Practicile epocii ignoranței

Chestiunea a treizeci și una

Aceasta este, de asemenea, dintre cele mai uimitoare semne: dușmănia lor până la capăt față de religia de la care se revendică și iubirea lor până la capăt față de religia necredincioșilor, care i-au dușmănit pe ei, pe profetul și pe comunitatea lor. Așa au făcut cu Profetul ﷺ când a venit la ei cu religia lui Mūsā — pacea fie asupra lui. Au urmat cărțile de vrăjitorie, care țin de religia neamului lui Faraon.

Comentariul

Printre practicile oamenilor din Jāhiliyyah în care Trimisul lui Allah ﷺ s-a deosebit de ei se află dușmănia față de religia pe care li s-a poruncit să o urmeze și urmarea religiei dușmanului lor. Se știe că evreii urmau religia lui Mūsā — pacea fie asupra lui — și că dușmanul lor era Faraon și neamul său, care îi supuneau la chinuri cumplite, le ucideau fiii, le lăsau femeile în viață și îi puneau la muncile cele mai înjositoare. Apoi Allah l-a trimis pe profetul Său, cu care a vorbit, Mūsā — pacea fie asupra lui. Prin el, Allah i-a izbăvit de dușmanul lor, le-a dat putere și cinste, l-a umilit pe dușmanul lor și l-a înecat sub ochii lor, aducându-le bucurie prin aceasta. În Tora pe care o aveau, Cartea lui Allah adusă de Mūsā — pacea și binecuvântările fie asupra lui —, se aflau însușirile lui Muḥammad ﷺ și porunca de a-l urma. El este

Profetul neștiutor de carte, pe care îl găsesc pomenit la ei în Tora și în Evanghelie: el le poruncește binele și îi oprește de la rău, le îngăduie bunătățile, le interzice lucrurile necurate și înlătură de la ei povara și lanțurile care erau asupra lor.

Fiindcă au fost aspri, Allah le-a înăsprit rânduiala și le-a interzis bunătăți care le fuseseră îngăduite, din pricina necredinței și a îndărătniciei lor. Dacă ar fi crezut în Muḥammad ﷺ, Allah ar fi înlăturat de la ei aceste poveri și lanțuri. Însă i-a cuprins invidia și au spus: cum să fie acest profet făgăduit de la sfârșitul vremurilor dintre arabi și dintre fiii lui Ismāʿīl? Se cuvine să fie dintre fiii lui Isrāʾīl, nu dintre fiii lui Ismāʿīl. Așa au spus. L-au invidiat pe Muḥammad ﷺ și comunitatea sa și l-au tăgăduit, deși știau că el este Trimisul lui Allah. Ceea ce i-a împins la aceasta a fost invidia și mândria — să ne ferească Allah!

Când l-au tăgăduit pe Muḥammad, l-au tăgăduit și pe Mūsā — pacea fie asupra lui — și Cartea sa, Tora. Au tăgăduit Tora pe care o aveau din pricina invidiei față de Muḥammad ﷺ și au înlocuit Tora cu cărțile de vrăjitorie, care țin de religia dușmanului lor, Faraon. Vrăjitoria era răspândită în poporul lui Faraon. Au lăsat revelația pogorâtă și au luat vrăjitoria pe care o urma dușmanul lor. Aceasta este dintre lucrurile uimitoare! Allah, Mărețul și Preaînaltul, spune:

Când le-a venit un trimis de la Allah, adeverind ceea ce aveau, o parte dintre cei cărora le fusese dată Scriptura au aruncat Cartea lui Allah înapoia lor, ca și cum nu ar fi știut.

«Ca și cum nu ar fi știut» (﴿كَأَنَّهُمْ لَا يَعْلَمُونَ﴾) despre acest Trimis, însușirile sale și cele aduse de el. S-au purtat ca neștiutorii care nu îl cunosc, din mândrie și îndărătnicie. Nu a spus: fiindcă nu știu, ci: «Ca și cum nu ar fi știut» (﴿كَأَنَّهُمْ لَا يَعْلَمُونَ﴾). Dacă învățatul nu pune în practică ceea ce știe, este ca și cum nu ar ști, fiindcă rodul cunoașterii este fapta. Dacă nu pune în practică, ajunge la fel cu neștiutorul; ba păcatul neștiutorului este mai mic decât al său.

Au urmat ceea ce recitau diavolii în vremea stăpânirii lui Sulaymān.

adică vrăjitoria.

Vrăjitoria este, la origine, lucrarea diavolilor. Apoi necredincioșii au moștenit-o de-a lungul vremurilor: au moștenit-o Faraon și poporul său și au moștenit-o evreii, în locul Torei. Vrăjitoria este veche, însă necredincioșii o moștenesc din generație în generație.

Aceasta este dintre pedepse: când omul lasă adevărul, este încercat cu falsitatea. Este o rânduială care nu se schimbă și nu se preschimbă. Unii musulmani au lăsat Cartea lui Allah și Sunnah Trimisului Său, au primit vorbele oamenilor, au luat logica și teologia speculativă. Ei sunt de acest fel: au lăsat Cartea lui Allah și Sunnah Trimisului Său și au luat altceva în locul lor. Fiindcă s-au îndepărtat de Cartea lui Allah și Sunnah Trimisului Său și nu și-au luat credința din Carte și Sunnah, au fost încercați cu luarea credinței din științele necredincioșilor și ale ereticilor. Cât de mult seamănă ziua de astăzi cu cea de ieri!

Tot astfel, oricine lasă adevărul este încercat cu falsitatea. Cel care lasă calea oamenilor Sunnei și ai comunității este încercat cu doctrinele grupărilor rătăcite. Cel care se leagă de grupările rătăcite care se împotrivesc Cărții, Sunnei și căii oamenilor Sunnei și ai comunității este încercat prin aflarea sa între grupările rătăcite. Aceasta este rânduiala lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Ea îl previne pe musulman să nu lase adevărul: dacă îl lasă, este încercat cu falsitatea, iar dacă îi lasă pe oamenii adevărului, îi urmează pe oamenii falsității, mereu și întotdeauna.