Text integral · Pasaje · 37
Socotirea practicii celor puternici drept dovadă a adevărului
A șaptea chestiune
الاستدلال بقوم أعطوا قوى في الأفهام والأعمال، وفي الملك والمال والجاه، فرد الله ذلك بقوله تعالى: ﴿وَلَقَدْ مَكَّنَّـٰهُمْ فِيمَآ إِن مَّكَّنَّـٰكُمْ فِيهِ﴾ [الأحقاف:٢٦] ، وقوله: ﴿وَكَانُوا۟ مِن قَبْلُ يَسْتَفْتِحُونَ عَلَى ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ فَلَمَّا جَآءَهُم مَّا عَرَفُوا۟ كَفَرُوا۟ بِهِۦ﴾ [البقرة: ٨٩] ، وقوله: ﴿يَعْرِفُونَهُۥ كَمَا يَعْرِفُونَ أَبْنَآءَهُمْ﴾ [البقرة:١٤٦] .
Invocarea drept dovadă a unor oameni cărora le-au fost dăruite putere de înțelegere și pricepere în fapte, stăpânire, avere și rang. Allah a respins aceasta prin cuvintele Sale: «Noi i-am întărit în ceea ce pe voi nu v-am întărit.» (Al-Aḥqāf 46:26). Și prin cuvintele Sale: «Mai înainte cereau izbânda împotriva celor care nu credeau, dar când le-a venit ceea ce cunoșteau, l-au tăgăduit.» (Al-Baqarah 2:89). Și prin cuvintele Sale: «Îl cunosc așa cum își cunosc fiii.» (Al-Baqarah 2:146).
Comentariul
Printre practicile Jāhiliyyah se numără faptul că ei socotesc că ceea ce urmează oamenii puternici, cei cu rang și cei înzestrați cu inteligență este adevărul. Acesta este criteriul lor pentru cunoașterea adevărului: se uită la oameni și socotesc adevăr ceea ce urmează cei cu putere, avere, trai îmbelșugat și rang, iar ceea ce urmează cei slabi și săraci socotesc fals. Aceasta este starea oamenilor din Jāhiliyyah.
Acest criteriu este fals. Allah, Preamăritul și Preaînaltul, a vestit despre comunitățile necredincioase de odinioară, în multe versete, că aveau putere, bogăție și rang și că erau înzestrate cu inteligență și înțelegere. Însă acestea nu le-au folosit, ci ei urmau falsitatea. Allah a pomenit aceasta în multe versete, printre care cuvintele Sale:
﴿وَإِذَا تُتْلَىٰ عَلَيْهِمْ ءَايَـٰتُنَا بَيِّنَـٰتٍ قَالَ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لِلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ أَىُّ ٱلْفَرِيقَيْنِ خَيْرٌ مَّقَامًا وَأَحْسَنُ نَدِيًّا﴾
Când li se recită versetele Noastre limpezi, cei care nu cred le spun celor care cred: Care dintre cele două grupuri are o poziție mai bună și o adunare mai frumoasă?
(Maryam 19:73).
Preaînaltul le-a răspuns:
﴿وَكَمْ أَهْلَكْنَا قَبْلَهُم مِّن قَرْنٍ هُمْ أَحْسَنُ أَثَـٰثًا وَرِءْيًا﴾
Câte generații am nimicit înaintea lor, care aveau bunuri mai alese și o înfățișare mai frumoasă!
(Maryam 19:74).
Preaînaltul spune:
﴿أَوَلَمْ يَسِيرُوا۟ فِى ٱلْأَرْضِ فَيَنظُرُوا۟ كَيْفَ كَانَ عَـٰقِبَةُ ٱلَّذِينَ مِن قَبْلِهِمْ وَكَانُوٓا۟ أَشَدَّ مِنْهُمْ قُوَّةً ۚ وَمَا كَانَ ٱللَّهُ لِيُعْجِزَهُۥ مِن شَىْءٍ فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَلَا فِى ٱلْأَرْضِ ۚ إِنَّهُۥ كَانَ عَلِيمًا قَدِيرًا﴾
Oare nu au străbătut pământul ca să vadă care a fost sfârșitul celor dinaintea lor, care erau mai puternici decât ei? Nimic din ceruri și de pe pământ nu Îl poate face pe Allah neputincios. El este Atotștiutor, Atotputernic.
(Fāṭir 35:44).
Preaînaltul spune:
﴿وَكَمْ أَهْلَكْنَا قَبْلَهُم مِّن قَرْنٍ هُمْ أَشَدُّ مِنْهُم بَطْشًا﴾
Câte generații am nimicit înaintea lor, care erau mai tari decât ei în putere!
(Qāf 50:36). · fragment
Și spune:
﴿أَلَمْ يَرَوْا۟ كَمْ أَهْلَكْنَا مِن قَبْلِهِم مِّن قَرْنٍ مَّكَّنَّـٰهُمْ فِى ٱلْأَرْضِ مَا لَمْ نُمَكِّن لَّكُمْ وَأَرْسَلْنَا ٱلسَّمَآءَ عَلَيْهِم مِّدْرَارًا وَجَعَلْنَا ٱلْأَنْهَـٰرَ تَجْرِى مِن تَحْتِهِمْ فَأَهْلَكْنَـٰهُم بِذُنُوبِهِمْ وَأَنشَأْنَا مِنۢ بَعْدِهِمْ قَرْنًا ءَاخَرِينَ﴾
Oare nu au văzut câte generații am nimicit înaintea lor? Le întăriserăm pe pământ cum nu v-am întărit pe voi, am trimis asupra lor ploaie din belșug și am făcut să curgă râuri pe sub ei. Însă i-am nimicit pentru păcatele lor și am ridicat după ei o altă generație.
(Al-Anʿām 6:6).
Aceste versete și altele asemenea arată că nu puterea și averea contează. Dacă cei care le au se află în rătăcire, puterea, averea și bogăția nu le folosesc.
El, Slavă Lui, a lămurit că le dăruiește necredincioșilor pentru a-i duce treptat spre pedeapsă, fără ca ei să simtă, după cum spune Preaînaltul:
﴿شَىْءٍ حَتَّىٰٓ إِذَا فَرِحُوا۟ بِمَآ أُوتُوٓا۟ أَخَذْنَـٰهُم بَغْتَةً فَإِذَا هُم مُّبْلِسُونَ فَقُطِعَ دَابِرُ ٱلْقَوْمِ ٱلَّذِينَ ظَلَمُوا۟ ۚ وَٱلْحَمْدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ﴾
Când au uitat ceea ce li se amintise, le-am deschis porțile tuturor lucrurilor. Când s-au bucurat de ceea ce primiseră, i-am luat pe neașteptate și iată-i deznădăjduiți. A fost stârpit astfel neamul celor care au nedreptățit. Laudă lui Allah, Domnul lumilor!
(Al-Anʿām 6:44–45). · fragment
Preaînaltul spune:
﴿فَذَرْنِى وَمَن يُكَذِّبُ بِهَـٰذَا ٱلْحَدِيثِ ۖ سَنَسْتَدْرِجُهُم مِّنْ حَيْثُ لَا يَعْلَمُونَ وَأُمْلِى لَهُمْ ۚ إِنَّ كَيْدِى مَتِينٌ﴾
Lasă-Mă pe Mine cu cei care tăgăduiesc acest cuvânt! Îi vom duce treptat spre pedeapsă, fără ca ei să știe, și le voi da răgaz. Vicleșugul Meu este puternic.
(Al-Qalam 68:44–45).
Și spune:
﴿وَلَا يَحْسَبَنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُوٓا۟ أَنَّمَا نُمْلِى لَهُمْ خَيْرٌ لِّأَنفُسِهِمْ ۚ إِنَّمَا نُمْلِى لَهُمْ لِيَزْدَادُوٓا۟ إِثْمًا ۚ وَلَهُمْ عَذَابٌ مُّهِينٌ﴾
Cei care nu cred să nu socotească răgazul pe care li-l dăm drept un bine pentru ei. Le dăm răgaz numai ca să își sporească păcatul și vor avea parte de o pedeapsă umilitoare.
(Āl ʿImrān 3:178).
Allah le dă, așadar, această bogăție, îi întărește pe pământ, le dă stăpânire și autoritate și îi înzestrează cu invenții și îndeletniciri meșteșugărești și industriale, după cum sunt necredincioșii în această vreme. Aceasta nu arată că ei urmează adevărul și nici că Allah este mulțumit de ei atunci când le dăruiește. Dimpotrivă, îi duce treptat spre pedeapsă și le dă răgaz ca să își sporească păcatul. Numai oamenii din Jāhiliyyah invocă aceasta drept dovadă. Cât despre oamenii cu discernământ, ei cercetează ceea ce urmează comunitățile: dacă este adevărul, îl primesc, chiar dacă acei oameni sunt săraci; iar dacă este fals, îl resping, chiar dacă acei oameni sunt bogați.
Versetele despre aceasta sunt multe. Printre ele se află cele pe care șeicul le-a pomenit aici: cuvintele lui Allah Preaînaltul despre nimicirea neamului ʿĀd:
﴿وَلَقَدْ مَكَّنَّـٰهُمْ فِيمَآ إِن مَّكَّنَّـٰكُمْ فِيهِ وَجَعَلْنَا لَهُمْ سَمْعًا وَأَبْصَـٰرًا وَأَفْـِٔدَةً فَمَآ أَغْنَىٰ عَنْهُمْ سَمْعُهُمْ وَلَآ أَبْصَـٰرُهُمْ وَلَآ أَفْـِٔدَتُهُم﴾
Noi i-am întărit în ceea ce pe voi nu v-am întărit și le-am dat auz, văz și inimi. Însă auzul, văzul și inimile lor nu le-au fost de niciun folos…
(Al-Aḥqāf 46:26). · fragment
﴿أَلَمْ تَرَ كَيْفَ فَعَلَ رَبُّكَ بِعَادٍ إِرَمَ ذَاتِ ٱلْعِمَادِ ٱلَّتِى لَمْ يُخْلَقْ مِثْلُهَا فِى ٱلْبِلَـٰدِ﴾
Oare nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu ʿĀd, Iram, cea cu stâlpi înalți, asemenea căreia nu fusese făcut nimic în ținuturi?
(Al-Fajr 89:6–8).
Adică tribul Iram sau ținutul în care locuia, numit Iram.
﴿ذَاتِ ٱلْعِمَادِ ٱلَّتِى لَمْ يُخْلَقْ مِثْلُهَا فِى ٱلْبِلَـٰدِ وَثَمُودَ ٱلَّذِينَ جَابُوا۟ ٱلصَّخْرَ بِٱلْوَادِ﴾
Cea cu stâlpi înalți, asemenea căreia nu fusese făcut nimic în ținuturi, și cu Thamūd, care au tăiat stânca în vale.
(Al-Fajr 89:7–9). · fragment
Ei ciopleau și săpau munții și își făceau locuințe în ei. Acestea există până astăzi, pe drumul caravanelor către Șam.
﴿فَتِلْكَ مَسَـٰكِنُهُمْ لَمْ تُسْكَن مِّنۢ بَعْدِهِمْ إِلَّا قَلِيلًا ۖ وَكُنَّا نَحْنُ ٱلْوَٰرِثِينَ﴾
Iată locuințele lor, care nu au mai fost locuite după ei decât puțin. Noi am fost moștenitorii.
(Al-Qaṣaṣ 28:58). · fragment
﴿فَتِلْكَ بُيُوتُهُمْ خَاوِيَةًۢ بِمَا ظَلَمُوٓا۟﴾
Iată casele lor pustiite din pricina nedreptății lor.
(An-Naml 27:52). · fragment
Allah le-a dăruit acestora o putere mare, deși erau necredincioși. Când au venit profeții lor la ei, s-au lăsat amăgiți de puterea, bogăția și măreția lor, s-au trufit înaintea trimișilor, au rămas în asocierea lor și nu au primit adevărul, amăgiți de puterea pe care o aveau. Allah a pomenit chiar despre ʿĀd că s-au lăsat amăgiți de puterea lor:
﴿وَقَالُوا۟ مَنْ أَشَدُّ مِنَّا قُوَّةً ۖ أَوَلَمْ يَرَوْا۟ أَنَّ ٱللَّهَ ٱلَّذِى خَلَقَهُمْ هُوَ أَشَدُّ مِنْهُمْ قُوَّةً﴾
Au spus: Cine este mai puternic decât noi? Oare nu au văzut că Allah, Cel care i-a creat, este mai puternic decât ei?
(Fuṣṣilat 41:15). · fragment
Cât despre invocarea puterii de înțelegere drept dovadă, Allah le-a dăruit fiilor lui Isrāʾīl, evreilor, înțelegere și cunoaștere. Ei cunoșteau, din ceea ce aveau în Tora și în Evanghelie, însușirile Profetului ﷺ care urma să fie trimis la sfârșitul vremurilor: că va fi trimis un profet care este pecetea profeților și că însușirile sale vor fi cutare și cutare. Între ei și arabii din Medina — Al-Aws și Al-Khazraj — erau războaie. «Mai înainte cereau izbânda împotriva celor care nu credeau.» (﴿وَكَانُوا۟ مِن قَبْلُ يَسْتَفْتِحُونَ عَلَى ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟﴾) (Al-Baqarah 2:89). Spuneau: va fi trimis profetul de la sfârșitul vremurilor, îl vom urma și vă vom ucide alături de el. «Dar când le-a venit ceea ce cunoșteau, l-au tăgăduit.» (﴿فَلَمَّا جَآءَهُم مَّا عَرَفُوا۟ كَفَرُوا۟ بِهِۦ﴾) (Al-Baqarah 2:89). Adică, atunci când Muḥammad ﷺ a fost trimis și s-a dovedit a fi dintre fiii lui Ismāʿīl, l-au invidiat, fiindcă voiau ca profeția să rămână la fiii lui Isrāʾīl și o rezervau pentru ei. Când ea a fost la fiii lui Ismāʿīl, l-au invidiat pe Trimisul lui Allah ﷺ, cu toate că știau că el este Trimisul lui Allah. Înțelegerea și cunoașterea nu le-au folosit.
Nu oricine cunoaște adevărul îl și pune în practică. Îl poate abate ceva: invidia, mândria, lăcomia după bunurile acestei lumi ori dorința de întâietate. Sunt lucruri care îl abat pe om de la adevăr, deși îl cunoaște.
Călăuzirea și izbânda în urmarea ei vin de la Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, nu din simpla cunoaștere, știință și înțelegere. Aceasta ține de Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. De aceea Trimisul ﷺ rostea adesea: „O, Tu, Cel care întorci inimile, întărește-mi inima în religia Ta!” 23 Cunoașterea, știința, înțelegerea și priceperea sunt toate mijloace bune, însă nu sunt de ajuns. Aceasta îl face pe credincios să fie cu băgare de seamă, să nu se lase amăgit de știința sau de înțelegerea sa și să Îi ceară Domnului său statornicie în adevăr și călăuzire către ceea ce este corect, mereu și întotdeauna. Tot astfel, să nu se lase amăgit de putere, spunându-se: acesta este un stat puternic, nimeni nu îl poate învinge, fiindcă este un stat puternic, întărit cu arme, muniții nimicitoare și bombe atomice. Preaînaltul spune:
﴿وَيَوْمَ حُنَيْنٍ ۙ إِذْ أَعْجَبَتْكُمْ كَثْرَتُكُمْ فَلَمْ تُغْنِ عَنكُمْ شَيْـًٔا وَضَاقَتْ عَلَيْكُمُ ٱلْأَرْضُ بِمَا رَحُبَتْ ثُمَّ وَلَّيْتُم مُّدْبِرِينَ﴾
Și în ziua de la Ḥunayn, când v-a plăcut numărul vostru mare, dar nu v-a fost de niciun folos; pământul vi s-a părut strâmt, cu toată întinderea lui, apoi ați întors spatele și ați fugit.
(At-Tawbah 9:25). · fragment
Aceasta este o chestiune însemnată pe care mulți oameni o trec cu vederea. Ei invocă puterea, bogăția, rangul și măreția și spun: aceasta este o comunitate avansată, ceea ce arată că urmează adevărul; nu ar fi ajuns la acest nivel dacă nu ar urma adevărul, fiindcă are civilizație, cultură și înțelegere. Așa spun unii dintre cei amăgiți, fără să cerceteze necredința în care se află acei oameni.
Notele originale
Relatat de At-Tirmiḏī (nr. 2140 și 3522). Vezi și Al-Ḥākim (nr. 1859) și Ibn Mājah (nr. 199), cu formulări apropiate. Al-Albānī a declarat autentice relatările în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (nr. 7987 și 7988).