Text integral · Pasaje · 11
Fălirea cu faptele lor bune
Chestiunea a nouăzeci și șasea
الافْتِخَارُ بِوِلاَيَةِ البَيْتِ، فَذَمَّهُمُ اللهُ بِقَوْلِهِ: ﴿مُسْتَكْبِرِينَ بِهِۦ سَـٰمِرًا تَهْجُرُونَ﴾ [المؤمنون:٦٧].
Fălirea cu administrarea Casei. Allah i-a osândit prin cuvintele Sale: «Fălindu-vă cu ea, petreceați nopțile vorbind de rău.» (Al-Muʾminūn 23:67).
Comentariul
Printre practicile perioadei ignoranței se afla fălirea cu îngrijirea locurilor de pelerinaj: păzirea și organizarea lor, hrănirea celor care veneau la ele și adăparea pelerinilor. Se făleau cu această lucrare:
﴿مُسْتَكْبِرِينَ بِهِۦ﴾
Fălindu-vă cu ea
(Al-Muʾminūn 23:67), · fragment
adică prin administrarea Casei, prin slujirea Casei celei cinstite și a celor care veneau la ea. Se făleau cu aceasta înaintea celorlalți arabi. Aceasta ține de practicile perioadei ignoranței, fiindcă slujirea caselor lui Allah este adorare. Omului nu-i este îngăduit să se fălească cu adorarea: prin ea caută apropierea de Allah, nu dorește lauda și preamărirea oamenilor. Dimpotrivă, Îl laudă pe Allah că l-a făcut dintre cei care împlinesc această lucrare, fără să se trufească ori să se fălească prin ea.
În loc să creadă în Trimis și în Carte și să-l urmeze, ei se fălesc cu lucrarea lor la Casă și socotesc că aceasta îi scutește de urmarea Cărții și a Trimisului ﷺ. Acesta este motivul pentru care au fost osândiți: au înlocuit urmarea Cărții cu slujirea Casei, socotind că aceasta le este de ajuns. Aceasta ține de practicile perioadei ignoranței.
Allah, Mărețul și Preaînaltul, spune:
﴿أَجَعَلْتُمْ سِقَايَةَ ٱلْحَآجِّ وَعِمَارَةَ ٱلْمَسْجِدِ ٱلْحَرَامِ كَمَنْ ءَامَنَ بِٱللَّهِ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ وَجَـٰهَدَ فِى سَبِيلِ ٱللَّهِ ۚ لَا يَسْتَوُۥنَ عِندَ ٱللَّهِ﴾
Ați socotit adăparea pelerinilor și îngrijirea Moscheii Sacre asemenea faptei celui care crede în Allah și în Ziua de Apoi și luptă pe calea lui Allah? Ei nu sunt egali înaintea lui Allah.
(At-Tawbah 9:19). · fragment
Da, adăparea pelerinilor și îngrijirea Moscheii Sacre sunt fapte bune. Omul însă nu se fălește cu aceasta și nu socotește că îi este de ajuns. Dimpotrivă, trebuie să ia parte și la celelalte fapte bune, care sunt mai mărețe decât adăparea pelerinilor și îngrijirea Moscheii Sacre: lupta pe calea lui Allah, credința în Allah, emigrarea și alte fapte însemnate.
Omul nu se mărginește la o faptă, socotind că îi este de ajuns, mai ales dacă socotește că îl scutește de urmarea Coranului și a Sunnei. Și acum există oameni care cred că locuirea lor în Mecca și Medina îi scutește de fapte. Unul dintre ei a ajuns să spună: „Cel care doarme acolo” — adică în sanctuar — „este mai bun decât cel care stă în rugăciune în altă parte.” Aceasta este o amăgire de la Satana.