Text integral · Pasaje · 185
Sūrat al‑Anfāl
Versetul 1
﴿يَسْأَلُونَكَ عَنِ الْأَنْفَالِ قُلِ الْأَنْفَالُ لِلَّهِ وَالرَّسُولِ﴾
„Te întreabă despre prăzile de război. Spune: «Prăzile Îi aparțin lui Allah și Mesagerului.»”
al‑Anfāl, 8:1 — fragment
Al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 110: Abū Kurayb ne-a relatat; Abū Bakr ibn ʿAyyāsh65 ne-a relatat, de la ʿĀṣim ibn Bahdalah, de la Muṣʿab ibn Saʿd, de la tatăl său, care a spus:
În ziua de Badr am venit cu o sabie și am spus: «O, Mesager al lui Allah! Allah mi-a tămăduit pieptul în privința politeiștilor» — sau ceva asemănător. «Dăruiește-mi această sabie.» El a spus: «Aceasta nu este nici a mea, nici a ta.» Mi-am spus: «Poate că o va da cuiva care nu a luptat așa cum am luptat eu.» Atunci Mesagerul ﷺ a venit la mine și a spus: «Mi-ai cerut-o când nu era a mea. Acum a devenit a mea și ți-o dau ție.» El a spus: atunci a fost revelat:
﴿يَسْأَلُونَكَ عَنِ الْأَنْفَالِ﴾
„Te întreabă despre prăzile de război…”
al‑Anfāl, 8:1 — fragment
Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ. L-a relatat și Simāk, de la Muṣʿab ibn Saʿd.
Muslim a relatat hadithul pe larg, după cum va urma în Sūrat al‑ʿAnkabūt, dacă Allah voiește, și prescurtat în vol. 12, pp. 53–54. L-au relatat Abū Dāwūd, vol. 3, pp. 30–31; al‑Ṭayālisī, vol. 1, p. 239; Ibn Abī Ḥātim, vol. 3, p. 222; al‑Ḥākim, vol. 2, p. 132; al‑Bayhaqī, vol. 6, p. 229; Ibn Jarīr, vol. 9, p. 173; și Abū Nuʿaym, vol. 8, p. 312. Al‑Ḥākim l-a declarat autentic, iar al‑Dhahabī nu a comentat.
O altă cauză
Imamul Aḥmad l-a relatat în vol. 5, p. 324. Al‑Haythamī a spus în vol. 6, p. 92: «Naratorii săi sunt de încredere.» La fel, în vol. 7, p. 26, a spus: «Naratorii ambelor căi de transmitere sunt de încredere.» L-au relatat Ibn Ḥibbān, p. 410, după cum apare în al‑Mawārid; Ibn Jarīr, vol. 9, p. 172; al‑Ḥākim, vol. 2, pp. 135, 136 și 326, care a spus: «Autentic potrivit condițiilor lui Muslim», iar al‑Dhahabī nu a comentat în cele două locuri; și al‑Bayhaqī, vol. 6, p. 292, de la ʿUbādah ibn al‑Ṣāmit, care a spus:
Am ieșit împreună cu Profetul ﷺ și am participat alături de el la Badr. Oamenii s-au înfruntat, iar Allah, Binecuvântat și Preaînalt, l-a înfrânt pe dușman. Un grup a pornit pe urmele lor, punându-i pe fugă și ucigându-i. Alt grup s-a năpustit asupra taberei, luând-o în stăpânire și adunând [prăzile]. Un alt grup l-a înconjurat pe Mesagerul lui Allah ﷺ, pentru ca dușmanul să nu-l surprindă nepăzit. Când s-a făcut noapte și oamenii s-au întors unii la alții, cei care adunaseră prăzile au spus: «Noi le-am luat și le-am strâns; nimeni altcineva nu are parte din ele.» Cei care porniseră în urmărirea dușmanului au spus: «Nu aveți mai mult drept asupra lor decât noi. Noi am îndepărtat dușmanul de ele și l-am înfrânt.» Cei care îl înconjuraseră pe Mesagerul lui Allah ﷺ au spus: «Nu aveți mai mult drept asupra lor decât noi. Noi l-am înconjurat pe Mesagerul lui Allah ﷺ, temându-ne ca dușmanul să nu-l surprindă nepăzit, și ne-am ocupat de [paza] lui.» Atunci a fost revelat:
﴿يَسْأَلُونَكَ عَنِ الْأَنْفَالِ قُلِ الْأَنْفَالُ لِلَّهِ وَالرَّسُولِ فَاتَّقُوا اللَّهَ وَأَصْلِحُوا ذَاتَ بَيْنِكُمْ﴾
„Te întreabă despre prăzile de război. Spune: «Prăzile Îi aparțin lui Allah și Mesagerului.» Temeți-vă, așadar, de Allah și îndreptați relațiile dintre voi.”
al‑Anfāl, 8:1 — fragment
Mesagerul lui Allah ﷺ le-a împărțit astfel încât să fie înțelegere între musulmani.
[Relatarea continuă.] Aceasta este formularea lui Aḥmad.
Atenționare
Hadithul lui ʿUbādah ibn al‑Ṣāmit este transmis prin Makḥūl, de la Abū Umāmah, însă Makḥūl nu a auzit de la Abū Umāmah. În unele căi este menționat explicit intermediarul dintre ei, și anume Abū Sallām Mamṭūr. În altele, Makḥūl nu apare, așa cum se găsește la imamul Aḥmad în unele căi care nu trec prin Makḥūl. Totuși, ele trec prin Abū Sallām Mamṭūr al‑Ḥabashī, iar acesta nu a auzit de la Abū Umāmah.66
Au mai relatat Abū Dāwūd, vol. 3, p. 29; Ibn Ḥibbān, p. 431, după cum apare în Mawārid al‑Ẓamʾān; al‑Ḥākim în al‑Mustadrak, vol. 2, pp. 132, 221 și 326, declarându-l autentic în toate cele trei locuri; Ibn Jarīr, vol. 9, p. 171; și al‑Bayhaqī, vol. 6, p. 291. Al‑Ḥākim l-a declarat autentic, vol. 2, p. 171, iar67 al‑Dhahabī nu a comentat. Ibn Kathīr, vol. 2, p. 284, l-a atribuit în plus lui al‑Nasāʾī68 și lui Ibn Mardawayh. Toți aceștia l-au relatat de la Ibn ʿAbbās, într-o formă asemănătoare hadithului lui ʿUbādah.
Abū Dāwūd — Allah să aibă milă de el — a spus în vol. 3, p. 29: Wahb ibn Baqiyyah ne-a relatat; a spus: Khālid ne-a relatat, de la Dāwūd, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:
În ziua de Badr, Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Cine face cutare și cutare lucru va primi cutare și cutare parte suplimentară din pradă.» Tinerii au înaintat, iar cei mai în vârstă au rămas lângă steaguri și nu s-au îndepărtat de ele. Când Allah le-a dăruit biruința, cei mai în vârstă au spus: «Noi am fost sprijinul vostru. Dacă ați fi fost înfrânți, v-ați fi întors la noi. Nu luați voi prada, lăsându-ne pe noi [fără ea].» Tinerii au refuzat și au spus: «Mesagerul lui Allah ﷺ ne-a dat-o nouă.» Atunci Allah Preaînaltul a revelat:
﴿يَسْأَلُونَكَ عَنِ الْأَنْفَالِ قُلِ الْأَنْفَالُ لِلَّهِ وَالرَّسُولِ﴾
„Te întreabă despre prăzile de război. Spune: «Prăzile Îi aparțin lui Allah și Mesagerului.»”
al‑Anfāl, 8:1 — fragment
Până la cuvintele Celui Preaînalt:
﴿كَمَا أَخْرَجَكَ رَبُّكَ مِنْ بَيْتِكَ بِالْحَقِّ وَإِنَّ فَرِيقًا مِنَ الْمُؤْمِنِينَ لَكَارِهُونَ﴾
„Așa cum Domnul tău te-a scos din casa ta întru adevăr, deși unui grup dintre credincioși îi era neplăcut.”
al‑Anfāl, 8:5
El spune: aceasta a fost mai bună pentru ei; tot astfel și [în această privință]: ascultați de mine, căci eu cunosc urmarea acestui lucru mai bine decât voi.
Ziyād ibn Ayyūb ne-a relatat; Hushaym ne-a relatat; a spus: Dāwūd ibn Abī Hind ne-a relatat, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās, că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus în ziua de Badr: «Cine ucide un [dușman] va primi cutare și cutare; cine ia un prizonier va primi cutare și cutare.» Apoi a redat o relatare asemănătoare. Hadithul lui Khālid este mai complet și a fost menționat anterior.
Nu există incompatibilitate între cele două cauze, întrucât nimic nu împiedică faptul ca versetul să fi fost revelat în legătură cu toate acestea. Allah știe cel mai bine.
Versetul 9
﴿إِذْ تَسْتَغِيثُونَ رَبَّكُمْ فَاسْتَجَابَ لَكُمْ أَنِّي مُمِدُّكُمْ بِأَلْفٍ مِنَ الْمَلَائِكَةِ مُرْدِفِينَ﴾
„Când Îi cereați ajutor Domnului vostru, El v-a răspuns: «Vă voi sprijini cu o mie de îngeri care vin unii după alții.»”
al‑Anfāl, 8:9
Imamul Aḥmad, vol. 1, p. 30: Abū Nūḥ Qurād ne-a relatat; ʿIkrimah ibn ʿAmmār ne-a informat; Simāk al‑Ḥanafī, Abū Zumayl, ne-a relatat; Ibn ʿAbbās mi-a relatat; ʿUmar ibn al‑Khaṭṭāb mi-a relatat, spunând:
În ziua de Badr, Profetul ﷺ s-a uitat la însoțitorii săi, care erau trei sute și ceva, apoi s-a uitat la politeiști: ei erau o mie și mai bine. Profetul ﷺ s-a îndreptat spre qiblah și și-a întins mâinile, purtând mantia și izārul. Apoi a spus: «O, Allah! Unde este ceea ce mi-ai făgăduit? O, Allah! Împlinește ceea ce mi-ai făgăduit! O, Allah! Dacă vei nimici acest grup dintre oamenii Islamului, nu vei mai fi adorat niciodată pe pământ!» A continuat să-I ceară ajutor Domnului său, Cel Atotputernic și Măreț, și să-L cheme, până când mantia i-a căzut. Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el — a venit, i-a luat mantia și i-a pus-o pe umeri. Apoi l-a cuprins pe la spate și a spus: «O, Profet al lui Allah! Este de ajuns cât Îl implori pe Domnul tău. El îți va împlini ceea ce ți-a făgăduit.» Atunci Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a revelat:
﴿إِذْ تَسْتَغِيثُونَ رَبَّكُمْ فَاسْتَجَابَ لَكُمْ أَنِّي مُمِدُّكُمْ بِأَلْفٍ مِنَ الْمَلَائِكَةِ مُرْدِفِينَ﴾
„Când Îi cereați ajutor Domnului vostru, El v-a răspuns: «Vă voi sprijini cu o mie de îngeri care vin unii după alții.»”
al‑Anfāl, 8:9
A menționat [restul] hadithului; acesta a fost redat integral mai înainte, în Sūrat Āl ʿImrān.
Hadithul a fost relatat de Muslim, vol. 12, pp. 84–85; și de al‑Tirmidhī, vol. 4, pp. 111–112, care a spus: «Ḥasan ṣaḥīḥ gharīb.» Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr, vol. 2, p. 286, l-a atribuit lui Abū Dāwūd și a spus: «ʿAlī ibn al‑Madīnī l-a declarat autentic.» L-au relatat și Ibn Abī Ḥātim, vol. 3, p. 230, și Ibn Jarīr, vol. 9, p. 189.
Versetul 16
﴿وَمَنْ يُوَلِّهِمْ يَوْمَئِذٍ دُبُرَهُ﴾
„Iar cel care le întoarce spatele în acea zi…”
al‑Anfāl, 8:16 — fragment
Abū Dāwūd, vol. 2, p. 349: Muḥammad ibn Hishām al‑Miṣrī ne-a relatat; Bishr ibn al‑Mufaḍḍal ne-a relatat; Dāwūd ne-a relatat, de la Abū Naḍrah, de la Abū Saʿīd, care a spus: «A fost revelat în legătură cu ziua de Badr:»
﴿وَمَنْ يُوَلِّهِمْ يَوْمَئِذٍ دُبُرَهُ﴾
„Iar cel care le întoarce spatele în acea zi…”
al‑Anfāl, 8:16 — fragment
Hadithul a fost relatat de al‑Ḥākim, vol. 2, p. 327, care a spus: «Autentic potrivit condițiilor lui Muslim», iar al‑Dhahabī nu a comentat; și de Ibn Jarīr, vol. 9, p. 201. Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr, vol. 2, p. 295, l-a atribuit și lui al‑Nasāʾī și lui Ibn Mardawayh, pe lângă cei menționați, apoi a spus:
Toate acestea nu exclud faptul că fuga din fața oștirii este interzisă și altora decât celor de la Badr, chiar dacă ei au constituit cauza revelării versetului. Așa arată hadithul lui Abū Hurayrah, menționat anterior, potrivit căruia fuga din fața oștirii este dintre [păcatele] nimicitoare; aceasta este și opinia majorității. Allah știe cel mai bine.
Versetul 17
﴿وَمَا رَمَيْتَ إِذْ رَمَيْتَ وَلَكِنَّ اللَّهَ رَمَى﴾
„Nu tu ai aruncat atunci când ai aruncat, ci Allah a aruncat.”
al‑Anfāl, 8:17 — fragment
Al‑Ṭabarānī — Allah să aibă milă de el — a spus în vol. 3, p. 227: Aḥmad ibn Mābahrām al‑Īdhajī ne-a relatat; Muḥammad ibn Yazīd al‑Asfāṭī ne-a relatat; Ibrāhīm ibn Yaḥyā al‑Shajarī ne-a relatat; tatăl meu mi-a relatat; Mūsā ibn Yaʿqūb al‑Zamʿī ne-a relatat, de la ʿAbd Allāh ibn Yazīd, clientul lui al‑Aswad ibn Sufyān, de la Abū Bakr ibn Sulaymān ibn Abī Ḥathmah, de la Ḥakīm ibn Ḥizām, care a spus:
În ziua de Badr, Mesagerul lui Allah ﷺ a poruncit [să i se aducă pietricele], a luat un pumn de pietricele, s-a întors către noi și le-a aruncat spre noi, spunând: «Să se urâțească fețele!» Atunci am fost înfrânți, iar Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a revelat:
﴿وَمَا رَمَيْتَ إِذْ رَمَيْتَ وَلَكِنَّ اللَّهَ رَمَى﴾
„Nu tu ai aruncat atunci când ai aruncat, ci Allah a aruncat.”
al‑Anfāl, 8:17 — fragment
Al‑Haythamī a spus în al‑Majmaʿ, vol. 2, p. 84: «Lanțul său este ḥasan.» Eu spun: poate că intenționează să spună că este ḥasan li‑ghayrihi.
Iată naratorii lanțului: despre Muḥammad ibn Yazīd al‑Asfāṭī, Abū Ḥātim a spus: «Sincer [ṣadūq].» Despre Ibrāhīm ibn Yaḥyā al‑Shajarī, Abū Ḥātim a spus: «Slab.» Ibn Ḥibbān și al‑Ḥākim l-au considerat de încredere. Abū Ismāʿīl al‑Tirmidhī a spus: «Nu am văzut pe nimeni cu inima mai oarbă decât el. I-am spus: „Ibrāhīm ibn Saʿd v-a relatat?”, iar el a spus: „Ibrāhīm ibn Saʿd v-a relatat.”» Aceasta este o critică explicată [jarḥ mufassar], așadar el este slab.
Despre tatăl său, Yaḥyā ibn Muḥammad ibn ʿAbbād al‑Shajarī, Abū Ḥātim a spus: «Slab.» Ibn Ḥibbān l-a menționat în al‑Thiqāt. Al‑Ḥāfiẓ a spus în al‑Tahdhīb, după aceasta: «Eu spun: al‑Sājī a spus: în hadithurile lui sunt relatări respinse și erori. Din câte am aflat, era orb și i se sugerau relatări [pe care le repeta].» Sfârșitul citatului din Tahdhīb al‑Tahdhīb.
În privința lui Mūsā ibn Yaʿqūb al‑Zamʿī există divergențe. Opinia preponderentă este că poate fi folosit pentru relatări de sprijin și căi de coroborare [shawāhid și mutābaʿāt]. Cât despre ʿAbd Allāh ibn Yazīd, clientul lui al‑Aswad ibn Sufyān, el este dintre naratorii celor șase colecții și este de încredere. Despre Abū Bakr ibn Sulaymān ibn Abī Ḥathmah, al‑Zuhrī a spus: «Era dintre învățații tribului Quraysh.» Acesta este un extras prescurtat din Tahdhīb al‑Tahdhīb.
Cât despre shaykhul lui al‑Ṭabarānī, Aḥmad ibn Mābahrām — numit în al‑Muʿjam al‑Ṣaghīr Aḥmad ibn al‑Ḥusayn ibn Mābahrām —, biografia sa se află în al‑Ansāb, vol. 1, p. 402, și în Muʿjam al‑Buldān de al‑Ḥamawī, vol. 1, p. 288. Niciuna dintre cele două lucrări nu menționează în privința lui vreo critică sau vreo acreditare.
Am spus că este posibil ca al‑Haythamī să fi considerat hadithul ḥasan datorită relatărilor de sprijin și căilor de coroborare, fiindcă după el a adăugat:
De la Ibn ʿAbbās [se relatează] că Profetul ﷺ i-a spus lui ʿAlī: «Dă-mi un pumn de pietricele.» Acesta i le-a dat, iar el le-a aruncat în fețele oamenilor. Nu a rămas niciunul dintre ei fără să-i fie ochii plini de pietricele. Atunci a fost revelat:
﴿وَمَا رَمَيْتَ إِذْ رَمَيْتَ وَلَكِنَّ اللَّهَ رَمَى﴾
„Nu tu ai aruncat atunci când ai aruncat, ci Allah a aruncat.”
al‑Anfāl, 8:17 — fragment
Apoi a spus: «L-a relatat al‑Ṭabarānī, iar naratorii săi sunt naratori ai Ṣaḥīḥ-ului.»
Al‑Ḥākim, vol. 2, p. 327, a relatat de la Saʿīd ibn al‑Musayyib, de la tatăl său, că versetul a fost revelat atunci când Profetul ﷺ l-a lovit [cu arma] pe Ubayy ibn Khalaf. El a spus: «Acesta este un hadith potrivit condițiilor celor doi», iar al‑Dhahabī nu a comentat.
Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el — a spus în vol. 2, p. 229, după ce l-a atribuit lui al‑Ḥākim, de la Saʿīd ibn al‑Musayyib și al‑Zuhrī: «Această afirmație transmisă de la cei doi imami este, de asemenea, foarte neobișnuită. Poate că au vrut să spună că versetul, prin generalitatea sa, îl cuprinde, nu că a fost revelat anume în legătură cu el, după cum s-a arătat mai înainte.»
Versetul 19
﴿إِنْ تَسْتَفْتِحُوا فَقَدْ جَاءَكُمُ الْفَتْحُ﴾
„Dacă cereți o hotărâre [între voi și credincioși], hotărârea a venit la voi.”
al‑Anfāl, 8:19 — fragment
Cel care cerea hotărârea în ziua de Badr era Abū Jahl. El a spus: «O, Allah! Pe cel dintre noi care rupe mai mult legăturile de rudenie și ne-a adus ceea ce nu cunoșteam, fă-l să piară în dimineața aceasta!» Atunci Allah a revelat:
﴿إِنْ تَسْتَفْتِحُوا فَقَدْ جَاءَكُمُ الْفَتْحُ﴾
„Dacă cereți o hotărâre [între voi și credincioși], hotărârea a venit la voi.”
al‑Anfāl, 8:19 — fragment
Baza hadithului se află în al‑Musnad, vol. 5, p. 431, fără menționarea revelării versetului. L-a relatat al‑Ḥākim și a spus: «Acesta este un hadith autentic potrivit condițiilor celor doi, însă ei nu l-au relatat.» Muslim nu a relatat de la ʿAbd Allāh ibn Thaʿlabah, așadar hadithul este potrivit condițiilor lui al‑Bukhārī. Al‑Dhahabī nu a comentat. Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr l-a atribuit, în al‑Tafsīr, vol. 2, p. 296, lui al‑Nasāʾī, în al‑Tafsīr. L-a relatat și al‑Wāḥidī în Asbāb al‑Nuzūl.
Versetul 33
﴿وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُعَذِّبَهُمْ وَأَنْتَ فِيهِمْ وَمَا كَانَ اللَّهُ مُعَذِّبَهُمْ وَهُمْ يَسْتَغْفِرُونَ﴾
„Allah nu avea să-i pedepsească în vreme ce tu te afli printre ei, iar Allah nu avea să-i pedepsească în vreme ce ei cer iertare.”
al‑Anfāl, 8:33
Al‑Bukhārī, vol. 9, p. 378: Aḥmad ne-a relatat; ʿUbayd Allāh ibn Muʿādh ne-a relatat; tatăl meu ne-a relatat; Shuʿbah ne-a relatat, de la ʿAbd al‑Ḥamīd, însoțitorul lui al‑Ziyādī, care l-a auzit pe Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — spunând:
Abū Jahl a spus: «O, Allah! Dacă acesta este adevărul de la Tine, atunci fă să plouă peste noi cu pietre din cer sau adu asupra noastră o pedeapsă dureroasă.» Atunci a fost revelat:
﴿وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُعَذِّبَهُمْ وَأَنْتَ فِيهِمْ وَمَا كَانَ اللَّهُ مُعَذِّبَهُمْ وَهُمْ يَسْتَغْفِرُونَ﴾
„Allah nu avea să-i pedepsească în vreme ce tu te afli printre ei, iar Allah nu avea să-i pedepsească în vreme ce ei cer iertare.”
al‑Anfāl, 8:33
﴿وَمَا لَهُمْ أَلَّا يُعَذِّبَهُمُ اللَّهُ وَهُمْ يَصُدُّونَ عَنِ الْمَسْجِدِ الْحَرَامِ﴾
„Și de ce să nu-i pedepsească Allah, când ei îi împiedică [pe oameni] de la Moscheea cea Sfântă…?”
al‑Anfāl, 8:34 — fragment
A repetat hadithul la p. 379, prin shaykhul său Muḥammad ibn al‑Naḍr, fratele shaykhului său Aḥmad din hadithul anterior. L-au relatat Muslim, vol. 17, p. 139; Ibn Abī Ḥātim, vol. 3, p. 242; și al‑Wāḥidī în Asbāb al‑Nuzūl.
O altă cauză
Ibn Jarīr — Allah să aibă milă de el — a spus în vol. 9, p. 235: Aḥmad ibn Manṣūr al‑Ramādī ne-a relatat; a spus: Abū Ḥudhayfah ne-a relatat; a spus: ʿIkrimah ne-a relatat, de la Abū Zumayl, de la Ibn ʿAbbās:
Politeiștii făceau înconjurul Casei spunând: «Răspund chemării Tale! Nu ai niciun asociat! Răspund chemării Tale!» Profetul ﷺ spunea: «Ajunge! Ajunge!» Ei continuau: «Nu ai niciun asociat, în afară de un asociat care Îți aparține: îl stăpânești pe el și ceea ce stăpânește el.» Și spuneau: «[Cerem] iertarea Ta! Iertarea Ta!» Atunci Allah a revelat:
﴿وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُعَذِّبَهُمْ وَأَنْتَ فِيهِمْ وَمَا كَانَ اللَّهُ مُعَذِّبَهُمْ وَهُمْ يَسْتَغْفِرُونَ﴾
„Allah nu avea să-i pedepsească în vreme ce tu te afli printre ei, iar Allah nu avea să-i pedepsească în vreme ce ei cer iertare.”
al‑Anfāl, 8:33
Ibn ʿAbbās a spus: «Printre ei se aflau două lucruri care îi ocroteau: Profetul lui Allah și cererea de iertare. Profetul ﷺ a plecat, iar cererea de iertare a rămas.»
﴿وَمَا لَهُمْ أَلَّا يُعَذِّبَهُمُ اللَّهُ وَهُمْ يَصُدُّونَ عَنِ الْمَسْجِدِ الْحَرَامِ وَمَا كَانُوا أَوْلِيَاءَهُ إِنْ أَوْلِيَاؤُهُ إِلَّا الْمُتَّقُونَ﴾
„Și de ce să nu-i pedepsească Allah, când ei îi împiedică [pe oameni] de la Moscheea cea Sfântă, deși nu sunt ocrotitorii ei? Ocrotitorii ei sunt numai cei temători [de Allah].”
al‑Anfāl, 8:34 — fragment
El a spus: «Aceasta este pedeapsa Vieții de Apoi, iar aceea este pedeapsa vieții lumești.»
Acesta este un hadith ḥasan. L-a relatat și Ibn Abī Ḥātim, vol. 3, p. 241. Nimic nu împiedică faptul ca versetul să fi fost revelat în legătură cu ambele situații și ca ele să fi constituit împreună cauza revelării sale. Allah știe cel mai bine.
Versetul 66
﴿الْآنَ خَفَّفَ اللَّهُ عَنْكُمْ وَعَلِمَ أَنَّ فِيكُمْ ضَعْفًا فَإِنْ يَكُنْ مِنْكُمْ مِائَةٌ صَابِرَةٌ يَغْلِبُوا مِائَتَيْنِ﴾
„Acum Allah v-a ușurat [sarcina], știind că în voi este slăbiciune. Dacă sunt printre voi o sută de oameni răbdători, ei vor învinge două sute.”
al‑Anfāl, 8:66 — fragment
Al‑Bukhārī, vol. 9, p. 382: Yaḥyā ibn ʿAbd Allāh al‑Sulamī ne-a relatat; ʿAbd Allāh ibn al‑Mubārak ne-a informat; Jarīr ibn Ḥāzim ne-a informat; a spus: al‑Zubayr ibn al‑Khirrīt ne-a informat, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi:
Când a fost revelat:
﴿إِنْ يَكُنْ مِنْكُمْ عِشْرُونَ صَابِرُونَ يَغْلِبُوا مِائَتَيْنِ﴾
„Dacă sunt printre voi douăzeci de oameni răbdători, ei vor învinge două sute.”
al‑Anfāl, 8:65 — fragment
Aceasta le-a fost greu musulmanilor, fiindcă li se impusese ca unul să nu fugă din fața a zece. Atunci a venit ușurarea. El a spus:
﴿الْآنَ خَفَّفَ اللَّهُ عَنْكُمْ وَعَلِمَ أَنَّ فِيكُمْ ضَعْفًا فَإِنْ يَكُنْ مِنْكُمْ مِائَةٌ صَابِرَةٌ يَغْلِبُوا مِائَتَيْنِ﴾
„Acum Allah v-a ușurat [sarcina], știind că în voi este slăbiciune. Dacă sunt printre voi o sută de oameni răbdători, ei vor învinge două sute.”
al‑Anfāl, 8:66 — fragment
Hadithul a fost relatat de Ibn Rāhawayh, după cum se găsește în al‑Maṭālib al‑ʿĀliyah, vol. 3, p. 336, cu formularea71: «Atunci Allah a revelat: „Dacă sunt…”», [menționând] versetul. L-au relatat Ibn al‑Jārūd, p. 350; Ibn Isḥāq, după cum apare în Sīrah de Ibn Hishām, vol. 1, p. 676; Ibn Jarīr, vol. 10, p. 40; Abū Dāwūd, vol. 2, p. 349; și Abū Bakr ibn Abī Shaybah, vol. 5, p. 324.
Versetul 67
﴿مَا كَانَ لِنَبِيٍّ أَنْ يَكُونَ لَهُ أَسْرَى حَتَّى يُثْخِنَ فِي الْأَرْضِ﴾
„Nu se cuvine unui profet să aibă prizonieri înainte de a fi înfrânt puternic [dușmanul] pe pământ…”
al‑Anfāl, 8:67 — fragment
Al‑Ḥākim, vol. 2, p. 329: Abū al‑ʿAbbās Muḥammad ibn Aḥmad al‑Maḥbūbī ne-a informat; Saʿīd ibn Masʿūd ne-a relatat; ʿUbayd Allāh ibn Mūsā ne-a relatat; Isrāʾīl ne-a relatat, de la Ibrāhīm ibn Muhājir, de la Mujāhid, de la Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi —, care a spus:
Mesagerul lui Allah ﷺ l-a consultat pe Abū Bakr cu privire la prizonieri. El a spus: «Sunt oamenii tăi și rudele tale; lasă-i să plece.» L-a consultat apoi pe ʿUmar, care a spus: «Ucide-i.» Mesagerul lui Allah ﷺ i-a eliberat pentru răscumpărare, iar Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a revelat:
﴿مَا كَانَ لِنَبِيٍّ أَنْ يَكُونَ لَهُ أَسْرَى حَتَّى يُثْخِنَ فِي الْأَرْضِ تُرِيدُونَ عَرَضَ الدُّنْيَا وَاللَّهُ يُرِيدُ الْآخِرَةَ وَاللَّهُ عَزِيزٌ حَكِيمٌ﴾
„Nu se cuvine unui profet să aibă prizonieri înainte de a fi înfrânt puternic [dușmanul] pe pământ. Voi doriți câștigul trecător al acestei lumi, iar Allah dorește Viața de Apoi. Allah este Atotputernic, Înțelept.”
al‑Anfāl, 8:67
Până la cuvintele Sale:
﴿فَكُلُوا مِمَّا غَنِمْتُمْ حَلَالًا طَيِّبًا﴾
„Mâncați, așadar, din prada pe care ați luat-o, îngăduită și bună.”
al‑Anfāl, 8:69 — fragment
El a spus: Profetul ﷺ l-a întâlnit pe ʿUmar și i-a spus: «Era cât pe ce să ne lovească o nenorocire pentru că nu am urmat sfatul tău.»
Acesta este un hadith cu lanț autentic, însă cei doi nu l-au relatat. Al‑Dhahabī a spus: «Eu spun: potrivit condițiilor lui Muslim.»
Au relatat Muslim, vol. 12, p. 87; Abū Dāwūd, vol. 3, p. 3; imamul Aḥmad, vol. 1, p. 31; Ibn Abī Ḥātim, vol. 4, p. 19; și al‑Ṭabarī, vol. 10, p. 44, o relatare asemănătoare din hadithul lui ʿUmar ibn al‑Khaṭṭāb, menționat anterior în Sūrat Āl ʿImrān și la cuvintele Celui Preaînalt:
﴿إِذْ تَسْتَغِيثُونَ رَبَّكُمْ﴾
„Când Îi cereați ajutor Domnului vostru…”
al‑Anfāl, 8:9 — fragment
Versetele 68–69
﴿لَوْلَا كِتَابٌ مِنَ اللَّهِ سَبَقَ لَمَسَّكُمْ فِيمَا أَخَذْتُمْ عَذَابٌ عَظِيمٌ﴾
„Dacă nu ar fi fost o hotărâre anterioară de la Allah, v-ar fi atins o pedeapsă mare pentru ceea ce ați luat.”
al‑Anfāl, 8:68
﴿فَكُلُوا مِمَّا غَنِمْتُمْ حَلَالًا طَيِّبًا وَاتَّقُوا اللَّهَ إِنَّ اللَّهَ غَفُورٌ رَحِيمٌ﴾
„Mâncați, așadar, din prada pe care ați luat-o, îngăduită și bună, și temeți-vă de Allah. Allah este Iertător, Îndurător.”
al‑Anfāl, 8:69
Al‑Ṭayālisī, vol. 2, p. 19: Sallām ne-a relatat, de la al‑Aʿmash, de la Abū Ṣāliḥ, de la Abū Hurayrah, care a spus:
În ziua de Badr, oamenii s-au grăbit către prăzi și au luat din ele. Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Prada nu este îngăduită nimănui dintre oamenii cu capete negre, în afară de voi.» Profetul ﷺ și însoțitorii săi, când luau o pradă, o adunau, iar un foc cobora și o mistuia.72 Atunci Allah a revelat acest verset:
﴿لَوْلَا كِتَابٌ مِنَ اللَّهِ سَبَقَ﴾
„Dacă nu ar fi fost o hotărâre anterioară de la Allah…”
al‑Anfāl, 8:68 — fragment
Până la sfârșitul celor două versete.
Al‑Tirmidhī a relatat hadithul în vol. 4, p. 113, și a spus: «Hadith ḥasan ṣaḥīḥ.» L-a relatat Ibn al‑Jārūd, p. 358, iar cel care l-a adnotat a spus: «L-au relatat Aḥmad și al‑Nasāʾī.» L-au relatat Ibn Ḥibbān, p. 402 din al‑Mawārid; Ibn Jarīr, vol. 10, p. 46; Ibn Abī Ḥātim, vol. 4, p. 20; al‑Bayhaqī, vol. 6, p. 290; și al‑Ṭaḥāwī în Mushkil al‑Āthār, vol. 4, p. 292.
Al‑Ḥākim — Allah să aibă milă de el — a spus în vol. 2, p. 329: shaykhul Abū Bakr ibn Isḥāq ne-a relatat; Muḥammad ibn Shādhān al‑Jawharī ne-a informat; Zakariyyā ibn ʿAdī ne-a relatat; ʿAbd Allāh ibn ʿAmr al‑Raqqī ne-a relatat, de la Zayd ibn Abī Unaysah, de la ʿAmr ibn Murrah, de la Khaythamah, care a spus:
Saʿd ibn Abī Waqqāṣ — Allah să fie mulțumit de el — se afla printre câțiva oameni. Ei l-au pomenit pe ʿAlī și l-au insultat. Saʿd a spus: «Mai ușor cu însoțitorii Mesagerului lui Allah ﷺ! Noi am dobândit bunuri lumești alături de Mesagerul lui Allah ﷺ, iar Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a revelat:»
﴿لَوْلَا كِتَابٌ مِنَ اللَّهِ سَبَقَ لَمَسَّكُمْ فِيمَا أَخَذْتُمْ عَذَابٌ عَظِيمٌ﴾
„Dacă nu ar fi fost o hotărâre anterioară de la Allah, v-ar fi atins o pedeapsă mare pentru ceea ce ați luat.”
al‑Anfāl, 8:68
«Nădăjduiesc, așadar, să fie o milă de la Allah hotărâtă dinainte pentru noi.» Unul dintre ei a spus: «Pe Allah! El te ura și te numea al‑Akhnas.» Saʿd a râs, până când râsul l-a copleșit, apoi a spus: «Oare nu se poate ca omul să se supere pe fratele său din pricina unui lucru dintre ei, fără ca aceasta să ajungă să-i atingă cinstea?» Și a mai menționat un cuvânt.
Acesta este un hadith autentic potrivit condițiilor celor doi, însă ei nu l-au relatat. Hadithul a fost relatat de Isḥāq ibn Rāhawayh, după cum apare în al‑Maṭālib al‑ʿĀliyah, vol. 4, p. 150, și de Ibn Abī Ḥātim, vol. 4, p. 20.
S-a menționat anterior, în hadithul lui ʿAbd Allāh ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — despre cauza revelării cuvintelor:
﴿وَاتَّخِذُوا مِنْ مَقَامِ إِبْرَاهِيمَ مُصَلًّى﴾
„Luați locul lui Ibrāhīm drept loc de rugăciune.”
al‑Baqarah, 2:125 — fragment
…că ʿUmar s-a aflat în acord cu Coranul în privința prizonierilor de la Badr.
Versetul 75
﴿وَأُولُو الْأَرْحَامِ بَعْضُهُمْ أَوْلَى بِبَعْضٍ فِي كِتَابِ اللَّهِ﴾
„Iar rudele de sânge au mai mult drept unele asupra altora, în Cartea lui Allah.”
al‑Anfāl, 8:75 — fragment
Al‑Ṭayālisī, vol. 2, p. 19: Sulaymān ne-a relatat, de la Simāk73, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:
Mesagerul lui Allah ﷺ a înfrățit însoțitorii săi și i-a făcut să se moștenească unii pe alții, până când a fost revelat:
﴿وَأُولُو الْأَرْحَامِ بَعْضُهُمْ أَوْلَى بِبَعْضٍ فِي كِتَابِ اللَّهِ﴾
„Iar rudele de sânge au mai mult drept unele asupra altora, în Cartea lui Allah.”
al‑Anfāl, 8:75 — fragment
Atunci au renunțat la aceasta și au început să se moștenească pe baza legăturilor de sânge.
Hadithul a fost relatat de al‑Ṭabarānī. Al‑Haythamī a spus în Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 7, p. 28: «Naratorii săi sunt naratori ai Ṣaḥīḥ-ului.» L-a relatat Ibn Abī Ḥātim, vol. 4, p. 25. Al‑Ḥākim l-a relatat în al‑Mustadrak, vol. 4, p. 345, prin al‑Ḥasan ibn ʿAlī ibn Zayd, despre care nu este menționată nici critică, nici acreditare, de la Muḥammad ibn Ṣadaqah al‑Fadakī, despre care, de asemenea, nu este menționată nici critică, nici acreditare, din hadithul lui al‑Zubayr ibn al‑ʿAwwām. El a spus: «Cu lanț autentic», iar al‑Dhahabī nu a comentat.
Ibn Abī Ḥātim l-a relatat din hadithul lui al‑Zubayr ibn al‑ʿAwwām, vol. 4, p. 24. Ibn Jarīr l-a relatat în vol. 10, p. 58, din hadithul lui Ibn al‑Zubayr. În lanț se află ʿĪsā ibn al‑Ḥārith, a cărui biografie nu am găsit-o nici în Tahdhīb al‑Tahdhīb, nici în Taʿjīl al‑Manfaʿah, nici în al‑Mīzān, nici în al‑Lisān. Totuși, în al‑Jarḥ wa‑l‑Taʿdīl de Ibn Abī Ḥātim, vol. 6, p. 274, se află: «ʿĪsā ibn al‑Ḥārith a relatat de la…; de la el a relatat Abū Shaybah, bunicul lui Ibn Abī Shaybah.» Apoi ʿAbd al‑Raḥmān a spus: «L-am întrebat pe Abū Zurʿah despre el, iar el a spus: „Nu este nimic rău în el.”» Nu știu dacă este aceeași persoană sau nu.
La Ibn Jarīr apare: «Atunci a fost revelat: „Iar rudele de sânge…”» [al‑Anfāl, 8:75]. La al‑Ḥākim apare: «Acest verset a fost revelat în legătură cu noi.»
سورة التوبة
Notele originale
Nota autorului: există divergențe în privința numelui său. Este de încredere și un om de multă adorare. Când a îmbătrânit, memoria i s-a înrăutățit, însă consemnările sale scrise sunt corecte.
Nota autorului: am spus aceasta bazându-mă pe ceea ce apare în Tahdhīb al‑Tahdhīb, din cuvintele lui Ibn Abī Ḥātim, de la tatăl său. Apoi am găsit mențiunea explicită a relatării directe în Ṣaḥīḥ Muslim, vol. 1, p. 553, ediția îngrijită de Muḥammad Fuʾād ʿAbd al‑Bāqī.
Nota traducătorului: După trimiterea „al‑Ḥākim, vol. 2, p. 171”, ediția arabă, p. 112, are cuvântul izolat „صوابه” — „forma sa corectă”. Textul nu precizează ce anume se corectează; de aceea, trimiterea rămâne neschimbată.
Nota autorului: se găsește la al‑Nasāʾī, în al‑Tafsīr, vol. 1, p. 75.
Nota autorului: aparent, subiectul verbului „a spus” este Ibn Wakīʿ, din lanțul anterior. El este slab, însă hadithul este confirmat prin alte căi până la al‑Zuhrī.
Nota autorului: este dintre companionii mai tineri. Al‑Ḥāfiẓ a spus: este numit și Ibn Abī al‑Ṣughayr; l-a văzut [pe Profet], dar nu este stabilit că a auzit de la el.
Nota autorului: al‑Haythamī a spus în al‑Majmaʿ, vol. 7, p. 28: «L-a relatat al‑Ṭabarānī în al‑Awsaṭ și al‑Kabīr, prescurtat. Naratorii din al‑Awsaṭ sunt naratori ai Ṣaḥīḥ-ului, în afară de Ibn Isḥāq, care a menționat explicit că a auzit.»
Nota traducătorului: Ediția arabă, p. 118, folosește aici cuvântul „Profetul”, la fel ca Musnad al‑Ṭayālisī, nr. 2542. Relatarea paralelă din al‑Ṭaḥāwī, Sharḥ Mushkil al‑Āthār, nr. 3310, precizează că este vorba despre un profet dintre cei de dinaintea Profetului Muḥammad ﷺ.
Nota autorului: relatarea lui Simāk de la ʿIkrimah este perturbată [muḍṭaribah]. Totuși, hadithul are drept sprijin hadithul lui al‑Zubayr și, prin acesta, urcă la autenticitate. Allah știe cel mai bine.