلَ اللهُ: ﴿وَلَا تَزِرُ وَازِرَةٌ وِزْرَ أُخْرَىٰ﴾ [فاطر: ١٨].
Ținea de religia lor să-l pedepsească pe om pentru fapta altuia. Atunci Allah a pogorât: «Niciun suflet împovărat nu va purta povara altuia.» (Fāṭir 35:18).
Comentariul
Printre practicile perioadei ignoranței se afla pedepsirea omului pentru fapta altuia. Atunci Allah Preaînaltul a pogorât:
﴿وَلَا تَزِرُ وَازِرَةٌ وِزْرَ أُخْرَىٰ﴾
Niciun suflet împovărat nu va purta povara altuia.
(Fāṭir 35:18). · fragment
Cel care nu a săvârșit o nedreptate nu este tras la răspundere pentru nedreptatea altuia, chiar dacă acela îi este văr, tată ori fiu. Făptașul nu săvârșește o faptă rea decât spre propria sa răspundere. Cel nevinovat nu este pedepsit pentru fapta agresorului. Dacă altcineva decât agresorul este pedepsit pentru agresiunea acestuia, aceasta este o nedreptate și o asuprire pe care Islamul nu le încuviințează.
Și acum, în unele comunități de beduini, dacă o persoană dintr-un trib săvârșește o agresiune, iar acea persoană nu are însemnătate, nu îi aplică ei pedeapsa echivalentă. În schimb, ucid ori se răzbună pe altcineva din trib, care are o poziție mai înaltă și mai multă putere. Nu îl pedepsesc pe agresor, ci pe căpetenia tribului ori pe cineva cu însemnătate sau rang în trib. Aceasta ține de practicile perioadei ignoranței.
Fapta trebuie să-l privească numai pe cel care a săvârșit-o, iar pedeapsa echivalentă să-i fie aplicată făptașului. Aceasta este dreptatea…
﴿فَمَنِ ٱعْتَدَىٰ عَلَيْكُمْ فَٱعْتَدُوا۟ عَلَيْهِ بِمِثْلِ مَا ٱعْتَدَىٰ عَلَيْكُمْ﴾
Celui care vă atacă răspundeți-i în aceeași măsură în care v-a atacat!
(Al-Baqarah 2:194). · fragment
Așadar, aceasta este o regulă însemnată: răspunderea pentru faptă îl privește pe cel care a săvârșit-o și nu se întinde asupra altuia.
Dacă spui: „Se poate aduce împotriva acestei reguli faptul că Allah a pus prețul sângelui pentru uciderea din greșeală în sarcina rudelor agnatice care îl plătesc, nu în sarcina ucigașului. Nu înseamnă aceasta să-l împovărezi pe altul decât făptașul cu vina acestuia?”
Spunem: nu; aceasta ține de dreptate și de ajutorul reciproc. Fiindcă ucigașul din greșeală nu a avut intenție, se cuvine ca rudele sale pe linie masculină să-l ajute. Așa cum i-ar moșteni averea dacă ar muri, tot astfel suportă pentru el urmările greșelii săvârșite fără intenție. Cât despre cel care săvârșește fapta cu bună știință, pedeapsa îl privește numai pe el. De aceea rudele agnatice nu suportă prețul sângelui pentru o faptă intenționată.