Practicile epocii ignoranței

A paisprezecea chestiune

Toate cele pomenite mai înainte se întemeiază pe o regulă: negarea și afirmarea. Ei urmează poftele și presupunerile și se îndepărtează de cele aduse de trimiși.

Comentariul

Toate chestiunile pe care șeicul le-a pomenit mai înainte despre oamenii din Jāhiliyyah se întemeiază pe negare și afirmare. Ei afirmă ceea ce Allah a negat și neagă ceea ce Allah a afirmat; de aceea au căzut în rătăcire. Allah, Mărețul și Preaînaltul, a negat asocierea, a afirmat tawḥīd și a poruncit tawḥīd. Ei au făcut contrariul: au afirmat asocierea și au negat tawḥīd, răsturnând cu totul înțelesul cuvintelor „Nu există alt dumnezeu vrednic de adorare în afară de Allah”. Allah Preaînaltul spune:

Aceia care cred în falsitate și nu cred în Allah, aceia sunt cei pierzători.

Credința în falsitate este ceea ce trebuie negat, însă ei au crezut în ea și au afirmat-o, în loc să o respingă. Credința în Allah este ceea ce trebuie afirmat, însă ei nu au crezut în Allah și au negat ceea ce trebuie afirmat. Au crezut în falsitate, afirmând ceea ce trebuie negat, și au negat ceea ce trebuie afirmat, prin necredința lor în Allah.

Aceasta este regula Jāhiliyyah pe care o urmează, bâjbâind în rătăcirea lor. Dacă le-ai cerceta stările, ai vedea că nu ies din această regulă. Cel care Îi asociază ceva lui Allah a negat ceea ce Allah a afirmat și a afirmat ceea ce Allah a negat. Cel care îngăduie un lucru interzis sau interzice un lucru îngăduit este tot astfel: cel care neagă ceea ce Allah a îngăduit și afirmă ceea ce Allah a interzis urmează această regulă, din care nu iese nimic dintre faptele Jāhiliyyah. Cel care îi dușmănește pe oamenii tawḥīd-ului și îi susține pe oamenii asocierii a negat ceea ce Allah a afirmat și a afirmat ceea ce Allah a negat, fiindcă Allah a poruncit susținerea credincioșilor și a oprit susținerea asociaționiștilor.