Practicile epocii ignoranței

A treisprezecea chestiune

Exagerarea în privința învățaților și a celor drepți, precum în cuvintele Sale: «O, oameni ai Scripturii! Nu întreceți măsura în religia voastră și nu spuneți despre Allah decât adevărul!» (An-Nisāʾ 4:171).

Comentariul

Aceasta este o chestiune primejdioasă. În limbă, exagerarea înseamnă depășirea limitei. Se spune despre o oală că a dat în clocot atunci când apa s-a ridicat în ea din pricina fierberii. Se spune și că prețul a crescut atunci când a depășit nivelul obișnuit. Exagerarea este, așadar, creșterea și ridicarea peste limita cunoscută.

În Lege, exagerarea înseamnă ridicarea unei persoane deasupra rangului care i se cuvine: exagerarea în privința profeților ori a celor drepți și ridicarea lor dincolo de rangul lor, la stăpânirea și dumnezeirea care Îi aparțin lui Allah.

Oamenii din Jāhiliyyah au exagerat în privința persoanelor, ridicându-le peste rangul lor, până când le-au făcut domni alături de Allah. Astfel au exagerat evreii în privința lui ʿUzayr și au spus că este fiul lui Allah. Tot astfel, creștinii au exagerat și l-au ridicat pe ʿĪsā, fiul lui Maryam — pacea și binecuvântările fie asupra lui —, de la firea omenească și misiunea de trimis la dumnezeire, spunând că este fiul lui Allah. Tot astfel, poporul lui Nūḥ a exagerat în privința celor drepți, le-a făcut chipuri și statui, apoi i-a adorat în afara lui Allah, ridicându-i la treapta dumnezeirii.

Au spus: Nu îi părăsiți pe dumnezeii voștri și nu îi părăsiți pe Wadd, Suwāʿ, Yaghūth, Yaʿūq și Nasr!

I-au făcut dumnezei.

Tot astfel fac și alte grupări ale asociaționiștilor până astăzi: exagerează în privința celor drepți, înconjoară mormintele lor, aduc jertfe și fac legăminte pentru ei, le cer ajutor și sprijin morților și le cer împlinirea nevoilor.

Exagerarea îi duce pe cei care o săvârșesc la asociere. De aceea el ﷺ a spus: „Nu mă lăudați peste măsură, așa cum creștinii l-au lăudat pe fiul lui Maryam.” Lauda peste măsură înseamnă exagerarea în laudă. „Eu nu sunt decât un rob; spuneți, așadar: robul lui Allah și Trimisul Său.” ²⁴

Exagerarea în privința persoanelor, fie ele profeți sau oameni drepți, este cea care i-a făcut pe asociaționiști, atât dintre oamenii Scripturii, cât și dintre cei fără Scriptură, să cadă în asocierea majoră. Datoria este ca fiecărei persoane să i se recunoască rangul care i se cuvine: trimișilor să li se recunoască misiunea de trimiși, celor drepți pietatea lor, iar învățaților cunoașterea lor și întâietatea lor față de ceilalți. Întâietatea învățatului față de adorator este precum întâietatea lunii față de celelalte astre. Ei sunt așezați la rangurile lor și nu sunt ridicați deasupra acestora. Preaînaltul spune:

O, oameni ai Scripturii! Nu întreceți măsura în religia voastră și nu spuneți despre Allah decât adevărul! Mesia, ʿĪsā, fiul lui Maryam, nu este decât Trimisul lui Allah, Cuvântul Său pe care l-a transmis lui Maryam și un duh de la El. Credeți, așadar, în Allah și în trimișii Săi și nu spuneți: Trei!

Preaînaltul spune și:

Spune: O, oameni ai Scripturii! Nu întreceți măsura în religia voastră, fără drept, și nu urmați poftele unor oameni care au rătăcit mai înainte, i-au dus pe mulți în rătăcire și s-au abătut de la calea dreaptă.

Profetul ﷺ spune: „Feriți-vă de exagerare în religie! Pe cei dinaintea voastră i-a nimicit exagerarea în religie.” ²⁵

Nu este, așadar, îngăduită exagerarea în privința făpturilor și ridicarea lor deasupra rangului în care Allah le-a așezat, fiindcă aceasta duce la asocierea altora cu Allah, Preamăritul și Preaînaltul. Tot astfel este exagerarea în privința învățaților și a adoratorilor. Preaînaltul spune despre evrei și creștini:

Și-au luat învățații și călugării drept domni în afara lui Allah.

Au exagerat în privința învățaților și a adoratorilor lor, până când au crezut că aceștia au dreptul să îngăduie ceea ce este interzis, să interzică ceea ce este îngăduit și să schimbe Legea cea curată.