Practicile epocii ignoranței

A treia chestiune

Împotrivirea față de conducător și nesupunerea față de el sunt, după ei, o virtute, iar ascultarea și supunerea față de el sunt înjosire și umilință. Trimisul lui Allah ﷺ s-a deosebit de ei: a poruncit ascultarea, supunerea și sfatul sincer față de conducători, a stăruit cu tărie asupra acestora și le-a repetat în multe rânduri.

Acestea sunt cele trei chestiuni pe care le-a reunit în hadithul autentic relatat în Ṣaḥīḥ, în care a spus: „Allah este mulțumit pentru voi de trei lucruri: să Îl adorați și să nu Îi asociați nimic, să vă țineți cu toții strâns de funia lui Allah și să nu vă dezbinați și să îi sfătuiți sincer pe cei cărora Allah le-a încredințat conducerea voastră.” ¹⁵ Orice tulburare ivită în religia oamenilor și în treburile vieții lor s-a datorat încălcării acestor trei lucruri sau a unora dintre ele.

Comentariul

Printre practicile Jāhiliyyah se numără faptul că ei nu se supuneau conducătorului și socoteau aceasta o înjosire, iar nesupunerea față de emir o socoteau o virtute și o libertate. De aceea nu îi unea niciun imam și niciun emir, fiindcă nu se supuneau și erau stăpâniți de trufie și de mândrie.

Islamul a venit să se deosebească de ei și a poruncit ascultarea și supunerea față de conducătorul musulman, datorită foloaselor pe care le aduce aceasta. Preaînaltul spune:

O, voi cei care credeți! Ascultați de Allah, ascultați de Trimis și de cei care dețin autoritatea dintre voi.

A poruncit astfel ascultarea față de conducători. Trimisul ﷺ a mărginit însă aceasta la ceea ce nu este păcat, spunând: „Nu există ascultare față de o făptură în neascultarea față de Creator.” ¹⁶ Și a spus: „Ascultarea este numai în ceea ce este bine.” ¹⁷ Este, așadar, obligatorie ascultarea față de conducător în ceea ce nu este neascultare față de Allah. Dacă poruncește un păcat, nu este ascultat. Însă nu i se face împotrivire în celelalte treburi: nu este ascultat numai în acea chestiune în care este păcat. Cât despre celelalte treburi, legământul de credință față de el nu se desface din această cauză și nu i se face împotrivire atât timp cât el urmează Islamul. Aceasta, deoarece ascultarea față de conducători aduce unitate, cruțarea sângelui, statornicirea siguranței, apărarea celui nedreptățit împotriva celui nedrept, înapoierea drepturilor către cei cărora li se cuvin și judecarea cu dreptate între oameni, chiar dacă acel conducător nu este drept în purtarea sa religioasă, chiar dacă este un păcătos, atât timp cât nu ajunge la necredință. El ﷺ a spus: „Ascultați și supuneți-vă, în afară de cazul în care vedeți o necredință vădită pentru care aveți o dovadă de la Allah.” ¹⁸ Atât timp cât păcatele sale nu ajung la necredință, el este ascultat și urmat. Păcatul său cade asupra lui însuși, însă conducerea sa și ascultarea față de el sunt în folosul musulmanilor.

De aceea, când unii imami au fost întrebați: „Cutare este păcătos, dar puternic, iar cutare este drept, dar slab; care dintre ei este potrivit pentru conducere?”, răspunsul a fost: „Păcătosul puternic, fiindcă păcatul său cade asupra lui însuși, iar puterea sa este în folosul musulmanilor. Cât despre cel drept, dreptatea sa este în folosul lui însuși, iar slăbiciunea sa le dăunează musulmanilor.”

Este, așadar, ascultat și urmat, chiar dacă este păcătos în purtarea sa, chiar dacă este asupritor și nedrept. Trimisul lui Allah ﷺ spune: „Ascultă, chiar dacă îți ia averea și îți lovește spatele.” ¹⁹ Aceasta, fiindcă în ascultarea față de el se află un folos care cântărește mai mult decât răul său, iar răul răzvrătirii împotriva lui este mai mare decât răul de a rămâne în ascultarea sa în timp ce el păcătuiește. Răzvrătirea împotriva lui aduce vărsare de sânge, tulburarea siguranței și dezbinarea comunității.

Ce li s-a întâmplat celor care s-au răzvrătit împotriva emirilor și a conducătorilor, după cum ne povestește istoria? Ce s-a întâmplat când un grup de răzvrătiți, în vremea lui ʿUthmān — Allah să fie mulțumit de el —, s-a ridicat, a rupt legătura ascultării și l-a ucis pe conducătorul credincioșilor, ʿUthmān? Câte nenorociri i-au lovit pe credincioși până astăzi din pricina răzvrătirii împotriva conducătorului credincioșilor și a uciderii sale? Musulmanii încă suferă de pe urma nenorocirilor și a relelor care au urmat unele după altele. Tot astfel este și în privința celorlalți conducători: răbdarea în ascultarea față de ei, chiar dacă aduce un rău parțial, este mai puțin dăunătoare decât răzvrătirea împotriva lor. De aceea Profetul ﷺ a făcut obligatorie ascultarea față de conducător atât timp cât acesta nu iese din Islam, chiar dacă este păcătos și chiar dacă este nedrept. Aceste rele parțiale se îndură cu răbdare pentru a înlătura răul cel mare, alegând răul cel mai mic dintre două rele pentru a-l respinge pe cel mai mare. Acesta este un lucru cunoscut. Ori de câte ori un popor s-a răzvrătit împotriva imamului său, răul răzvrătirii a fost mai mare decât răul răbdării în ascultarea față de el.

Aceasta este deosebirea dintre oamenii din Jāhiliyyah și oamenii Islamului în privința conducătorilor. Oamenii din Jāhiliyyah nu socoteau că trebuie să asculte de conducători și considerau aceasta o înjosire. Cât despre Islam, el a poruncit ascultarea față de conducătorii musulmani, chiar dacă au păcate în purtarea lor ori îi nedreptățesc pe oameni. Se rabdă cu ei, fiindcă în aceasta sunt foloase pentru musulmani, în timp ce răzvrătirea împotriva lor le aduce musulmanilor pagube mai mari decât relele de a rămâne în ascultarea lor, în ciuda abaterii care nu îi scoate din Islam. Aceasta este marea regulă pe care Islamul a adus-o în această chestiune însemnată. Cât despre oamenii din Jāhiliyyah — după cum s-a spus —, ei nu recunosc întemeierea unei autorități, nici ascultarea și nici supunerea. Tot astfel sunt astăzi comunitățile necredincioase care vorbesc despre libertăți și democrații. Cum sunt acum societățile lor? Sălbatice, animalice: ucidere, jaf, destrăbălare, rău și tulburarea siguranței. Sunt mari puteri, au arme și mijloace de distrugere, însă starea lor este una animalică — să ne ferească Allah! —, fiindcă rămân pe calea Jāhiliyyah.

Profetul ﷺ a poruncit ascultarea și supunerea față de conducători și a poruncit sfatul sincer pentru ei în taină, între ei și cel care îi sfătuiește. Cât despre vorbirea împotriva lor, insultarea și bârfirea lor, acestea sunt o lipsă de sinceritate față de ei, fiindcă îi ațâță pe oameni împotriva lor și îi bucură pe cei răi. Aceasta este o trădare față de conducători. Rugăciunea pentru ei și nepomenirea cusururilor lor în adunări fac parte din sinceritatea față de ei. Cine vrea să îl sfătuiască pe imam îi transmite sfatul lui personal: fie prin viu grai, fie în scris, fie rugând pe cineva care are legătură cu el să îi aducă acel lucru la cunoștință. Dacă nu poate face aceasta, este scuzat.

Însă a sta în adunări, la amvon ori înaintea unui aparat de înregistrare și a-i insulta pe conducători și a le scoate la iveală cusururile nu este sfat sincer, ci trădare față de conducători. Sinceritatea față de ei cuprinde rugăciunea ca ei să fie drepți, acoperirea cusururilor lor și nedestăinuirea acestora înaintea oamenilor. Tot din sinceritatea față de ei face parte îndeplinirea sarcinilor pe care le încredințează funcționarilor și pe care le dau în grija dregătorilor. Aceasta face parte din sinceritatea față de conducători.

Apoi șeicul — Allah să aibă milă de el — a spus:

Acestea sunt cele trei chestiuni pe care le-a reunit în hadithul autentic relatat în Ṣaḥīḥ, în care a spus: „Allah este mulțumit pentru voi de trei lucruri: să Îl adorați și să nu Îi asociați nimic, să vă țineți cu toții strâns de funia lui Allah și să nu vă dezbinați și să îi sfătuiți sincer pe cei cărora Allah le-a încredințat conducerea voastră.” ²⁰ Orice tulburare ivită în religia oamenilor și în treburile vieții lor s-a datorat încălcării acestor îndatoriri sau a unora dintre ele.

Șeicul — Allah să aibă milă de el — spune că Profetul ﷺ a reunit aceste trei chestiuni, adică pe cele pomenite mai înainte:

Prima chestiune: oamenii din Jāhiliyyah îi adorau pe apropiații lui Allah și pe cei drepți și spuneau:

Aceștia sunt mijlocitorii noștri la Allah.

A doua chestiune: oamenii din Jāhiliyyah erau dezbinați în religia lor și în treburile vieții lor.

A treia chestiune: ei nu se supuneau conducătorului și socoteau aceasta o înjosire și o umilință. Trimisul lui Allah ﷺ, căruia i-au fost dăruite cuvinte cuprinzătoare și o vorbire hotărâtoare, a reunit aceste trei chestiuni într-o singură rostire, și anume în cuvintele sale ﷺ: „Allah este mulțumit pentru voi de trei lucruri: să Îl adorați și să nu Îi asociați nimic, să vă țineți cu toții strâns de funia lui Allah și să nu vă dezbinați și să îi sfătuiți sincer pe cei cărora Allah le-a încredințat conducerea voastră.” ²¹

Prima: să Îl adorați și să nu Îi asociați nimic. În asociere intră adorarea apropiaților lui Allah și a celor drepți.

A doua: să vă țineți cu toții strâns de funia lui Allah și să nu vă dezbinați. Aceasta este opusul stării oamenilor din Jāhiliyyah, care erau dezbinați în religia lor și în treburile vieții lor. Funia lui Allah este Coranul, iar a te ține strâns de ea înseamnă să te ții de el: să împlinești ceea ce îți poruncește și să te ferești de ceea ce îți interzice. Coranul este calea dumnezeiască ce asigură binele robilor în religia lor și în viața lor. A te ține de el este îndurare, iar a nu te ține de el este pedeapsă și nefericire.

A treia: să îi sfătuiți sincer pe cei cărora Allah le-a încredințat conducerea voastră. Aceasta este opusul stării oamenilor din Jāhiliyyah, care nu se supuneau conducătorului. În aceasta se află porunca supunerii față de conducător, a sfătuirii sincere și a ascultării față de el, fără răzvrătire împotriva lui și fără vorbire împotriva sa înaintea oamenilor ori pomenirea cusururilor sale printre ei. Aceasta este trădare față de conducător, nu sfat sincer. Chiar dacă unii pretind că este sfat sincer, nu este sfat sincer, ci defăimare și rău, sădirea dușmăniei între conducător și supuși. Nu aduce niciun folos, ci numai pagubă.

Apoi el — Allah să aibă milă de el — a arătat că tulburarea ivită în religia oamenilor și în treburile vieții lor se datorează încălcării acestor trei lucruri ori a unora dintre ele: asocierea altora cu Allah, dezbinarea și răzvrătirea împotriva conducătorului.