Text integral · Pasaje · 12
Partizanatul detestabil
Chestiunea a nouăzeci și treia
أنَّ تَعَصُّبَ الإِنْسَانِ لِطَائِفَتِهِ عَلَى الحَقِّ وَالبَاطِلِ، أَمْرٌ لاَبُدَّ مِنْهُ عَنْدَهُمْ، فَذَكَرَ اللهُ فِيهِ مَا ذَكَرَ
Ei socoteau că omul trebuie neapărat să fie părtinitor față de grupul său, în adevăr și în neadevăr. Allah a spus despre aceasta ceea ce a spus.
Comentariul
Partizanatul osândit înseamnă stăruința în neadevăr, deși îi cunoști falsitatea, din trufie și încăpățânare și pentru a susține o persoană ori un trib, fie că are dreptate, fie că greșește. Aceasta ține de practicile perioadei ignoranței.
Poetul lor spune:
Nu sunt decât unul din Ġaziyyah: dacă ea se rătăcește, mă rătăcesc; dacă Ġaziyyah urmează calea dreaptă, o urmez.
Allah a pogorât despre aceasta ceea ce a pogorât, precum cuvintele Preaînaltului: «Să nu vă împingă ura față de un neam să nu fiți drepți!» (﴿وَلَا يَجْرِمَنَّكُمْ شَنَـَٔانُ قَوْمٍ عَلَىٰٓ أَلَّا تَعْدِلُوا۟﴾) (Al-Māʾidah 5:8). Adică: să nu vă facă ura față de un neam să nu fiți drepți cu ei, chiar dacă vă sunt dușmani. Dreptatea este cerută atât față de prieteni, cât și față de dușmani. Preaînaltul a spus: «Când vorbiți, fiți drepți, chiar dacă este vorba de o rudă!» (﴿وَإِذَا قُلْتُمْ فَٱعْدِلُوا۟ وَلَوْ كَانَ ذَا قُرْبَىٰ﴾) (Al-Anʿām 6:152). Rudenia să nu te facă să părtinești nedrept ruda ta. Dimpotrivă, dacă greșește, îi îndrepți greșeala și nu o urmezi, ci o sfătuiești. «Când vorbiți, fiți drepți, chiar dacă este vorba de o rudă!» (﴿وَإِذَا قُلْتُمْ فَٱعْدِلُوا۟ وَلَوْ كَانَ ذَا قُرْبَىٰ﴾) (Al-Anʿām 6:152). Preaînaltul a spus:
﴿يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ كُونُوا۟ قَوَّٰمِينَ لِلَّهِ شُهَدَآءَ بِٱلْقِسْطِ﴾
O, voi cei care credeți! Fiți statornici pentru Allah, martori cu dreptate!
(Al-Māʾidah 5:8). · fragment
Preaînaltul a spus și:
﴿يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ كُونُوا۟ قَوَّٰمِينَ بِٱلْقِسْطِ شُهَدَآءَ لِلَّهِ وَلَوْ عَلَىٰٓ أَنفُسِكُمْ أَوِ ٱلْوَٰلِدَيْنِ وَٱلْأَقْرَبِينَ ۚ إِن يَكُنْ غَنِيًّا أَوْ فَقِيرًا فَٱللَّهُ أَوْلَىٰ بِهِمَا ۖ فَلَا تَتَّبِعُوا۟ ٱلْهَوَىٰٓ أَن تَعْدِلُوا۟ ۚ وَإِن تَلْوُۥٓا۟ أَوْ تُعْرِضُوا۟ فَإِنَّ ٱللَّهَ كَانَ بِمَا تَعْمَلُونَ خَبِيرًا﴾
O, voi cei care credeți! Fiți statornici în dreptate, martori pentru Allah, chiar împotriva voastră, a părinților ori a rudelor! Fie că este bogat ori sărac, Allah are mai mult drept asupra amândurora. Nu urmați patima, ca să vă abateți de la dreptate! Dacă răstălmăciți ori vă întoarceți, Allah este Cunoscător a ceea ce faceți.
(An-Nisāʾ 4:135).
Omul trebuie să fie drept cu sine, cu ruda sa, cu prietenul său și cu dușmanul său. Dușmănia față de cineva să nu-l împingă să-l nedreptățească ori să-l asuprească. Așa este musulmanul.
Oamenii perioadei ignoranței sunt însă părtinitori față de neamul lor, chiar dacă neamul lor este nedrept. Allah, Mărețul și Preaînaltul, ne-a poruncit să ne deosebim de ei și să rostim adevărul, chiar împotriva noastră, a rudelor, a prietenilor și a dușmanilor noștri. El ﷺ a spus: „Ajută-l pe fratele tău, fie că este asupritor, fie că este asuprit.” Ei au spus: „Trimis al lui Allah, îl ajutăm dacă este asuprit, dar cum să-l ajutăm dacă este asupritor?!” El a spus: „Îl oprești de la nedreptate: aceasta înseamnă să-l ajuți.” 63 Să-l ajuți înseamnă să-l oprești de la nedreptate, nu să-l sprijini în nedreptate. Aceasta ar însemna să-l părăsești fără ajutor.
Notele originale
Relatat de Al-Bukhārī (nr. 2443, 2444 și 6952).