Glosar de Termeni Islamici
Peste 145 de termeni islamici esențiali, cu definiții clare și referințe la articole relevante.
A
'Adhāb (عذاب)
Pedeapsă divină sau chin. Se referă la pedeapsa din viața de apoi sau la suferința trimisă ca avertisment.
Ahl as-Sunnah wa al-Jamāʿah (أهل السنة والجماعة)
Oamenii Tradiției Profetice și ai Comunității — musulmanii care urmează Coranul, Sunnah autentică și înțelegerea primelor generații (Salaf).
'Alāmāt as-Sā'āh (علامات الساعة)
Semnele Ceasului — semne ale apropierii Zilei Judecății (ex.: răsăritul soarelui de la apus).
'Alayhi aṢ-Ṣalātu was-Salām (عليه الصلاة والسلام)
Pace și binecuvântări asupra lui — expresie rostită la menționarea Profetului Muhammad ﷺ.
Alḥamdulillāh (الحمد لله)
Laudă lui Allah — expresie de recunoștință folosită frecvent în viața de zi cu zi.
Allāhu Akbar (الله أكبر)
Allah este cel mai Mare — expresie de glorificare rostită în rugăciune, la momentele importante și ca afirmație a măreției lui Allah.
Amān (أمان)
Securitate, protecție — un angajament de siguranță acordat cuiva, inclusiv dușmanilor.
Amānah (أمانة)
Încredere, custodie — orice lucru încredințat spre păstrare. A fi demn de încredere este o calitate esențială a musulmanului.
'Amal (عمل)
Faptă, acțiune — orice faptă a omului, inclusiv gândurile și cuvintele. Faptele sunt judecate după intenție.
'Aqīdah (عقيدة)
Credința sau crezul islamic — ansamblul principiilor de credință (Allah, îngeri, cărți, profeți, Ziua Judecății, predestinare).
Ash'āriyyah (الأشعرية)
Școală teologică fondată de Abū al-Ḥasan al-Ash'ārī. Folosește rațiunea pentru a argumenta crezul, diferită de poziția Athari.
Asmā' wa Ṣifāt (الأسماء والصفات)
Numele și Atributele lui Allah — a treia categorie a Tawhid-ului. Se afirmă fără negare, alterare sau comparare cu creaturile.
Ayyām at-Tashrīq (أيام التشريق)
Zilele de Tashrīq — zilele 11, 12 și 13 din Dhul Hijjah, în care se continuu ritualurile de Hajj.
Al-Firqah an-Nājiyah (الفرقة الناجية)
Grupul mântuit — musulmanii care urmează cu strictețe Coranul și Sunnah conform înțelegerii Salaf-ului.
B
Bā'ith (الباعث)
Învietorul — atribut al lui Allah; Cel care îi învie pe morți în Ziua Judecății.
Baṣīrah (بصيرة)
Înțelegere profundă, perspicacitate — capacitatea de a discerne adevărul cu inima.
Ba'th (البعث)
Învierea — învierea morților în Ziua Judecății.
Bid'ah (بدعة)
Inovația în religie — introducerea de practici noi în adorare fără fundament în Coran sau Sunnah.
D
Dalālah (ضلالة)
Rătăcire — abăterea de la drumul drept al religiei.
Dalīl (دليل)
Dovadă, argument — orice element care demonstrează adevărul unei afirmații religioase. Poate însemna și ghid (persoană).
Da'wah (دعوة)
Chemarea la Islam — invitația adresată oamenilor să cunoască și să îmrățișeze religia lui Allah.
Dayn (دين)
Datorie — bani împrumutați sau datorați. Achitarea datoriilor este obligatorie înainte de distribuția moștenirii.
Dhāt Allāh (ذات الله)
Esența lui Allah — se referă la Entitatea lui Allah, distinctă de Atributele Sale.
Dhikr (ذكر)
Amintirea și pomenirea lui Allah — prin recitarea formulelor precum SubḥānAllāh, Alḥamdulillāh, Allāhu Akbar.
Du'ā' (دعاء)
Invocația personală adresată direct lui Allah. Poate fi făcută oricând, în orice limbă, și este considerată esența adorării.
Ḏ
Ḏarūrah (ضرورة)
Necesitate absolută — starea de urgență în care se permite ceea ce este în mod normal interzis (viața în pericol etc.).
F
Fatwa (فتوى)
Verdict religios emis de un savant calificat (mufti) ca răspuns la o întrebare de drept islamic.
Fī Sabīlillāh (في سبيل الله)
Pe calea lui Allah — expresie ce definește acțiunile făcute exclusiv pentru Allah (inclusiv jihad, caritate, cunoaștere).
Fiqh (فقه)
Jurisprudența islamică — derivarea normelor practice din sursele islamice (Coran, Sunnah, Ijmā', Qiyās).
Fiṭrah (فطرة)
Natura primordială — dispoziția înnăscută a fiecărui om spre recunoașterea lui Allah.
G
Ghāfil (غافل)
Nepăsător, neglijent — cel care ignoră amintirea lui Allah și obligațiile sale religioase.
Ghār Ḥirā' (غار حراء)
Peștera Hira — locul unde Profetul Muhammad ﷺ se retrăgea pentru meditație și unde a primit prima revelație.
Ghusl (غسل)
Abluțiunea rituală majoră — spălarea completă a corpului, obligatorie după janābah, menstruație sau lăuzie.
Ḥ
Ḥadīth (حديث)
Relatare care transmite o spusă, faptă sau aprobare a Profetului ﷺ, cu lanțul de transmiție (isnād).
Ḥadīth Ḏa'īf (حديث ضعيف)
Hadith slab — tradiție cu un transmitător cu memorie slabă sau integritate îndoielnică.
Ḥadīth Marfū' (حديث مرفوع)
Hadith elevat — o tradiție atribuită direct Profetului Muhammad ﷺ.
Ḥadīth Mutawātir (متواتر)
Hadith cu transmitere amplă — relatat de atâția transmitători în fiecare generație încât falsificarea este imposibilă.
Ḥadīth Qudsiyy (حديث قدسي)
Hadith divin — text atribuit de Profet lui Allah, dar distinct de Coran ca formă și stil.
Ḥadīth Ṣaḥīḥ (حديث صحيح)
Hadith autentic — tradiție cu lanț de transmiție continuu, transmitători de încredere și fără defecte.
Ḥajj (حج)
Pelerinajul la Mecca — al cincilea pilon al Islamului, obligatoriu o dată în viață.
Ḥajj at-Tamattu' (حج التمتع)
Hajj-ul cu pauză — se efectuează 'Umrah, apoi se iese din ihrām, apoi se intră în Hajj separat.
Ḥalāl (حلال)
Permis, licit — ceea ce este îngăduit în Islam (alimente, acțiuni, tranzacții).
Ḥalq (حلق)
Rasul capului — act ritual după Hajj sau 'Umrah, prin care pelerinșii își rad părul complet.
Ḥarām (حرام)
Interzis, ilicit — ceea ce este oprit în Islam; săvârșirea atrage păcat. Opusul lui halal.
I
Iḥsān (إحسان)
Excelența în adorare — să-L adorăm pe Allah ca și cum Îl vedem; cel mai înalt nivel al credinței.
Ijāzah (إجازة)
Licențiere — permisiunea de a preda ceea ce ai învățat, acordată de savantul de la care ai studiat.
Ijmā' (إجماع)
Consensul savanților — acordul unanim al juriștilor calificați. Al treilea izvor de legislație după Coran și Sunnah.
Ijtihād (اجتهاد)
Efortul independent de interpretare juridică — derivarea regulilor din sursele primare pentru situații noi.
In Shā' Allāh (إن شاء الله)
Dacă vrea Allah — expresie folosită când vorbim despre planuri viitoare, recunoscând că doar Allah controlează viitorul.
Iqāmat al-Ḥadd (إقامة الحد)
Executarea pedepsei legale islamice — aplicarea sancțiunilor prescrise de Sharia. Revine exclusiv autorităților.
Isrāf (إسراف)
Risipă, extravaganță — cheltuirea mai mult decât este necesar. Condamnată în Coran.
Isrāfīl (إسرافيل)
Îngerul care va sufla în trâmbiță în Ziua Judecății.
Islām (إسلام)
Supunerea față de Allah prin monoteism, ascultare și dezavuarea politeismului. Religia tuturor profeților.
I'tikāf (اعتكاف)
Retragere spirituală — șederea în moschee dedicată exclusiv adorării, în special în ultimele 10 zile de Ramadan.
Ī
Īmān (إيمان)
Credința — convingerea inimii, mărturisirea cu limba și practicarea cu membrele. Crește și scade.
J
Jarḥ wa Ta'dīl (الجرح والتعديل)
Știința evaluării transmitătorilor de hadith — verifică integritatea și memoria fiecărui transmitător.
Jazāk Allāhu Khayra (جزاك الله خيرا)
Allah să te răsplătească cu bine — expresie de mulțumire folosită între musulmani.
Jibrīl (جبريل)
Arhanghelul Gabriel — îngerul revelației, care a transmis Coranul Profetului Muhammad ﷺ.
Jihād (جهاد)
Efortul pe calea lui Allah — spiritual (lupta cu patimile), verbal (predare) sau fizic (apărare), cu reguli stricte.
Jilbāb (جلباب)
Veșmânt exterior — haină largă purtată de femei peste îmbrăcăminte, acoperind tot corpul.
Jizyah (جزية)
Impozitul de protecție — taxă plătită de non-musulmani în statul islamic în schimbul protecției și scutirii de serviciu militar.
K
Khawārij (خوارج)
Sectă deviată care excomunică musulmanii pentru păcate majore și legitimează violența.
Khimār (خمار)
Văl care acoperă capul și pieptul femeii — menționat explicit în Coran (Surat an-Nūr).
Khitān (ختان)
Circumcizia — practică tradională islamică considerată parte din fiṭrah (igiena naturală).
Khul' (خلع)
Divorțul inițiat de soție — femeia solicită divorțul oferind o compensație financiară soțului.
Khulafā' ar-Rāshidūn (الخلفاء الراشدون)
Califii bine călăuziți — primii patru califi: Abu Bakr, 'Umar, 'Uthmān și 'Ali.
Khushū' (خشوع)
Umilința și concentrarea în rugăciune — prezența totală a inimii în fața lui Allah.
Kufr (كفر)
Necredința sau respingerea credinței islamice — în inimă, prin cuvinte sau fapte.
M
Madhhab (مذهب)
Școală juridică islamică — cele patru principale: Ḥanafī, Mālikī, Shāfi'ī și Ḥanbalī. Toate sunt considerate valide.
Mahr (مهر)
Dota (cadoul nupțial) — un dar în bani sau bunuri oferit miresei de către mire, obligatoriu la căsătorie.
Maḥram (محرم)
Rudă cu care căsătoria este interzisă (tată, frate, unchi etc.) — poate însoți o femeie în călătorie.
Maqām Ibrāhīm (مقام إبراهيم)
Stația lui Avraam — piatra de lângă Ka'bah pe care a stat profetul Ibrahim când a construit Ka'bah.
Masbūq (مسبوق)
Întârziat la rugăciune — cel care se alătură rugăciunii colective după ce aceasta a început.
Masḥ 'alā al-Khuffayn (مسح على الخفين)
Ștergerea peste încălțăminte — trecerea mâinilor umede peste ciorapi de piele în loc de spălarea picioarelor la wuḍū'.
Miḥrāb (محراب)
Nișa de rugăciune — adâncitura în zidul moscheii care indică direcția Qiblah.
Mīkā'īl (ميكائيل)
Arhanghelul Mihail — îngerul responsabil de ploaie și provizii.
Millah (ملة)
Religie, drum de credință — adesea folosit pentru a desemna religia lui Ibrahim (Millat Ibrāhīm).
Mubtadi' (مبتدع)
Inovator în religie — cel care introduce practici noi în adorare fără temei din Coran sau Sunnah.
Muftī (مفتي)
Savant calificat să emită verdictul religios (fatwa). Trebuie să aibă cunoștințe vaste de Coran, Sunnah și jurisprudență.
Mujtahid (مجتهد)
Savant care practică ijtihād-ul — derivă reguli juridice direct din sursele primare.
Mukallaf (مكلف)
Responsabil din punct de vedere religios — persoană pubertatea trecută, rațională, căreia îi revin obligațiile islamice.
Muqallid (مقلد)
Imitator — cel care urmează opinia unui savant fără a cunoaște dovezile din spatele ei.
Muqaṭṭa'āt (مقطعات)
Literele separate — litere arabe la începutul unor sure (ex.: Alif-Lām-Mīm) al căror sens exact este cunoscut doar de Allah.
Muṣallā (مصلى)
Loc de rugăciune — spațiu deschis sau înclădire simplă destinată rugăciunii, mai mic decât o moschee.
Muttafaq 'Alayh (متفق عليه)
Consens al lui Bukhārī și Muslim — hadith prezent în ambele colecții autentice.
Mu'tazilah (المعتزلة)
Școală teologică raționalistă care punea rațiunea deasupra textelor revelate. Respinsă de Ahl as-Sunnah.
N
Nāfilah (نافلة)
Act voluntar de adorare — rugăciuni, posturi sau carități suplimentare, neobligatorii.
Niqāb (نقاب)
Vălul feței — veșmânt care acoperă fața (cu excepția ochilor).
Niṣāb (نصاب)
Pragul minim de avere — limita de bogație peste care Zakāh devine obligatorie.
Niyyah (نية)
Intenția — condiție prealabilă pentru validitatea oricărui act de adorare.
Nubuwwah (نبوة)
Profetismul — calitatea de a fi profet, trimis de Allah cu un mesaj pentru omenire.
Q
Qaḍā' (قضاء)
Decret divin / Recuperare / Judecată — cuvânt cu sens multiplu: decretul lui Allah, recuperarea unei obligații omise sau arbitraj.
Qadr (قدر)
Predestinarea divină — Allah a decretat și cunoaște din eternitate tot ce se va întâmpla.
Qarḍ Ḥasan (قرض حسن)
Împrumut gratuit — împrumut fără dobândă acordat de dragul lui Allah. Considerat un act de caritate.
Qiyās (قياس)
Raționamentul prin analogie — al patrulea izvor de legislație islamică.
R
Rajā' (رجاء)
Speranța în mila lui Allah — echilibrată întotdeauna cu teama (khawf) de pedeapsa Sa.
Rak'ah (ركعة)
Unitate de rugăciune — un ciclu complet (statul în picioare, înclinare, prosterner). Ex.: Fajr are 2 rak'āt.
Ramaḍān (رمضان)
Luna a noua din calendarul islamic — luna postului, în care a început revelarea Coranului.
Rijāl al-Ḥadīth (رجال الحديث)
Transmitătorii hadith-ului — persoanele din lanțul de transmiție al unei tradiții profetice.
Riyā' (رياء)
Fățărnicia în adorare — efectuarea actelor de adorare pentru a fi văzut de oameni. Considerată shirk minor.
Rizq (رزق)
Provizia pe care Allah o acordă fiecărei creaturi — hrană, bani, sănătate, cunoaștere.
Rubūbiyyah (ربوبية)
Tawhid-ul Stăpânirii — Allah este singurul Creator, Susținător și Administrator al universului.
Rukn (ركن)
Pilon, element esențial — o parte obligatorie a unui act de adorare. Rugăciunea are 14 rukn-uri.
S
Sahw (سهو)
Neația în rugăciune — se corectează prin sujūd as-sahw (două prosterniri suplimentare).
Salaf aṣ-Ṣāliḥīn (السلف الصالحون)
Predecesorii pioși — primele trei generații (Companionii, Succesorii și Succesorii lor).
Shahādah (شهادة)
Mărturisirea de credință: Nu există divinitate demnă de adorare în afară de Allah, iar Muhammad este Trimisul Său.
Shirk (شرك)
Asocierea altor divinități cu Allah — opusul Tawhid-ului, cel mai mare păcat în Islam.
Shirk Khafiyy (شرك خفي)
Shirk-ul ascuns — politeism subtil, cum ar fi riyā' (fățărnicia în adorare).
Subḥān Allāh (سبحان الله)
Slavă lui Allah — expresie de glorificare rostită pentru a afirma perfecțiunea lui Allah.
Sunnah (سنة)
Tradiția profetică — spusele, faptele și aprobările Profetului ﷺ. A doua sursă de legislație după Coran.
Ṣ
Ṣahābah (صحابة)
Companionii Profetului Muhammad ﷺ — cea mai virtuoasă generație, modelul de interpretare a Islamului.
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (صحيح البخاري)
Colecția de hadith-uri autentice compilată de Imāmul Bukhārī. Considerată cea mai autentică carte după Coran.
Ṣaḥīḥ Muslim (صحيح مسلم)
Colecția de hadith-uri autentice compilată de Imāmul Muslim. A doua carte ca autenticitate după Sahih al-Bukhari.
Ṣalāh (صلاة)
Rugăciunea rituală obligatorie, de cinci ori pe zi. Al doilea pilon al Islamului.
Ṣalāt al-Istikhārah (صلاة الاستخارة)
Rugăciunea de îndrumare — doi rak'at în care se cere călăuzirea lui Allah înaintea unei decizii.
Ṣalāt al-Istisqā' (صلاة الاستسقاء)
Rugăciunea pentru ploaie — rugăciune colectivă prin care se cere lui Allah să trimită ploaie.
Ṣawm (صوم)
Postul — abținerea de la mâncare, băutură și relații intime de la zori până la apus, în Ramadan.
T
Tābi'ūn (التابعون)
Succesorii — a doua generație de musulmani, care au învățat direct de la Companioni.
Tabarruj (تبرج)
Afișarea podoabelor — arătarea frumuseții fizice în mod provocator în fața străinilor. Interzisă în Islam.
Tafsīr (تفسير)
Exegeza Coranului — știința interpretării și explicării Coranului.
Takfīr (تكفير)
Declararea cuiva drept necredincios — act grav cu condiții stricte și impedimente.
Taqlīd (تقليد)
Imitarea — a urma școala juridică a unui savant fără a cerceta dovezile personal.
Tark aṣ-Ṣalāh (ترك الصلاة)
Abandonarea rugăciunii — neglijarea rugăciunilor obligatorii; considerat de unii savanți un act de kufr.
Ta'ṭīl (تعطيل)
Negarea atributelor divine — respingerea numelor sau atributelor lui Allah. Considerată deviație gravă.
Tawakkul (توكل)
Încrederea deplină în Allah — acțiune combinată cu încredere, nu pasivitate.
Tawassul (توسل)
Mijlocirea — cererea către Allah prin intermediul numelor Sale, faptelor bune sau rugăciunii omului viu.
Tawbah (توبة)
Pocăința sinceră — regret pentru păcat, abandonarea imediată și hotărârea de a nu-l repeta.
Tawhīd (توحيد)
Monoteismul pur — unicității absolute a lui Allah în Esență, Atribute și Adorare. Trei categorii: Rubūbiyyah, Ulūhiyyah, Asmā' wa Ṣifāt.
Tawrāh (توراة)
Tora — cartea revelată profetului Musa (Moise). Musulmanii cred că forma originală a fost alterată în timp.
Tazkiyat an-Nafs (تزكية النفس)
Purificarea sufletului — procesul de curățare interioară de păcate și caractere negative.
Thiqah (ثقة)
De încredere — un transmitător de hadith cu memorie excelentă și integritate.
Ṭ
Ṭahārah (طهارة)
Purificarea rituală — starea de curăție necesară pentru rugăciune. Include wuḍū' și ghusl.
U
Ulūhiyyah (ألوهية)
Tawhid-ul Adorării — toate actele de adorare să fie direcționate exclusiv către Allah.
Ulū al-Amr (أولو الأمر)
Deținătorii autorității — conducătorii și savanții. Coranul poruncește supunerea față de ei în ce este permis.
'Urf (عرف)
Obiceiul, cutuma — practicile acceptate ale unei comunități, luate în considerare de jurisprudență când nu contravin Shari'ei.
Uṣūl al-Fiqh (أصول الفقه)
Fundamentele jurisprudenței — regulile prin care se derivă normele juridice din sursele primare.
W
Wājib (واجب)
Obligatoriu — statutul unei acțiuni a cărei îndeplinire este răsplătită și a cărei neglijare este păcat.
Walā' wa Barā' (الولاء والبراء)
Loialitatea și dezavuarea — a iubi ce Allah iubește și a respinge ce interzice. Nu implică maltratarea oamenilor.
Witr (وتر)
Rugăciunea de noapte cu număr impar de rak'at — puternic recomandată, efectuată după 'Ishā'.
Wuḍū' (وضوء)
Abluțiunea rituală minoră — spălarea feței, mâinilor, capului și picioarelor înainte de rugăciune.
Wuqūf (وقوف)
Staționarea la 'Arafat — pilonul central al Hajj-ului. Fără Wuqūf, pelerinajul nu este valid.
Y
Yawm al-Ḥisāb (يوم الحساب)
Ziua Judecății — ziua în care fiecare persoană va da socoteală în fața lui Allah pentru faptele sale.
Z
Zabūr (زبور)
Psalmii — cartea revelată profetului Dāwūd (David). Menționată în Coran.
Zakāh (زكاة)
Dania obligatorie — al treilea pilon. Donarea a 2,5% din averea peste niṣāb, anual, către categoriile din Coran.
ʿ
'ʿAbd (عبد)
Rob, adorator — relația omului cu Allah. Fiecare musulman este rob al lui Allah.