Text integral · Pasaje · 29
Imitarea oarbă și relele ei
A patra chestiune
إن دينهم مبني على أصول: أعظمها التقليد، فهو القاعدة الكبرى لجميع الكفار، أولهم وآخرهم، كما قال تعالى: ﴿وَكَذَٰلِكَ مَآ أَرْسَلْنَا مِن قَبْلِكَ فِى قَرْيَةٍ مِّن نَّذِيرٍ إِلَّا قَالَ مُتْرَفُوهَآ إِنَّا وَجَدْنَآ ءَابَآءَنَا عَلَىٰٓ أُمَّةٍ وَإِنَّا عَلَىٰٓ ءَاثَـٰرِهِم مُّقْتَدُونَ﴾ [الزخرف: ٢٣] ، وقال تعالى: ﴿وَإِذَا قِيلَ لَهُمُ ٱتَّبِعُوا۟ مَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ قَالُوا۟ بَلْ نَتَّبِعُ مَا وَجَدْنَا عَلَيْهِ ءَابَآءَنَآ ۚ أَوَلَوْ كَانَ ٱلشَّيْطَـٰنُ يَدْعُوهُمْ إِلَىٰ عَذَابِ ٱلسَّعِيرِ﴾ [لقمان: ٢١] ، فأتاهم بقوله: ﴿قُلْ إِنَّمَآ أَعِظُكُم بِوَٰحِدَةٍ ۖ أَن تَقُومُوا۟ لِلَّهِ مَثْنَىٰ وَفُرَٰدَىٰ ثُمَّ تَتَفَكَّرُوا۟ ۚ مَا بِصَاحِبِكُم مِّن جِنَّةٍ﴾ [سبأ: ٤٦] الآية، وقوله: ﴿ٱتَّبِعُوا۟ مَآ أُنزِلَ إِلَيْكُم مِّن رَّبِّكُمْ وَلَا تَتَّبِعُوا۟ مِن دُونِهِۦٓ أَوْلِيَآءَ ۗ قَلِيلًا مَّا تَذَكَّرُونَ﴾ [الأعراف: ٣] .
Religia lor se sprijină pe anumite temelii, dintre care cea mai însemnată este imitarea. Aceasta este marea regulă a tuturor necredincioșilor, a celor dintâi și a celor de pe urmă, după cum spune Preaînaltul: «Tot astfel, nu am trimis înaintea ta niciun prevenitor într-o cetate fără ca cei care trăiau în îndestulare în ea să spună: Noi i-am găsit pe părinții noștri urmând o credință și noi le urmăm pașii.» (Az-Zukhruf 43:23). Preaînaltul spune și: «Când li se spune: Urmați ceea ce a pogorât Allah!, ei spun: Ba urmăm ceea ce i-am găsit pe părinții noștri urmând! Chiar dacă Șeitan îi cheamă la pedeapsa Focului aprins?» (Luqmān 31:21). El a venit la ei cu vorbele Sale: «Spune: Eu vă îndemn la un singur lucru: să vă ridicați pentru Allah câte doi și câte unul, apoi să cugetați. În tovarășul vostru nu este nicio nebunie…» (Sabaʾ 34:46), până la sfârșitul versetului. Și cu vorbele Sale: «Urmați ceea ce v-a fost pogorât de la Domnul vostru și nu urmați în afara Lui alți ocrotitori. Cât de puțin vă lăsați îndemnați!» (Al-Aʿrāf 7:3).
Comentariul
Printre practicile Jāhiliyyah se numără faptul că ei nu își întemeiază religia pe cele aduse de trimiși — pacea și binecuvântările fie asupra lor —, ci pe temelii pe care le-au născocit ei înșiși și pe care nu primesc să le părăsească. Printre acestea se află imitarea, adică reproducerea purtării altuia: se imită unii pe alții, chiar dacă cel imitat nu este potrivit să fie luat drept pildă. El, Slavă Lui, Preaînaltul, spune:
﴿وَكَذَٰلِكَ مَآ أَرْسَلْنَا مِن قَبْلِكَ فِى قَرْيَةٍ مِّن نَّذِيرٍ إِلَّا قَالَ مُتْرَفُوهَآ إِنَّا وَجَدْنَآ ءَابَآءَنَا عَلَىٰٓ أُمَّةٍ وَإِنَّا عَلَىٰٓ ءَاثَـٰرِهِم مُّقْتَدُونَ﴾
Tot astfel, nu am trimis înaintea ta niciun prevenitor într-o cetate fără ca cei care trăiau în îndestulare în ea să spună: Noi i-am găsit pe părinții noștri urmând o credință și noi le urmăm pașii.
(Az-Zukhruf 43:23).
Cei care trăiesc în îndestulare sunt, de obicei, oamenii avuției și ai traiului îmbelșugat, fiindcă ei sunt cei care săvârșesc răul și nu primesc adevărul, spre deosebire de cei slabi și săraci, la care de obicei predomină smerenia și primirea adevărului. Oamenii traiului îmbelșugat sunt cei cu rang și avere. «Fără ca cei care trăiau în îndestulare în ea să spună» (﴿إِلَّا قَالَ مُتْرَفُوهَآ﴾), adică oamenii cu avere și rang dintre ei: «Noi i-am găsit pe părinții noștri urmând o credință.» (﴿إِنَّا وَجَدْنَآ ءَابَآءَنَا عَلَىٰٓ أُمَّةٍ﴾) (Az-Zukhruf 43:23), adică o cale și o religie, iar noi îi urmăm în religia lor. Înțelesul este: nu avem nevoie de voi, o, trimișilor! Ei pretind că aceasta îi scutește de urmarea trimișilor — pacea și binecuvântările fie asupra lor. Aceasta este imitarea oarbă, unul dintre lucrurile Jāhiliyyah.
Cât despre imitarea în bine, aceasta se numește urmare și luare drept pildă. Preaînaltul spune despre Yūsuf — pacea fie asupra lui:
﴿وَٱتَّبَعْتُ مِلَّةَ ءَابَآءِىٓ إِبْرَٰهِيمَ وَإِسْحَـٰقَ وَيَعْقُوبَ ۚ مَا كَانَ لَنَآ أَن نُّشْرِكَ بِٱللَّهِ مِن شَىْءٍ﴾
Am urmat credința părinților mei, Ibrāhīm, Isḥāq și Yaʿqūb. Nouă nu ni se cuvine să Îi asociem lui Allah nimic.
(Yūsuf 12:38). · fragment
Preaînaltul spune și:
﴿وَٱلسَّـٰبِقُونَ ٱلْأَوَّلُونَ مِنَ ٱلْمُهَـٰجِرِينَ وَٱلْأَنصَارِ وَٱلَّذِينَ ٱتَّبَعُوهُم بِإِحْسَـٰنٍ﴾
Cei dintâi înaintași dintre emigranți și sprijinitori și cei care i-au urmat în bine.
Coran, 9:100 · fragment
De aceea Allah Preaînaltul a spus despre oamenii din Jāhiliyyah:
﴿وَإِذَا قِيلَ لَهُمُ ٱتَّبِعُوا۟ مَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ قَالُوا۟ بَلْ نَتَّبِعُ مَآ أَلْفَيْنَا عَلَيْهِ ءَابَآءَنَآ ۗ أَوَلَوْ كَانَ ءَابَآؤُهُمْ لَا يَعْقِلُونَ شَيْـًٔا وَلَا يَهْتَدُونَ﴾
Când li se spune: Urmați ceea ce a pogorât Allah!, ei spun: Ba urmăm ceea ce i-am găsit pe părinții noștri urmând! Chiar dacă părinții lor nu înțelegeau nimic și nu erau călăuziți?
(Al-Baqarah 2:170).
Cel care nu înțelege și nu este călăuzit nu este potrivit să fie luat drept pildă. Pildă este cel care înțelege și este călăuzit. Imitarea oarbă face parte din lucrurile Jāhiliyyah și se numește partizanat orb, fiindcă pilda este Trimisul lui Allah ﷺ și cei care l-au urmat.
Apoi șeicul — Allah să aibă milă de el — a spus: Preaînaltul spune și:
﴿وَإِذَا قِيلَ لَهُمُ ٱتَّبِعُوا۟ مَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ قَالُوا۟ بَلْ نَتَّبِعُ مَا وَجَدْنَا عَلَيْهِ ءَابَآءَنَآ ۚ أَوَلَوْ كَانَ ٱلشَّيْطَـٰنُ يَدْعُوهُمْ إِلَىٰ عَذَابِ ٱلسَّعِيرِ﴾
Când li se spune: Urmați ceea ce a pogorât Allah!, ei spun: Ba urmăm ceea ce i-am găsit pe părinții noștri urmând! Chiar dacă Șeitan îi cheamă la pedeapsa Focului aprins?
(Luqmān 31:21).
Când li se spune asociaționiștilor și necredincioșilor: «Urmați ceea ce a pogorât Allah!» (﴿ٱتَّبِعُوا۟ مَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ﴾), adică Coranul,
﴿قَالُوا۟ بَلْ نَتَّبِعُ مَا وَجَدْنَا عَلَيْهِ ءَابَآءَنَآ ۚ أَوَلَوْ كَانَ ٱلشَّيْطَـٰنُ يَدْعُوهُمْ﴾
ei spun: Ba urmăm ceea ce i-am găsit pe părinții noștri urmând! Chiar dacă Șeitan îi cheamă
Coran, 31:21 · fragment
, adică îi cheamă pe acești părinți, «la pedeapsa Focului aprins?» (﴿إِلَىٰ عَذَابِ ٱلسَّعِيرِ﴾) Îi urmați, așadar, spre Focul aprins? Adică vă luați părinții drept pildă chiar dacă erau dintre urmașii lui Șeitan și sfârșitul lor este în Focul aprins? Omul cu judecată trebuie să își cerceteze starea și să cerceteze pe cine imită.
Apoi șeicul — Allah să aibă milă de el — a spus: El a venit la ei cu vorbele Sale:
﴿قُلْ إِنَّمَآ أَعِظُكُم بِوَٰحِدَةٍ ۖ أَن تَقُومُوا۟ لِلَّهِ مَثْنَىٰ وَفُرَٰدَىٰ ثُمَّ تَتَفَكَّرُوا۟ ۚ مَا بِصَاحِبِكُم مِّن جِنَّةٍ﴾
Spune: Eu vă îndemn la un singur lucru: să vă ridicați pentru Allah câte doi și câte unul, apoi să cugetați. În tovarășul vostru nu este nicio nebunie.
(Sabaʾ 34:46). · fragment
Și cu vorbele Sale:
﴿ٱتَّبِعُوا۟ مَآ أُنزِلَ إِلَيْكُم مِّن رَّبِّكُمْ وَلَا تَتَّبِعُوا۟ مِن دُونِهِۦٓ أَوْلِيَآءَ ۗ قَلِيلًا مَّا تَذَكَّرُونَ﴾
Urmați ceea ce v-a fost pogorât de la Domnul vostru și nu urmați în afara Lui alți ocrotitori. Cât de puțin vă lăsați îndemnați!
(Al-Aʿrāf 7:3).
Adică Trimisul lui Allah ﷺ a venit la ei cu acest verset. Ei spuneau: noi ne ținem de ceea ce urmau părinții noștri și nu îl ascultăm pe acest om, referindu-se la Muḥammad ﷺ. Însă Allah, Mărețul și Preaînaltul, spune: cercetați și cugetați la ceea ce v-a spus acest om! Cugetați și nu vă lăsați stăpâniți de partizanat!
﴿أَن تَقُومُوا۟ لِلَّهِ مَثْنَىٰ وَفُرَٰدَىٰ﴾
Să vă ridicați pentru Allah câte doi și câte unul.
(Sabaʾ 34:46), · fragment
în grupuri și singuri, cercetând la ce v-a chemat Muḥammad ﷺ. Dacă este adevărul, trebuie să îl urmați și nu vă este îngăduit să rămâneți pe calea părinților și a strămoșilor.
«Să vă ridicați pentru Allah» (﴿أَن تَقُومُوا۟ لِلَّهِ﴾), adică nu pentru pofte și partizanat, ci ridicarea voastră să fie pentru Allah, căutând adevărul. «Câte doi și câte unul» (﴿مَثْنَىٰ وَفُرَٰدَىٰ﴾): câte doi, care cugetă, se întâlnesc și stau împreună la sfat, fiindcă prin conlucrarea celor adunați se nădăjduiește ajungerea la adevăr. Sau singuri: omul să rămână singur cu sine, să cugete și să cerceteze cele aduse de Trimisul ﷺ. Va găsi că sunt adevărul și atunci trebuie să îl urmeze. «Apoi să cugetați. În tovarășul vostru» (﴿ثُمَّ تَتَفَكَّرُوا۟ ۚ مَا بِصَاحِبِكُم﴾), adică Muḥammad ﷺ, despre care spuneți că este nebun, nu este nebunie. Dimpotrivă, el este omul cu cea mai deplină judecată și făptura cu cea mai deplină judecată ﷺ, cel mai sincer sfătuitor și cel mai cunoscător dintre făpturi — pacea și binecuvântările fie asupra lui. Cum spuneți, așadar, că este nebun? Cugetați! Cercetați-i judecata, cercetați-i faptele: sunt ele asemenea faptelor unui nebun?
﴿مَا بِصَاحِبِكُم مِّن جِنَّةٍ ۚ إِنْ هُوَ إِلَّا نَذِيرٌ لَّكُم بَيْنَ يَدَىْ عَذَابٍ شَدِيدٍ﴾
În tovarășul vostru nu este nicio nebunie. El nu este decât un prevenitor pentru voi, înaintea unei pedepse aspre.
(Sabaʾ 34:46). · fragment
Dacă nu credeți în el și nu îl urmați, vă va lovi pedeapsa cea aspră. El a venit să vă sfătuiască sincer și vă dorește binele, izbăvirea, îndreptarea și izbânda în această viață și în Viața de Apoi. Cum de îl descrieți astfel, spunând că este nebun, fără chibzuință, fără să cugetați și fără să cercetați ceea ce a adus?
Tot astfel, orice om cu judecată trebuie să cerceteze vorbele oamenilor, să le deosebească și să le cântărească, să despartă greșeala de ceea ce este corect, să primească adevărul și să respingă greșeala. Imitarea oarbă nu trebuie să îl împingă să stăruie în falsitate.