Text integral · Pasaje · 12
Lăudarea de sine cu ceea ce nu au
Chestiunea a șaizeci și opta
دَعْوَاهُمُ العَمَلَ بِمَا عِنْدَهُمْ مِنَ الحَقِّ كَقَوْلِهِ: ﴿نُؤْمِنُ بِمَآ أُنزِلَ عَلَيْنَا﴾ [البقرة: ٩١] مَعَ تَرْكِهِمْ إِيَّاهُ .
Pretenția că pun în practică adevărul pe care îl au, după cum spune El: «Credem în ceea ce ni s-a revelat nouă» (Al-Baqarah 2:91), deși îl părăsesc.
Comentariul
Printre practicile oamenilor din perioada ignoranței se află pretenția evreilor că pun în practică adevărul pe care îl au, deși îl părăsesc. Preaînaltul a spus:
﴿وَإِذَا قِيلَ لَهُمْ ءَامِنُوا۟ بِمَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ قَالُوا۟ نُؤْمِنُ بِمَآ أُنزِلَ عَلَيْنَا﴾
Când li se spune: Credeți în ceea ce Allah a revelat!, ei spun: Credem în ceea ce ni s-a revelat nouă.
(Al-Baqarah 2:91). · fragment
Despre «Ceea ce ni s-a revelat nouă» (﴿بِمَآ أُنزِلَ عَلَيْنَا﴾) (Al-Baqarah 2:91) s-a spus că înseamnă ceea ce le-a fost revelat trimișilor noștri dintre profeții fiilor lui Isrāʾīl, fiindcă acest verset se referă la evrei. «Ei spun: Credem în ceea ce ni s-a revelat nouă.» (﴿قَالُوا۟ نُؤْمِنُ بِمَآ أُنزِلَ عَلَيْنَا﴾) (Al-Baqarah 2:91). Adică în ceea ce le-a fost revelat fiilor lui Isrāʾīl, deși cele aduse de Muḥammad ﷺ nu contrazic ceea ce au adus trimișii lor. «Ei tăgăduiesc ceea ce este dincolo de aceasta» (﴿وَيَكْفُرُونَ بِمَا وَرَآءَهُۥ﴾), adică altceva, cele revelate lui ʿĪsā și lui Muḥammad, «deși este adevărul care întărește ceea ce au ei» (﴿وَهُوَ ٱلْحَقُّ مُصَدِّقًا لِّمَا مَعَهُمْ﴾) (Al-Baqarah 2:91). Ceea ce au adus ʿĪsā și Muḥammad ﷺ se potrivește adevărului adus de profeții lor și arată denaturările, tăgăduirile și rătăcirile pe care le-au introdus în Cartea lor. Aceasta este o latură.
A doua latură este că ei nu sunt sinceri în această afirmație. Dovada este săvârșirea fărădelegilor amintite în vorbele Preaînaltului, ca răspuns pentru ei:
﴿قُلْ فَلِمَ تَقْتُلُونَ أَنۢبِيَآءَ ٱللَّهِ مِن قَبْلُ إِن كُنتُم مُّؤْمِنِينَ وَلَقَدْ جَآءَكُم مُّوسَىٰ بِٱلْبَيِّنَـٰتِ ثُمَّ ٱتَّخَذْتُمُ ٱلْعِجْلَ مِنۢ بَعْدِهِۦ وَأَنتُمْ ظَـٰلِمُونَ﴾
Spune: Atunci de ce i-ați ucis mai înainte pe profeții lui Allah, dacă sunteți credincioși? Mūsā a venit la voi cu dovezi limpezi, apoi, după plecarea sa, ați luat vițelul spre adorare, fiind nelegiuiți.
(Al-Baqarah 2:91–92). · fragment
Acesta este un răspuns pentru ei. Allah le-a dat două răspunsuri. Primul: cele aduse de Muḥammad ﷺ nu contrazic cele aduse de Mūsā, anume monoteismul, dedicarea adorării numai lui Allah și părăsirea adorării altcuiva, ci le întăresc.
Al doilea: ei nu sunt sinceri nici măcar în privința celor în care pretind că au credință, fiindcă au adorat vițelul, i-au ucis pe profeți, au spus
﴿سَمِعْنَا وَعَصَيْنَا﴾
Am auzit și ne-am împotrivit
(Al-Baqarah 2:93) · fragment
și nu și-au ținut legământul care le fusese cerut. Aceasta cuprinde orice partizanat vrednic de osândă, precum atunci când omul spune: „Nu pun în practică decât ceea ce se află în școala mea ori în școala imamului meu.” Musulmanul este dator să urmeze adevărul, fie în școala sa, fie în alta, fie alături de imamul său, fie de altul. Să primească adevărul și să nu se agațe de partizanatul vrednic de osândă.