Text integral · Pasaje · 19
Luarea drept pildă a învățaților păcătoși și a adoratorilor neștiutori
A noua chestiune
اقْتِدَاؤُهُمْ بِفَسَقَةِ العُلَمَاءِ وَجُهَّالِ العُبَّادِ، فَأَتَى بِقَوْلِهِ: ﴿يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ إِنَّ كَثِيرًا مِّنَ ٱلْأَحْبَارِ وَٱلرُّهْبَانِ لَيَأْكُلُونَ أَمْوَٰلَ ٱلنَّاسِ بِٱلْبَـٰطِلِ وَيَصُدُّونَ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ﴾ [التوبة: ٣٤] ، وَقَوْلِهِ: ﴿لَا تَغْلُوا۟ فِى دِينِكُمْ غَيْرَ ٱلْحَقِّ وَلَا تَتَّبِعُوٓا۟ أَهْوَآءَ قَوْمٍ قَدْ ضَلُّوا۟ مِن قَبْلُ وَأَضَلُّوا۟ كَثِيرًا وَضَلُّوا۟ عَن سَوَآءِ ٱلسَّبِيلِ﴾ [المائدة: ٧٧] .
Luarea drept pildă a învățaților păcătoși și a adoratorilor neștiutori. El a venit cu vorbele Sale: «O, voi cei care credeți! Mulți dintre învățații Scripturii și dintre călugări mănâncă pe nedrept averile oamenilor și îi abat de la calea lui Allah.» (At-Tawbah 9:34). Și cu vorbele Sale: «Nu întreceți măsura în religia voastră, fără drept, și nu urmați poftele unor oameni care au rătăcit mai înainte, i-au dus pe mulți în rătăcire și s-au abătut de la calea dreaptă.» (Al-Māʾidah 5:77).
Comentariul
Printre practicile Jāhiliyyah se numără invocarea învățaților păcătoși drept dovadă. Păcătos este cel care iese din ascultarea față de Allah în cunoașterea și în faptele sale. Învățații păcătoși sunt cei care nu pun în practică ceea ce știu ori spun minciuni despre Allah cu bună știință: spun că acest lucru este îngăduit și acela este interzis, deși știu că mint. Fac aceasta ca să ajungă la ceea ce doresc și să își urmeze poftele, la adăpostul numelui de învățați, în care oamenii au încredere. Iar adoratorii păcătoși sunt cei care făptuiesc fără cunoaștere, iar oamenii au încredere în ei și spun: aceștia sunt oameni drepți.
Omul să nu se lase amăgit nici de învățat și nici de adorator, până când fiecare dintre ei nu urmează drept religia lui Allah, Preamăritul și Preaînaltul. Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, a spus despre evrei și creștini:
﴿يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ إِنَّ كَثِيرًا مِّنَ ٱلْأَحْبَارِ وَٱلرُّهْبَانِ لَيَأْكُلُونَ أَمْوَٰلَ ٱلنَّاسِ بِٱلْبَـٰطِلِ وَيَصُدُّونَ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ﴾
O, voi cei care credeți! Mulți dintre învățații Scripturii și dintre călugări mănâncă pe nedrept averile oamenilor și îi abat de la calea lui Allah.
(At-Tawbah 9:34). · fragment
﴿ٱتَّخَذُوٓا۟ أَحْبَارَهُمْ وَرُهْبَـٰنَهُمْ أَرْبَابًا مِّن دُونِ ٱللَّهِ﴾
Și-au luat învățații și călugării drept domni în afara lui Allah…
(At-Tawbah 9:31). · fragment
Aceasta, fiindcă aceștia le-au îngăduit ceea ce era interzis, iar ei i-au ascultat, și le-au interzis ceea ce era îngăduit, iar ei i-au ascultat. Astfel au devenit domni în afara lui Allah — să ne ferească Allah! —, fiindcă îngăduirea și interzicerea sunt dreptul lui Allah, Mărețul și Preaînaltul. Nimeni nu are dreptul să interzică sau să îngăduie după propriile pofte și scopuri, ca să îi mulțumească pe oameni și să se potrivească dorințelor lor. Astăzi sunt oameni care caută tertipuri față de Lege: îngăduie lucrurile interzise ca să se potrivească dorințelor oamenilor și să îi mulțumească, după cum pretind. Caută tertipuri și înlesniri ori mint despre Allah, spunând că Allah a îngăduit aceasta sau a interzis aceea, pentru folosul cuiva.
Aceștia sunt învățații păcătoși. Păcătosul este cel care iese din ascultarea față de Allah. Preaînaltul spune:
﴿يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ إِنَّ كَثِيرًا مِّنَ ٱلْأَحْبَارِ﴾
O, voi cei care credeți! Mulți dintre învățații Scripturii…
(At-Tawbah 9:34). · fragment
Aceasta este o chemare adresată credincioșilor spre avertizare. Aḥbār sunt învățații, termen folosit îndeosebi pentru învățații evreilor. Iar ruhbān sunt adoratorii, termen folosit îndeosebi pentru adoratorii creștini. Călugăria este la creștini, iar cunoașterea la evrei; însă evreii sunt cei asupra cărora este mânia, iar creștinii sunt rătăciți. Allah, Mărețul și Preaînaltul, ne-a poruncit să spunem în fiecare unitate a rugăciunii:
﴿ٱهْدِنَا ٱلصِّرَٰطَ ٱلْمُسْتَقِيمَ صِرَٰطَ ٱلَّذِينَ أَنْعَمْتَ عَلَيْهِمْ غَيْرِ ٱلْمَغْضُوبِ عَلَيْهِمْ وَلَا ٱلضَّآلِّينَ﴾
Călăuzește-ne pe calea dreaptă, calea celor pe care i-ai binecuvântat, nu a celor asupra cărora este mânia și nici a celor rătăciți.
(Al-Fātiḥah 1:6–7).
Cei binecuvântați sunt oamenii cunoașterii și ai faptelor. «Nu a celor asupra cărora este mânia» (﴿غَيْرِ ٱلْمَغْضُوبِ عَلَيْهِمْ﴾): aceștia sunt oamenii cunoașterii fără fapte, învățații păcătoși. «Și nici a celor rătăciți» (﴿وَلَا ٱلضَّآلِّينَ﴾): călugării creștini și ceilalți care Îl adoră pe Allah fără dovadă și fără temei, prin inovații, lucruri nou introduse și superstiții. Allah ne-a oprit să îi urmăm pe învățații păcătoși și pe adoratorii rătăciți și ne-a poruncit să primim adevărul împreună cu dovada sa, din Cartea lui Allah și Sunnah Trimisului Său ﷺ.
Astăzi, dacă cineva își dorește un lucru, spune: cutare a dat o fatwa în această privință, fără să cerceteze temeiul ei din Carte și Sunnah. Îi spui: această fatwa este greșită. El spune: nu mă privește, atât timp cât cutare a dat-o.
Iar dacă fatwa nu se potrivește cu pofta sa, spune: această fatwa nu este corectă sau este prea aspră. Au ajuns să adune vorbele fără temei și greșelile învățaților și să le pună într-o carte pe care o arată oamenilor, pretinzând că astfel le aduc înlesnire. Spun: religia Islamului este îngăduitoare; nu îi strâmtorați pe oameni! Dacă li se spune: cântăriți-le în lumina Cărții și a Sunnei, ei spun: acestea sunt vorbele învățaților. Oare învățatul este mai presus de Carte și Sunnah, încât vorbele lui să nu fie cântărite în lumina Cărții și a Sunnei?!
Aceasta o fac numai oamenii care își urmează poftele — să ne ferească Allah! —, cei care
﴿ٱتَّخَذُوٓا۟ أَحْبَارَهُمْ وَرُهْبَـٰنَهُمْ أَرْبَابًا مِّن دُونِ ٱللَّهِ﴾
și-au luat învățații și călugării drept domni în afara lui Allah.
(At-Tawbah 9:31). · fragment
Când sunt opriți de la inovația împotriva căreia a avertizat Trimisul ﷺ, spun: aceasta este practicată de cutare, care este învățat sau om drept, și de oamenii din cutare țară, care sunt pioși și temători de Allah. Noi spunem: dreptatea și teama de Allah nu sunt de ajuns; trebuie să existe acord cu Cartea și Sunnah.
A primi vorbele învățaților și ale adoratorilor ca pe un adevăr de necontestat, fără a le cântări în lumina Cărții și a Sunnei, este calea oamenilor din Jāhiliyyah, care și-au luat învățații și călugării drept domni în afara lui Allah.