Text integral · Pasaje · 15
Invocarea practicii înaintașilor fără cercetarea temeiului ei
A șasea chestiune
الاحْتِجَاجُ بالمُتَقَدِّمِينَ، كَقَوْلِهِ: ﴿قَالَ فَمَا بَالُ ٱلْقُرُونِ ٱلْأُولَىٰ﴾ [طه:٥١] ، وَقَوْلِهِ: ﴿مَّا سَمِعْنَا بِهَـٰذَا فِىٓ ءَابَآئِنَا ٱلْأَوَّلِينَ﴾ [المؤمنون: ٢٤] .
Invocarea înaintașilor drept dovadă, precum în cuvintele Sale: «El a spus: Dar care este atunci starea generațiilor de odinioară?» (Ṭā Hā 20:51). Și în cuvintele Sale: «Nu am auzit despre aceasta la părinții noștri cei de demult.» (Al-Muʾminūn 23:24).
Comentariul
Adică, atunci când trimișii veneau la ei cu adevărul, ei îi invocau pe părinții lor drept dovadă. Când Mūsā — pacea fie asupra lui — l-a chemat pe Faraon la credință, Faraon a invocat ceea ce urmau înaintașii:
﴿قَالَ فَمَا بَالُ ٱلْقُرُونِ ٱلْأُولَىٰ﴾
El a spus: Dar care este atunci starea generațiilor de odinioară?
(Ṭā Hā 20:51).
Voia să invoce drept dovadă ceea ce urmau generațiile necredincioase dinaintea sa. Aceasta este o dovadă falsă, o dovadă a Jāhiliyyah. Tot astfel, când Nūḥ și-a chemat poporul la Allah, ei au spus:
﴿مَا هَـٰذَآ إِلَّا بَشَرٌ مِّثْلُكُمْ يُرِيدُ أَن يَتَفَضَّلَ عَلَيْكُمْ وَلَوْ شَآءَ ٱللَّهُ لَأَنزَلَ مَلَـٰٓئِكَةً مَّا سَمِعْنَا بِهَـٰذَا فِىٓ ءَابَآئِنَا ٱلْأَوَّلِينَ﴾
Acesta nu este decât un om ca voi, care vrea să se ridice deasupra voastră. Dacă Allah ar fi voit, ar fi pogorât îngeri. Nu am auzit despre aceasta la părinții noștri cei de demult.
(Al-Muʾminūn 23:24). · fragment
Au întâmpinat astfel chemarea profetului lui Allah, Nūḥ, invocând practica părinților lor ca fiind adevărul, iar ceea ce a adus Nūḥ ca fiind fals, fiindcă se împotrivea celor urmate de părinții lor.
Necredincioșii din Quraysh spuneau:
﴿مَا سَمِعْنَا بِهَـٰذَا فِى ٱلْمِلَّةِ ٱلْـَٔاخِرَةِ إِنْ هَـٰذَآ إِلَّا ٱخْتِلَـٰقٌ﴾
Nu am auzit despre aceasta în credința cea de pe urmă. Aceasta nu este decât o născocire.
(Ṣād 38:7).
Adică: «Nu am auzit despre aceasta» (﴿مَا سَمِعْنَا بِهَـٰذَا﴾), despre ceea ce a adus Muḥammad ﷺ, «în credința cea de pe urmă» (﴿فِى ٱلْمِلَّةِ ٱلْـَٔاخِرَةِ﴾), adică religia părinților și a strămoșilor lor. «Aceasta nu este decât o născocire» (﴿إِنْ هَـٰذَآ إِلَّا ٱخْتِلَـٰقٌ﴾), adică o minciună. Ei au descris, așadar, cele aduse de Trimisul ﷺ drept minciună. De ce? Fiindcă se împotriveau celor urmate de părinții lor: adorarea idolilor. Nu s-au întors la religia strămoșului lor Ibrāhīm și a lui Ismāʿīl, ci la ceea ce urmau părinții lor mai apropiați, adică părinții și strămoșii lor din Mecca, necredincioșii din Quraysh. Aceasta este calea necredincioșilor și calea Jāhiliyyah: să îi invoce drept dovadă pe cei din comunitățile care i-au precedat.
Oamenii cu judecată trebuie să cerceteze cele aduse de trimiși și să le compare cu ceea ce urmau părinții lor, ca să li se limpezească adevărul și falsitatea. Însă a-și închide singuri ușa, spunând: nu primim decât ceea ce urmau părinții noștri și nu primim ceea ce se împotrivește acelei căi, nu este purtarea oamenilor cu judecată, cu atât mai puțin a celor care vor să fie izbăviți.
Astăzi, când adoratorii mormintelor sunt opriți de la adorarea mormintelor, spun: aceasta se practică în cutare țară, este urmată de cutare grupare și s-a păstrat de-a lungul veacurilor trecute. Iar când cei care țin sărbătorile de mawlid sunt opriți și li se spune: aceasta este o inovație, ei spun: acesta este un lucru practicat înaintea noastră; dacă ar fi fost fals, nu l-ar fi făcut.
Aceasta este argumentarea oamenilor din Jāhiliyyah. Nu ceea ce urmează oamenii contează, ci ceea ce a adus Trimisul ﷺ. Oamenii greșesc și nimeresc adevărul, însă ceea ce a adus Trimisul ﷺ este cu siguranță corect și trebuie urmat. Allah nu ne-a lăsat în seama părinților și a strămoșilor noștri. Dacă ceea ce au părinții și strămoșii ar fi fost de ajuns, nu am fi avut nevoie de trimiși.
Tot astfel, sufiții spun: stările noastre ne sunt de ajuns și ne scutesc de urmarea Trimisului. Avem stări, avem legătură cu Allah și primim direct de la Allah. Oamenii Sunnei își iau religia de la morți — referindu-se la oamenii din lanțul de transmitere —, pe când noi ne luăm religia de la Cel Viu, care nu moare. Și spun: numai oamenii de rând au nevoie de trimiși; cât despre cei aleși, aceștia nu au nevoie de trimiși, fiindcă au ajuns la Allah și la cunoaștere și nu mai au nevoie de trimiși. Așa le spune Șeitan: adepții căilor sufite nu au nevoie de trimiși, fiindcă primesc direct de la Allah. Aceasta face parte din religia Jāhiliyyah și sunt multe întâmplări de acest fel.