Practicile epocii ignoranței

A nouăsprezecea chestiune

Vorbirea de rău a unora dintre cei drepți din pricina faptelor unora dintre cei care se revendică de la ei, precum vorbirea de rău a evreilor despre ʿĪsā și a evreilor și a creștinilor despre Muḥammad ﷺ.

Comentariul

Ei îi vorbesc de rău pe cei drepți pentru faptele rele săvârșite de unii dintre cei care se revendică de la ei. Atribuie faptele adepților celor pe care aceștia pretind că îi urmează, deși aceia sunt nevinovați de ele. Astfel, evreii îl vorbesc de rău pe ʿĪsā din pricina abaterii adepților săi: cei care urmează crucea și cei care cred că Allah este al treilea din trei ori că Mesia este Allah sau fiul lui Allah.

Tot astfel este cel care îl vorbește de rău pe Muḥammad ﷺ pentru ceea ce fac unii dintre cei care se revendică de la religia lui: adoratorii mormintelor, jahmiții, muʿtaziliții și kharijiții.

Celor care îi vorbesc de rău pe acești profeți le spunem: aceasta nu este religia lui Mūsā — pacea fie asupra lui —, nici religia lui ʿĪsā — pacea fie asupra lui — și nici religia lui Muḥammad ﷺ. Dacă adepții au o abatere, ea nu este atribuită izvorului, ci celui de la care vine acel lucru. Misiunea lui Mūsā — pacea fie asupra lui — nu este, așadar, înjosită fiindcă evreii au răstălmăcit, au înlocuit și au schimbat. Asocierea, urmarea crucii și necredința cea urâtă de la creștini nu sunt atribuite religiei lui ʿĪsā — pacea fie asupra lui. Lui Muḥammad ﷺ nu îi sunt atribuite cele urmate de adoratorii mormintelor care pretind Islamul și nici cele ale ereticilor dintre rāfiḍiți și bāṭiniți, chiar dacă se numesc musulmani. Acestea nu sunt atribuite religiei lui Muḥammad ﷺ. De Profet se leagă numai cei care îl urmează și cred în el, iar de cei drepți se leagă cei care îi iau drept pildă și îi urmează. Preaînaltul spune:

Cei dintâi înaintași dintre emigranți și sprijinitori și cei care i-au urmat în bine: Allah este mulțumit de ei și ei sunt mulțumiți de El.

Preaînaltul spune și:

Cei mai îndreptățiți să fie legați de Ibrāhīm sunt cei care l-au urmat și acest Profet.

Tot astfel, celor patru imami nu li se atribuie abaterea în credință și împotrivirea față de dovadă aflate la cei care se revendică de la ei.