Asbāb al-Nuzūl

Versetul 3

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿الزَّانِي لَا يَنْكِحُ إِلَّا زَانِيَةً أَوْ مُشْرِكَةً﴾

„Bărbatul care săvârșește zinā nu se căsătorește decât cu o femeie care săvârșește zinā sau cu o politeistă…”

al‑Nūr, 24:3 — fragment

Al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 152: ne-a relatat ʿAbd ibn Ḥumayd; ne-a relatat Rawḥ ibn ʿUbādah, de la ʿUbayd Allāh ibn al‑Akhnas, care a spus: m-a înștiințat ʿAmr ibn Shuʿayb, de la tatăl său, de la bunicul său, care a spus:

Era un bărbat numit Marthad ibn Abī Marthad, care îi transporta pe prizonieri din Mecca și îi aducea la Medina. În Mecca era o prostituată numită ʿAnāq, care îi fusese prietenă. El îi promisese unuia dintre prizonierii din Mecca că îl va duce [la Medina].

[Marthad] a spus: «Am venit și am ajuns la umbra unui zid dintre zidurile Meccăi, într-o noapte cu lună. A venit ʿAnāq și mi-a zărit silueta întunecată lângă zid. Când a ajuns la mine, m-a recunoscut și a spus: „Marthad?” Am spus: „Marthad.” Ea a spus: „Bine ai venit! Vino și petrece noaptea aceasta la noi.” Am spus: „O, ʿAnāq, Allah a interzis zinā.” [Ea a spus]: „O, voi, cei din corturi! Omul acesta vă duce prizonierii!”

M-au urmărit opt oameni. Am apucat prin al‑Khandamah și am ajuns la o grotă — sau o peșteră — în care am intrat. Ei au venit și s-au oprit chiar deasupra capului meu, însă Allah i-a împiedicat să mă vadă. Apoi s-au întors. M-am întors și eu la tovarășul meu și l-am luat în spinare. Era un om greu. Am ajuns la [al‑Idhkhir]⁹⁷, i-am desfăcut lanțurile și am continuat să-l duc, deși mă istovea, până am ajuns la Medina.

Am venit la Mesagerul lui Allah ﷺ și am spus: „O, Mesager al lui Allah, să mă căsătoresc cu ʿAnāq?” Mesagerul lui Allah ﷺ a tăcut și nu mi-a răspuns nimic, până ce a fost revelat:

﴿الزَّانِي لَا يَنْكِحُ إِلَّا زَانِيَةً أَوْ مُشْرِكَةً﴾

„Bărbatul care săvârșește zinā nu se căsătorește decât cu o femeie care săvârșește zinā sau cu o politeistă…”

al‑Nūr, 24:3 — fragment

Atunci Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: „O, Marthad! «Bărbatul care săvârșește zinā nu se căsătorește decât cu o femeie care săvârșește zinā sau cu o politeistă…» Așadar, nu te căsători cu ea.”»

Acesta este un hadith ḥasan gharīb; nu este cunoscut decât pe această cale.

Hadithul a fost relatat de Abū Dāwūd, vol. 2, p. 176; al‑Nasāʾī, vol. 6, p. 54; Ibn Jarīr, vol. 18, p. 71 — în isnādul său se află un narator neidentificat; și al‑Ḥākim, vol. 2, p. 166, prescurtat. Acesta a spus: «Isnādul său este autentic», iar al‑Dhahabī a păstrat tăcerea asupra lui.

Versetele 6–9

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَالَّذِينَ يَرْمُونَ أَزْوَاجَهُمْ وَلَمْ يَكُنْ لَهُمْ شُهَدَاءُ إِلَّا أَنْفُسُهُمْ فَشَهَادَةُ أَحَدِهِمْ أَرْبَعُ شَهَادَاتٍ بِاللَّهِ إِنَّهُ لَمِنَ الصَّادِقِينَ﴾

„Iar cei care își acuză soțiile, fără să aibă alți martori decât pe ei înșiși, să mărturisească fiecare de patru ori, jurând pe Allah, că spune adevărul.”

al‑Nūr, 24:6; secțiunea privește 24:6–9

Al‑Bukhārī, vol. 10, p. 64: ne-a relatat Isḥāq; ne-a relatat Muḥammad ibn Yūsuf al‑Firyābī; ne-a relatat al‑Awzāʿī, care a spus: mi-a relatat al‑Zuhrī, de la Sahl ibn Saʿd:

ʿUwaymir a venit la ʿĀṣim ibn ʿAdī, căpetenia celor din Banū ʿAjlān, și a spus: «Ce spuneți despre un bărbat care găsește un alt bărbat cu soția sa? Să-l ucidă, iar voi să-l ucideți apoi pe el? Sau cum să procedeze? Întreabă-l pentru mine pe Mesagerul lui Allah ﷺ despre aceasta.»

ʿĀṣim a venit la Profet ﷺ și a spus: «O, Mesager al lui Allah…» Mesagerului lui Allah ﷺ nu i-au plăcut asemenea întrebări. ʿUwaymir l-a întrebat [pe ʿĀṣim], iar acesta a răspuns: «Mesagerului lui Allah ﷺ nu i-au plăcut întrebările și le-a dezaprobat.» ʿUwaymir a spus: «Pe Allah, nu mă voi opri până nu-l voi întreba eu însumi pe Mesagerul lui Allah ﷺ despre aceasta.»

ʿUwaymir a venit și a spus: «O, Mesager al lui Allah! Un bărbat găsește un alt bărbat cu soția sa. Să-l ucidă, iar voi să-l ucideți apoi pe el? Sau cum să procedeze?» Mesagerul lui Allah ﷺ a răspuns: «Allah a revelat Coran cu privire la tine și la soția ta.» Mesagerul lui Allah ﷺ le-a poruncit să îndeplinească liʿān⁹⁸, potrivit celor precizate de Allah în Cartea Sa. El a îndeplinit liʿān cu ea, apoi a spus: «O, Mesager al lui Allah! Dacă aș păstra-o [ca soție], i-aș face nedreptate.» Și a divorțat de ea. Aceasta a devenit rânduiala pentru soții care îndeplinesc liʿān după ei.

Apoi Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Urmăriți! Dacă ea naște un copil cu pielea închisă, cu ochii foarte negri, cu fesele mari și cu gambele groase, atunci socotesc că ʿUwaymir a spus adevărul în privința ei. Dacă naște un copil roșiatic, ca o șopârlă waḥarah, atunci socotesc că ʿUwaymir a mințit în privința ei.» Ea a născut un copil cu însușirile pe care Mesagerul lui Allah ﷺ le descrisese ca adeverind spusele lui ʿUwaymir. După aceea, copilul era atribuit mamei sale.

Hadithul a fost relatat de al‑Bukhārī și în Cartea divorțului, vol. 11, pp. 282, 369 și 376, precum și în vol. 17, p. 40; de Muslim, vol. 10, pp. 120 și 123; Abū Dāwūd, vol. 2, p. 241; al‑Dārimī, vol. 2, p. 140; Ibn Mājah, nr. 2066; Aḥmad, vol. 5, pp. 334 și 337; Mālik, vol. 2, p. 89; al‑Dārimī, vol. 2, p. 150; al‑Dāraquṭnī, vol. 3, p. 274; și Ibn Jarīr, vol. 18, p. 85.

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 10, p. 65: mi-a relatat Muḥammad ibn Bashshār; ne-a relatat Ibn Abī ʿAdī, de la Hishām ibn Ḥassān; ne-a relatat ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās:

Hilāl ibn Umayyah și-a acuzat soția, în fața Profetului ﷺ, de adulter cu Sharīk ibn Saḥmāʾ. Profetul ﷺ a spus: «Dovada, sau pedeapsa pe spatele tău!» El a spus: «O, Mesager al lui Allah! Când unul dintre noi vede un bărbat peste soția sa, să plece să caute dovada?» Profetul ﷺ continua să spună: «Dovada, altfel pedeapsa pe spatele tău!» Hilāl a spus: «Pe Cel care te-a trimis cu adevărul, spun adevărul, iar Allah va revela ceea ce îmi va feri spatele de pedeapsă.» Atunci a coborât Jibrīl și i-a fost revelat:

﴿وَالَّذِينَ يَرْمُونَ أَزْوَاجَهُمْ﴾

„Iar cei care își acuză soțiile…”

al‑Nūr, 24:6 — fragment

A recitat până la:

﴿إِنَّهُ لَمِنَ الصَّادِقِينَ﴾

„…că spune adevărul.”

al‑Nūr, 24:6 — fragmentul final citat în ediția de bază

Profetul ﷺ s-a dus și a trimis după ea. A venit Hilāl și a depus mărturie, iar Profetul ﷺ spunea: «Allah știe că unul dintre voi minte. Oare se căiește vreunul dintre voi?» Apoi ea s-a ridicat și a depus mărturie. Când a ajuns la a cincea, au oprit-o și i-au spus: «Aceasta atrage [pedeapsa, dacă minți].»

Ibn ʿAbbās a spus: «Ea a șovăit și s-a tras înapoi, până am crezut că va renunța. Apoi a spus: „Nu-mi voi face neamul de rușine pentru totdeauna.” Și a continuat. Profetul ﷺ a spus: „Urmăriți-o! Dacă naște un copil cu ochii conturați de negru, cu fesele mari și cu gambele groase, el este al lui Sharīk ibn Saḥmāʾ.” Ea a născut întocmai un astfel de copil. Atunci Profetul ﷺ a spus: „Dacă nu ar fi ceea ce a fost deja hotărât în Cartea lui Allah, aș avea de-a face cu ea.”»

Hadithul a fost relatat de al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 154, care l-a considerat ḥasan; de Abū Dāwūd, vol. 4, p. 243; Ibn Mājah, nr. 2067; Aḥmad, vol. 1, pp. 238 și 273; al‑Dāraquṭnī, vol. 3, p. 277; Ibn Jarīr, vol. 18, p. 83; și al‑Ḥākim, vol. 2, p. 202. Acesta a spus: «Autentic potrivit condițiilor celor doi shaykhi», iar al‑Dhahabī a păstrat tăcerea asupra lui. Acuzatorul din acest hadith este Hilāl ibn Umayyah.

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 10, p. 123: ne-a relatat Muḥammad ibn ʿAbd Allāh ibn Numayr; ne-a relatat tatăl meu. [Schimbare de isnād.] Ne-a relatat și Abū Bakr ibn Abī Shaybah — formularea îi aparține lui; ne-a relatat ʿAbd Allāh ibn Numayr; ne-a relatat ʿAbd al‑Malik ibn Abī Sulaymān, de la Saʿīd ibn Jubayr, care a spus:

Am fost întrebat, pe vremea conducerii lui Muṣʿab, despre soții care îndeplinesc liʿān: sunt ei despărțiți? Nu am știut ce să răspund. M-am dus la locuința lui Ibn ʿUmar din Mecca și i-am spus slujitorului: «Cere pentru mine îngăduința de a intra.» El a spus: «Se odihnește la amiază.» [Ibn ʿUmar] mi-a auzit vocea și a întrebat: «Ibn Jubayr?» Am spus: «Da.» A spus: «Intră! Pe Allah, numai o nevoie te-ar aduce la ora aceasta.»

Am intrat și l-am găsit întins pe o pătură de șa, cu capul pe o pernă umplută cu fibre de palmier. Am spus: «O, Abū ʿAbd al‑Raḥmān! Soții care îndeplinesc liʿān sunt despărțiți?» A răspuns: «Slavă lui Allah! Da. Primul care a întrebat despre aceasta a fost cutare, fiul lui cutare. El a spus: „O, Mesager al lui Allah! Cum să procedeze unul dintre noi dacă își găsește soția săvârșind o faptă rușinoasă? Dacă vorbește, vorbește despre un lucru grav; iar dacă tace, tace asupra unui asemenea lucru.” Profetul ﷺ a tăcut și nu i-a răspuns.

Mai târziu, omul a venit și a spus: „Lucrul despre care te-am întrebat mi s-a întâmplat chiar mie.” Atunci Allah, Cel Puternic și Măreț, a revelat aceste versete din Sūrat al‑Nūr:

﴿وَالَّذِينَ يَرْمُونَ أَزْوَاجَهُمْ﴾

„Iar cei care își acuză soțiile…”

al‑Nūr, 24:6 — fragment

El i le-a recitat, l-a povățuit, i-a amintit [de Allah] și i-a spus că pedeapsa din această lume este mai ușoară decât pedeapsa din Viața de Apoi. Omul a spus: „Nu! Pe Cel care te-a trimis cu adevărul, nu am mințit în privința ei.” Apoi a chemat-o, a povățuit-o, i-a amintit [de Allah] și i-a spus că pedeapsa din această lume este mai ușoară decât pedeapsa din Viața de Apoi. Ea a spus: „Nu! Pe Cel care te-a trimis cu adevărul, el minte.”

A început cu bărbatul. Acesta a mărturisit de patru ori, jurând pe Allah, că spune adevărul; a cincea a fost că blestemul lui Allah să fie asupra sa dacă minte. Apoi a urmat femeia. Ea a mărturisit de patru ori, jurând pe Allah, că el minte; a cincea a fost că mânia lui Allah să fie asupra ei dacă el spune adevărul. Apoi i-a despărțit.»

Hadithul a fost relatat de al‑Tirmidhī, care l-a considerat autentic, vol. 2, p. 224, și vol. 4, p. 154; al‑Nasāʾī, vol. 6, p. 144; Aḥmad, vol. 2, pp. 19 și 42; al‑Dārimī, vol. 2, p. 150; Ibn al‑Jārūd, p. 252; și Ibn Jarīr, vol. 18, p. 84. Cel care a întrebat despre hotărâre și a îndeplinit liʿān nu este numit aici, însă un hadith din Muslim și al‑Nasāʾī precizează că era al‑ʿAjlānī.

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 10, p. 127: ne-au relatat Zuhayr ibn Ḥarb, ʿUthmān ibn Abī Shaybah și Isḥāq ibn Ibrāhīm — formularea îi aparține lui Zuhayr. Isḥāq a spus «ne-a înștiințat», iar ceilalți doi au spus «ne-a relatat Jarīr», de la al‑Aʿmash, de la Ibrāhīm, de la ʿAlqamah, de la ʿAbd Allāh, care a spus:

În noaptea de dinaintea zilei de vineri eram în moschee, când a venit un bărbat dintre Anṣār și a spus: «Dacă un bărbat găsește un alt bărbat cu soția sa și vorbește, îl biciuiți; dacă ucide, îl ucideți; iar dacă tace, tace plin de mânie. Pe Allah, îl voi întreba pe Mesagerul lui Allah ﷺ despre aceasta.» A doua zi a venit la Mesagerul lui Allah ﷺ și a spus: «Dacă un bărbat găsește un alt bărbat cu soția sa și vorbește, îl biciuiți; dacă ucide, îl ucideți; iar dacă tace, tace plin de mânie.» El a spus: «O, Allah, dă o hotărâre!» Și a început să se roage. Atunci a fost revelat versetul despre liʿān:

﴿وَالَّذِينَ يَرْمُونَ أَزْوَاجَهُمْ وَلَمْ يَكُنْ لَهُمْ شُهَدَاءُ إِلَّا أَنْفُسُهُمْ﴾

„Iar cei care își acuză soțiile, fără să aibă alți martori decât pe ei înșiși…”

al‑Nūr, 24:6 — fragment

Au fost [revelate] aceste versete. Dintre toți oamenii, chiar acel bărbat a fost încercat cu acest lucru. El și soția lui au venit la Mesagerul lui Allah ﷺ și au îndeplinit liʿān.

Bărbatul a mărturisit de patru ori, jurând pe Allah, că spune adevărul, iar la a cincea a invocat blestemul lui Allah asupra sa dacă minte. Ea a vrut să rostească [jurământul final], dar Mesagerul lui Allah ﷺ i-a spus: «Oprește-te!» Ea a refuzat și l-a rostit. Când cei doi s-au îndepărtat, el a spus: «Poate că va naște un copil cu pielea neagră și părul creț.» Ea a născut un copil cu pielea neagră și părul creț.

Hadithul a fost relatat de Abū Dāwūd, vol. 2, p. 242; Ibn Mājah, nr. 2068; Aḥmad, vol. 1, p. 448; și Ibn Jarīr, vol. 18, p. 84. În Muslim și în unele dintre aceste surse, cel care pune întrebarea este un bărbat dintre Anṣār.

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 10, p. 128: ne-a relatat Muḥammad ibn al‑Muthannā; ne-a relatat ʿAbd al‑Aʿlā; ne-a relatat Hishām, de la Muḥammad, care a spus:

L-am întrebat pe Anas ibn Mālik, socotind că are cunoștință despre aceasta. El a spus: «Hilāl ibn Umayyah și-a acuzat soția de adulter cu Sharīk ibn Saḥmāʾ, care era fratele lui al‑Barāʾ ibn Mālik. El a fost primul bărbat care a îndeplinit liʿān în Islam. A îndeplinit liʿān cu ea, iar Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: „Urmăriți-o! Dacă naște un copil cu pielea albă, părul drept și ochii afectați de o suferință⁹⁹, el este al lui Hilāl ibn Umayyah. Dacă naște un copil cu ochii conturați de negru, părul creț și gambele subțiri, el este al lui Sharīk ibn Saḥmāʾ.” Mi s-a adus la cunoștință că a născut un copil cu ochii conturați de negru, părul creț și gambele subțiri.»

Hadithul a fost relatat de al‑Nasāʾī, vol. 6, p. 141. Acuzatorul este Hilāl ibn Umayyah.

Al‑Bazzār — Allah să aibă milă de el — a spus, după cum se arată în Kashf al‑Astār, vol. 3, p. 60: ne-a relatat Isḥāq ibn al‑Ḍayf; ne-a relatat al‑Naḍr ibn Shumayl; ne-a relatat Yūnus ibn Abī Isḥāq, de la tatăl său, de la Zayd ibn Yuthayʿ, de la Ḥudhayfah, care a spus:

Mesagerul lui Allah ﷺ i-a spus lui Abū Bakr: «Dacă ai vedea un bărbat cu Umm Rūmān, ce i-ai face?» El a răspuns: «Pe Allah, i-aș face rău.» A spus: «Dar tu, o, ʿUmar?» El a răspuns: «Pe Allah, l-aș ucide! Aș spune: „Allah să-l blesteme pe cel neputincios, căci este ticălos!”» Atunci a fost revelat:

﴿وَالَّذِينَ يَرْمُونَ أَزْوَاجَهُمْ وَلَمْ يَكُنْ لَهُمْ شُهَدَاءُ إِلَّا أَنْفُسُهُمْ﴾

„Iar cei care își acuză soțiile, fără să aibă alți martori decât pe ei înșiși…”

al‑Nūr, 24:6 — fragment

Al‑Bazzār a spus: «Nu cunoaștem pe nimeni care să-l fi transmis cu isnād complet, în afară de al‑Naḍr ibn Shumayl, de la Yūnus.» Ne-a relatat ʿAbd Allāh ibn Isḥāq al‑ʿAṭṭār; ne-a relatat Abū ʿĀṣim, de la Sufyān, de la Abū Isḥāq, de la Zayd ibn Yuthayʿ — fără să spună «de la Ḥudhayfah» — de la Profet ﷺ, într-o formulare asemănătoare.

Al‑Haythamī a spus în Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 7, p. 74: «Naratorii săi sunt demni de încredere.» Eu spun: nu este nevoie să ne străduim să armonizăm hadithul lui Ḥudhayfah cu cele două hadithuri precedente. El este transmis de Zayd ibn Yuthayʿ, după cum se arată în Tafsīr Ibn Kathīr. De la el nu a relatat decât Abū Isḥāq, iar dintre cei care l-au declarat demn de încredere nu sunt menționați decât Ibn Ḥibbān și al‑ʿIjlī, după cum se arată în Tahdhīb al‑Tahdhīb; amândoi sunt îngăduitori în atribuirea acestui calificativ.

În plus, există divergență dacă hadithul a fost transmis mawṣūl sau mursal. Cel care l-a transmis mursal este mai riguros și mai puternic decât cel care l-a transmis mawṣūl¹⁰⁰, acesta din urmă fiind Yūnus ibn Abī Isḥāq. De asemenea, Abū Isḥāq practică tadlīs, după cum se arată în Tahdhīb al‑Tahdhīb, și nu a precizat că a auzit relatarea direct.

Rămâne de cercetat armonizarea celor două hadithuri precedente. Explicația pe care o socotesc cea mai apropiată [de adevăr] este că Hilāl ibn Umayyah a întrebat, iar venirea lui al‑ʿAjlānī a coincis cu aceasta; astfel, versetul a fost revelat cu privire la amândoi. Allah știe cel mai bine. Pentru mai multe detalii, consultă al‑Fatḥ, vol. 10, pp. 65 și 66, unde sunt menționate opiniile învățaților.

Versetele 11–22

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿إِنَّ الَّذِينَ جَاءُوا بِالْإِفْكِ عُصْبَةٌ مِنْكُمْ لَا تَحْسَبُوهُ شَرًّا لَكُمْ بَلْ هُوَ خَيْرٌ لَكُمْ لِكُلِّ امْرِئٍ مِنْهُمْ مَا اكْتَسَبَ مِنَ الْإِثْمِ وَالَّذِي تَوَلَّى كِبْرَهُ مِنْهُمْ لَهُ عَذَابٌ عَظِيمٌ﴾

„Cei care au adus calomnia sunt un grup dintre voi. Nu socotiți aceasta un rău pentru voi; dimpotrivă, este un bine pentru voi. Fiecăruia dintre ei îi revine păcatul pe care l-a săvârșit, iar cel care a purtat partea cea mai mare a ei va avea parte de o pedeapsă cumplită.”

al‑Nūr, 24:11; secțiunea privește 24:11–22

Al‑Bukhārī, vol. 6, p. 198: ne-a relatat Abū al‑Rabīʿ Sulaymān ibn Dāwūd — iar Aḥmad mi-a lămurit o parte din aceasta — care a spus: ne-a relatat Fulayḥ, de la Ibn Shihāb, de la ʿUrwah ibn al‑Zubayr, Saʿīd ibn al‑Musayyab, ʿAlqamah ibn Waqqāṣ al‑Laythī și ʿUbayd [Allāh] ibn ʿAbd Allāh ibn ʿUtbah¹⁰¹, de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — soția Profetului ﷺ, despre cele spuse împotriva ei de oamenii calomniei și de care Allah a dezvinovățit-o.

Al‑Zuhrī a spus: «Fiecare dintre ei mi-a relatat o parte din istorisirea ei, pe care mi-a transmis-o de la ʿĀʾishah, iar unele dintre relatările lor le confirmă pe celelalte. Ei au relatat că ʿĀʾishah a spus:»

Când Mesagerul lui Allah ﷺ voia să plece într-o călătorie, trăgea la sorți între soțiile sale. Pe cea căreia îi cădea sorțul o lua cu el.¹⁰²

A tras la sorți între noi pentru o expediție pe care a întreprins-o și mi-a căzut mie sorțul. Am plecat cu el după ce fusese revelată [porunca] ḥijābului. Eram ridicată în litieră și coborâtă în ea. Am călătorit până ce Mesagerul lui Allah ﷺ a încheiat acea expediție și s-a întors. Când ne-am apropiat de Medina, a dat într-o noapte vestea plecării. M-am ridicat când s-a vestit plecarea și am mers dincolo de oaste. După ce mi-am făcut nevoile, m-am întors la locul de popas. Mi-am atins pieptul și am văzut că mi se rupsese colierul din mărgele de onix de Aẓfār. M-am întors să-mi caut colierul, iar căutarea lui m-a întârziat.

Cei care pregăteau călătoria mea au venit, mi-au ridicat litiera și au așezat-o pe cămila pe care o călăream, crezând că mă aflu înăuntru. Pe atunci, femeile erau ușoare: nu se îngrășaseră și nu puseseră carne pe ele; mâncau numai puțin, cât să se țină în viață. De aceea, când au ridicat litiera, oamenilor nu li s-a părut neobișnuită greutatea ei și au luat-o. Eram o tânără de vârstă fragedă. Au pus cămila în mișcare și au plecat.

Mi-am găsit colierul după ce oastea își continuase drumul. Am venit la locul lor de popas, dar nu mai era nimeni acolo. M-am îndreptat spre locul în care stătusem, socotind că îmi vor observa lipsa și se vor întoarce după mine. În timp ce ședeam, m-a biruit somnul și am adormit.

Ṣafwān ibn al‑Muʿaṭṭal al‑Sulamī, apoi al‑Dhakwānī, rămăsese în urma oștii. Dimineața a ajuns la locul în care mă aflam și a văzut silueta unei persoane adormite. A venit la mine; mă văzuse înainte de [porunca] ḥijābului. M-am trezit auzindu-l rostind formula de întoarcere la Allah, în timp ce își îngenunchea cămila. A ținut cu piciorul unul dintre picioarele ei din față și am încălecat. A pornit, ducând de căpăstru cămila pe care eram, până am ajuns la oaste, după ce oamenii poposiseră să se odihnească, în toiul amiezii. Atunci a pierit cine a pierit [prin calomnie], iar cel care a purtat greul calomniei a fost ʿAbd Allāh ibn Ubayy ibn Salūl.

Am ajuns la Medina și am fost bolnavă acolo o lună, în timp ce oamenii răspândeau vorbele celor care aduseseră calomnia. În boala mea, mă neliniștea faptul că nu vedeam la Profet ﷺ blândețea pe care o vedeam de obicei când eram bolnavă. El doar intra, saluta, apoi spunea: «Cum îi este acesteia?» Nu știam nimic din toate acestea, până când am început să-mi revin.

Am ieșit împreună cu Umm Misṭaḥ către al‑Manāṣiʿ, locul în care ne făceam nevoile. Nu ieșeam decât noaptea; aceasta era înainte să avem latrine aproape de casele noastre. Obiceiul nostru era asemenea celui al arabilor de odinioară: [mergeam] în loc deschis — sau într-un loc retras. Eu și Umm Misṭaḥ, fiica lui Abū Ruhm, mergeam pe jos, când ea s-a împiedicat în veșmânt și a spus: «Să piară Misṭaḥ!» I-am spus: «Ce vorbe urâte! Îl insulți pe un om care a participat la Badr?» Ea a spus: «O, tu! Nu ai auzit ce au spus?» Și mi-a povestit vorbele celor care aduseseră calomnia. Atunci boala mi s-a înrăutățit.

Când m-am întors acasă, Mesagerul lui Allah ﷺ a intrat și a spus: «Cum îi este acesteia?» Am spus: «Îngăduie-mi să merg la părinții mei.» Pe atunci voiam să aflu de la ei, cu certitudine, cele întâmplate.

Mesagerul lui Allah ﷺ mi-a îngăduit și am venit la părinții mei. I-am spus mamei: «Ce vorbesc oamenii?» Ea a răspuns: «Fiica mea, nu lăsa lucrul acesta să te apese! Pe Allah, rareori se află o femeie frumoasă la un bărbat care o iubește și care are și alte soții fără ca acestea să vorbească mult împotriva ei.» Am spus: «Slavă lui Allah! Oamenii chiar vorbesc despre aceasta?»

Am petrecut acea noapte până dimineața fără să mi se oprească lacrimile și fără să închid ochii. Când s-a făcut dimineață, Mesagerul lui Allah ﷺ i-a chemat pe ʿAlī ibn Abī Ṭālib și pe Usāmah ibn Zayd, deoarece revelația întârzia, ca să le ceară sfatul în privința despărțirii de soția sa. Usāmah l-a sfătuit potrivit afecțiunii pe care o simțea pentru ei [familia Profetului], spunând: «Este soția ta, o, Mesager al lui Allah! Pe Allah, nu știm [despre ea] decât bine.»

ʿAlī a spus: «O, Mesager al lui Allah! Allah nu te-a strâmtorat; există multe alte femei. Întreab-o pe slujitoare și îți va spune adevărul.» Mesagerul lui Allah ﷺ a chemat-o pe Barīrah și a spus: «O, Barīrah, ai văzut la ea ceva care să-ți stârnească îndoieli?» Barīrah a răspuns: «Nu, pe Cel care te-a trimis cu adevărul! Nu am văzut niciodată la ea ceva ce i-aș putea reproșa, în afară de faptul că este o tânără care adoarme lângă aluat, iar animalul din casă vine și îl mănâncă.»

În aceeași zi, Mesagerul lui Allah ﷺ s-a ridicat și a cerut să fie sprijinit împotriva lui ʿAbd Allāh ibn Ubayy ibn Salūl. Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Cine mă va sprijini împotriva unui om a cărui vătămare a ajuns până la familia mea? Pe Allah, despre soția mea nu știu decât bine. Au pomenit un bărbat despre care nu știu decât bine și care nu intra la familia mea decât împreună cu mine.»

Saʿd ibn Muʿādh s-a ridicat și a spus: «O, Mesager al lui Allah! Pe Allah, eu te voi sprijini împotriva lui. Dacă este dintre al‑Aws, îi vom tăia capul. Dacă este dintre frații noștri din al‑Khazraj, poruncește-ne și vom face cu el ceea ce poruncești.» Atunci s-a ridicat Saʿd ibn ʿUbādah, căpetenia celor din al‑Khazraj. Înainte de aceasta fusese un om drept, însă l-a cuprins râvna pentru neamul său și a spus: «Ai mințit, pe Allah! Nu-l vei ucide și nu vei putea face aceasta.»

Usayd ibn al‑Ḥuḍayr s-a ridicat și a spus: «Tu ai mințit, pe Allah! Pe Allah, îl vom ucide! Ești un ipocrit care îi apără pe ipocriți.» Cele două triburi, al‑Aws și al‑Khazraj, s-au aprins, până ce erau gata [să se înfrunte], iar Mesagerul lui Allah ﷺ se afla pe amvon. El a coborât și i-a potolit, până au tăcut, apoi a tăcut și el.

Am plâns în ziua aceea fără să mi se oprească lacrimile și fără să închid ochii. Dimineața, părinții mei se aflau lângă mine. Plânsesem noaptea și o zi, până am crezut că plânsul îmi va sfâșia ficatul. În timp ce ei ședeau lângă mine, iar eu plângeam, o femeie dintre Anṣār a cerut îngăduința să intre. I-am îngăduit; s-a așezat și a plâns împreună cu mine.

Pe când eram astfel, Mesagerul lui Allah ﷺ a intrat și s-a așezat. De când se spusese despre mine ceea ce se spusese, nu se mai așezase lângă mine înainte de acel moment. Trecuse o lună fără să i se reveleze ceva în privința mea.

El a rostit mărturisirea de credință, apoi a spus: «O, ʿĀʾishah! Mi-au ajuns despre tine cutare și cutare vorbe. Dacă ești nevinovată, Allah te va dezvinovăți. Dacă ai săvârșit un păcat, cere-I iertare lui Allah și căiește-te înaintea Lui, căci, atunci când robul își recunoaște păcatul și apoi se căiește, Allah îi primește căința.»

Când Mesagerul lui Allah ﷺ și-a încheiat cuvintele, lacrimile mi s-au oprit, până nu am mai simțit nicio picătură. I-am spus tatălui meu: «Răspunde-i Mesagerului lui Allah ﷺ în locul meu.» El a spus: «Pe Allah, nu știu ce să-i spun Mesagerului lui Allah ﷺ.» I-am spus mamei: «Răspunde-i Mesagerului lui Allah ﷺ în locul meu, la cele spuse.» Ea a spus: «Pe Allah, nu știu ce să-i spun Mesagerului lui Allah ﷺ.»

Eram o tânără și nu citeam mult din Coran. Am spus: «Pe Allah, știu că ați auzit ceea ce vorbesc oamenii, că vi s-a întipărit în suflet și că ați crezut. Dacă vă spun că sunt nevinovată — iar Allah știe că sunt nevinovată — nu mă veți crede. Dacă aș recunoaște în fața voastră un lucru — deși Allah știe că sunt nevinovată — m-ați crede. Pe Allah, pentru mine și pentru voi nu găsesc altă pildă decât pe tatăl lui Yūsuf, când a spus:

﴿فَصَبْرٌ جَمِيلٌ وَاللَّهُ الْمُسْتَعَانُ عَلَى مَا تَصِفُونَ﴾

„[Nu-mi rămâne decât] răbdarea frumoasă. La Allah se caută ajutor împotriva celor pe care le spuneți.”»

Yūsuf, 12:18 — fragment

Apoi m-am întors pe patul meu, nădăjduind că Allah mă va dezvinovăți. Dar, pe Allah, nu crezusem că va pogorî revelație despre mine. Mă socoteam prea neînsemnată ca El să vorbească în Coran despre mine. Speram doar ca Mesagerul lui Allah ﷺ să aibă un vis prin care Allah să mă dezvinovățească.

Pe Allah, el nu-și părăsise locul și nimeni dintre cei ai casei nu ieșise când i-a venit revelația. L-a cuprins starea grea care îl cuprindea [la primirea ei], până ce sudoarea îi curgea asemenea mărgăritarelor, deși era o zi rece de iarnă. Când acea stare a trecut, Mesagerul lui Allah ﷺ zâmbea. Primele cuvinte pe care mi le-a spus au fost: «O, ʿĀʾishah! Laudă-L pe Allah, căci Allah te-a dezvinovățit!»

Mama mi-a spus: «Ridică-te și mergi la Mesagerul lui Allah ﷺ.» Am răspuns: «Nu, pe Allah! Nu mă voi ridica să merg la el și nu-L voi lăuda decât pe Allah.» Allah Preaînaltul revelase:

﴿إِنَّ الَّذِينَ جَاءُوا بِالْإِفْكِ عُصْبَةٌ مِنْكُمْ﴾

„Cei care au adus calomnia sunt un grup dintre voi…”

al‑Nūr, 24:11 — fragment; urmează versetele

Când Allah a revelat aceasta spre dezvinovățirea mea, Abū Bakr al‑Ṣiddīq — Allah să fie mulțumit de el — care îl întreținea pe Misṭaḥ ibn Uthāthah datorită legăturii de rudenie dintre ei, a spus: «Pe Allah, nu-i voi mai da niciodată nimic lui Misṭaḥ după cele spuse despre ʿĀʾishah!» Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿وَلَا يَأْتَلِ أُولُو الْفَضْلِ مِنْكُمْ وَالسَّعَةِ﴾

„Cei dintre voi care au virtute și stare îndestulată să nu jure [că nu vor mai dărui]…”

al‑Nūr, 24:22 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿غَفُورٌ رَحِيمٌ﴾

„…Iertător, Îndurător.”

al‑Nūr, 24:22 — fragment

Abū Bakr a spus: «Ba da, pe Allah! Doresc ca Allah să mă ierte.» Și a reluat ajutorul pe care i-l dădea lui Misṭaḥ.

Mesagerul lui Allah ﷺ o întrebase și pe Zaynab bint Jaḥsh despre mine, spunând: «O, Zaynab, ce știi? Ce ai văzut?» Ea a spus: «O, Mesager al lui Allah! Îmi păzesc auzul și văzul [de mărturie neadevărată]. Pe Allah, nu știu despre ea decât bine.» Ea era cea care rivaliza cu mine, însă Allah a ocrotit-o prin evlavia ei scrupuloasă.

A spus: ne-a relatat Fulayḥ, de la Hishām ibn ʿUrwah, [de la ʿUrwah], de la ʿĀʾishah și ʿAbd Allāh ibn al‑Zubayr, într-o formulare asemănătoare.¹⁰³ A spus: ne-a relatat și Fulayḥ, de la Rabīʿah ibn Abī ʿAbd al‑Raḥmān și Yaḥyā ibn Saʿīd, de la al‑Qāsim ibn Muḥammad ibn Abī Bakr, într-o formulare asemănătoare.

Hadithul a fost relatat [de al‑Bukhārī] în mai multe locuri, între care vol. 8, p. 436; vol. 10, pp. 68 și 106; vol. 14, p. 373, prescurtat; și vol. 17, p. 32, tot prescurtat. L-au relatat Muslim, vol. 17, p. 102; al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 155; ʿAbd al‑Razzāq în al‑Muṣannaf, vol. 5, p. 410; Aḥmad, vol. 6, pp. 59 și 103, prescurtat; Ibn Jarīr, vol. 18, p. 90, și în al‑Tārīkh, vol. 3, p. 67; precum și Ibn Isḥāq, după cum se arată în Sīrat Ibn Hishām, vol. 2, p. 297.

Versetul 33

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَلَا تُكْرِهُوا فَتَيَاتِكُمْ عَلَى الْبِغَاءِ إِنْ أَرَدْنَ تَحَصُّنًا﴾

„Nu le siliți pe sclavele voastre la prostituție, dacă ele doresc să-și păstreze castitatea…”

al‑Nūr, 24:33 — fragment

Muslim, vol. 18, p. 162: ne-au relatat Abū Bakr ibn Abī Shaybah și Abū Kurayb, amândoi de la Abū Muʿāwiyah — formularea îi aparține lui Abū Kurayb: ne-a relatat Abū Muʿāwiyah; ne-a relatat al‑Aʿmash, de la Abū Sufyān, de la Jābir, care a spus:

ʿAbd Allāh ibn Ubayy ibn Salūl îi spunea unei sclave a lui: «Du-te și câștigă-ne ceva!» Atunci Allah, Cel Puternic și Măreț, a revelat:

﴿وَلَا تُكْرِهُوا فَتَيَاتِكُمْ عَلَى الْبِغَاءِ إِنْ أَرَدْنَ تَحَصُّنًا لِتَبْتَغُوا عَرَضَ الْحَيَاةِ الدُّنْيَا وَمَنْ يُكْرِهْهُنَّ فَإِنَّ اللَّهَ مِنْ بَعْدِ إِكْرَاهِهِنَّ غَفُورٌ رَحِيمٌ﴾

„Nu le siliți pe sclavele voastre la prostituție, dacă ele doresc să-și păstreze castitatea, pentru a dobândi bunurile vieții lumești. Iar dacă cineva le silește, atunci Allah, după silirea lor, este [față de ele] Iertător, Îndurător.”

al‑Nūr, 24:33 — fragment

Muslim a relatat hadithul și pe o altă cale, care ajunge la al‑Aʿmash, de la Abū Sufyān, cu același isnād. În ea se arată că ʿAbd Allāh ibn Ubayy ibn Salūl avea o sclavă numită Musaykah și o alta numită Umaymah, pe care le silea să săvârșească zinā. Cele două s-au plâns Profetului ﷺ, iar Allah a revelat versetul.

L-au relatat Abū Dāwūd, vol. 2, p. 264 — în relatarea sa este pomenită o sclavă a unui bărbat dintre Anṣār, numită Musaykah; Ibn Jarīr, vol. 18, pp. 132 și 133; și al‑Bazzār, după cum se arată în Tafsīr al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr, vol. 3, p. 288, unde al‑Aʿmash precizează că a auzit de la Abū Sufyān.

L-a relatat și al‑Ḥākim, vol. 2, pp. 211 și 397, spunând în ambele locuri: «Potrivit condițiilor lui Muslim, iar cei doi nu l-au relatat.» Al‑Dhahabī a păstrat tăcerea asupra lui. În primul loc, persoana silită este prezentată ca un bărbat numit Miskīn; este posibil să fie o deformare a textului.

Afirmația lui al‑Ḥākim din primul loc, că [hadithul este] potrivit condițiilor lui Muslim, precum și tăcerea lui al‑Dhahabī asupra ei sunt discutabile. Muḥammad ibn al‑Faraj al‑Azraq nu este dintre naratorii lui Muslim; al‑Ḥāfiẓ l-a menționat în al‑Tahdhīb doar pentru a-l deosebi [de alți naratori cu nume asemănător]. În privința lui există, de asemenea, critici.

În Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 7, p. 82, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — se relatează: «ʿAbd Allāh ibn Ubayy avea o sclavă care practica prostituția în Jāhiliyyah. Când zinā a fost interzisă, ea a spus: „Nu, pe Allah! Nu voi mai săvârși niciodată zinā.”» [Urmează] versetul. L-au relatat al‑Ṭabarānī și, asemănător, al‑Bazzār. Naratorii lui al‑Ṭabarānī sunt dintre cei ai lui al‑Ṣaḥīḥ. Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr l-a menționat, atribuindu-l lui al‑Ṭayālisī, cu isnādul său.

Versetul 55

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَعَدَ اللَّهُ الَّذِينَ آمَنُوا مِنْكُمْ﴾

„Allah le-a făgăduit acelora dintre voi care cred…”

al‑Nūr, 24:55 — fragment

Al‑Ḥākim, vol. 2, p. 401: mi-a relatat Muḥammad ibn Ṣāliḥ ibn Hāniʾ; ne-a relatat Abū Saʿīd Muḥammad ibn Shādhān; mi-a relatat Aḥmad ibn Saʿīd al‑Dārimī; ne-a relatat ʿAlī ibn al‑Ḥusayn ibn Wāqid; mi-a relatat tatăl meu, de la al‑Rabīʿ ibn Anas, de la Abū al‑ʿĀliyah, de la Ubayy ibn Kaʿb — Allah să fie mulțumit de el — care a spus:

Când Mesagerul lui Allah ﷺ și companionii săi au ajuns la Medina, iar Anṣār le-au oferit adăpost, arabii i-au atacat cu toții ca dintr-un singur arc. Nu petreceau noaptea decât înarmați și nu-i prindea dimineața decât tot înarmați. Ei au spus: «Credeți că vom trăi până când vom putea petrece noaptea în siguranță și liniște, fără să ne temem de nimeni în afară de Allah?» Atunci a fost revelat:

﴿وَعَدَ اللَّهُ الَّذِينَ آمَنُوا مِنْكُمْ وَعَمِلُوا الصَّالِحَاتِ لَيَسْتَخْلِفَنَّهُمْ فِي الْأَرْضِ كَمَا اسْتَخْلَفَ الَّذِينَ مِنْ قَبْلِهِمْ وَلَيُمَكِّنَنَّ لَهُمْ دِينَهُمُ الَّذِي ارْتَضَى لَهُمْ وَلَيُبَدِّلَنَّهُمْ مِنْ بَعْدِ خَوْفِهِمْ أَمْنًا﴾

„Allah le-a făgăduit acelora dintre voi care cred și săvârșesc fapte drepte că îi va face urmași la stăpânirea pământului, așa cum i-a făcut pe cei de dinaintea lor; că le va întări religia pe care a ales-o pentru ei și le va schimba teama în siguranță…”

al‑Nūr, 24:55 — fragment

Până la:

﴿وَمَنْ كَفَرَ بَعْدَ ذَلِكَ﴾

„Iar cei care nu cred după aceasta…”

al‑Nūr, 24:55 — fragment

Adică [nu recunosc] binefacerea:

﴿فَأُولَئِكَ هُمُ الْفَاسِقُونَ﴾

„…aceia sunt cei nelegiuiți.”

al‑Nūr, 24:55 — fragment

«Acesta este un hadith cu isnād autentic, iar cei doi nu l-au relatat.» Al‑Dhahabī a păstrat tăcerea asupra lui. În isnādul hadithului se află ʿAlī ibn al‑Ḥusayn ibn Wāqid. Abū Ḥātim l-a considerat slab; al‑Bukhārī l-a abandonat și a spus: «Isḥāq avea o părere nefavorabilă despre el.» Ibn Ḥibbān l-a declarat demn de încredere, iar al‑Nasāʾī a spus: «Nu este nimic rău în el.» Aici se încheie [extrasul din] Tahdhīb al‑Tahdhīb.

Totuși, al‑Haythamī a spus în Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 7, p. 83: «L-a relatat al‑Ṭabarānī în al‑Awsaṭ, iar naratorii săi sunt demni de încredere.» Al‑Ṭabarī l-a menționat, vol. 18, p. 159, ca relatare mursal de la Abū al‑ʿĀliyah.

Versetul 61

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿لَيْسَ عَلَى الْأَعْمَى حَرَجٌ﴾

„Nu este nicio vină asupra celui orb…”

al‑Nūr, 24:61 — fragment

Imamul Aḥmad ibn ʿAmr ibn ʿAbd al‑Khāliq, cunoscut ca al‑Bazzār, a spus, după cum se arată în Kashf al‑Astār, vol. 3, p. 61: ne-a relatat Zayd ibn Akhzam Abū Ṭālib al‑Ṭāʾī; ne-a relatat Bishr ibn ʿUmar; ne-a relatat Ibrāhīm ibn Saʿd, de la Ṣāliḥ ibn Kaysān, de la al‑Zuhrī, de la ʿUrwah, de la ʿĀʾishah, care a spus:

Musulmanii doreau să plece în expediție cu Mesagerul lui Allah ﷺ. Le încredințau cheile celor dintre ei care sufereau de o infirmitate cronică¹⁰⁴ și le spuneau: «V-am îngăduit să mâncați orice doriți.» Aceștia însă spuneau: «Nu ne este îngăduit, căci ei au dat permisiunea fără să fie cu adevărat împăcați cu aceasta.» Atunci Allah, Cel Puternic și Măreț, a revelat:

﴿لَيْسَ عَلَى الْأَعْمَى حَرَجٌ وَلَا عَلَى الْأَعْرَجِ حَرَجٌ وَلَا عَلَى الْمَرِيضِ حَرَجٌ وَلَا عَلَى أَنْفُسِكُمْ أَنْ تَأْكُلُوا مِنْ بُيُوتِكُمْ أَوْ بُيُوتِ آبَائِكُمْ أَوْ بُيُوتِ أُمَّهَاتِكُمْ أَوْ بُيُوتِ إِخْوَانِكُمْ أَوْ بُيُوتِ أَخَوَاتِكُمْ أَوْ بُيُوتِ أَعْمَامِكُمْ أَوْ بُيُوتِ عَمَّاتِكُمْ﴾

„Nu este nicio vină asupra celui orb, nicio vină asupra celui șchiop, nicio vină asupra celui bolnav și nici asupra voastră dacă mâncați din casele voastre sau din casele taților voștri, ale mamelor voastre, ale fraților voștri, ale surorilor voastre, ale unchilor voștri din partea tatălui ori ale mătușilor voastre din partea tatălui…”

al‑Nūr, 24:61 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿أَوْ مَا مَلَكْتُمْ مَفَاتِحَهُ﴾

„…sau din [casele] ale căror chei vă sunt încredințate…”

al‑Nūr, 24:61 — fragment

Al‑Bazzār a spus: «Nu știm să-l fi relatat de la al‑Zuhrī altcineva decât Ṣāliḥ.» Al‑Ḥāfiẓ al‑Haythamī a spus în al‑Majmaʿ, vol. 7, p. 84: «L-a relatat al‑Bazzār, iar naratorii săi sunt dintre cei ai lui al‑Ṣaḥīḥ.» Al‑Suyūṭī a spus în Lubāb al‑Nuqūl: «Isnādul său este autentic.»

سورة الفرقان