Practicile epocii ignoranței

Chestiunea a douăzeci și opta

Ei nu primesc din adevăr decât ceea ce se află la gruparea lor, precum în cuvintele Sale: «Au spus: Noi credem în ceea ce ne-a fost pogorât.» (Al-Baqarah 2:91).

Comentariul

Când li se spune: credeți în ceea ce Allah i-a pogorât lui Muḥammad ﷺ, «ei spun: Noi credem în ceea ce ne-a fost pogorât.» (﴿قَالُوا۟ نُؤْمِنُ بِمَآ أُنزِلَ عَلَيْنَا﴾) (Al-Baqarah 2:91), adică lui Mūsā — pacea fie asupra lui. «Și tăgăduiesc ceea ce a venit după aceea.» (﴿وَيَكْفُرُونَ بِمَا وَرَآءَهُۥ﴾) (Al-Baqarah 2:91), adică altceva decât Tora, «deși este adevărul, adeverind ceea ce au ei.» (﴿وَهُوَ ٱلْحَقُّ مُصَدِّقًا لِّمَا مَعَهُمْ﴾) (Al-Baqarah 2:91). Spun: noi credem în Tora care i-a fost pogorâtă profetului nostru Mūsā. «Și tăgăduiesc ceea ce a venit după aceea.» (﴿وَيَكْفُرُونَ بِمَا وَرَآءَهُۥ﴾) (Al-Baqarah 2:91): Evanghelia care i-a fost pogorâtă lui ʿĪsā și Coranul care i-a fost pogorât lui Muḥammad ﷺ. «Deși este adevărul, adeverind ceea ce au ei.» (﴿وَهُوَ ٱلْحَقُّ مُصَدِّقًا لِّمَا مَعَهُمْ﴾) Evanghelia și Coranul adeveresc ceea ce este în Tora.

Allah le-a răspuns: dacă urmați ceea ce i-a fost pogorât lui Mūsā, de ce îi ucideți pe profeți? Oare lui Mūsā i-a fost pogorâtă uciderea profeților? Ei l-au ucis pe Zakariyyā, l-au ucis pe Yaḥyā și au vrut să îl ucidă pe ʿĪsā — pacea fie asupra lui —, însă Allah l-a ridicat la Sine și l-a ocrotit de ei. Au vrut și să îl ucidă pe Muḥammad ﷺ. Îndeletnicirea lor este, așadar, uciderea profeților, după cum spune Preaînaltul:

Oare, de fiecare dată când v-a venit un trimis cu ceea ce sufletele voastre nu doreau, v-ați trufit, pe unii i-ați socotit mincinoși, iar pe alții i-ați ucis?

Pe unii trimiși i-au socotit mincinoși, iar pe alții i-au ucis. De ce? Fiindcă au venit la ei cu ceea ce sufletele lor nu doreau. Cum spun atunci: credem în ceea ce ne-a fost pogorât? Ce legătură are aceasta cu credința în ceea ce le-a fost pogorât?

Totodată, printre cele care le-au fost pogorâte în Tora se află descrierea lui Muḥammad ﷺ, lămurirea misiunii sale și a însușirilor sale — pacea și binecuvântările fie asupra lui. De ce nu au crezut atunci în Muḥammad ﷺ? Credința în Muḥammad ﷺ este credință în ceea ce le-a fost pogorât, dar ei l-au tăgăduit, deși spun:

Noi credem în ceea ce ne-a fost pogorât.

Aceasta îl cuprinde și pe cel care spune: nu îl urmez decât pe cutare dintre învățați. Datoria sa este să primească adevărul și să nu se lege orbește de imamul, de profesorul sau de șeicul său, asemenea șeicilor căilor sufite, de care discipolii și adepții se leagă orbește, neprimind drept adevăr decât ceea ce spun aceștia. Aceasta este fals, fiindcă nu este obligatorie urmarea unei persoane anume dintre făpturi, în afară de Trimisul lui Allah ﷺ. Cine spune că este obligatorie urmarea unei anumite persoane, alta decât Trimisul, este apostat: i se cere să se pocăiască; dacă nu se pocăiește, este ucis, după cum a statornicit Șeicul Islamului Ibn Taymiyyah, fiindcă l-a pus pe acel om pe același plan cu Trimisul ﷺ.

Nu este obligatorie urmarea unei persoane anume, în afară de Trimisul lui Allah ﷺ. Ceilalți imami și învățați — Allah să aibă milă de ei — sunt urmați în ceea ce sunt în acord cu adevărul. Ceea ce au greșit în efortul de interpretare nu este îngăduit să fie primit, chiar dacă sunt dintre imami. Ei înșiși spun aceasta: nu primiți din vorbele noastre decât ceea ce este în acord cu cuvintele Trimisului ﷺ.