Text integral · Pasaje · 17
Tăgăduirea unor lucruri vestite de trimiși
Chestiunea a o sută noua
التَّكْذِيبُ بِبَعْضِ مَا أَخْبَرتْ به الرُّسُلُ عن اليوم الآخر، كما في قوله: ﴿أُو۟لَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ بِـَٔايَـٰتِ رَبِّهِمْ وَلِقَآئِهِۦ﴾ [الكهف: ١٠٥] ، ومنها: التكذيب بقوله: ﴿مَـٰلِكِ يَوْمِ ٱلدِّينِ﴾ [الفاتحة: ٤] ، وقوله: ﴿لَّا بَيْعٌ فِيهِ وَلَا خُلَّةٌ وَلَا شَفَـٰعَةٌ﴾ [البقرة: ٢٥٤] ، وقوله: ﴿إِلَّا مَن شَهِدَ بِٱلْحَقِّ وَهُمْ يَعْلَمُونَ﴾ [الزخرف: ٨٦].
Tăgăduirea unora dintre lucrurile vestite de trimiși despre Ziua de Apoi, precum în cuvintele Sale: «Aceștia sunt cei care au tăgăduit semnele Domnului lor și întâlnirea cu El.» (Al-Kahf 18:105). De aici ține și tăgăduirea cuvintelor Sale: «Stăpânul Zilei Răsplății» (Al-Fātiḥah 1:4), a cuvintelor Sale: «În care nu este nici negoț, nici prietenie și nici mijlocire» (Al-Baqarah 2:254) și a cuvintelor Sale: «În afara celor care mărturisesc adevărul, cunoscându-l.» (Az-Zukhruf 43:86).
Comentariul
Unii dintre ei tăgăduiesc cu totul Ziua de Apoi:
﴿وَقَالُوٓا۟ إِنْ هِىَ إِلَّا حَيَاتُنَا ٱلدُّنْيَا﴾
Ei au spus: Nu există decât viața noastră lumească.
(Al-Anʿām 6:29). · fragment
Alții cred în Ziua de Apoi, dar tăgăduiesc unele lucruri care vor avea loc atunci, precum darea socotelii, cântărirea faptelor, Paradisul ori Focul. Unii o tăgăduiesc cu totul, iar alții tăgăduiesc unele dintre cele care vor avea loc în ea… Cel care tăgăduiește o parte este asemenea celui care o tăgăduiește în întregime; nu este nicio deosebire, fiindcă el crede într-o parte a Cărții și tăgăduiește alta. Preaînaltul a spus:
﴿قُلْ هَلْ نُنَبِّئُكُم بِٱلْأَخْسَرِينَ أَعْمَـٰلًا ٱلَّذِينَ ضَلَّ سَعْيُهُمْ فِى ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا وَهُمْ يَحْسَبُونَ أَنَّهُمْ يُحْسِنُونَ صُنْعًا أُو۟لَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ بِـَٔايَـٰتِ رَبِّهِمْ وَلِقَآئِهِۦ فَحَبِطَتْ أَعْمَـٰلُهُمْ فَلَا نُقِيمُ لَهُمْ يَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ وَزْنًا﴾
Spune: Să vă vestim cine sunt cei care pierd cel mai mult prin faptele lor? Cei a căror strădanie în viața lumească s-a rătăcit, în vreme ce ei socotesc că fac bine. Aceștia sunt cei care au tăgăduit semnele Domnului lor și întâlnirea cu El. Faptele lor au fost zădărnicite, iar în Ziua Învierii nu le vom da nicio greutate.
(Al-Kahf 18:103–105).
Unii dintre ei tăgăduiesc darea socotelii, precum în cuvintele Sale:
﴿مَـٰلِكِ يَوْمِ ٱلدِّينِ﴾
Stăpânul Zilei Răsplății
(Al-Fātiḥah 1:4).
Aici „răsplata” înseamnă darea socotelii. Ei o tăgăduiesc, precum și răsplătirea faptelor. Cuvintele Sale:
﴿يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ أَنفِقُوا۟ مِمَّا رَزَقْنَـٰكُم مِّن قَبْلِ أَن يَأْتِىَ يَوْمٌ﴾
O, voi cei care credeți! Dăruiți din ceea ce v-am dat, înainte să vină o Zi…
(Al-Baqarah 2:254). · fragment
Această Zi este Ziua Răsplății…
﴿مِّن قَبْلِ أَن يَأْتِىَ يَوْمٌ لَّا بَيْعٌ فِيهِ وَلَا خُلَّةٌ وَلَا شَفَـٰعَةٌ ۗ وَٱلْكَـٰفِرُونَ هُمُ ٱلظَّـٰلِمُونَ﴾
Înainte să vină o Zi în care nu este nici negoț, nici prietenie și nici mijlocire. Necredincioșii sunt cei nedrepți.
(Al-Baqarah 2:254). · fragment
Dacă nu ai cu tine fapte bune în Ziua Învierii, nu ai în acea Zi niciun mijloc de scăpare. Nu vei găsi fapte scoase la vânzare ca să le cumperi, așa cum omul cumpără cele trebuincioase în viața lumească… «Nici prietenie» (﴿وَلَا خُلَّةٌ﴾)… Dacă în viața lumească nu găsești pe cineva care să-ți vândă, poți avea un prieten la care să mergi și care să-ți dea din ceea ce are. În Ziua Învierii însă nu există asemenea prietenie și nimeni nu-ți va fi de folos, chiar dacă îți este prieten. Dar poate că cineva ar mijloci pentru tine și ar interveni în favoarea ta, ca în viața lumească? Nici aceasta nu există în Ziua Învierii: «Nici mijlocire» (﴿وَلَا شَفَـٰعَةٌ﴾).
Atunci toate mijloacele îți vor fi fost tăiate în Ziua Învierii și nu vei avea nicio cale de scăpare, decât dacă ai cu tine fapte bune pe care le-ai pregătit pentru tine. Cea mai măreață dintre acestea este credința în unicitatea lui Allah și ferirea de asociere. De aceea Preaînaltul a spus:
﴿وَلَا يَمْلِكُ ٱلَّذِينَ يَدْعُونَ مِن دُونِهِ ٱلشَّفَـٰعَةَ إِلَّا مَن شَهِدَ بِٱلْحَقِّ وَهُمْ يَعْلَمُونَ﴾
Nu au puterea de a mijloci cei pe care îi cheamă în afara Lui, în afara celor care mărturisesc adevărul, cunoscându-l.
(Az-Zukhruf 43:86).
«Mărturisesc adevărul» (﴿شَهِدَ بِٱلْحَقِّ﴾), adică omul a spus în viața lumească: „Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah” și a murit pe aceasta. Nu este de ajuns să spună: „Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah”, ci trebuie să-i cunoască sensul. De aceea a spus: «Cunoscându-l» (﴿وَهُمْ يَعْلَمُونَ﴾). Simpla rostire, fără înțelegerea sensului, nu este de ajuns. Nici rostirea și cunoașterea sensului fără punerea în practică a ceea ce implică nu sunt de ajuns, fiindcă știința este un mijloc pentru faptă. Dacă știința nu este însoțită de faptă, nu-ți va folosi mărturisirea: „Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah.”