Asbāb al-Nuzūl

Versetul 6

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا قُمْتُمْ إِلَى الصَّلَاةِ فَاغْسِلُوا وُجُوهَكُمْ﴾

„O, voi cei care credeți! Când vă ridicați pentru rugăciune, spălați-vă fețele…”

al‑Māʾidah, 5:6 — fragment

Al‑Bukhārī, vol. 1, p. 448: ʿAbd Allāh ibn Yūsuf ne-a relatat; a spus: Mālik ne-a informat, de la ʿAbd al‑Raḥmān ibn al‑Qāsim, de la tatăl său, de la ʿĀʾishah, soția Profetului ﷺ, care a spus:

Am plecat împreună cu Mesagerul lui Allah ﷺ într-una dintre călătoriile sale. Când am ajuns la al‑Bayḍāʾ sau la Dhāt al‑Jaysh, mi s-a rupt un colier. Mesagerul lui Allah ﷺ s-a oprit ca să-l caute, iar oamenii s-au oprit împreună cu el. Nu se aflau lângă apă și nici nu aveau apă cu ei. Oamenii au venit la Abū Bakr al‑Ṣiddīq și au spus: «Nu vezi ce a făcut ʿĀʾishah? I-a oprit pe Mesagerul lui Allah ﷺ și pe oameni, deși nu se află lângă apă și nici nu au apă cu ei.»

Abū Bakr a venit în timp ce Mesagerul lui Allah ﷺ dormea, cu capul pe coapsa mea, și a spus: «I-ai ținut pe loc pe Mesagerul lui Allah ﷺ și pe oameni, deși nu se află lângă apă și nici nu au apă cu ei.» ʿĀʾishah a spus: «Abū Bakr m-a mustrat, a spus ceea ce Allah a voit să spună și a început să mă împungă cu mâna în coastă. Nimic nu mă împiedica să mă mișc în afară de faptul că Mesagerul lui Allah ﷺ își avea capul pe coapsa mea.»

Când s-a făcut dimineață, Mesagerul lui Allah ﷺ s-a ridicat, iar apa lipsea în continuare. Atunci Allah a revelat versetul despre tayammum [purificarea uscată], iar ei au împlinit tayammum. Usayd ibn al‑Ḥuḍayr a spus: «Aceasta nu este prima voastră binecuvântare, o, familie a lui Abū Bakr!» Ea a spus: «Am ridicat cămila pe care călărisem și am găsit colierul sub ea.»

Al‑Bukhārī a relatat hadithul în mai multe locuri, între care vol. 9, p. 321, unde se spune: «S-a pierdut un colier al Asmāʾei, iar Profetul ﷺ a trimis niște bărbați să-l caute…» Hadithul cuprinde și mențiunea că a fost revelat versetul despre tayammum. Îl relatează și la pp. 341 și 342; în ultimul loc este identificat versetul revelat:

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا قُمْتُمْ إِلَى الصَّلَاةِ﴾

„O, voi cei care credeți! Când vă ridicați pentru rugăciune…”

al‑Māʾidah, 5:6 — fragment

În vol. 11, p. 135, se spune că ea împrumutase un colier de la Asmāʾ. Astfel, slavă lui Allah, se lămuresc cuvintele menționate anterior: «S-a pierdut un colier al Asmāʾei.» Acesta este unul dintre foloasele reunirii căilor de transmitere ale hadithului. [Al‑Bukhārī îl relatează] și în vol. 15, p. 189. L-au mai relatat Muslim, vol. 4, pp. 58–59; Abū Dāwūd, vol. 1, p. 145; al‑Nasāʾī, vol. 1, p. 133; Ibn Mājah, nr. 565; Aḥmad, vol. 6, pp. 57 și 179; imamul Mālik în al‑Muwaṭṭaʾ, vol. 1, p. 75; ʿAbd al‑Razzāq în al‑Muṣannaf, vol. 1, p. 228; și Ibn Jarīr, vol. 5, pp. 106 și 108, unde versetul este menționat explicit: «Și a fost revelat:»

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا قُمْتُمْ إِلَى الصَّلَاةِ﴾

„O, voi cei care credeți! Când vă ridicați pentru rugăciune…”

al‑Māʾidah, 5:6 — fragment

Al‑Ḥākim l-a relatat, de asemenea, de la Ibn ʿAbbās, într-o formă asemănătoare hadithului lui ʿĀʾishah, în vol. 4, p. 9. L-a declarat autentic, iar al‑Dhahabī nu a comentat.

Versetul 33

﴿إِنَّمَا جَزَاءُ الَّذِينَ يُحَارِبُونَ اللَّهَ وَرَسُولَهُ﴾

„Răsplata celor care duc război împotriva lui Allah și a Mesagerului Său…”

al‑Māʾidah, 5:33 — fragment

Abū Dāwūd, vol. 4, p. 228: Muḥammad ibn al‑Ṣabbāḥ ibn Sufyān ne-a relatat: «Ne-a informat…» [Alt lanț:] ʿAmr [ibn] ʿUthmān⁵⁷ ne-a relatat; al‑Walīd ne-a relatat, de la al‑Awzāʿī, de la Yaḥyā — adică Ibn Abī Kathīr —, de la Abū Qilābah, de la Anas ibn Mālik, acest hadith — adică hadithul despre cei din ʿUraynah. În el a spus:

Mesagerul lui Allah ﷺ a trimis în urmărirea lor [oameni pricepuți în urmărirea urmelor],⁵⁸ iar ei au fost aduși. Atunci Allah a revelat în privința aceasta:

﴿إِنَّمَا جَزَاءُ الَّذِينَ يُحَارِبُونَ اللَّهَ وَرَسُولَهُ وَيَسْعَوْنَ فِي الْأَرْضِ فَسَادًا﴾

„Răsplata celor care duc război împotriva lui Allah și a Mesagerului Său și se străduiesc să răspândească stricăciune pe pământ…”

al‑Māʾidah, 5:33 — fragment

Transmițătorii acestui hadith sunt dintre transmițătorii colecțiilor Ṣaḥīḥ. Relatarea sa de bază se află în Ṣaḥīḥ al‑Bukhārī, prin Qatādah: «Ne-a ajuns [știrea] că acest verset a fost revelat în legătură cu ei.» Hadithul lui Abū Qilābah a fost relatat de al‑Nasāʾī, vol. 7, p. 92, și de Ibn Jarīr, vol. 6, p. 208, unde al‑Walīd ibn Muslim declară explicit transmiterea.⁵⁹

Acest hadith este relatat de la mai mulți Companioni, după cum apare în Tafsīr-ul lui Ibn Kathīr.

Versetele 41–45

﴿يَا أَيُّهَا الرَّسُولُ لَا يَحْزُنْكَ الَّذِينَ يُسَارِعُونَ فِي الْكُفْرِ﴾

„O, Mesagerule! Să nu te întristeze cei care se grăbesc către necredință…”

al‑Māʾidah, 5:41 — fragment; secțiunea este indicată în original pentru 5:41–45

Muslim, vol. 11, p. 209: Yaḥyā ibn Yaḥyā și Abū Bakr ibn Abī Shaybah ne-au relatat, amândoi de la Abū Muʿāwiyah. Yaḥyā a spus: Abū Muʿāwiyah ne-a informat, de la al‑Aʿmash, de la ʿAbd Allāh ibn Murrah, de la al‑Barāʾ ibn ʿĀzib, care a spus:

Pe lângă Profet ﷺ a fost trecut un evreu cu fața înnegrită și biciuit. El i-a chemat și a întrebat: «Așa găsiți în Cartea voastră pedeapsa pentru cel care comite adulter?» Ei au spus: «Da.» Atunci a chemat un bărbat dintre învățații lor și i-a spus: «Te rog pe Allah, Cel care i-a revelat Tora lui Mūsā: așa găsiți în Cartea voastră pedeapsa pentru cel care comite adulter?»

El a spus: «Nu, nu! Dacă nu m-ai fi rugat astfel, nu ți-aș fi spus. O găsim ca fiind lapidarea. Însă [adulterul] s-a înmulțit printre cei de neam ales ai noștri. Când îl prindeam pe cel de neam ales, îl lăsam, iar când îl prindeam pe cel slab, îi aplicam pedeapsa. Am spus: “Haideți să convenim asupra unui lucru pe care să-l aplicăm atât celui de neam ales, cât și celui de jos.” Astfel am pus înnegrirea feței și biciuirea în locul lapidării.»

Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «O, Allah, eu sunt primul care readuce la viață porunca Ta după ce ei au făcut-o să moară.» A poruncit în privința acelui om, iar acesta a fost lapidat. Atunci Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a revelat:

﴿يَا أَيُّهَا الرَّسُولُ لَا يَحْزُنْكَ الَّذِينَ يُسَارِعُونَ فِي الْكُفْرِ﴾

„O, Mesagerule! Să nu te întristeze cei care se grăbesc către necredință…”

al‑Māʾidah, 5:41 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿إِنْ أُوتِيتُمْ هَذَا فَخُذُوهُ﴾

„Dacă vi se dă aceasta, luați-o…”

al‑Māʾidah, 5:41 — fragment

Adică: «Mergeți la Muḥammad ﷺ. Dacă vă poruncește înnegrirea feței și biciuirea, acceptați-le; iar dacă vă dă hotărârea lapidării, feriți-vă!» Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿وَمَنْ لَمْ يَحْكُمْ بِمَا أَنْزَلَ اللَّهُ فَأُولَئِكَ هُمُ الْكَافِرُونَ﴾

„Iar cei care nu judecă după ceea ce Allah a revelat, aceia sunt necredincioșii.”

al‑Māʾidah, 5:44 — fragment

﴿وَمَنْ لَمْ يَحْكُمْ بِمَا أَنْزَلَ اللَّهُ فَأُولَئِكَ هُمُ الظَّالِمُونَ﴾

„Iar cei care nu judecă după ceea ce Allah a revelat, aceia sunt nedrepții.”

al‑Māʾidah, 5:45 — fragment

﴿وَمَنْ لَمْ يَحْكُمْ بِمَا أَنْزَلَ اللَّهُ فَأُولَئِكَ هُمُ الْفَاسِقُونَ﴾

„Iar cei care nu judecă după ceea ce Allah a revelat, aceia sunt nelegiuiții.”

al‑Māʾidah, 5:47 — fragment

Abū Dāwūd a relatat hadithul în vol. 4, p. 263. În el apare: «Un evreu cu fața înnegrită, biciuit», [cele două calificative fiind folosite ca adjective].⁶⁰ L-au mai relatat imamul Aḥmad, vol. 4, p. 286; al‑Bayhaqī, vol. 8, p. 246; Ibn Jarīr, vol. 6, pp. 233 și 254; și Ibn Abī Ḥātim, vol. 3, p. 3.

O altă cauză a revelării versetelor

Abū Dāwūd a relatat, printr-un lanț ai cărui transmițători sunt dintre transmițătorii colecțiilor Ṣaḥīḥ, în vol. 4, p. 286, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Erau [triburile] Qurayẓah și al‑Naḍīr. Al‑Naḍīr era mai de neam decât Qurayẓah. Dacă un bărbat din Qurayẓah omora un bărbat din al‑Naḍīr, era ucis pentru el; iar dacă un bărbat din al‑Naḍīr ucidea [pe cineva], se plăteau o sută de wasq de curmale. Când Profetul ﷺ a fost trimis, un bărbat din al‑Naḍīr a omorât un bărbat din Qurayẓah. Aceștia au spus: «Dați-ni-l ca să-l ucidem!» Ceilalți au spus: «Între noi și voi [să judece] Profetul ﷺ.» Au venit la el și a fost revelat:

﴿وَإِنْ حَكَمْتَ فَاحْكُمْ بَيْنَهُمْ بِالْقِسْطِ﴾

„Iar dacă judeci, judecă între ei cu dreptate…”

al‑Māʾidah, 5:42 — fragment

Iar dreptatea este: viață pentru viață. Apoi a fost revelat:

﴿أَفَحُكْمَ الْجَاهِلِيَّةِ يَبْغُونَ﴾

„Oare judecata neștiinței o caută?”

al‑Māʾidah, 5:50 — fragment

Abū Dāwūd l-a mai relatat în vol. 3, p. 330; al‑Nasāʾī, vol. 8, p. 17; Ibn Ḥibbān, după cum apare în Mawārid al‑Ẓamʾān, p. 340; Ibn al‑Jārūd, p. 261; al‑Dāraquṭnī, vol. 3, p. 198; Ibn Jarīr, vol. 6, p. 243; Ibn Abī Ḥātim, vol. 3, p. 4; și Ibn Isḥāq, după cum apare în Sīrah lui Ibn Hishām, vol. 1, p. 566, unde Ibn Isḥāq declară explicit transmiterea. Al‑Ḥākim l-a relatat în vol. 4, p. 367 și a spus: «Lanțul este autentic.» Al‑Dhahabī nu a comentat.

Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 2, p. 61: «Este posibil ca aceste două cauze să se fi reunit în același timp și aceste versete să fi fost revelate în legătură cu toate acestea. Allah știe cel mai bine.» Sfârșitul citatului.

Eu spun: apoi s-a arătat că hadithul lui Ibn ʿAbbās este slab, deoarece provine din relatarea lui Simāk de la ʿIkrimah, care este instabilă, și din relatarea lui Dāwūd ibn al‑Ḥuṣayn de la ʿIkrimah, care este munkar [dezaprobată], după cum se menționează în al‑Mīzān de la Ibn al‑Madīnī și Abū Dāwūd.

Versetul 67

﴿يَا أَيُّهَا الرَّسُولُ بَلِّغْ مَا أُنْزِلَ إِلَيْكَ مِنْ رَبِّكَ﴾

„O, Mesagerule! Transmite ceea ce ți-a fost revelat de la Domnul tău…”

al‑Māʾidah, 5:67 — fragment

Ibn Ḥibbān — al‑Mawārid, p. 430: ʿAbd Allāh ibn Muḥammad al‑Azdī ne-a informat; Isḥāq ibn Ibrāhīm al‑Ḥanẓalī ne-a relatat; Muʾammal ibn Ismāʿīl ne-a informat; Ḥammād ibn Salamah ne-a relatat; Muḥammad ibn ʿAmr ne-a relatat, de la Abū Salamah, de la Abū Hurayrah, care a spus:

Când Mesagerul lui Allah ﷺ poposea într-un loc, ei căutau cel mai mare copac pe care îl vedeau și i-l lăsau Profetului ﷺ. El poposea sub el, iar apoi însoțitorii săi poposeau la umbra copacului. În timp ce se afla sub un copac de care își atârnase sabia, a venit un beduin, a luat sabia din copac, s-a apropiat de Profet ﷺ în timp ce acesta dormea și l-a trezit. A spus: «O, Muḥammad, cine te apără de mine?» Profetul ﷺ a răspuns: «Allah.» Atunci Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a revelat:

﴿يَا أَيُّهَا الرَّسُولُ بَلِّغْ مَا أُنْزِلَ إِلَيْكَ مِنْ رَبِّكَ وَإِنْ لَمْ تَفْعَلْ فَمَا بَلَّغْتَ رِسَالَتَهُ وَاللَّهُ يَعْصِمُكَ مِنَ النَّاسِ﴾

„O, Mesagerule! Transmite ceea ce ți-a fost revelat de la Domnul tău. Iar dacă nu o faci, atunci nu ai transmis Mesajul Său. Allah te va apăra de oameni…”

al‑Māʾidah, 5:67 — fragment

Acesta este un hadith ḥasan. Despre Muḥammad ibn ʿAmr, al‑Ḥāfiẓ al‑Dhahabī a spus în al‑Mīzān că hadithul său este ḥasan. Memorarea lui Muʾammal ibn Ismāʿīl a fost criticată, însă el are o transmitere paralelă, după cum apare în Tafsīr-ul lui Ibn Kathīr, vol. 2, p. 79: Ādam — adică Ibn Abī Iyās — l-a urmat [în transmitere]. Ibn Kathīr l-a menționat cu isnādul lui Ibn Mardawayh.

Versetul 83

﴿وَإِذَا سَمِعُوا مَا أُنْزِلَ إِلَى الرَّسُولِ تَرَى أَعْيُنَهُمْ تَفِيضُ مِنَ الدَّمْعِ﴾

„Iar când aud ceea ce i-a fost revelat Mesagerului, vezi ochii lor revărsând lacrimi…”

al‑Māʾidah, 5:83 — fragment

Ibn Abī Ḥātim, vol. 3, p. 23: tatăl meu ne-a relatat; ʿAmr ibn ʿAlī ne-a relatat; ʿUmar ibn ʿAlī al‑Muqaddamī ne-a relatat; a spus: l-am auzit pe Hishām ibn ʿUrwah relatând de la tatăl său, de la ʿAbd Allāh ibn al‑Zubayr, care a spus:

Acest verset a fost revelat în legătură cu al‑Najāshī și însoțitorii săi:

﴿وَإِذَا سَمِعُوا مَا أُنْزِلَ إِلَى الرَّسُولِ تَرَى أَعْيُنَهُمْ تَفِيضُ مِنَ الدَّمْعِ﴾

„Iar când aud ceea ce i-a fost revelat Mesagerului, vezi ochii lor revărsând lacrimi…”

al‑Māʾidah, 5:83 — fragment

Transmițătorii hadithului sunt dintre transmițătorii colecțiilor Ṣaḥīḥ, cu excepția lui Muḥammad ibn Idrīs, tatăl lui Ibn Abī Ḥātim, care este un mare ḥāfiẓ. Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr l-a redat cu acest isnād, atribuindu-l lui al‑Nasāʾī.⁶¹ Al‑Haythamī a spus în Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 9, p. 419: «Al‑Bazzār l-a relatat. Transmițătorii lui sunt dintre transmițătorii colecțiilor Ṣaḥīḥ, în afară de Muḥammad ibn ʿUthmān ibn Baḥr, care este de încredere.»

Ibn Jarīr l-a relatat în vol. 7, p. 5, cu acest isnād, de la shaykhul său ʿAmr ibn ʿAlī, adică al‑Fallās.

Versetul 89

﴿مِنْ أَوْسَطِ مَا تُطْعِمُونَ أَهْلِيكُمْ﴾

„Din hrana obișnuită cu care vă hrăniți familiile…”

al‑Māʾidah, 5:89 — fragment

Imamul ʿAbd Allāh Ibn Mājah a spus, vol. 1, p. 682: Muḥammad ibn Yaḥyā ne-a relatat; ʿAbd al‑Raḥmān ibn Mahdī ne-a relatat; Sufyān ibn ʿUyaynah ne-a relatat, de la Sulaymān ibn Abī al‑Mughīrah, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Un om își hrănea familia din belșug, iar altul își hrănea familia cu puțin. Atunci a fost revelat:

﴿مِنْ أَوْسَطِ مَا تُطْعِمُونَ أَهْلِيكُمْ﴾

„Din hrana obișnuită cu care vă hrăniți familiile…”

al‑Māʾidah, 5:89 — fragment

Transmițătorii acestui hadith sunt dintre transmițătorii colecțiilor Ṣaḥīḥ, în afară de Sulaymān ibn Abī al‑Mughīrah al‑ʿAbsī, pe care Yaḥyā ibn Maʿīn l-a declarat de încredere. Al‑Būṣīrī a spus în Miṣbāḥ al‑Zujājah: «Aceasta este o relatare mawqūf, cu isnād autentic.» Eu spun: ea privește cauzele revelării și are statut de relatare marfūʿ.

ʿAbd al‑Razzāq, vol. 1, p. 192, și Ibn Jarīr, vol. 10, p. 451, nr. 12434, au relatat amândoi hadithul prin Sufyān al‑Thawrī, de la Sulaymān ibn Abī al‑Mughīrah, de la Saʿīd ibn Jubayr, în legătură cu:

﴿مِنْ أَوْسَطِ مَا تُطْعِمُونَ أَهْلِيكُمْ﴾

„Din hrana obișnuită cu care vă hrăniți familiile…”

al‑Māʾidah, 5:89 — fragment

El a spus: «Hrana lor.»

Ibn Jarīr l-a relatat, vol. 10, p. 451, nr. 12436, prin Ḥakkām ibn Salm, de la Sulaymān, de la Saʿīd ibn Jubayr, cu formularea: «Ei îl favorizau pe omul liber față de rob și pe cel mare față de cel mic. Atunci a fost revelat versetul.»

Ibn Abī Ḥātim l-a relatat prin Ḥafṣ ibn Ghiyāth, de la Sulaymān ibn Abī al‑Mughīrah, care a spus: «L-am întrebat pe Saʿīd ibn Jubayr…» și a menționat relatarea. Saʿīd ibn Manṣūr l-a relatat în al‑Sunan, vol. 4, p. 1550, prin Abū ʿAwānah, de la Sulaymān ibn Abī al‑Mughīrah, de la Saʿīd ibn Jubayr.

Rezultă că Abū ʿAwānah, Sufyān al‑Thawrī, Ḥakkām ibn Salm și Ḥafṣ ibn Ghiyāth l-au relatat de la Sulaymān ibn Abī al‑Mughīrah, de la Saʿīd ibn Jubayr, în formă mursal. Sufyān ibn ʿUyaynah a avut o transmitere diferită: l-a relatat de la Sulaymān ibn Abī al‑Mughīrah, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, cu lanț legat.

Dacă trebuie stabilită o variantă preponderentă, relatarea celor care l-au transmis de la Saʿīd ibn Jubayr este mai puternică, fiindcă ei sunt mai numeroși și printre ei se află Sufyān al‑Thawrī. Allah știe cel mai bine.

Versetele 90–91

﴿إِنَّمَا الْخَمْرُ وَالْمَيْسِرُ وَالْأَنْصَابُ وَالْأَزْلَامُ رِجْسٌ مِنْ عَمَلِ الشَّيْطَانِ﴾

„Vinul, jocurile de noroc, pietrele de jertfă și săgețile de ghicit sunt o necurăție din lucrarea lui Shayṭān…”

al‑Māʾidah, 5:90 — fragment; secțiunea privește 5:90–91

Ibn Jarīr, vol. 7, p. 34: al‑Ḥusayn ibn ʿAlī al‑Ṣudāʾī ne-a relatat; a spus: Ḥajjāj ibn al‑Minhāl ne-a relatat; a spus: Rabīʿah ibn Kulthūm ne-a relatat, de la tatăl său, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Interzicerea vinului a fost revelată în legătură cu două triburi dintre triburile anṣārilor. Ei au băut, iar când s-au îmbătat, s-au agresat unii pe alții. Când s-au trezit din beție, omul vedea urmele de pe fața și barba sa și spunea: «Fratele meu, cutare, mi-a făcut aceasta!» Ei erau frați și nu aveau dușmănie în inimi. [El spunea:] «Pe Allah, dacă ar fi fost blând și milostiv cu mine, nu mi-ar fi făcut aceasta!» Astfel, dușmănia a pătruns în inimile lor. Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿إِنَّمَا الْخَمْرُ وَالْمَيْسِرُ﴾

„Vinul și jocurile de noroc…”

al‑Māʾidah, 5:90 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿فَهَلْ أَنْتُمْ مُنْتَهُونَ﴾

„Oare veți înceta?”

al‑Māʾidah, 5:91 — fragment

Unii dintre cei care vorbeau despre aceasta au spus: «Este o necurăție, deși se afla în pântecele lui cutare, care a fost ucis în ziua de Badr, și al lui cutare, care a fost ucis în ziua de Uḥud!» Atunci Allah a revelat:

﴿لَيْسَ عَلَى الَّذِينَ آمَنُوا وَعَمِلُوا الصَّالِحَاتِ جُنَاحٌ فِيمَا طَعِمُوا﴾

„Nu este nicio vină asupra celor care cred și săvârșesc fapte drepte pentru ceea ce au consumat…”

al‑Māʾidah, 5:93 — fragment

Hadithul a fost relatat de al‑Ḥākim, vol. 4, p. 142, și de al‑Bayhaqī, vol. 8, p. 286. Al‑Haythamī a spus în Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 7, p. 18: «Al‑Ṭabarānī l-a relatat, iar transmițătorii săi sunt dintre transmițătorii colecțiilor Ṣaḥīḥ.»

Cât despre isnādul lui Ibn Jarīr, transmițătorii săi sunt dintre transmițătorii colecțiilor Ṣaḥīḥ, în afară de al‑Ḥusayn ibn ʿAlī al‑Ṣudāʾī, care este de încredere. Hadithul lui Saʿd va fi menționat, dacă Allah voiește, în Sūrat al‑ʿAnkabūt.

Versetul 93

﴿لَيْسَ عَلَى الَّذِينَ آمَنُوا وَعَمِلُوا الصَّالِحَاتِ جُنَاحٌ فِيمَا طَعِمُوا﴾

„Nu este nicio vină asupra celor care cred și săvârșesc fapte drepte pentru ceea ce au consumat…”

al‑Māʾidah, 5:93 — fragment

Al‑Bukhārī, vol. 6, p. 36: Muḥammad ibn ʿAbd al‑Raḥīm Abū Yaḥyā mi-a relatat; ʿAffān ne-a informat; Ḥammād ibn Zayd ne-a relatat; Thābit ne-a relatat, de la Anas — Allah să fie mulțumit de el —, care a spus:

Eu le turnam de băut oamenilor în casa lui Abū Ṭalḥah. Băutura lor de atunci era al‑faḍīkh. Mesagerul lui Allah ﷺ a poruncit unui vestitor să strige: «Vinul a fost interzis!» Abū Ṭalḥah mi-a spus: «Ieși și varsă-l!» Am ieșit și l-am vărsat, iar el a curs pe ulițele Medinei. Unii dintre oameni au spus: «Au fost uciși oameni în timp ce el se afla în pântecele lor!» Atunci Allah a revelat:

﴿لَيْسَ عَلَى الَّذِينَ آمَنُوا وَعَمِلُوا الصَّالِحَاتِ جُنَاحٌ فِيمَا طَعِمُوا﴾

„Nu este nicio vină asupra celor care cred și săvârșesc fapte drepte pentru ceea ce au consumat…”

al‑Māʾidah, 5:93 — fragment

Al‑Bukhārī l-a relatat și în secțiunea de tafsīr, vol. 9, p. 348; Muslim, vol. 13, p. 349; imamul Aḥmad, vol. 3, p. 227; și al‑Dārimī, vol. 2, p. 111.

Al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 98, care l-a declarat autentic; Ibn Jarīr, vol. 7, p. 37; Ibn Ḥibbān, după cum apare în al‑Mawārid, pp. 333 și 430; și Ibn Abī Ḥātim, vol. 3, p. 30, au relatat ceva asemănător de la al‑Barāʾ.⁶²

Al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 98, care l-a declarat autentic; Aḥmad, vol. 1, pp. 234, 272 și 295; Ibn Jarīr, vol. 7, p. 37; și al‑Ḥākim, vol. 4, p. 143, care l-a declarat autentic, fără ca al‑Dhahabī să comenteze, au relatat ceva asemănător de la Ibn ʿAbbās. Însă el provine din calea lui Simāk, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās, iar în relatarea lui Simāk de la ʿIkrimah există iḍṭirāb [instabilitate].

Versetul 101

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَسْأَلُوا عَنْ أَشْيَاءَ إِنْ تُبْدَ لَكُمْ تَسُؤْكُمْ﴾

„O, voi cei care credeți! Nu întrebați despre lucruri care, dacă vi s-ar dezvălui, v-ar mâhni…”

al‑Māʾidah, 5:101 — fragment

Al‑Bukhārī, vol. 9, p. 349: Mundhir ibn al‑Walīd ibn ʿAbd al‑Raḥmān al‑Jārūdī ne-a relatat; tatăl meu ne-a relatat; Shuʿbah ne-a relatat, de la Mūsā ibn Anas, de la Anas — Allah să fie mulțumit de el —, care a spus:

Profetul ﷺ a ținut o predică asemenea căreia nu mai auzisem niciodată. A spus: «Dacă ați ști ceea ce știu eu, ați râde puțin și ați plânge mult.» Însoțitorii Mesagerului lui Allah ﷺ și-au acoperit fețele și se auzeau suspinele lor. Un bărbat a întrebat: «Cine este tatăl meu?» El a răspuns: «Cutare.» Atunci a fost revelat acest verset:

﴿لَا تَسْأَلُوا عَنْ أَشْيَاءَ إِنْ تُبْدَ لَكُمْ تَسُؤْكُمْ﴾

„Nu întrebați despre lucruri care, dacă vi s-ar dezvălui, v-ar mâhni…”

al‑Māʾidah, 5:101 — fragment

Al‑Naḍr și Rawḥ ibn ʿUbādah l-au relatat de la Shuʿbah. Hadithul a fost relatat de Muslim, vol. 15, pp. 11–12; al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 99; imamul Aḥmad, vol. 3, p. 206; și Ibn Jarīr, vol. 7, p. 80.

Al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 9, p. 351: al‑Faḍl ibn Sahl mi-a relatat; Abū al‑Naḍr ne-a relatat; Abū Khaythamah ne-a relatat; Abū al‑Juwayriyah ne-a relatat, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi —, care a spus:

Unii oameni îl întrebau pe Mesagerul lui Allah ﷺ în batjocură. Unul spunea: «Cine este tatăl meu?» Iar altul, căruia i se rătăcise cămila, spunea: «Unde este cămila mea?» Atunci Allah a revelat în legătură cu ei acest verset:

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَسْأَلُوا عَنْ أَشْيَاءَ إِنْ تُبْدَ لَكُمْ تَسُؤْكُمْ﴾

„O, voi cei care credeți! Nu întrebați despre lucruri care, dacă vi s-ar dezvălui, v-ar mâhni…”

al‑Māʾidah, 5:101 — fragment

Până la sfârșitul întregului verset.

Hadithul a fost relatat de Ibn Abī Ḥātim, vol. 3, p. 37.

Al‑Ṭabarī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 7, p. 82: Muḥammad ibn ʿAlī ibn al‑Ḥasan ibn Shaqīq mi-a relatat; a spus: l-am auzit pe tatăl meu spunând: al‑Ḥusayn ibn Wāqid ne-a informat, de la Muḥammad ibn Ziyād, care a spus: l-am auzit pe Abū Hurayrah spunând:

Mesagerul lui Allah ﷺ ne-a ținut o predică și a spus: «O, oameni, Allah v-a prescris pelerinajul!» Miḥṣan al‑Asadī s-a ridicat și a întrebat: «În fiecare an, o, Mesager al lui Allah?» El a răspuns: «Dacă aș spune “da”, ar deveni obligatoriu; iar dacă ar deveni obligatoriu și apoi l-ați abandona, v-ați rătăci. Nu mă întrebați despre ceea ce nu vă spun. Cei de dinaintea voastră au pierit din pricina întrebărilor lor și a împotrivirii față de profeții lor.» Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَسْأَلُوا عَنْ أَشْيَاءَ إِنْ تُبْدَ لَكُمْ تَسُؤْكُمْ﴾

„O, voi cei care credeți! Nu întrebați despre lucruri care, dacă vi s-ar dezvălui, v-ar mâhni…”

al‑Māʾidah, 5:101 — fragment

Până la sfârșitul versetului.

Ibn Khuzaymah a relatat hadithul în vol. 4, p. 109, iar relatarea sa de bază se află în Muslim.

Ibn Jarīr — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 7, p. 82: Zakariyyā ibn Yaḥyā ibn Abān al‑Miṣrī ne-a relatat; a spus: Abū Zayd ʿAbd al‑Raḥmān ibn Abī al‑Ghamr ne-a relatat; a spus: Abū Muṭīʿ Muʿāwiyah ibn Yaḥyā ne-a relatat, de la Ṣafwān ibn ʿAmr, care a spus: Sulaym ibn ʿĀmir mi-a relatat; a spus: l-am auzit pe Abū Umāmah al‑Bāhilī spunând:

Mesagerul lui Allah ﷺ s-a ridicat în mijlocul oamenilor și a spus: «V-a fost prescris pelerinajul.» Un beduin s-a ridicat și a întrebat: «În fiecare an?» A vorbit peste cuvintele Mesagerului lui Allah ﷺ și l-a făcut să tacă; l-a mâniat și i-a stârnit mânia. El a rămas mult timp [tăcut], apoi a vorbit și a întrebat: «Cine a pus întrebarea?» Beduinul a spus: «Eu.»

El a spus: «Vai ție! Ce te pune la adăpost de faptul că aș putea spune “da”? Dacă aș spune “da”, ar deveni obligatoriu; iar dacă ar deveni obligatoriu, ați cădea în necredință. Pe cei dinaintea voastră i-au pierdut tocmai cei care se puneau în fruntea celor ce aduceau greutăți. Pe Allah, dacă v-aș îngădui tot ce este pe pământ și v-aș interzice din el numai un loc cât urma unei copite, tot ați cădea în el!» Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَسْأَلُوا عَنْ﴾

„O, voi cei care credeți! Nu întrebați despre…”

al‑Māʾidah, 5:101 — fragment

Până la sfârșitul versetului.

Al‑Ṭabarānī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 8, p. 186: Abū al‑Zinbāʿ Rawḥ ibn al‑Faraj ne-a relatat; Abū Zayd ibn Abī al‑Ghamr ne-a relatat, cu acest lanț.

De la ʿAbd al‑Raḥmān ibn Abī al‑Ghamr au relatat mai mulți, însă niciun critic a cărui apreciere să fie luată în considerare nu l-a declarat de încredere. Prin urmare, el este potrivit pentru relatări de sprijin și căi paralele de transmitere. În privința lui Abū Muṭīʿ Muʿāwiyah ibn Yaḥyā există divergență, iar ceea ce reiese este că hadithul său este ḥasan. După cum vezi, acest hadith este considerat un sprijin pentru cel al lui Abū Hurayrah.

Acestea sunt, așadar, trei cauze, deoarece primul [care a întrebat], adică ʿAbd Allāh ibn Ḥudhāfah, nu a întrebat în batjocură. Totuși, al‑Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ, vol. 9, p. 351: «Nu există nicio piedică pentru ca toate acestea să fi fost cauza revelării lui. Allah știe cel mai bine.» Iar la p. 352 a spus: «În concluzie, versetul a fost revelat din cauza înmulțirii întrebărilor: fie în batjocură și pentru a pune la încercare, fie din încăpățânare, despre un lucru care, dacă nu ar fi fost întrebat, ar fi rămas îngăduit.» Sfârșitul citatului.

Versetele 106–108

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا شَهَادَةُ بَيْنِكُمْ إِذَا حَضَرَ أَحَدَكُمُ الْمَوْتُ حِينَ الْوَصِيَّةِ اثْنَانِ ذَوَا عَدْلٍ مِنْكُمْ أَوْ آخَرَانِ مِنْ غَيْرِكُمْ﴾

„O, voi cei care credeți! Când moartea se apropie de unul dintre voi, la întocmirea testamentului, mărturia dintre voi [să fie a] doi oameni drepți dintre voi sau a altor doi din afara voastră…”

al‑Māʾidah, 5:106 — fragment

Până la cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَاللَّهُ لَا يَهْدِي الْقَوْمَ الْفَاسِقِينَ﴾

„Iar Allah nu călăuzește neamul celor nelegiuiți.”

al‑Māʾidah, 5:108 — fragment

Al‑Bukhārī, vol. 6, p. 339: ʿAlī ibn ʿAbd Allāh mi-a spus: Yaḥyā ibn Ādam ne-a relatat; Ibn Abī Zāʾidah ne-a relatat, de la Muḥammad ibn Abī al‑Qāsim, de la ʿAbd al‑Malik ibn Saʿīd ibn Jubayr, de la tatăl său, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi —, care a spus:

Un bărbat din Banū Sahm a plecat împreună cu Tamīm al‑Dārī și ʿAdī ibn Baddāʾ. Bărbatul din Sahm a murit într-un ținut unde nu se afla niciun musulman. Când cei doi au adus averea rămasă de la el, [rudele lui] au constatat lipsa unui vas⁶³ din argint, împodobit cu fâșii de aur. Mesagerul lui Allah ﷺ le-a cerut celor doi să jure. Apoi vasul a fost găsit la Mecca, iar [cei care îl aveau] au spus: «L-am cumpărat de la Tamīm și ʿAdī.»

Doi bărbați dintre rudele îndreptățite ale celui din Sahm s-au ridicat și au jurat: «Mărturia noastră este mai îndreptățită decât mărturia lor, iar vasul îi aparține celui de-al nostru.» El a spus: «În privința lor a fost revelat acest verset:»

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا شَهَادَةُ بَيْنِكُمْ إِذَا حَضَرَ أَحَدَكُمُ الْمَوْتُ﴾

„O, voi cei care credeți! Mărturia dintre voi, când moartea se apropie de unul dintre voi…”

al‑Māʾidah, 5:106 — fragment

Hadithul nu cuprinde o declarație explicită a lui al‑Bukhārī că shaykhul său i l-a relatat; mă refer la formulările «ne-a relatat» și «am auzit». Însă al‑Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ:

Autorul l-a relatat în al‑Tārīkh, spunând: «ʿAlī ibn al‑Madīnī ne-a relatat.» Aceasta întărește ceea ce am stabilit în repetate rânduri: el folosește expresia «mi-a spus» pentru hadithuri pe care le-a auzit, dar în al căror isnād vede ceva ce necesită examinare sau care sunt mawqūf. Cât despre cel care susține că folosește expresia pentru hadithurile pe care le-a primit în cadrul unei discuții de revizuire a relatărilor sau prin înmânarea [unui text], acesta nu are nicio dovadă.

Al‑Tirmidhī a relatat hadithul în vol. 4, p. 101 și a spus: «Acesta este un hadith ḥasan gharīb.» L-au mai relatat Abū Dāwūd, vol. 3, p. 337; Ibn Jarīr, vol. 7, p. 115; și al‑Bayhaqī, vol. 10, p. 165.

سورة الأنعام