Glosar de Termeni Islamici
Peste 527 de termeni islamici esențiali, cu definiții clare și referințe la articole relevante.
A
'Adhāb (عذاب)
Pedeapsă divină sau chin. Se referă la pedeapsa din viața de apoi sau la suferința trimisă ca avertisment.
ʿAdl (عدل)
Om integru (în știința hadithului / mărturie) — persoană dreaptă, temătoare de Allah, onestă.
ʿafāḍa min ʿArafāt (أفاض من عرفات)
A pleca din ʿArafāt — deplasarea după apus în ziua a 9-a (ritualul Hajj).
ʿAfīf (عفيف)
Cast, demn — omul care evită relațiile ilicite și nu se degradează prin fapte rușinoase.
ʿAflaḥa (أفلح)
A reușit / a prosperat — succes complet, în această viață și în Viața de Apoi.
ʿAfṭara (أفطر)
A întrerupt postul — a mâncat/băut (a „rupt” postul).
ʿAḥdatha (أحدث) / Ḥadath (حدث)
A produce „hadath” — a face ceva ce cauzează impuritate rituală (ex.: eliminare, vânt etc.).
Aḥādīth (أحاديث)
Tradiții profetice (pl. de ḥadīth) — relatări despre vorbele, faptele și aprobările Profetului ﷺ.
ʿAhd (عهد)
Legământ, promisiune solemnă — angajament ferm.
Ahl as-Sunnah wa al-Jamāʿah (أهل السنة والجماعة)
Oamenii Tradiției Profetice și ai Comunității — musulmanii care urmează Coranul, Sunnah autentică și înțelegerea primelor generații (Salaf).
al-Asmāʾ al-Ḥusnā (الأسماء الحسنى)
Cele mai frumoase Nume (ale lui Allah) — nume/atribute divine (menționate în Coran).
al-Ghafūr (الغفور)
Cel Prea-Iertător — Nume/Atribut al lui Allah; iertarea Lui este vastă pentru cel ce se căiește.
al-Kabīr (الكبير)
Cel Prea-Mare — Nume/Atribut al lui Allah; Măreția Lui depășește orice altă măreție.
al-Wakīl (الوكيل)
Cel de nădejde — Nume/Atribut al lui Allah; Cel în care ne încredem și care are grijă de robii Săi.
al-Walā’ (الولاء)
Loialitate/solidaritate — sprijin și alianță (în special între musulmani), opus ostilității față de credincioși.
al-Waliyy (الولي)
Ocrotitorul — Nume/Atribut al lui Allah; Cel care îi protejează și îi sprijină pe credincioșii Săi.
al-Yawm al-Ākhir (اليوم الآخر)
Ziua de Apoi — „Ultima Zi”, referire la viața de apoi și Judecată.
ʿAlāmāt an-Nubuwwah (علامات النبوة)
Semne ale profeției — indicii care arată că cineva este un profet veritabil.
'Alāmāt as-Sā'āh (علامات الساعة)
Semnele Ceasului — semne ale apropierii Zilei Judecății (ex.: răsăritul soarelui de la apus).
ʿAlayhi aṣ-Ṣalātu was-Salām (عليه الصلاة والسلام)
„Pace și binecuvântări asupra lui” — formulă de respect la menționarea Profetului Muḥammad ﷺ.
Alḥamdulillāh (الحمد لله)
Laudă lui Allah — expresie de recunoștință folosită frecvent în viața de zi cu zi.
ʿAlīm (العليم)
Atotștiutorul — Nume/Atribut al lui Allah: Cel care știe totul (trecut, prezent, viitor; văzut și ascuns).
ʿAliyy (العلي)
Preaînaltul — Nume/Atribut al lui Allah: Cel înălțat deasupra tuturor.
Allāh (الله)
Allah / Dumnezeu — în arabă „ilāh” = orice divinitate, „Allāh” = Singurul Dumnezeu adevărat.
Allāhu Akbar (الله أكبر)
Allah este cel mai Mare — expresie de glorificare rostită în rugăciune, la momentele importante și ca afirmație a măreției lui Allah.
Amān (أمان)
Securitate, protecție — un angajament de siguranță acordat cuiva, inclusiv dușmanilor.
Amānah (أمانة)
Încredere, custodie — orice lucru încredințat spre păstrare. A fi demn de încredere este o calitate esențială a musulmanului.
'Amal (عمل)
Faptă, acțiune — orice faptă a omului, inclusiv gândurile și cuvintele. Faptele sunt judecate după intenție.
'Aqīdah (عقيدة)
Credința sau crezul islamic — ansamblul principiilor de credință (Allah, îngeri, cărți, profeți, Ziua Judecății, predestinare).
as-Salām (السلام)
Izvorul Păcii — Nume/Atribut al lui Allah: Sursa adevăratei păci și liniști.
ash-Shām (الشام)
Shām — termen istoric pentru regiunea Siriei, Libanului, Palestinei și Iordaniei.
ash-Shāriʿ (الشارع)
Legiuitorul — în Islam, Legiuitorul este Allah și, prin extensie, Mesagerul Său (în transmiterea legii).
Ash'āriyyah (الأشعرية)
Școală teologică fondată de Abū al-Ḥasan al-Ash'ārī. Folosește rațiunea pentru a argumenta crezul, diferită de poziția Athari.
Asmā' wa Ṣifāt (الأسماء والصفات)
Numele și Atributele lui Allah — a treia categorie a Tawhid-ului. Se afirmă fără negare, alterare sau comparare cu creaturile.
'Astaghfiru-llāh (أستغفر الله)
„Cer iertare de la Allah” — cea mai scurtă formulă de istighfār, un act recomandat de pomenire și adorare.
Ayyām at-Tashrīq (أيام التشريق)
Zilele de Tashrīq — zilele 11, 12 și 13 din Dhul Hijjah, în care continuă ritualurile de Hajj.
al-Ḥaqq (الحق)
Adevărul suprem — Nume/Atribut al lui Allah.
al-Ḥaram (الحرم)
Sanctuarul — folosit pentru zona sacră a Meccăi/Medinei (cu reguli speciale, ex.: fără vânătoare în perimetru).
al-Kalimah aṭ-Ṭayyibah (الكلمة الطيبة)
„Cuvântul bun” — orice vorbă bună; folosit și pentru „lā ilāha illā Allāh”.
al-Khumus (الخمس)
Cincea parte — partea din prada de război alocată cauzei lui Allah, Trimisului, rudelor sale apropiate, orfanilor, nevoiașilor și călătorilor.
al-Kulliyyāt al-Khams (الكليات الخمس)
„Cele cinci universale” — termen folosit uneori pentru ceea ce este cunoscut mai des ca „aḍ-Ḍarūriyyāt al-Khams” (cele cinci esențiale).
Al-Lāt (اللات)
Numele unui idol venerat de păgânii din Arabia.
Al-Majīd (المجيد)
„Cel Prea-Glorios” — atribut divin al lui Allah: Cel mai glorificat și onorat. Cuvântul este folosit și pentru a descrie Coranul.
Al-Firqah an-Nājiyah (الفرقة الناجية)
Grupul mântuit — musulmanii care urmează cu strictețe Coranul și Sunnah conform înțelegerii Salaf-ului.
An-Nabiyy al-Ummiyy (النبي الأمي)
„Profetul neștiutor de carte” — referire la Profetul Muḥammad ﷺ, care nu citea și nu scria; unii spun că „ummiyy” poate însemna și „ne-evreu”.
An-Nafs al-ʾAmmārah (النفس الأمارة)
„Sinele ispititor”: partea din sinele uman care îl împinge spre rău, căutând plăcere în el.
An-Nafs al-Lawwāmah (النفس اللوامة)
„Sinele mustrător” (conștiința): partea care mustră și împiedică omul de la rău, opusă sinelui ispititor.
An-Nafs al-Muṭmaʾinnah (النفس المطمئنة)
„Sufletul liniștit/împăcat”: sufletul credinciosului (menționat în Coran 89:27–30).
An-Najāshī (النجاشي)
Negusul: împăratul Etiopiei în timpul Profetului Muḥammad ﷺ; i-a primit pe emigranții musulmani timpurii (relatările istorice musulmane menționează că a îmbrățișat Islamul).
ar-Raḥīm (الرحيم)
Îndurătorul — Nume/Atribut al lui Allah: milă specială pentru credincioși.
ar-Raḥmān (الرحمن)
Milostivul — Nume/Atribut al lui Allah: mila Lui cuprinde întreaga creație (și necredincioșii).
ar-Rukn al-Yamānī (الركن اليماني)
Colțul Yamānī al Kaʿbei — colțul sudic (înainte de Piatra Neagră), asociat cu o invocație recitată între el și Piatra Neagră în ṭawāf.
ar-Rūḥ al-Amīn (الروح الأمين)
Duhul de încredere — se referă la Îngerul Jibrīl (Gabriel), care aducea revelația mesagerilor.
ar-Rūm (الروم)
Romanii/Bizantinii — în istoria islamică se referă mai ales la Imperiul Roman de Răsărit (Bizanț).
aṣ-Ṣafā wa al-Marwah (الصفا والمروة)
Dealurile Ṣafā și Marwah — cele două ridicături stâncoase între care pelerinul face saʿy (7 traversări) în ʿumrah și ḥajj.
aṣ-Ṣalāh al-Wusṭā (الصلاة الوسطى)
Rugăciunea „mijlocie” — interpretată ca fajr sau ʿaṣr; ambele subliniate ca foarte importante.
aṣ-Ṣamad (الصمد)
Refugiul Veșnic — Nume/Atribut unic al lui Allah: Cel către care se îndreaptă toate nevoile.
al-Wuqūf bi-ʿArafah (الوقوف بعرفة)
Starea la ʿArafah — cel mai important rit al ḥajj-ului; pelerinul stă la ʿArafah până la apus.
al-Yahūdiyyah (اليهودية)
Iudaism — religia lui Mūsā (Moise), alterată ulterior; termen folosit pentru credința iudaică.
al-Yaqīn (اليقين)
Certitudine — convingere absolută; în texte apare și „Ḥaqq al-Yaqīn” (certitudine reală).
B
Badr (بدر)
Badr — loc la sud de Mecca, unde a avut loc prima mare bătălie din istoria islamică.
Bā'ith (الباعث)
Învietorul — atribut al lui Allah; Cel care îi învie pe morți în Ziua Judecății.
Barāʾ (البراء)
Dezicere / disociere — termen în contextul relației cu necredința; opus lui „walāʾ” (loialitate).
Barakah (بركة)
Binecuvântare — adesea cu sensul de spor, belșug, bine pus de Allah.
Barzakh (برزخ)
Barieră / interval între vieți — perioada dintre moarte și înviere (între viața lumească și cea de apoi).
Baṣīr (البصير)
Atotvăzătorul — Nume/Atribut al lui Allah: Vederea Lui cuprinde totul.
Baṣīrah (بصيرة)
Înțelegere profundă, perspicacitate — capacitatea de a discerne adevărul cu inima.
Bismi-llāhi r-Raḥmāni r-Raḥīm (بسم الله الرحمن الرحيم)
„În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător” — forma completă (basmalah), la începutul tuturor surelor, cu excepția surei 9.
Ba'th (البعث)
Învierea — învierea morților în Ziua Judecății.
Bayyinah (بينة)
Dovadă clară — evidență limpede.
Bid'ah (بدعة)
Inovația în religie — introducerea de practici noi în adorare fără fundament în Coran sau Sunnah.
Birr (البر)
Dreptate / pietate — termen-umbrelă pentru fapte bune; uneori folosit și cu sensul de „taqwā”.
Birr al-Wālidayn (بر الوالدين)
Bunătate față de părinți — vorbă bună, comportament frumos, ascultare (fără a încălca porunca lui Allah).
Bishārah (بشارة)
Veste bună — „bucurie/vestire” pentru credincioși.
Bismillāh (بسم الله)
„În Numele lui Allah” — Sunnah să începi activități cu această formulă.
Buhtān (بهتان)
Calomnie gravă — acuzație falsă serioasă.
Bulūgh (بلوغ)
Pubertate — atingerea maturității fizice (semne specifice pentru băieți/fete).
Burāq (البراق)
Burāq — creatură descrisă ca „animal înaripat”, asociată călătoriei isrāʾ a Profetului ﷺ.
Burhān (برهان)
Dovadă decisivă — probă clară pentru validitatea unui punct.
D
Dābbatu-l-Arḍ (دابة الأرض)
„Fiara/creatura Pământului” — creatură ce va apărea spre sfârșitul vremurilor; semn al apropierii Zilei Judecății.
Dāʿiyah (داعية)
Predicator / chemător la Islam — cel care invită la Islam (și poate îndruma și musulmani).
Dalālah (ضلالة)
Rătăcire — abăterea de la drumul drept al religiei.
Dalīl (دليل)
Dovadă, argument — orice element care demonstrează adevărul unei afirmații religioase. Poate însemna și ghid (persoană).
Da'wah (دعوة)
Chemarea la Islam — invitația adresată oamenilor să cunoască și să îmbrățișeze religia lui Allah.
Dayn (دين)
Datorie — bani împrumutați sau datorați. Achitarea datoriilor este obligatorie înainte de distribuția moștenirii.
Dhāt Allāh (ذات الله)
Esența lui Allah — se referă la Entitatea lui Allah, distinctă de Atributele Sale.
Dhikr (ذكر)
Amintirea și pomenirea lui Allah — prin recitarea formulelor precum SubḥānAllāh, Alḥamdulillāh, Allāhu Akbar.
Du'ā' (دعاء)
Invocația personală adresată direct lui Allah. Poate fi făcută oricând, în orice limbă, și este considerată esența adorării.
Ḍ
Ḍāll (ضال)
Rătăcit / în eroare — cel care s-a abătut de la drum.
Ḍāmin (ضامن)
Garant / persoană răspunzătoare — cel care garantează sau își asumă răspunderea.
Ḏ
Ḏarūrah (ضرورة)
Necesitate absolută — starea de urgență în care se permite ceea ce este în mod normal interzis (viața în pericol etc.).
F
Fatwa (فتوى)
Verdict religios emis de un savant calificat (mufti) ca răspuns la o întrebare de drept islamic.
Fī Sabīlillāh (في سبيل الله)
Pe calea lui Allah — expresie ce definește acțiunile făcute exclusiv pentru Allah (inclusiv jihad, caritate, cunoaștere).
Fiqh (فقه)
Jurisprudența islamică — derivarea normelor practice din sursele islamice (Coran, Sunnah, Ijmā', Qiyās).
Fiṭrah (فطرة)
Natura primordială — dispoziția înnăscută a fiecărui om spre recunoașterea lui Allah.
G
Ghāfil (غافل)
Nepăsător, neglijent — cel care ignoră amintirea lui Allah și obligațiile sale religioase.
Ghālā (yughālī) (غالى (يغالي))
A exagera / a ridica peste măsură (în preț sau în atitudine).
Ghār Ḥirā' (غار حراء)
Peștera Hira — locul unde Profetul Muhammad ﷺ se retrăgea pentru meditație și unde a primit prima revelație.
Ghārim (غارم)
Îndatorat — persoană aflată în datorii (prin împrumut sau obligații de plată).
Ghabn (غبن)
Înșelare/înșelăciune în comerț — pierdere cauzată de o tranzacție nedreaptă (ex.: preț manipulat).
Ghaḍḍ al-Baṣar (غضّ البصر)
Coborârea privirii — evitarea privirii necuviincioase (modestie, în special față de sexul opus).
Ghadr (غدر)
Trădare — încălcarea unui pact/înțelegeri; este condamnată în Islam.
Ghanīmah (غنيمة) (pl. Ghanā'im غنائم)
Pradă de război — ceea ce se obține de la inamic într-un război legitim.
Ghaṣb (غصب)
Acaparare ilegală — a lua bunul altuia cu forța (uzurpare).
Ghayb (غيب) (pl. Ghuyūb غيوب)
Nevăzutul — ceea ce nu poate fi perceput (mai ales viitorul); cunoașterea lui aparține lui Allah.
Ghazwah (غزوة)
Campanie/bătălie — de obicei expediție militară sub conducerea Profetului ﷺ.
Ghazwat al-Aḥzāb (غزوة الأحزاب)
Bătălia Confederaților — numită și „al-Khandaq”; atacul triburilor unite asupra Medinei.
Ghazwat al-Khandaq (غزوة الخندق)
Bătălia Șanțului — apărarea Medinei prin săparea șanțului (sinonimă cu „al-Aḥzāb”).
Ghazwat Badr (غزوة بدر)
Bătălia de la Badr — una dintre primele mari bătălii din istoria Islamului.
Ghazwat Banī an-Naḍīr (غزوة بني النضير)
Campania împotriva Banī an-Naḍīr — eveniment istoric legat de complotul unei triburi evreiești din Medina.
Ghazwat Khaybar (غزوة خيبر)
Campania de la Khaybar — expediție împotriva fortărețelor din Khaybar.
Ghazwat Tabūk (غزوة تبوك)
Campania de la Tabūk — expediție în anul 9 hijri spre nord (frontiera bizantină).
Ghishsh ar-Raʿiyyah (غشّ الرعية)
Înșelarea supușilor — comportament înșelător al conducătorului față de cei aflați sub autoritatea lui.
Ghufrān (غفران)
Iertare — similar cu „maghfirah”; iertarea păcatelor de către Allah.
Ghuluww (غلوّ)
Exagerare/extremism — depășirea limitelor în religie (condamnată).
Ghunnah (غُنّة)
Nazalizare — regulă de tajwīd: pronunțarea cu rezonanță nazală (mai ales la nūn și mīm).
Ghusl (غسل)
Abluțiunea rituală majoră — spălarea completă a corpului, obligatorie după janābah, menstruație sau lăuzie.
H
Hamzah (همزة)
Hamzah — oprire glotală; sunet important în tajwīd (influențează prelungirea vocalelor).
Ḥ
Ḥadīth (حديث)
Relatare care transmite o spusă, faptă sau aprobare a Profetului ﷺ, cu lanțul de transmiție (isnād).
Ḥadīth Ḏa'īf (حديث ضعيف)
Hadith slab — tradiție cu un transmitător cu memorie slabă sau integritate îndoielnică.
Ḥadīth Marfū' (حديث مرفوع)
Hadith elevat — o tradiție atribuită direct Profetului Muhammad ﷺ.
Ḥadīth Mutawātir (متواتر)
Hadith cu transmitere amplă — relatat de atâția transmitători în fiecare generație încât falsificarea este imposibilă.
Ḥadīth Qudsiyy (حديث قدسي)
Hadith divin — text atribuit de Profet lui Allah, dar distinct de Coran ca formă și stil.
Ḥadīth Ṣaḥīḥ (حديث صحيح)
Hadith autentic — tradiție cu lanț de transmiție continuu, transmitători de încredere și fără defecte.
Ḥajj (حج)
Pelerinajul la Mecca — al cincilea pilon al Islamului, obligatoriu o dată în viață.
Ḥajj at-Tamattu' (حج التمتع)
Hajj-ul cu pauză — se efectuează 'Umrah, apoi se iese din ihrām, apoi se intră în Hajj separat.
Ḥalāl (حلال)
Permis, licit — ceea ce este îngăduit în Islam (alimente, acțiuni, tranzacții).
Ḥalq (حلق)
Rasul capului — act ritual după Hajj sau 'Umrah, prin care pelerinșii își rad părul complet.
Ḥamdalah (حمدلة)
A spune: „al-Ḥamdu lillāh” — „Slavă/Lăudă lui Allah”, „Mulțumesc lui Dumnezeu”.
Ḥamīd (الحميد)
Vrednic de laudă — Nume/Atribut al lui Allah: Cel mai demn de laudă pentru favorurile Sale.
Ḥanīf (حنيف)
Drept, devotat monoteismului — descriere pentru Ibrāhīm (Avraam) ca fiind pe calea corectă.
Ḥarakah (حركة)
Vocală scurtă / unitate de durată — în tajwīd: măsura prelungirii (ex.: 2, 4, 5 ḥarakāt).
Ḥarām (حرام)
Interzis, ilicit — ceea ce este oprit în Islam; săvârșirea atrage păcat. Opusul lui halal.
Ḥarbiyy (حربي)
Necredincios ostil (în război) — termen juridic pentru cel aflat în stare de război cu musulmanii.
Ḥarf (حرف)
Literă / sunet — în gramatică și tajwīd se folosește atât pentru semn, cât și pentru sunet.
Ḥarf Līn (حرف لين)
Semivocală — consoanele w și y când funcționează ca semivocale (ex.: nawm, bayt).
Ḥarrafa (حرّف)
A denatura (sensul) — a interpreta/reda intenționat greșit un text sacru.
I
Iḥsān (إحسان)
Excelența în adorare — să-L adorăm pe Allah ca și cum Îl vedem; cel mai înalt nivel al credinței.
Ijāzah (إجازة)
Licențiere — permisiunea de a preda ceea ce ai învățat, acordată de savantul de la care ai studiat.
Ijmā' (إجماع)
Consensul savanților — acordul unanim al juriștilor calificați. Al treilea izvor de legislație după Coran și Sunnah.
Ijtihād (اجتهاد)
Efortul independent de interpretare juridică — derivarea regulilor din sursele primare pentru situații noi.
In Shā' Allāh (إن شاء الله)
Dacă vrea Allah — expresie folosită când vorbim despre planuri viitoare, recunoscând că doar Allah controlează viitorul.
Iqāmat al-Ḥadd (إقامة الحد)
Executarea pedepsei legale islamice — aplicarea sancțiunilor prescrise de Sharia. Revine exclusiv autorităților.
Islām (إسلام)
Supunerea față de Allah prin monoteism, ascultare și dezavuarea politeismului. Religia tuturor profeților.
Isrāf (إسراف)
Risipă, extravaganță — cheltuirea mai mult decât este necesar. Condamnată în Coran.
Isrāfīl (إسرافيل)
Îngerul care va sufla în „aṣ-Ṣūr” (trâmbița) în Ziua Judecății.
Isrā’īl (إسرائيل)
Israel: considerat un nume al Profetului Yaʿqūb (Iacob); descendenții lui sunt numiți „banī isrā’īl” (copiii lui Israel), termen folosit în Coran pentru evreii timpurii.
Isrāfīl (إسرافيل)
Îngerul care va sufla în trâmbiță în Ziua Judecății.
Isrā’īliyyāt (إسرائيليات)
În uṣūl at-tafsīr: informații din surse iudaice (bazate pe Vechiul Testament) care trebuie evaluate atent în lumina învățăturilor islamice.
Istaʿādha (استعاذ)
A căuta refugiu (în Allah) de un rău, precum Șeitanul sau Focul Iadului; de obicei în expresia „istaʿādha bi-llāh”.
Istarjaʿa (استرجع)
A căuta alinare divină spunând: „innā li-llāhi wa innā ilayhi rājiʿūn” — expresie rostită când lovește o nenorocire (ex.: deces).
Istiʿādhah (الاستعاذة)
Căutarea refugiului în Allah de Șeitan, prin recitarea: „aʿūdhu bi-llāhi mina ash-shayṭāni r-rajīm”. Este cerută înainte de citirea Coranului.
Istibrā’ (استبراء)
Asigurarea curățeniei/purității: a te asigura că ești curat de impurități (urina, fecale). Poate însemna și a te asigura că o femeie nu este însărcinată.
Istiʾdhān (استئذان)
A cere permisiune: a cere voie să intri într-o casă/cameră (bătând și anunțându-te) și a aștepta permisiunea; este o regulă de conduită islamică.
Istidlāl (استدلال)
Raționare/argumentare: folosirea dovezilor pentru a susține o concluzie.
Istighfār (استغفار)
Cererea iertării de la Allah. Cea mai simplă formulă este „astaghfiru-llāh”; există și forme mai lungi. Profetul ﷺ a recomandat istighfār-ul și a menționat că îl rostea de peste șaptezeci de ori pe zi.
Istiḥāḍah (استحاضة)
Sângerare vaginală anormală (în afara menstruației regulate).
Istiḥbāb (استحباب)
Recomandarea unui lucru. Literal: „a considera plăcut”; tehnic: a considera o faptă lăudabilă/recomandată, dar nu obligatorie.
Istiḥdād (استحداد)
Îndepărtarea părului pubian (prin smulgere sau radere). Este o practică de igienă ce trebuie respectată de musulman.
Istihlāl (استحلال)
Indicarea faptului că un nou-născut este viu la momentul nașterii, prin orice semn care arată viață.
Istiḥsān (استحسان)
Preferință juridică: acceptarea unei reguli pentru echitatea ei superioară, în comparație cu o regulă deja stabilită.
Istiḥyā’ (استحياء)
Pudoare, rușine, modestie (bashfulness).
Istiilād (استيلاد)
A lăsa însărcinată o roabă/sclavă (bondswoman) de către stăpânul ei.
Istijmār (استجمار)
Curățarea părților intime după folosirea toaletei cu pietricele sau orice obiect solid (ex.: hârtie). Oasele trebuie evitate.
Istikbār (استكبار)
Trufie/aroganță. Este forma verbală de la „istakbara”; tehnic, a fost definit ca respingerea adevărului.
Istikhārah (استخارة)
Căutarea călăuzirii divine într-o chestiune importantă. Procedura obișnuită: două rakʿah, apoi o invocație prin care se cere lui Allah să ușureze lucrul dacă e bun și să-l îndepărteze dacă e rău pentru cel care cere.
Istikhlāf (استخلاف)
Numirea unui succesor/împuternicit (trustee). În context coranic: numirea unui locțiitor (vicegerent).
Iṣṭilāḥ (اصطلاح)
Termen tehnic: un cuvânt/expresie folosit(ă) de specialiști cu un sens specific, diferit de sensul uzual.
Istimnā’ (استمناء)
Masturbare. Este interzisă; dacă are loc ejaculare, este necesar ghusl (spălarea întregului corp) înainte de rugăciune sau atingerea Coranului.
Istinbāṭ (استنباط)
Deducție, inferență: procesul de a deriva anumite reguli sau sensuri dintr-un text.
Istinjā’ (استنجاء)
Spălarea părților intime pentru a îndepărta urina sau materiile fecale.
Istinshāq (استنشاق)
A trage apă pe nas și a o elimina, pentru curățarea nărilor, ca parte a abluțiunii (wuḍū’).
Isti qāmah / Istiqaamah (استقامة)
Rectitudine: a trăi după învățăturile Islamului, respectând cu grijă poruncile și interdicțiile în fapte.
Istiqbāl al-Qiblah (استقبال القبلة)
Orientarea către Kaʿbah. Este obligatorie în rugăciunile formale (ṣalāh) și recomandată la duʿā’ (invocații).
Istiqrā’ (استقراء)
Inducție: studierea mai multor cazuri pentru a ajunge la o concluzie despre un anumit act.
Istishhād (استشهاد)
Martiriu: a muri pentru cauza lui Allah (ex.: în luptă împotriva dușmanilor credinței sau apărând un teritoriu musulman).
Istiṣlāḥ (استصلاح)
Luarea în considerare a interesului public: în „uṣūl al-fiqh”, evaluarea binelui public în chestiuni nespecificate explicit în sursele principale.
Istislām (استسلام)
Supunere, predare: în context religios — supunere totală voinței lui Allah.
Istisqā’ (استسقاء)
Rugăciune pentru ploaie (a cere ploaie). Vezi și: Ṣalāt al-Istisqā’.
Istītābah (استتابة)
A cere cuiva să se pocăiască: a-i porunci să renunțe la un păcat (ex.: neglijarea ṣalāh), ori a-i da șansa să se căiască înainte de pedeapsă.
I'tikāf (اعتكاف)
Retragere spirituală — șederea în moschee dedicată exclusiv adorării, în special în ultimele 10 zile de Ramadan.
Ī
Īmān (إيمان)
Credința — convingerea inimii, mărturisirea cu limba și practicarea cu membrele. Crește și scade.
J
Jahannam (جهنم)
Iad — menționat frecvent ca pedeapsă pentru cei care resping adevărul și îl combat.
Jaḥīm (جحيم)
Focul Iadului — descris ca locuința celor aroganți în Viața de Apoi.
Jamāʿah (جماعة)
Grup / congregație — ex.: ṣalāt al-jamāʿah (rugăciune în congregație).
Jamrah (جمرة)
Stâlpul lapidării — în Minā sunt trei; ritual: 7 pietricele, una câte una, cu „Allāhu Akbar”.
Jamrah al-Wusṭā (الجمرة الوسطى)
Stâlpul mijlociu al lapidării — al doilea dintre cei trei stâlpi.
Jamrah aṣ-Ṣughrā (الجمرة الصغرى)
Stâlpul mic al lapidării — unul dintre cei trei stâlpi rituali la Hajj.
Jamrat al-ʿAqabah (جمرة العقبة)
Stâlpul ʿAqabah — cel mai mare dintre cei trei stâlpi.
Janābah (جنابة)
Stare de impuritate majoră — după contact sexual sau vis umed; împiedică ṣalāh/atingerea Coranului până la ghusl.
Janāzah (جنازة)
Înmormântare / procesiune funerară — termen folosit și pentru cortegiu.
Jannāt ʿAdn (جنات عدن)
Grădinile Edenului — expresie coranică; indică ședere și veșnicie.
Jannah (جنة)
Grădină / Paradis — folosit pentru Paradis; opus „an-nār” (Iad).
Jarḥ wa Ta'dīl (الجرح والتعديل)
Știința evaluării transmitătorilor de hadith — verifică integritatea și memoria fiecărui transmitător.
Jarḥ (wa-t-taʿdīl) (جرح وتعديل)
Critică și validare (în hadith) — evaluarea transmițătorilor după moralitate, memorie, integritate.
Jazāʾ (جزاء)
Răsplată / pedeapsă — „requital”: poate fi bună sau rea, după ce merită omul.
Jazāk Allāhu Khayra (جزاك الله خيرا)
Allah să te răsplătească cu bine — expresie de mulțumire folosită între musulmani.
Jazāk Allāhu Khayran (جزاك الله خيرا)
„Fie ca Allah să te răsplătească cu bine” — formulă de mulțumire (specifică răsplata: khayr).
Jibrīl (جبريل)
Arhanghelul Gabriel — îngerul revelației, care a transmis Coranul Profetului Muhammad ﷺ.
Jihād (جهاد)
Efortul pe calea lui Allah — spiritual (lupta cu patimile), verbal (predare) sau fizic (apărare), cu reguli stricte.
Jilbāb (جلباب)
Veșmânt exterior — haină largă purtată de femei peste îmbrăcăminte, acoperind tot corpul.
Jizyah (جزية)
Impozitul de protecție — taxă plătită de non-musulmani în statul islamic în schimbul protecției și scutirii de serviciu militar.
K
Kāfir (كافر)
Necredincios (unbeliever) — persoană care respinge credința islamică și învățăturile ei.
Kāhin (كاهن)
Ghicitor/vrăjitor — persoană care pretinde cunoașterea viitorului; este avertizat musulmanul să nu ceară sfat de la el.
Kabā'ir (كبائر)
Păcate majore (plural) — categoria păcatelor grave (ex.: omor, adulter/fornicație, furt etc.).
Kabīrah (كبيرة)
Păcat major — orice păcat pentru care există o pedeapsă prescrisă (ḥadd) sau o amenințare severă în texte.
Kadhaba (كَذَبَ)
A minți — a nu spune adevărul; minciuna este puternic condamnată în Islam și este considerată semn al ipocriziei.
Kadhdhaba (كَذَّبَ)
A nega / a declara mincinos — a respinge adevărul cuiva sau a unei realități.
Kadhib (كذب)
Minciună / falsitate — opusul adevărului (ḥaqq).
Kafālat ad-Dayn (كفالة الدين)
Garanție de datorie — garantul se angajează că datoria va fi plătită într-un fel sau altul.
Kafālat al-Yatīm (كفالة اليتيم)
Ocrotirea/sponsorizarea unui orfan — îngrijirea orfanului, mai ales material (cu grijă și dreptate).
Kafālat an-Nafs (كفالة النفس)
Garanție pentru persoană — asumarea responsabilității că o persoană (băiluită) va fi prezentă când i se cere.
Kafan (كَفَن)
Giulgiu — pânza cu care este înfășurat trupul celui decedat.
Kafara (كَفَرَ)
A nega / a necredința — a respinge credința în Allah sau a respinge porunci esențiale ale Sale.
Kaffārah (كفارة)
Expiere/ispășire — act cerut pentru un anumit păcat sau pentru neîmplinirea unei obligații; poate include hrănirea săracilor sau post pentru un număr de zile.
Kaffārat al-Yamīn (كفارة اليمين)
Expierea jurământului — ispășirea ce se face pentru încălcarea unui jurământ (yَمīn).
Kaffara (yukaffir) 1 (كَفَّرَ)
A declara pe cineva necredincios (takfīr) — a afirma că o persoană a ieșit din credință din cauza unor cuvinte/fapte (ex.: negarea unicității lui Allah).
Kahānah (كهانة)
Ghicitorie/vrăjitorie de tip „soothsaying” — pretinderea cunoașterii nevăzutului; este considerată o formă de politeism, iar musulmanului i se interzice să apeleze la astfel de persoane.
Kalām (كلام)
Vorbe/cuvinte; exprimare — orice enunț oral sau scris; poate însemna și limbă/limbaj.
Kalām al-ʿIlm (علم الكلام)
Teologie (kalām) — în uz clasic: disciplina despre credințe și Atributele Divine; astăzi mulți folosesc „tawḥīd” pentru studierea crezului.
Kalām Allāh (كلام الله)
Cuvintele lui Allah — Coranul, considerat cuvântul exact al lui Allah revelat Profetului Muḥammad ﷺ prin Jibrīl.
Kalimāt ash-Shahādah (كلمات الشهادة)
Declarația credinței — „ashhadu an lā ilāha illā Allāh wa ashhadu anna Muḥammadan rasūl Allāh”.
Kalimāt at-Tawḥīd (كلمات التوحيد)
„Cuvintele monoteismului” — mărturisirea unicității: „lā ilāha illā Allāh”.
Karāhah (كراهة)
Reprobabilitate (makrūh) — a considera o faptă detestabilă/recomandat a fi evitată, fără a fi neapărat ḥarām.
Karāmah (كرامة)
Act extraordinar (minune pentru un evlavios) — fenomen supranatural acordat ca „semn de onoare” unor oameni pioși (non-profeți).
Khawārij (خوارج)
Sectă deviată care excomunică musulmanii pentru păcate majore și legitimează violența.
Khimār (خمار)
Văl care acoperă capul și pieptul femeii — menționat explicit în Coran (Surat an-Nūr).
Khitān (ختان)
Circumcizia — practică tradițională islamică considerată parte din fiṭrah (igiena naturală).
Khul' (خلع)
Divorțul inițiat de soție — femeia solicită divorțul oferind o compensație financiară soțului.
Khulafā' ar-Rāshidūn (الخلفاء الراشدون)
Califii bine călăuziți — primii patru califi: Abu Bakr, 'Umar, 'Uthmān și 'Ali.
Khunthā (خنثى)
Intersex (hermafrodit) — persoană al cărei sex nu poate fi stabilit clar din cauza caracteristicilor biologice.
Khushū' (خشوع)
Umilința și concentrarea în rugăciune — prezența totală a inimii în fața lui Allah.
Khusūf (خسوف)
Eclipsă de lună.
Khuṭbah (خطبة)
Predică/sermon — discurs (de obicei religios), ex.: khuṭbah de vineri sau de ʿĪd.
Khuṭbat al-ʿĪd (خطبة العيد)
Predica de ʿĪd — se ține după rugăciunea de ʿĪd (spre deosebire de Jumuʿah).
Khuṭbat al-Jumuʿah (خطبة الجمعة)
Predica de vineri — două părți, urmate de două rakʿah în rugăciunea de vineri.
Khuṭbat al-Wadāʿ (خطبة الوداع)
Predica de rămas-bun — discursul cuprinzător al Profetului ﷺ la ʿArafah (în pelerinaj), despre principii majore (unitatea oamenilor, drepturi etc.).
Khuṭbat an-Nikāḥ (خطبة النكاح)
Predica de nuntă — discurs rostit cu ocazia încheierii căsătoriei (uneori numită și „khuṭbat al-ḥājah”).
Kibr (كبر)
Aroganță/trufie — sentimentul de superioritate care îl face pe om să disprețuiască pe alții și să respingă adevărul.
Kibriyāʾ (كبرياء)
Măreție/demnitate — pentru Allah include maiestate; pentru oameni poate însemna mândrie/demnitate (în sensul de „self-respect”).
Kitābiyy (كتابي)
Om al Scripturii — creștin sau evreu (ahl al-kitāb) în terminologia coranică.
Kitābiyyah (كتابية)
Femeie creștină sau evreică — în dreptul islamic, un bărbat musulman poate să se căsătorească cu o femeie castă dintre „ahl al-kitāb”.
Kuffār / Kāfirūn (كفار / كافرون)
Necredincioși (plural) — cei care resping credința islamică.
Kufr (كفر)
Necredința sau respingerea credinței islamice — în inimă, prin cuvinte sau fapte.
Kufr Bawāḥ (كفر بواح)
Necredință/blasfemie evidentă — act clar contrar învățăturilor islamice.
Kuhl (كحل)
Kohl — pulbere neagră (antimoniu) folosită tradițional pentru conturul ochilor.
Kunyah (كنية)
Agnomen — apelativ de tip „Abū…” (tatăl lui) sau „Umm…” (mama lui), urmat de numele unui fiu/fiice.
Kiswat al-Kaʿbah (كسوة الكعبة)
Acoperământul Kaʿbei — pânza de mătase neagră cu versete brodate (cu fir de aur), care acoperă Kaʿbah.
L
Lā Ḥawla wa Lā Quwwata illā bi-llāh (لا حول ولا قوة إلا بالله)
„Nu există putere și nici tărie decât prin Allah” — formulă recomandată, rostită pentru alinare și sprijin, mai ales în dificultăți.
Lā Ilāha illā Allāh (لا إله إلا الله)
„Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah” — esența Tawḥīd-ului; negare a oricărei divinități false și afirmare exclusivă a lui Allah.
Lāhūt (لاهوت)
Teologie.
Labbayk Allāhumma (لبيك اللهم)
„Îți răspund cu ascultare, o Doamne” — formulă repetată des de pelerini (răspuns la chemarea/porunca lui Allah).
Laghw (لغو)
Vorbărie inutilă (idle talk). În cazul jurămintelor poate însemna un jurământ rostit neintenționat.
Laḥd (لحد)
Mormânt: tehnic, scobitura laterală a gropii unde este așezat trupul. Când se poate, se sapă o cavitate laterală pentru trup.
Laḥm al-Khinzīr (لحم الخنزير)
Carne de porc: orice parte a porcului este considerată impură și interzisă pentru consum sau utilizare de către musulmani.
Lahw al-Ḥadīth (لهو الحديث)
Vorbire deșartă, discurs inutil. Islamul descurajează irosirea timpului în lucruri fără folos, inclusiv vorbirea deșartă; este apropiat de „laghw”.
Laʿnah (لعنة)
Blestem, damnare: îndepărtare de mila lui Dumnezeu sau lipsirea de binecuvântare.
Laylat al-Qadr (ليلة القدر)
Noaptea de mare valoare/putere — noaptea menționată în Sūra 97; este în Ramadan și adorarea în ea valorează mai mult decât o mie de luni.
Liʿān (لعان)
Blestem reciproc — procedură juridică de „jurăminte/blesteme reciproce” între soți în anumite cazuri (menționată în Qurʾān 24:6–9).
Libās al-Iḥrām (لباس الإحرام)
Îmbrăcămintea de iḥrām — pentru bărbat: două bucăți de pânză albă necusută (ridāʾ și izār); pentru femeie: o ținută modestă, simplă.
Līn al-Muʿāmalah (لين المعاملة)
Blândețe în purtare — a trata oamenii cu gentilețe și bunătate.
Līn al-Qalb (لين القلب)
Blândețe/înmuiere a inimii — poate indica și bunătate, milă.
Līn al-Qawl (لين القول)
Blândețe în vorbire — a vorbi frumos, cu cuvinte bune.
Liwāṭ (لواط)
Homosexualitate/sodomie — considerată păcat major în texte.
Luqāṭah (لقطة)
Obiect găsit — bun găsit (animat sau neanimat) pentru care există reguli: anunțarea lui o perioadă înainte de a fi păstrat.
Luqmān (لقمان)
Luqmān — înțelept evlavios menționat în Qurʾān; există o sūră numită „Luqmān” (cap. 31).
Lūṭ (لوط)
Lot — profet trimis unui popor care practica homosexualitatea; relatarea apare în Qurʾān.
Lūṭiyy (لوطي)
Homosexual (sodomit) — termen derivat de la numele Profetului Lūṭ.
Luzūm (لزوم)
Implicație / condiție necesară — în uṣūl al-fiqh: ceva ce este prerechizit și deci este implicat de un lucru (sinonim cu „mulāzamah”).
M
Madd Lāzim (مد لازم)
Alungire obligatorie: un tip obligatoriu de prelungire a vocalei în recitarea Coranului; include formele menționate ca „madd kalimiyy” și „madd ḥarfiyy” în dicționar.
Madd Ṭabīʿiyy (مد طبيعي)
Alungire normală: lungimea unei vocale de două ori față de o vocală scurtă (ex.: în „yakūnu”).
Madd Wājib Muttaṣil (مد واجب متصل)
Alungire obligatorie (conectată): prelungirea vocalei înaintea unei hamzah în același cuvânt; în recitarea Coranului vocala devine mult mai lungă (ex.: „mā’”, „sū’”).
Madhhab (مذهب)
Școală juridică islamică — cele patru principale: Ḥanafī, Mālikī, Shāfi'ī și Ḥanbalī. Toate sunt considerate valide.
Maʿdhūr (معذور)
Scuzat/scuzabil: cineva poate fi scuzat dacă este constrâns să facă un rău sau uită o obligație, în anumite condiții.
Madhy (مذي)
Lichid genital (pre-ejaculator) care iese la excitație. Este impur ritual și se îndepărtează spălând organul; anulează wuḍū’, dar nu necesită ghusl.
Maḍmaḍah (مضمضة)
Clătirea gurii: preferabil cu periaj, de obicei în timpul wuḍū’.
Maghāzī (مغازي)
Termen folosit de unii istorici pentru campaniile conduse de Profetul Muḥammad ﷺ; apare mereu la plural.
Maghrib (المغرب)
Apus. Ca timp de rugăciune: intervalul dintre apusul real și dispariția amurgului.
Maḥīḍ (محِيض)
Menstruație: starea de menstruație.
Mahmūs (مهموس)
Nevoce (voiceless): corzile vocale sunt deschise și nu vibrează; consoane nevoce includ: f, t, s, sh, k etc.
Mahr (مهر)
Dota (cadoul nupțial) — un dar în bani sau bunuri oferit miresei de către mire, obligatoriu la căsătorie.
Mahr al-Mithl (مهر المثل)
Zestre „normală”: zestrea oferită femeilor de statut social similar.
Maḥram (محرم)
Rudă cu care căsătoria este interzisă (tată, frate, unchi etc.) — poate însoți o femeie în călătorie.
Maḥẓūr (محظور)
Act interzis (în special din cauza unor circumstanțe): ex. a purta haine cusute pentru bărbat sau a vâna în starea de iḥrām la pelerinaj.
Majhūr (مجهور)
Voce (voiced): corzile vocale sunt închise și vibrează; consoane voce includ: b, z, gh etc.
Maqām Ibrāhīm (مقام إبراهيم)
Stația lui Avraam — piatra de lângă Ka'bah pe care a stat profetul Ibrahim când a construit Ka'bah.
Masbūq (مسبوق)
Întârziat la rugăciune — cel care se alătură rugăciunii colective după ce aceasta a început.
Masḥ 'alā al-Khuffayn (مسح على الخفين)
Ștergerea peste încălțăminte — trecerea mâinilor umede peste ciorapi de piele în loc de spălarea picioarelor la wuḍū'.
Miḥrāb (محراب)
Nișa de rugăciune — adâncitura în zidul moscheii care indică direcția Qiblah.
Mīkā'īl (ميكائيل)
Arhanghelul Mihail — îngerul responsabil de ploaie și provizii.
Millah (ملة)
Religie, drum de credință — adesea folosit pentru a desemna religia lui Ibrahim (Millat Ibrāhīm).
Mubtadi' (مبتدع)
Inovator în religie — cel care introduce practici noi în adorare fără temei din Coran sau Sunnah.
Muftī (مفتي)
Savant calificat să emită verdictul religios (fatwa). Trebuie să aibă cunoștințe vaste de Coran, Sunnah și jurisprudență.
Mujtahid (مجتهد)
Savant care practică ijtihād-ul — derivă reguli juridice direct din sursele primare.
Mukallaf (مكلف)
Responsabil din punct de vedere religios — persoană pubertatea trecută, rațională, căreia îi revin obligațiile islamice.
Muqallid (مقلد)
Imitator — cel care urmează opinia unui savant fără a cunoaște dovezile din spatele ei.
Muqaṭṭa'āt (مقطعات)
Literele separate — litere arabe la începutul unor sure (ex.: Alif-Lām-Mīm) al căror sens exact este cunoscut doar de Allah.
Muṣallā (مصلى)
Loc de rugăciune — spațiu deschis sau înclădire simplă destinată rugăciunii, mai mic decât o moschee.
Mu'tazilah (المعتزلة)
Școală teologică raționalistă care punea rațiunea deasupra textelor revelate. Respinsă de Ahl as-Sunnah.
Muttafaq 'Alayh (متفق عليه)
Consens al lui Bukhārī și Muslim — hadith prezent în ambele colecții autentice.
N
Nāfilah (نافلة)
Act voluntar de adorare — rugăciuni, posturi sau carități suplimentare, neobligatorii.
Nāsikh (ناسخ)
Abrogator: un decret/revelație care abrogă ori modifică una anterioară.
Nāẓir al-Waqf (ناظر الوقف)
Administrator/gestionar al waqf-ului (endowment): persoana responsabilă de administrarea unui bun înzestrat.
Nabiyy (نبي)
Profet: om ales de Dumnezeu să îndrume un popor și să le transmită mesajul Său.
Nadb (ندب) 2
Recomandare: apropiat de istiḥbāb; ceva „mandūb” este recomandat, dar nu obligatoriu.
Nadb (ندب) 1
Bocetul (wailing). Este interzis în Islam, însă plânsul (weeping) nu este.
Nadhara (نذر)
A face un jurământ/vot: a promite lui Dumnezeu că vei face ceva.
Nadhr (نذر)
Vot/jurământ: promisiune făcută lui Allah de a face (de obicei) un lucru bun.
Nafaqah (نفقة)
Întreținere/cheltuieli: bani plătiți pentru susținere (ex.: de către fostul soț către divorțată în perioada de ʿiddah ori pentru copii), sau cheltuieli în general.
Nafrah min ʿArafah (نفرة من عرفة)
Pornirea în grabă de la ʿArafah: după apusul zilei a 9-a de ḥajj, pelerinii se deplasează spre Muzdalifah pentru a petrece noaptea, înainte de a merge la Minā în ziua a 10-a.
Nafs (نفس)
Sinele/sufletul; uneori înseamnă „persoană” (ex.: „qatl an-nafs” — omor).
Nahār (نهار)
Zi (în opoziție cu noaptea): începe la răsărit și se termină la apus.
Naḥara (نحر)
A sacrifica (în special o cămilă): sacrificarea cămilei, de obicei stând în picioare.
Naḥr (نحر)
Sacrificiu: literal, sacrificarea unei cămile; în expresia „yawm an-naḥr” se referă la sacrificarea animalelor în ziua de Eid al-Aḍḥā.
Najāḥ (نجاح)
Salvare/izbăvire: a fi salvat de un rău; ex.: „an-najāḥ min an-nār” — salvarea de Focul Iadului.
Najāsah (نجاسة)
Impuritate rituală: lucru impur ce trebuie îndepărtat de pe corp sau haine înainte de ṣalāh.
Najas (نجس)
Impur (ritual): ceva ce trebuie îndepărtat înainte de rugăciune.
Najash (نجش)
Supralicitare înșelătoare: a licita doar ca să-i faci pe alții să plătească mai mult. Este interzisă.
Najis (نجس)
Impur (ritual). Vezi: „najas”.
Najjasa (نجّس)
A face impur: a murdări/impurifica ceva din punct de vedere ritual.
Nakaḥa (نكح)
A se căsători.
Nakīr (نكير)
Nakeer: numele unuia dintre cei doi îngeri care vin la mort în mormânt pentru întrebări (vezi: „Munkar wa Nakīr”).
Namīmah (نميمة)
Pâră/tâlcuire (talesbearing): a transmite vorbe rele spuse de cineva despre altcineva; este puternic condamnată.
Nammām (نمّام)
Pârâcios: persoana care transmite altora vorbele rele spuse despre cineva.
Namrūd (نمرود)
Nimrod: rege tiran păgân asociat cu episodul Profetului Ibrāhīm; în arabă numele poate indica răzvrătire și aroganță.
Naqḍ (نقض) 2
Încălcare: ruperea unui legământ/contract sau nerespectarea unei promisiuni.
Naqḍ (نقض) 1
Anularea/invalidarea: a face ceva care invalidează un lucru (ex.: a urina invalidează wuḍū’; a încălca o promisiune etc.).
Naqīb (نقيب)
Lider: persoană care conduce (ex.: un mic grup într-o expediție) sau lider tribal.
Naql (نقل)
Textul transmis: textul Coranului și al tradițiilor profetice; opusul este „ʿaql” (raționare).
Naqliyy (نقلي)
Transmis (dovadă): de regulă se referă la Coran și la tradițiile Profetului ﷺ.
Naṣārā (نصارى)
Creștinii.
Niqāb (نقاب)
Vălul feței — veșmânt care acoperă fața (cu excepția ochilor).
Niṣāb (نصاب)
Pragul minim de avere — limita de bogație peste care Zakāh devine obligatorie.
Niyyah (نية)
Intenția — condiție prealabilă pentru validitatea oricărui act de adorare.
Nubuwwah (نبوة)
Profetismul — calitatea de a fi profet, trimis de Allah cu un mesaj pentru omenire.
Q
Qaḍā' (قضاء)
Decret divin / Recuperare / Judecată — cuvânt cu sens multiplu: decretul lui Allah, recuperarea unei obligații omise sau arbitraj.
Qadr (قدر)
Predestinarea divină — Allah a decretat și cunoaște din eternitate tot ce se va întâmpla.
Qarḍ Ḥasan (قرض حسن)
Împrumut gratuit — împrumut fără dobândă acordat de dragul lui Allah. Considerat un act de caritate.
Qiblah (قبلة)
Direcția (rugăciunii) — în mod obișnuit direcția Kaʿbei spre care se roagă musulmanul.
Qimār (قمار)
Jocuri de noroc — interzise; considerate lucrare a lui Șayṭān.
Qirāʾāt (قراءات)
Moduri de recitare — variații atribuite dialectelor; se menționează 7 sau 10 moduri.
Qīrāṭ (قيراط)
Qīrāṭ (kerat) — unitate (în scrierile islamice poate fi greutate, măsură uscată, sau măsură de suprafață).
Qiṣāṣ (قصاص)
Pedeapsă retributivă — include „ochi pentru ochi”, și poate include despăgubire (compensație).
Qiyās (قياس)
Raționamentul prin analogie — al patrulea izvor de legislație islamică.
R
Raḍāʾ (رضاع)
Alăptare — alăptarea (mai ales de 5 ori sau mai mult) produce rudenie de lapte cu efecte juridice.
Raḍʿah (رضعة)
O alăptare — o singură „ședință” de alăptare; numărul contează în rudenia de lapte.
Radd as-Salām (رد السلام)
A răspunde la salut — în Islam, răspunsul la salut este obligatoriu.
Raḍiya Allāhu ʿanhu (رضي الله عنه)
„Fie ca Allah să fie mulțumit de el” — formulă după numele unui companion; pentru femeie: ʿanhā.
Rafʿ al-Ḥaraj (رفع الحرج)
Înlăturarea dificultății — principiu: permisiuni când există greu (ex.: boală/călătorie pentru post).
Rafath (رفث)
Obscenitate / acte sexuale — interzise pentru pelerin în timpul pelerinajului.
Rahbah (رهبة)
Teamă reverențioasă — frica de a-L nesocoti pe Allah.
Raḥmah (رحمة)
Milă, bunătate — include tandrețe, grijă, îndurare.
Rajā' (رجاء)
Speranța în mila lui Allah — echilibrată întotdeauna cu teama (khawf) de pedeapsa Sa.
Rajab (رجب)
Rajab — a 7-a lună islamică; asociată în tradiție cu isrāʾ și miʿrāj.
Rak'ah (ركعة)
Unitate de rugăciune — un ciclu complet (statul în picioare, înclinare, prosterner). Ex.: Fajr are 2 rak'āt.
Ramaḍān (رمضان)
Luna a noua din calendarul islamic — luna postului, în care a început revelarea Coranului.
Ribā (ربا)
Camătă / dobândă (usury/interest) — suma percepută pentru împrumut. Este interzisă (ḥarām) și condamnată puternic în Coran, unde este contrastată cu caritatea.
Ribawiyy (ربوي)
„Legat de ribā” — descrie o tranzacție sau un bun asociat cu camăta/dobânda (riba), deci problematic din punct de vedere islamic.
Riḍā (رضا)
Mulțumire / acceptare — a fi împăcat cu ceea ce ai sau cu ceea ce ți se întâmplă.
Ridā’ (رداء)
Acoperământ pentru partea de sus — pânza folosită (de exemplu la iḥrām) pentru a acoperi partea superioară a corpului, spre deosebire de „izār” pentru partea de jos.
Riddah (ردة)
Apostazie — părăsirea credinței. În dreptul islamic este o chestiune gravă.
Riḍwān (رضوان)
Plăcere/acceptare — de multe ori se referă la Mulțumirea Divină (Allah fiind mulțumit de cineva), scopul suprem al faptelor credinciosului.
Rihān (رهان)
Gaj / garanție (pledge) — ceva lăsat ca garanție (ex.: de un debitor). Nu trebuie confundat cu sensul modern de „pariu”.
Rijāl al-Ḥadīth (رجال الحديث)
Transmitătorii hadith-ului — persoanele din lanțul de transmiție al unei tradiții profetice.
Rijs (رجس)
Abominație / lucru detestat — ceva urât la Allah, ceea ce implică interdicție (de ex. asociat cu practici idolatre).
Rikāz (ركاز)
Comori îngropate / minerale — resurse naturale sau comori găsite în pământ (inclusiv minerale și pietre prețioase); există reguli privind zakāh-ul pentru ele.
Rikhw (رخو)
„Lenis/soft” (fonetică coranică) — sunete produse fără o blocare completă a aerului; aproximativ similar cu ideea modernă de „continuant”.
Risālah (رسالة)
Mesaj (divin) — mesajul dat mesagerilor lui Allah pentru a-l transmite oamenilor; în acest sens, este apropiat de ideea de „religie/revelație”.
Riwāyat al-Ḥadīth (رواية الحديث)
Relatarea hadithului — transmiterea tradițiilor profetice; știința autentificării cere cunoașterea lanțului exact de transmițători până la Profet ﷺ.
Riyā' (رياء)
Fățărnicia în adorare — efectuarea actelor de adorare pentru a fi văzut de oameni. Considerată shirk minor.
Rizq (رزق)
Provizia pe care Allah o acordă fiecărei creaturi — hrană, bani, sănătate, cunoaștere.
Rubūbiyyah (ربوبية)
Tawhid-ul Stăpânirii — Allah este singurul Creator, Susținător și Administrator al universului.
Rukhṣah (رخصة)
Permisiune / dispensă — licență legală de a face ceva în anumite condiții (ex.: bolnavul poate întrerupe postul în Ramadan și îl recuperează ulterior).
Rukn (ركن)
Pilon, element esențial — o parte obligatorie a unui act de adorare. Rugăciunea are 14 rukn-uri.
Rukūʿ (ركوع)
Plecare (în ṣalāh) — aplecarea cu palmele pe genunchi și spatele cât mai drept; privirea rămâne la locul sujūd-ului.
Ruqyah (رقية)
Rugăciuni/recitări pentru vindecare — versete din Coran și/sau duʿā’ profetice recitate pentru tratarea bolilor (fizice și psihice) și pentru alungarea răului (inclusiv exorcizare).
Rushd (رشد)
Maturitate / discernământ — vârsta și capacitatea de a judeca corect (responsabilitate legală, „sinn ar-rushd”).
Rūḥ (روح)
Suflet/duh — esența vieții; plecarea lui înseamnă moarte, iar după învățătura islamică sufletul nu moare, ci părăsește trupul și se va întoarce la înviere.
Rūḥ al-Qudus (روح القدس)
Duhul Sfânt — referire la Îngerul Jibrīl (Gabriel).
Ruʾyā (رؤيا)
Vis / viziune — de obicei un vis bun (în contrast cu „ḥulm”).
Ruʾyā Ṣāliḥah (رؤيا صالحة)
Vis bun — vis cu semnificație bună, care se poate împlini.
Ruʾyat al-Hilāl (رؤية الهلال)
Vederea semilunii noi — observarea lunii noi pentru stabilirea începutului lunilor islamice (calendar lunar).
S
Sadd adh-Dharāʾiʿ (سد الذرائع)
Blocarea mijloacelor (către păcat) — interzicerea unor lucruri în sine permise dacă, în mod probabil, duc la lucruri interzise.
Safīh (سفيه)
Nătâng/nesăbuit — persoană imatură sau proastă; uneori folosit și cu sensul de „vulgar”.
Sahw (سهو)
Neatenția în rugăciune — se corectează prin sujūd as-sahw (două prosterniri suplimentare).
Salām (سلام)
Pace — concept central; folosit în salut, rămas-bun și la încheierea ṣalāh.
Salaf aṣ-Ṣāliḥīn (السلف الصالحون)
Predecesorii pioși — primele trei generații (Companionii, Succesorii și Succesorii lor).
Sallā (صلّى)
A se ruga — a împlini rugăciunea formală (ṣalāh).
Sallama (سلّم)
A saluta — literal: a spune „as-salāmu ʿalaykum”; folosit pentru „a saluta” în general.
Samāḥat al-Islām (سماحة الإسلام)
Toleranța islamică — spiritul de îngăduință cerut în relația cu non-musulmanii; și ideea de religie ușoară/necomplicată.
Samiʿa-llāhu li-man ḥamidah (سمع الله لمن حمده)
„Allah aude pe cel care Îl laudă” — spus la ridicarea din rukūʿ.
Sammā (سَمّى) — „bismillāh”
A spune „bismillāh” — abreviere pentru a începe „în Numele lui Allah”.
Sanad al-Ḥadīth (سند الحديث)
Lanțul de transmitere al hadithului — șirul naratorilor care duce, ideal, până la un companion martor al Profetului ﷺ.
Saqar (سقر)
Iad — unul dintre numele pentru focul Iadului.
Sayf Allāh (سيف الله)
„Sabia lui Allah” — titlu dat companionului Khālid ibn al-Walīd, pentru victoriile sale; titlul i-a fost dat de Profet ﷺ.
Saʿy (سعي)
Saʿy — mersul între Ṣafā și Marwah (de 7 ori) ca parte din ritualurile de ʿumrah și ḥajj.
Sayyiʾah (سيئة)
Păcat / faptă rea — opusul lui „ḥasanah”; ceea ce omul câștigă printr-o greșeală sau păcat.
Shāfiʿiyy (شافعي)
Școala Shāfiʿī — adept al imāmului ash-Shāfiʿī; una dintre cele patru școli majore de fiqh.
Shāhid (شاهد)
Martor — persoană care a văzut ceva sau depune mărturie.
Shahādah (شهادة)
Mărturisirea de credință: Nu există divinitate demnă de adorare în afară de Allah, iar Muhammad este Trimisul Său.
Shirk (شرك)
Asocierea altor divinități cu Allah — opusul Tawhid-ului, cel mai mare păcat în Islam.
Shirk Akbar (شرك أكبر)
Politeism major — adorarea altora alături de Allah (ex.: invocarea morților/„sfinților” ca intermediari). Islamul nu acceptă intermediari între Allah și slujitorii Lui.
Shirk al-ʿĀdah (شرك العادة)
Politeism al obiceiurilor — menținerea superstițiilor neislamice (talismane, semne rele, credințe magice etc.).
Shirk al-ʿIbādah (شرك العبادة)
Politeism în adorare — a adora pe altcineva decât Allah (ex.: a te ruga la morminte/altare, a cere ajutorul morților).
Shirk al-ʿIlm (شرك العلم)
Politeism al cunoașterii — a susține că anumite persoane (profeți, imami etc.) cunosc „ghayb” prin ele însele; nevăzutul este cunoscut doar de Allah.
Shirk Aṣghar (شرك أصغر)
Politeism minor — asociere indirectă (ex.: jurământ pe altcineva decât Allah, sau fapte pioase pentru admirația oamenilor). Riyā’ intră aici.
Shirk at-Taṣarruf (شرك التصرف)
Politeism al „dispunerii” — atribuirea altora a unei puteri de a conduce/dispune de treburile creației împreună cu Allah.
Shirk Khafiyy (شرك خفي)
Shirk-ul ascuns — politeism subtil, cum ar fi riyā' (fățărnicia în adorare).
Shuʿayb (شعيب)
Shuʿayb — profet al lui Allah menționat în Coran.
Shubhah (شبهة)
Suspiciune / caz dubios — poate însemna și „acuzație” sau „neînțelegere/iluzie” (misconception), în funcție de context.
Subḥān Allāh (سبحان الله)
Slavă lui Allah — expresie de glorificare rostită pentru a afirma perfecțiunea lui Allah.
Sunnah (سنة)
Tradiția profetică — spusele, faptele și aprobările Profetului ﷺ. A doua sursă de legislație după Coran.
Ṣ
Ṣadāq (صداق)
Zestre (dower) — suma/cadoul pe care mirele îl oferă miresei, specificat de obicei în contractul de căsătorie.
Ṣadāq Muʾajjal (صداق مؤجل)
Zestre amânată — partea din zestre acceptată să fie plătită ulterior (de obicei la separare). Se mai numește și „muʾakhkhar aṣ-Ṣadāq”.
Ṣadaqah (صدقة)
Caritate — orice faptă bună care ajută pe cineva poate fi răsplătită ca „ṣadaqah”; în sens restrâns, înseamnă a oferi bani/bunuri celor nevoiași.
Ṣadaqah Jāriyah (صدقة جارية)
Caritate continuă — caritate al cărei efect durează mult (ex.: waqf/endowments, răspândirea cunoașterii utile).
Ṣadaqat al-Fiṭr (صدقة الفطر)
Caritatea de la finalul Ramadanului — „caritatea de rupere a postului”; este numită și „zakāt al-fiṭr”.
Ṣadr al-Islām (صدر الإسلام)
Epoca timpurie a Islamului — de obicei perioada Profetului Muḥammad ﷺ.
Ṣafar (صفر)
Ṣafar — a doua lună din calendarul islamic.
Ṣafiyy Allāh (صفي الله)
„Alesul lui Allah” — persoană aleasă pentru favoruri speciale; termen folosit și pentru Profetul Muḥammad ﷺ (de ex. al-Muṣṭafā — „Cel Ales”).
Ṣahābah (صحابة)
Companionii Profetului Muhammad ﷺ — cea mai virtuoasă generație, modelul de interpretare a Islamului.
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (صحيح البخاري)
Colecția de hadith-uri autentice compilată de Imāmul Bukhārī. Considerată cea mai autentică carte după Coran.
Ṣaḥīḥ Muslim (صحيح مسلم)
Colecția de hadith-uri autentice compilată de Imāmul Muslim. A doua carte ca autenticitate după Sahih al-Bukhari.
Ṣalāh Fāʾitah (صلاة فائتة)
Rugăciune ratată — rugăciune obligatorie pierdută; se recuperează cât mai curând (ca o datorie).
Ṣalāh Maktūbah (صلاة مكتوبة)
Rugăciune obligatorie — oricare din cele 5 rugăciuni zilnice.
Ṣalāt al-Istikhārah (صلاة الاستخارة)
Rugăciunea de îndrumare — doi rak'at în care se cere călăuzirea lui Allah înaintea unei decizii.
Ṣalāt al-Istisqā' (صلاة الاستسقاء)
Rugăciunea pentru ploaie — rugăciune colectivă prin care se cere lui Allah să trimită ploaie.
Ṣalāh (صلاة)
Rugăciunea rituală obligatorie, de cinci ori pe zi. Al doilea pilon al Islamului.
Ṣallā ʿalā an-Nabiyy (صلّى على النبي)
A trimite binecuvântări asupra Profetului ﷺ — ex.: „Ṣallallāhu ʿalayhi wa sallam”.
Ṣanam (صنم)
Idol — statuie/obiect venerat de idolatri.
Ṣawm (صوم)
Postul — abținerea de la mâncare, băutură și relații intime de la zori până la apus, în Ramadan.
Ṣawm at-Taṭawwuʿ (صوم التطوع)
Post voluntar — post în afara Ramadanului, ținut ca act voluntar; este recomandat în anumite zile (ex.: luni etc.).
Ṣayd al-Baḥr (صيد البحر)
Vânatul mării / pescuit — orice animal prins din apă; este permis chiar și celui aflat în iḥrām.
Ṣayd al-Barr (صيد البر)
Vânătoare pe uscat — vânatul prin vânătoare; este interzis celui aflat în iḥrām. Dacă o face, există ispășire.
T
Tabarruj (تبرج)
Afișarea podoabelor — arătarea frumuseții fizice în mod provocator în fața străinilor. Interzisă în Islam.
Tābi'ūn (التابعون)
Succesorii — a doua generație de musulmani, care au învățat direct de la Companioni.
Tafsīr (تفسير)
Exegeza Coranului — știința interpretării și explicării Coranului.
Takbīr (تكبير)
A spune „Allāhu Akbar” — glorificare; apare și în ritualul lapidării la Hajj.
Takfīr (تكفير)
Declararea cuiva drept necredincios — act grav cu condiții stricte și impedimente.
Taqlīd (تقليد)
Imitarea — a urma școala juridică a unui savant fără a cerceta dovezile personal.
Taqwā (تقوى)
Evlavie, teamă conștientă de Allah — a te feri de păcat și a căuta plăcerea Lui.
Tark aṣ-Ṣalāh (ترك الصلاة)
Abandonarea rugăciunii — neglijarea rugăciunilor obligatorii; considerat de unii savanți un act de kufr.
Ta'ṭīl (تعطيل)
Negarea atributelor divine — respingerea numelor sau atributelor lui Allah. Considerată deviație gravă.
Tawakkul (توكل)
Încrederea deplină în Allah — acțiune combinată cu încredere, nu pasivitate.
Tawassul (توسل)
Mijlocirea — cererea către Allah prin intermediul numelor Sale, faptelor bune sau rugăciunii omului viu.
Tawbah (توبة)
Pocăința sinceră — regret pentru păcat, abandonarea imediată și hotărârea de a nu-l repeta.
Tawhīd (توحيد)
Monoteismul pur — unicității absolute a lui Allah în Esență, Atribute și Adorare. Trei categorii: Rubūbiyyah, Ulūhiyyah, Asmā' wa Ṣifāt.
Tawrāh (توراة)
Tora — cartea revelată profetului Musa (Moise). Musulmanii cred că forma originală a fost alterată în timp.
Tazkiyat an-Nafs (تزكية النفس)
Purificarea sufletului — procesul de curățare interioară de păcate și caractere negative.
Thiqah (ثقة)
De încredere — un transmitător de hadith cu memorie excelentă și integritate.
Ṭ
Ṭahārah (طهارة)
Purificarea rituală — starea de curăție necesară pentru rugăciune. Include wuḍū' și ghusl.
U
Ulūhiyyah (ألوهية)
Tawhid-ul Adorării — toate actele de adorare să fie direcționate exclusiv către Allah.
Ulū al-Amr (أولو الأمر)
Deținătorii autorității — conducătorii și savanții. Coranul poruncește supunerea față de ei în ce este permis.
ʿUmrah (عمرة)
Pelerinajul mic — vizitarea Kaʿbei cu ritualuri specifice (poate fi făcut în afara sezonului Hajj).
'Urf (عرف)
Obiceiul, cutuma — practicile acceptate ale unei comunități, luate în considerare de jurisprudență când nu contravin Shari'ei.
Uṣūl al-Fiqh (أصول الفقه)
Fundamentele jurisprudenței — regulile prin care se derivă normele juridice din sursele primare.
W
Wājib (واجب)
Obligatoriu — statutul unei acțiuni a cărei îndeplinire este răsplătită și a cărei neglijare este păcat.
Wahhābiyyah (الوهابية)
Wahhabism — curent/mișcare de reformă ce a accentuat întoarcerea la monoteismul pur și combaterea superstițiilor.
Waʿīd (وعيد)
Amenințare/avertisment — avertizare că va urma o pedeapsă pentru rău.
Wajh Allāh 1 (وجه الله)
„Plăcerea lui Allah” — expresii ca „li-wajhi-llāh” indică sinceritate: a face doar pentru Allah.
Wajh Allāh 2 (وجه الله)
„Fața lui Allah” — expresie întâlnită în texte; sensul este afirmat fără a-L asemăna cu creația (conform metodologiei salaf).
Wakālah (وكالة)
Mandat / procură — împuternicirea cuiva să acționeze în numele tău.
Wakīl (وكيل) (pl. Wukalā’ وكلاء)
Reprezentant/agent — persoană împuternicită legal să reprezinte pe altcineva.
Walā' wa Barā' (الولاء والبراء)
Loialitatea și dezavuarea — a iubi ce Allah iubește și a respinge ce interzice. Nu implică maltratarea oamenilor.
Walīmah (وليمة) (pl. Walā’im ولائم)
Banchetul nunții — masă/ospăț organizat pentru anunțarea căsătoriei; participarea este încurajată.
Walī 1 (ولي) (pl. Awliyā’ أولياء)
Om evlavios („sfânt” în sens islamic) — credincios de mare integritate și devoțiune; poate avea „karāmāt” (daruri extraordinare).
Walī 2 (ولي) (pl. Awliyā’ أولياء)
Aliat/sprijin — persoană pe care te bazezi și în care ai încredere.
Walī al-Amr (وليّ الأمر)
Autoritate/conducător — cel însărcinat cu administrarea treburilor comunității.
Waqf (وقف) (pl. Awqāf أوقاف)
Endowment (waqf) — dedicarea unui bun pentru un scop caritabil; bunul nu se vinde, iar beneficiul se perpetuează.
Waqfah (وقفة)
Pauză (în recitarea Coranului) — oprire/stop conform regulilor de recitare.
Waraʿ (ورع)
Evlavie scrupuloasă — a evita lucrurile îndoielnice de teamă să nu cazi în păcat.
Wasīlah (وسيلة)
Mijloc de apropiere — fapte/means prin care te apropii de Allah (ascultare, adorare).
Waṣiyy (وصيّ)
Executor/administrator (tutore) — persoană însărcinată să gestioneze treburile altuia (mai ales minor).
Waṣiyyah (وصية) (pl. Waṣāyā وصايا)
Testament — dispoziție legală privind bunurile; în Islam nu se face în favoarea moștenitorilor legali (care au părți stabilite).
Waswasah (وسوسة) (pl. Wasāwis وساوس)
Șoaptă rea/insinuare — sugestii ale șeitanului; poate indica și îndoieli obsesive.
Wathan (وثن) (pl. Awthān أوثان)
Idol — statuie/obiect venerat în idolatrie.
Wathaniyy (وثني)
Idolatr/păgân — persoană care adoră idoli.
Wathaniyyah (وثنية)
Idolatrie/păgânism — practica adorării idolilor și a obiectelor.
Wayḥak (ويحك)
„Vai de tine!” (ușor) — exclamație de dojană/blam moderat.
Waylak (ويلك)
„Vai de tine!” — exclamație de condamnare/avertizare severă.
Waʿẓ (وعظ)
Predică/îndemn — sfătuire și avertizare pentru a îndruma spre bine și a opri răul.
Wilāyah 1 (ولاية)
Tutela/ocrotire — puterea și responsabilitatea de a îngriji și administra treburile cuiva.
Wilāyah 2 (ولاية)
Guvernare — funcția de guvernator (wālī) / administrarea unei provincii.
Wiṣāl (وصال)
Post continuu — a continua postul fără pauză (mai mult de o zi); este descurajat pentru majoritatea oamenilor.
Wiṣāyah (وصاية)
Tutela/administrarea — concept legat de waṣiyy (tutore/executor).
Wisq (وسق) (pl. Awsuq أوسق)
Wisq — unitate de măsură pentru cantități (în special alimente); tradițional: 60 ṣāʿ.
Witr (وتر)
Rugăciunea de noapte cu număr impar de rak'at — puternic recomandată, efectuată după 'Ishā'.
Wuḍū' (وضوء)
Abluțiunea rituală minoră — spălarea feței, mâinilor, capului și picioarelor înainte de rugăciune.
Wujūb (وجوب)
Obligatoriu — ceva cerut de religie; omisiunea lui este păcat.
Wuqūf (وقوف)
Staționarea la 'Arafat — pilonul central al Hajj-ului. Fără Wuqūf, pelerinajul nu este valid.
Y
Yadan bi-Yad (يدا بيد)
Schimb „mână în mână” — pentru anumite bunuri, schimbul trebuie să fie imediat ca tranzacția să fie validă.
Yaghūth (يغوث)
Yaghūth — numele unui idol venerat de poporul lui Nūḥ (Noe).
Yahūd (يهود) (sg. Yahūdiyy يهودي)
Evreii — termen pentru adepții iudaismului (nu neapărat toți descendenți ai lui Yaʿqūb).
Yahūdiyy (يهودي) (pl. Yahūd يهود)
Evreu — membru al credinței iudaice; considerat dintre „Ahl al-Kitāb” (Oamenii Scripturii).
Yaḥyā (يحيى)
Yaḥyā (Ioan) — profet al lui Allah; fiul lui Zakariyyā, născut în mod miraculos.
Yaʾjūj wa Maʾjūj (يأجوج ومأجوج)
Gog și Magog — popor/națiuni distrugătoare menționate în texte.
Yalamlam (يلملم)
Yalamlam — miqāt pentru cei care vin din Yemen (sau trec pe acolo) pentru a intra în iḥrām.
Yamīn 1 (يمين)
Partea dreaptă / mâna dreaptă — recomandarea de a începe lucrurile bune cu dreapta (mâncat, intrat în moschee etc.).
Yamīn 2 (يمين) (pl. Aymān أيمان)
Jurământ — în Islam jurământul se face doar în Numele lui Allah.
Yamīn al-Laghw (يمين اللغو)
Jurământ neintenționat — spus „din vorbă” (ex.: pentru a accentua); nu cere kaffārah dacă nu se împlinește.
Yamīn Ghamūs (يمين غموس)
Jurământ mincinos grav — jurământ pentru a înșela; numit „ghamūs” deoarece îl „scufundă” pe om în pedeapsă.
Yaʿqūb (يعقوب)
Yaʿqūb (Iacov) — profet; numit și Isrā’īl; tatăl lui Yūsuf.
Yathrib (يثرب)
Yathrib — vechiul nume al Medinei (al-Madīnah), orașul Profetului ﷺ.
Yatīm / Yatīmah (يتيم / يتيمة) (pl. Aytām أيتام)
Orfan — copil care și-a pierdut tatăl (în special); Islamul recomandă grija și dreptatea față de orfani.
Yaʿūq (يعوق)
Yaʿūq — numele unui idol venerat de poporul lui Nūḥ (Noe).
Yawm (يوم) (pl. Ayyām أيام)
Zi — în texte poate însemna „ziua” ca opus al nopții; uneori folosit pentru 24h în combinație.
Yawm ad-Dīn (يوم الدين)
Ziua Judecății — ziua în care oamenii sunt judecați după faptele lor.
Yawm al-Baʿth (يوم البعث)
Ziua Învierii — ziua în care creația este înviată pentru socoteală.
Yawm al-Faṣl (يوم الفصل)
Ziua Separării — ziua când cei buni sunt separați de cei răi.
Yawm al-Ḥashr (يوم الحشر)
Ziua Adunării — ziua când oamenii sunt adunați după înviere pentru Judecată.
Yawm al-Ḥisāb (يوم الحساب)
Ziua Judecății — ziua în care fiecare persoană va da socoteală în fața lui Allah pentru faptele sale.
Yawm al-Jamʿ (يوم الجمع)
Ziua Strângerii — ziua adunării tuturor creaturilor pentru Judecată.
Yawm al-Qiyāmah (يوم القيامة)
Ziua Învierii/Resurecției — sinonim pentru al-Qiyāmah (Învierea).
Yawm al-Waqfah (يوم الوقفة)
Ziua de la ʿArafah — 9 Dhul‑Ḥijjah; pelerinii stau la ʿArafah până la apus.
Yawm an-Naḥr (يوم النحر)
Ziua Sacrificiului — 10 Dhul-Ḥijjah; se începe sacrificiul (udhiyah).
Yawm at-Tarwiyah (يوم التروية)
A 8‑a zi din Dhul‑Ḥijjah — ziua când pelerinii merg la Minā.
Yawm wa Laylah (يوم وليلة)
O zi și o noapte — 24 de ore.
Yuḥtaḍar (يحتضر)
A se apropia de moarte — a fi pe patul de moarte; se recomandă îndemnarea la Shahādah.
Yūnus (يونس)
Yūnus (Iona) — profet al lui Allah; numit și Dhū-n-Nūn; cunoscut pentru duʿā’ în strâmtorare.
Yūsuf (يوسف)
Yūsuf (Iosif) — profet; exemplu de castitate și interpretare a viselor; povestea lui este în Sura 12.
Z
Zabāniyah Jahannam (زبانية جهنم)
Paznicii Iadului — îngeri însărcinați cu pedepsirea păcătoșilor și necredincioșilor.
Zabūr (زبور)
Psalmii — cartea revelată profetului Dāwūd (David). Menționată în Coran.
Zakāt al-Fiṭr (زكاة الفطر)
Zakatul de la finalul Ramadanului — caritate dată înainte de rugăciunea de ʿĪd; în hrană (aprox. ~2 kg/cap de familie, în funcție de aliment).
Zakāt al-Māl (زكاة المال)
Zakat pe avere — în termeni simpli: 2,5% din economii după un an, dacă depășesc niṣāb.
Zakāh (زكاة)
Dania obligatorie — al treilea pilon. Donarea a 2,5% din averea peste niṣāb, anual, către categoriile din Coran.
Ẓ
Ẓāhiriyyah (الظاهرية)
Literalism (școală) — orientare care insistă pe sensul literal al textelor.
ʿ
'ʿAbd (عبد)
Rob, adorator — relația omului cu Allah. Fiecare musulman este rob al lui Allah.