Text integral · Pasaje · 9
Luarea învățaților Scripturii și a călugărilor drept domni în afara lui Allah
Chestiunea a treizeci și șaptea
التَّعَبُّدُ باتِّخاذ الأحبار والرُّهبان أربَاباً من دون الله
Adorarea prin luarea învățaților Scripturii și a călugărilor drept domni în afara lui Allah.
Comentariul
Allah Preaînaltul a spus despre evrei și creștini:
﴿ٱتَّخَذُوٓا۟ أَحْبَارَهُمْ وَرُهْبَـٰنَهُمْ أَرْبَابًا مِّن دُونِ ٱللَّهِ وَٱلْمَسِيحَ ٱبْنَ مَرْيَمَ وَمَآ أُمِرُوٓا۟ إِلَّا لِيَعْبُدُوٓا۟ إِلَـٰهًا وَٰحِدًا﴾
Și-au luat învățații și călugării drept domni în afara lui Allah, precum și pe Mesia, fiul lui Maryam, deși nu li se poruncise decât să adore un singur Dumnezeu.
(At-Tawbah 9:31). · fragment
Aḥbār sunt învățații, iar ruhbān sunt adoratorii. Evreii și creștinii Îl adoră pe Allah urmându-i pe învățați și pe călugări în neascultarea față de Allah, Slavă Lui, Preaînaltul: aceștia interzic ceea ce Allah a îngăduit și îngăduie ceea ce Allah a interzis, iar ei îi ascultă și socotesc aceasta adorare. Spun: ascultarea față de învățați este obligatorie. Noi spunem: ascultarea față de ei este obligatorie dacă ascultă de Allah. Cel care se împotrivește ascultării față de Allah nu este ascultat. El ﷺ a spus: „Nu există ascultare față de o făptură în neascultarea față de Creator.” 34 Chiar dacă ar fi învățați ori adoratori dintre cei mai cumpătați față de această lume, atât timp cât nu urmează adevărul, nouă nu ne este îngăduit să îi urmăm. Cel care îi urmează știind că îngăduie ceea ce Allah a interzis și interzic ceea ce Allah a îngăduit i-a luat drept domni, adică i-a pus alături de Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, fiindcă îngăduirea și interzicerea sunt dreptul lui Allah, Mărețul și Preaînaltul. Nimeni nu are dreptul să îngăduie, să interzică și să rânduiască o lege fără dovadă din Cartea lui Allah și Sunnah Trimisului Său ﷺ. Preaînaltul spune:
﴿وَلَا تَقُولُوا۟ لِمَا تَصِفُ أَلْسِنَتُكُمُ ٱلْكَذِبَ هَـٰذَا حَلَـٰلٌ وَهَـٰذَا حَرَامٌ لِّتَفْتَرُوا۟ عَلَى ٱللَّهِ ٱلْكَذِبَ ۚ إِنَّ ٱلَّذِينَ يَفْتَرُونَ عَلَى ٱللَّهِ ٱلْكَذِبَ لَا يُفْلِحُونَ مَتَـٰعٌ قَلِيلٌ وَلَهُمْ عَذَابٌ أَلِيمٌ﴾
Nu spuneți despre minciuna pe care o rostesc limbile voastre: Acest lucru este îngăduit și acela este interzis, ca să născociți minciuni despre Allah! Cei care născocesc minciuni despre Allah nu vor izbândi. Au parte de o bucurie scurtă și vor avea o pedeapsă dureroasă.
(An-Naḥl 16:116–117).
Nu îi ascultăm, așadar, pe învățați fără nicio condiție, fie că au dreptate, fie că greșesc. Îi urmăm când au dreptate și ne ferim de greșeala lor când greșesc. Ascultăm de cel care ascultă de Allah, nu ascultăm de cel care nu ascultă de Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, și ne împotrivim greșelii celui care greșește. Aceasta este religia adevărată.
Dacă nu știi că acel învățat greșește, ești scuzat. Însă celui care spune: dacă a greșit, greșeala cade asupra lui, îi spunem: aceasta nu este îngăduit și nu îți va folosi în Ziua Învierii. Ei răspund de ceea ce le-a fost încredințat, iar tu de ceea ce ți-a fost încredințat. O fatwa nu este primită ca temei decât dacă se întemeiază pe o dovadă din Cartea lui Allah și Sunnah Trimisului Său ﷺ. Celui care știe că nu se întemeiază pe o dovadă îi este interzis să o primească. Cel care nu cunoaște aceasta este scuzat, însă trebuie să cerceteze și să se încredințeze mai temeinic.
Notele originale
Menționat anterior, în comentariul celei de-a treia chestiuni (p. 53).