Practicile epocii ignoranței

Chestiunea a o sută douăzecea

Pretenția că îi urmează pe înaintași, deși își declară împotrivirea față de ei.

Comentariul

În general, iudeii, creștinii și oamenii rătăcirii care se revendică de la Islam pretind cu toții că îi urmează pe credincioșii care i-au precedat. Iudeii pretind că sunt dintre urmașii lui Mūsā, pacea fie asupra lui, și ai celor care au crezut în el. Creștinii pretind că îl urmează pe Mesia, pacea fie asupra lui, și pe cei care au crezut în el. Oamenii rătăcirii din această comunitate pretind că îi urmează pe înaintașii acestei comunități dintre companioni, urmașii lor și cei care i-au urmat și că ceea ce urmează ei este doctrina înaintașilor.

Nu oricine pretinde că urmează doctrina ori metodologia înaintașilor are o pretenție adevărată, până când ceea ce urmează nu este confruntat cu metodologia înaintașilor drepți. Dacă se potrivește cu ea, urmează metodologia înaintașilor; dacă i se împotrivește, nu o urmează, chiar dacă pretinde aceasta. Toate grupările rătăcite pretind astăzi că urmează doctrina înaintașilor, dar nu urmează metodologia înaintașilor, fiindcă nu li se aplică spusele Trimisului ﷺ care definesc doctrina înaintașilor: „Cel care urmează ceea ce urmez eu și companionii mei.” ⁶⁸ Acela urmează metodologia înaintașilor. Cel care se împotrivește acesteia nu urmează metodologia înaintașilor, chiar dacă pretinde aceasta. Nu pretenția este hotărâtoare, ci realitatea. Mulți pretind că urmează calea înaintașilor, dar ceea ce urmează trebuie confruntat cu metodologia înaintașilor drepți. Dacă se potrivește cu ea, aceasta este adevărat; dacă i se împotrivește, nu urmează metodologia înaintașilor drepți.

La fel sunt cei care se revendică de la cele patru școli juridice, dar se împotrivesc imamilor în crez. Apartenența pe care o pretind nu este corectă, fiindcă li s-au împotrivit în cel mai important lucru: crezul.