Text integral · Pasaje · 31
Sprijinirea pe analogia greșită și respingerea analogiei corecte
Chestiunile a unsprezecea și a douăsprezecea
الاسْتِدْلاَلُ بِالقِيَاسِ الْفَاسِدِ، كَقَوْلِهِمْ: ﴿إِنْ أَنتُمْ إِلَّا بَشَرٌ مِّثْلُنَا﴾ [إبراهيم: ١٠] .
Invocarea analogiei greșite drept dovadă, precum în vorbele lor: «Voi nu sunteți decât oameni ca noi.» (Ibrāhīm 14:10).
إِنْكَارُ القِيَاسِ الصَّحِيحِ:
Respingerea analogiei corecte.
وَالجَامِعُ لَهَذَا وَمَا قَبْلَهُ: عَدَمُ فَهْمِ الجَامِعِ وَالفَارِقِ .
Ceea ce unește această chestiune cu cea dinainte este neînțelegerea trăsăturii comune și a deosebirii.
Comentariul
Chestiunile a unsprezecea și a douăsprezecea: sprijinirea lor pe analogia greșită și respingerea analogiei corecte.
La învățații principiilor jurisprudenței, analogia este de două feluri. Unul este analogia întemeiată pe cauza hotărârii: aplicarea hotărârii unui caz de bază la un caz derivat, datorită unei trăsături comune celor două. Dacă una dintre condițiile sale nu este îndeplinită, analogia este greșită și nu poate fi folosită pentru statornicirea unei hotărâri. Aceasta este o chestiune primejdioasă. Ibn al-Qayyim spune: cea mai mare parte a rătăcirii oamenilor se datorează analogiei greșite. Cel dintâi care a folosit analogia greșită a fost Iblīs. Când Allah i-a poruncit să se prosterneze înaintea lui Ādam, el
﴿قَالَ أَنَا۠ خَيْرٌ مِّنْهُ خَلَقْتَنِى مِن نَّارٍ وَخَلَقْتَهُۥ مِن طِينٍ﴾
a spus: Eu sunt mai bun decât el. Pe mine m-ai creat din foc, iar pe el l-ai creat din lut.
(Al-Aʿrāf 7:12). · fragment
Pretindea că focul este mai bun decât lutul și că, prin urmare, el ar fi mai bun decât Ādam. Aceasta este o analogie greșită, fiindcă focul nu este mai bun decât lutul. Dimpotrivă, lutul este mai bun decât focul: focul arde și distruge lucrurile, pe când lutul face să crească plantele și semințele și în el este un bine pentru oameni. Dacă am recurge la analogie, am spune că lutul este mai bun decât focul. Însă temeiul nu este analogia, ci alegerea lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, și întâietatea pe care El o dă. El, Slavă Lui, Preaînaltul, face și alege ceea ce voiește, nimeni nu I se poate împotrivi, iar înțelepciunea Sa este deplină — Slavă Lui, Preaînaltul.
Tot astfel, asociaționiștii au făcut această analogie când i-au socotit mincinoși pe trimiși. Au spus: «Voi nu sunteți decât oameni ca noi.» (﴿إِنْ أَنتُمْ إِلَّا بَشَرٌ مِّثْلُنَا﴾) (Ibrāhīm 14:10). Au invocat firea lor omenească drept dovadă că misiunea lor nu este adevărată, fiindcă, după ei, trimiterea profetică nu poate fi încredințată unor oameni. Aceasta este o analogie falsă, fiindcă este o analogie făcută în ciuda unei deosebiri relevante. Allah le-a dat trimișilor întâietate față de ceilalți, i-a ales și i-a deosebit. El, Slavă Lui, Preaînaltul, cunoaște cel mai bine starea lor și vrednicia lor pentru misiunea de trimiși.
﴿ٱللَّهُ يَصْطَفِى مِنَ ٱلْمَلَـٰٓئِكَةِ رُسُلًا وَمِنَ ٱلنَّاسِ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ سَمِيعٌۢ بَصِيرٌ يَعْلَمُ مَا بَيْنَ أَيْدِيهِمْ وَمَا خَلْفَهُمْ﴾
Allah alege trimiși dintre îngeri și dintre oameni. Allah este Auzitor, Văzător. El știe ceea ce este înaintea lor și ceea ce este în urma lor.
(Al-Ḥajj 22:75–76). · fragment
De aceea, când le-au spus trimișilor lor:
﴿إِنْ أَنتُمْ إِلَّا بَشَرٌ مِّثْلُنَا تُرِيدُونَ أَن تَصُدُّونَا عَمَّا كَانَ يَعْبُدُ ءَابَآؤُنَا فَأْتُونَا بِسُلْطَـٰنٍ مُّبِينٍ﴾
Voi nu sunteți decât oameni ca noi. Vreți să ne abateți de la ceea ce adorau părinții noștri. Aduceți-ne o dovadă limpede!
Coran, 14:10 · fragment
, trimișii lor le-au spus:
﴿قَالَتْ لَهُمْ رُسُلُهُمْ إِن نَّحْنُ إِلَّا بَشَرٌ مِّثْلُكُمْ وَلَـٰكِنَّ ٱللَّهَ يَمُنُّ عَلَىٰ مَن يَشَآءُ مِنْ عِبَادِهِۦ﴾
Noi nu suntem decât oameni ca voi, însă Allah dăruiește cui voiește dintre robii Săi.
(Ibrāhīm 14:11). · fragment
Trimișii spun: Allah ne-a dat întâietate prin binefacerea Sa asupra noastră și ne-a ales pentru misiunea de trimiși. Analogia voastră este, așadar, una făcută în ciuda unei deosebiri relevante. Oamenii nu sunt egali și nu sunt cu toții la fel. Printre ei sunt credincioși și necredincioși; sunt trimiși, învățați și oameni drepți; sunt neștiutori, necredincioși și păcătoși. Oamenii se deosebesc, așadar, în rang. Există o deosebire, iar analogia făcută în ciuda deosebirii este falsă, fiindcă aceasta este una dintre cauzele care invalidează analogia la învățații principiilor jurisprudenței.
Dimpotrivă, înțelepciunea cere ca trimisul către oameni să fie un om asemenea lor, pentru a le putea lămuri. Preaînaltul spune:
﴿قُل لَّوْ كَانَ فِى ٱلْأَرْضِ مَلَـٰٓئِكَةٌ يَمْشُونَ مُطْمَئِنِّينَ لَنَزَّلْنَا عَلَيْهِم مِّنَ ٱلسَّمَآءِ مَلَكًا رَّسُولًا﴾
Spune: Dacă pe pământ ar fi îngeri care să umble în tihnă, le-am fi pogorât din cer un înger ca trimis.
(Al-Isrāʾ 17:95).
Trimisul este, așadar, de aceeași fire cu cei la care este trimis, pentru a transmite mesajul. Înțelepciunea cere ca trimisul oamenilor să fie dintre oameni. Dacă cei care trăiesc pe fața pământului ar fi îngeri, le-ar fi trimis un înger de aceeași fire cu ei.
Una dintre ciudățeniile judecății răsturnate a acestora este că socotesc de neconceput ca un om să fie trimis, însă nu socotesc de neconceput ca adorarea să fie îndreptată către o piatră! Nu socotesc de neconceput să le atribuie pietrelor și copacilor stăpânirea și dumnezeirea, însă socotesc de neconceput și resping ca misiunea de trimiși să fie încredințată oamenilor. Această analogie falsă este urmată de toți fruntașii necredincioșilor, din poporul lui Nūḥ și din altele. Ei tăgăduiesc misiunea trimișilor fiindcă aceștia sunt oameni. Poporul lui Nūḥ a spus:
﴿مَا هَـٰذَآ إِلَّا بَشَرٌ مِّثْلُكُمْ يُرِيدُ أَن يَتَفَضَّلَ عَلَيْكُمْ وَلَوْ شَآءَ ٱللَّهُ لَأَنزَلَ مَلَـٰٓئِكَةً مَّا سَمِعْنَا بِهَـٰذَا فِىٓ ءَابَآئِنَا ٱلْأَوَّلِينَ إِنْ هُوَ إِلَّا رَجُلٌۢ بِهِۦ جِنَّةٌ فَتَرَبَّصُوا۟ بِهِۦ حَتَّىٰ حِينٍ﴾
Acesta nu este decât un om ca voi, care vrea să se ridice deasupra voastră. Dacă Allah ar fi voit, ar fi pogorât îngeri. Nu am auzit despre aceasta la părinții noștri cei de demult. Nu este decât un om cuprins de nebunie; așteptați cu el până la o vreme!
(Al-Muʾminūn 23:24–25). · fragment
Tot astfel au făcut și alții. Quraysh au spus despre Muḥammad ﷺ:
﴿أَءُلْقِىَ ٱلذِّكْرُ عَلَيْهِ مِنۢ بَيْنِنَا﴾
Oare tocmai lui, dintre noi, i-a fost încredințat Îndemnul?
(Al-Qamar 54:25). · fragment
Aceasta este o regulă statornică la necredincioși: analogia greșită.
Al doilea fel de analogie este analogia de asemănare: cazul derivat se află între două cazuri de bază și este alăturat celui cu care seamănă mai mult. Allah, Mărețul și Preaînaltul, nu este însă comparat prin analogie cu făpturile Sale: nici prin analogia întemeiată pe cauza hotărârii, nici prin analogia de asemănare, în care termenii sunt puși pe același plan. În privința Lui, Slavă Lui, se folosește numai raționamentul întâietății: orice desăvârșire statornicită pentru o făptură care nu presupune nicio lipsă I se cuvine cu atât mai mult Creatorului. Preaînaltul spune:
﴿وَلِلَّهِ ٱلْمَثَلُ ٱلْأَعْلَىٰ ۚ وَهُوَ ٱلْعَزِيزُ ٱلْحَكِيمُ﴾
Lui Allah Îi aparține descrierea cea mai înaltă. El este Atotputernic, Înțelept.
(An-Naḥl 16:60). · fragment
Preaînaltul spune și:
﴿فَلَا تَضْرِبُوا۟ لِلَّهِ ٱلْأَمْثَالَ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ يَعْلَمُ وَأَنتُمْ لَا تَعْلَمُونَ﴾
Nu Îi faceți lui Allah asemănări! Allah știe, iar voi nu știți.
(An-Naḥl 16:74).
Iar chestiunea următoare este:
Ei au respins analogia corectă: trimișii către oameni să fie oameni asemenea lor, iar trimișii către îngeri să fie dintre îngeri. Aceasta este analogia corectă, cerută de înțelepciune și de firile sănătoase: trimisul să fie de aceeași fire cu cei la care este trimis, nu de o altă fire.
Ceea ce i-a împins la aceste două lucruri este neștiința în privința trăsăturii comune și a deosebirii: trăsătura comună pe care se întemeiază analogia și deosebirea în prezența căreia analogia nu este corectă.