Practicile epocii ignoranței

Chestiunile a optzeci și șaptea, a optzeci și opta, a optzeci și noua și a nouăzecea

Mândria cu obârșia, ponegrirea neamurilor, cererea ploii prin stele și tânguirea pentru mort.

Comentariul

Aceste patru chestiuni țin de practicile perioadei ignoranței. El ﷺ a spus: „Patru lucruri din comunitatea mea țin de practicile perioadei ignoranței și nu le vor părăsi: mândria cu obârșia, ponegrirea neamurilor, cererea ploii prin stele și tânguirea pentru mort.” ⁵⁶

Mândria cu obârșia înseamnă ca omul să se fălească cu măreția părinților și a bunicilor săi. Aceasta ține de religia perioadei ignoranței. Ei se adunau la Minā și, în loc să-L pomenească pe Allah, Mărețul și Preaînaltul, aminteau faptele de fală ale părinților lor. Preaînaltul a spus:

Când v-ați împlinit ritualurile, pomeniți-L pe Allah așa cum îi pomeniți pe părinții voștri ori cu o pomenire și mai puternică!

Datoria este să-L pomenim pe Allah, Mărețul și Preaînaltul, nu să-i pomenim pe părinți și bunici.

Ponegrirea neamurilor este, de pildă, să spui: „Cutare nu are obârșie”, ori: „Cutare este dintr-un trib care nu are obârșie aleasă.” Aceasta înseamnă să-i înjosești pe ceilalți. Allah, Mărețul și Preaînaltul, spune:

O, oameni! Noi v-am creat dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut popoare și triburi, ca să vă cunoașteți unii pe alții. Cel mai cinstit dintre voi înaintea lui Allah este cel mai evlavios.

Cinstea nu stă în neam, ci în evlavie. Neamul nu-ți folosește dacă ești lipsit de evlavie. El ﷺ a spus: „Pe cel ținut în urmă de faptele sale nu-l va grăbi neamul său.” ⁵⁷ Omului nu-i folosește că este qurayšit, că este dintre Banū Hāšim ori din familia Trimisului ﷺ dacă nu are fapte bune. Nu-i folosesc decât faptele bune și teama de Allah, Mărețul și Preaînaltul.

Cererea ploii prin stele înseamnă credința că ploaia cade prin influența răsăritului ori apusului unei stele. Aceasta ține de religia perioadei ignoranței. Ploaia vine numai prin voința lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul.

El este Cel care pogoară ploaia după ce ei și-au pierdut nădejdea și Își răspândește mila.

Allah este Cel care pogoară ploaia prin dorința, voința și înțelepciunea Sa. O pogoară cum voiește, Slavă Lui, Preaînaltul: o trimite asupra unui ținut și o oprește de la altul.

Noi am împărțit-o între ei ca să ia aminte, însă cei mai mulți oameni au stăruit numai în nerecunoștință.

Credința că răsăritul ori apusul unei stele influențează căderea ploii este asociere, de care omul trebuie să se pocăiască. Căderea ploii trebuie atribuită lui Allah, Mărețul și Preaînaltul.

Tânguirea pentru mort înseamnă ridicarea glasului la moartea cuiva, din nerăbdare și nemulțumire, ori înșirarea însușirilor sale frumoase. Tânguirea este unul dintre păcatele mari. El ﷺ a spus: „Bocitoarea, dacă nu se pocăiește înainte de moarte, va fi ridicată în Ziua Învierii purtând un veșmânt de smoală și o haină de râie.” ⁵⁸ Tânguirea este, așadar, unul dintre păcatele mari și ține de practicile perioadei ignoranței. Datoria este răbdarea și nădejdea în răsplată.

Plânsul pentru mort nu intră în aceasta, fiindcă omul nu are puterea să-l oprească. Profetul ﷺ a plâns când i-a murit fiul Ibrāhīm și a spus: „Ochiul lăcrimează, inima se întristează și nu spunem decât ceea ce Îl mulțumește pe Domnul. Suntem întristați de despărțirea de tine, Ibrāhīm.” ⁵⁹ El ﷺ a spus și: „Allah nu pedepsește pentru lacrimile ochilor și nici pentru întristarea inimii, dar pedepsește pentru aceasta” — adică limba — „ori Se îndură.” ⁶⁰ Dacă omul rostește la nenorocire cuvinte care Îl mulțumesc pe Allah și spune: „Noi Îi aparținem lui Allah și la El ne întoarcem”, Îl laudă pe Allah și Îi mulțumește, Allah îl iartă și îi alină nenorocirea.

Aceste patru lucruri țin de practicile perioadei ignoranței și continuă să existe printre oameni. Oamenii trebuie să se pocăiască de ele. Hadithul arată că nu oricine are ceva din practicile perioadei ignoranței este necredincios. Unele asemenea practici sunt necredință, iar altele sunt mai prejos de aceasta.