Text integral · Pasaje · 4
Înjosirea omului pentru un neajuns al altuia
Chestiunea a nouăzeci și cincea
تَعْيِير الرَّجُلِ بِمَا فِي غَيْرِهِ، فَقَالَ: "أَعَيَّرْتَهُ بِأُمِّهِ؟! إِنَّكَ امْرُؤٌ فِيكَ جَاهِلِيَّةٌ"
Înjosirea omului pentru ceva ce se află la altul. El a spus: „L-ai înjosit din pricina mamei sale?! Ești un om în care se află o însușire a perioadei ignoranței.”
Comentariul
Aceasta apare în întâmplarea lui Abū Ḏarr, Allah să fie mulțumit de el, când i-a spus unuia dintre cei mai de seamă companioni, dintre primii care au îmbrățișat Islamul: „Fiu al celei negre!” — fiindcă mama lui era neagră. El ﷺ i-a spus: „L-ai înjosit din pricina mamei sale? Ești un om în care se află o însușire a perioadei ignoranței.” 64 Înjosirea cuiva pentru ceva ce nu se află la el, ci la altul, ori pentru obârșia sa de rând ține de practicile perioadei ignoranței. Nu oricine are o însușire dintre însușirile perioadei ignoranței este necredincios.
Notele originale
Relatat de Al-Bukhārī (nr. 30 și 6050) și Muslim (nr. 1661).