Practicile epocii ignoranței

Chestiunea a patruzeci și șaptea

Atribuirea binefacerilor lui Allah altcuiva, după cum spune El: «Ei cunosc binefacerea lui Allah, apoi o tăgăduiesc.» (An-Naḥl 16:83).

Comentariul

A atribui binefacerile altcuiva decât lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, este asociere și necredință față de El și ține de practicile oamenilor din perioada ignoranței. Allah Preaînaltul a spus despre ei:

Ei cunosc binefacerea lui Allah, apoi o tăgăduiesc, iar cei mai mulți dintre ei sunt necredincioși.

S-a spus că înțelesul versetului este că ei îl cunosc pe Trimis ﷺ și misiunea sa, apoi le tăgăduiesc din îndărătnicie și trufie, deși în adâncul lor știu că el este Trimisul lui Allah. Preaînaltul a spus:

Noi știm că ceea ce spun ei te mâhnește. Ei nu te socotesc mincinos pe tine, ci nelegiuiții tăgăduiesc semnele lui Allah.

Ei cunosc binefacerea lui Allah de a fi trimis mesagerul — Trimisul ﷺ este cea mai mare binefacere pentru omenire —, apoi nu cred în acest Trimis ﷺ și i se împotrivesc. Aceasta este o opinie în explicarea versetului.

A doua opinie este că ei cunosc binefacerile lui Allah asupra lor, pe care El le-a amintit în această sură — sura An-Naḥl —, apoi le tăgăduiesc, adică le atribuie altcuiva decât lui Allah. Le atribuie puterii și tăriei lor, trudei și câștigului lor, după cum a spus Qārūn:

Mi s-a dat numai datorită științei pe care o am.

Adică: eu am obținut aceasta prin experiența, priceperea și câștigul meu. Astfel tăgăduiește binefacerea lui Allah asupra sa. La fel procedează și alții, în afară de Qārūn. Allah, Mărețul și Preaînaltul, a amintit că omul, când Allah îi dă o binefacere, spune: „Aceasta mi se cuvine.” Adică: merit aceasta și am dreptul la ea; nu este de la Allah. Își atribuie sieși binele pe care îl primește și nu spune: „Aceasta este prin harul și mila lui Allah.”