Practicile epocii ignoranței

Chestiunea a o sută paisprezecea

Ascunderea adevărului, deși îl cunosc.

Comentariul

Printre practicile perioadei ignoranței ale iudeilor, creștinilor, idolatrilor și ale celorlalte grupări ale necredinței se află ascunderea adevărului, deși îl cunosc. Aceasta este mai vădită la oamenii Cărții dintre iudei și creștini: cunosc adevărul, dar îl ascund și nu-l lămuresc oamenilor, pentru interesele lor lumești ori pentru a-i mulțumi pe oameni. Cea mai mare asemenea ascundere este că au cunoscut însușirile lui Muḥammad ﷺ din Tora și Evanghelie și au cunoscut adevărul misiunii sale și al celor cu care a venit. Cu toate acestea, au ascuns acest lucru și au tăgăduit misiunea lui Muḥammad ﷺ, după cum Allah Preaînaltul a pomenit despre ei în mai multe locuri din Coran. De aici sunt cuvintele Preaînaltului:

Cei cărora le-am dat Cartea îl cunosc așa cum își cunosc fiii. O parte dintre ei ascund adevărul, deși îl cunosc. Adevărul este de la Domnul tău; nu fi dintre cei care se îndoiesc!

Acest verset se află în contextul schimbării direcției rugăciunii de la Bayt al-Maqdis la Kaʿbah cea cinstită. Ei știu că direcția rugăciunii Trimisului lui Allah ﷺ avea să fie Kaʿbah cea cinstită, direcția rugăciunii lui Ibrāhīm, pacea fie asupra lui. Cunosc aceasta din cărțile lor. Cu toate acestea, au tăgăduit schimbarea direcției rugăciunii și au ascuns știința pe care o aveau despre ea.

La fel este și oricine ascunde un adevăr pe care îl cunoaște, din afara iudeilor și creștinilor, chiar dintre musulmani. Cel care ascunde adevărul și nu-l lămurește oamenilor urmează calea iudeilor și a creștinilor, după cum El, Slavă Lui, Preaînaltul, a spus:

Când Allah a luat legământul celor cărora li s-a dat Cartea: Să o lămuriți oamenilor și să nu o ascundeți!, ei l-au aruncat în urma lor și l-au vândut pentru un preț neînsemnat.

Preaînaltul a spus și:

Cei care ascund dovezile limpezi și călăuzirea pe care le-am pogorât, după ce le-am lămurit oamenilor în Carte, pe aceștia îi blestemă Allah și îi blestemă cei care blestemă. În afara celor care se căiesc, se îndreaptă și lămuresc: acestora le primesc căința, iar Eu sunt Primitorul căinței, Milostivul.

Pentru primirea căinței lor a pus drept condiție lămurirea celor ascunse. Nu este de ajuns căința în general, ci trebuie și lămurirea. Cel care cunoaște adevărul trebuie să-l lămurească oamenilor și să nu-l vândă pentru un preț neînsemnat, ascunzându-l pentru a dobândi un folos lumesc ori pentru a-i mulțumi pe oameni. Allah, Mărețul și Preaînaltul, are mai mult drept să fie temut și mulțumit. Celui care poate lămuri și arăta adevărul nu-i este îngăduit să-l ascundă. Cât despre cel care nu poate ori se teme că lămurirea ar aduce o tulburare mai mare, acela este scuzat. Dar cel care nu are nicio piedică în a-l lămuri și ascunde adevărul numai pentru propria dorință și propriul interes, pe acesta îl blestemă Allah și îl blestemă cei care blestemă.

Aceasta este o însușire a iudeilor și se aplică oricui ascunde adevărul pentru a-și urma patima și nu-l lămurește oamenilor. Dacă, întrebat despre rânduiala unei chestiuni, răspunde cu altceva decât adevărul, deși cunoaște răspunsul corect, aceasta ține de ascunderea adevărului. Allah, Mărețul și Preaînaltul, a poruncit rostirea adevărului, chiar împotriva propriei persoane:

Fiți statornici în dreptate, martori pentru Allah, chiar împotriva voastră, a părinților ori a rudelor!

Adevărul trebuie lămurit în mărturii și în celelalte lucruri.

Mai gravă decât ascunderea mărturiei este ascunderea științei, care înseamnă viața oamenilor și călăuzirea lor spre calea cea dreaptă. Datoria este lămurirea adevărului, fără compromis în privința lui. De pildă, dacă vede oamenii urmând neadevărul, superstițiile ori asocierea, nu tace, ci trebuie să lămurească. Nu-i lasă pe oameni să cadă în adorarea mormintelor și a mausoleelor și în practicarea inovațiilor rătăcitoare, tăcând și spunând: „Nu am treabă cu oamenii.” Ori vede oamenii încheind tranzacții interzise și tace. Aceasta este ascunderea științei și trădarea sfatului sincer. Allah nu ți-a dat această știință pentru ca tu să o treci sub tăcere, ci ți-a încredințat-o pentru a o lămuri oamenilor, a chema la Allah cu știință limpede și a încerca să-i scoți pe oameni din întuneric la lumină.

Nu le este îngăduit învățaților să tacă atunci când pot lămuri, mai ales dacă văd oamenii în rătăcire, asociere, inovații și superstiții. Nu au voie să tacă. Dacă tac, aceasta ține de ascunderea științei, pentru care Allah i-a mustrat pe iudei și pe creștini. Cum ar fi atunci dacă ar spune contrariul adevărului, deși îl cunoaște, și ar da în mod deliberat o fatwa contrară lui, pentru a-i mulțumi pe oameni, pentru a face lucrurile să meargă ori pentru a se potrivi cu ceea ce urmează oamenii?! Adevărul are mai mult drept să fie urmat. Îl mulțumești pe Allah, Mărețul și Preaînaltul, și nu-i mulțumești pe oameni când urmează neadevărul. În hadith se spune: „Cel care caută mulțumirea lui Allah cu prețul nemulțumirii oamenilor, Allah este mulțumit de el și îi face pe oameni mulțumiți de el. Cel care caută mulțumirea oamenilor cu prețul mâniei lui Allah, Allah Se mânie pe el și îi face pe oameni nemulțumiți de el.” ⁶⁶