Asbāb al-Nuzūl

Versetele 56–57

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿قُلِ ادْعُوا الَّذِينَ زَعَمْتُمْ مِنْ دُونِهِ فَلَا يَمْلِكُونَ كَشْفَ الضُّرِّ عَنْكُمْ وَلَا تَحْوِيلًا ۝ أُولَئِكَ الَّذِينَ يَدْعُونَ يَبْتَغُونَ إِلَى رَبِّهِمُ الْوَسِيلَةَ﴾

„Spune: «Chemați-i pe aceia pe care îi pretindeți [a fi divinități] în afara Lui! Ei nu au puterea să îndepărteze răul de la voi și nici să-l schimbe.» Aceia pe care îi cheamă caută ei înșiși un mijloc de apropiere de Domnul lor…”

al‑Isrāʾ, 17:56–57 — fragment

Muslim, vol. 18, p. 164: mi-a relatat Abū Bakr ibn Nāfiʿ al‑ʿAbdī; ne-a relatat ʿAbd al‑Raḥmān; ne-a relatat Sufyān, de la al‑Aʿmash, de la Ibrāhīm, de la Abū Maʿmar, de la ʿAbd Allāh, cu privire la cuvintele:

﴿أُولَئِكَ الَّذِينَ يَدْعُونَ يَبْتَغُونَ إِلَى رَبِّهِمُ الْوَسِيلَةَ﴾

„Aceia pe care îi cheamă caută ei înșiși un mijloc de apropiere de Domnul lor…”

al‑Isrāʾ, 17:57 — fragment

El a spus: «Un grup de oameni adora un grup de jinni. Jinnii au îmbrățișat Islamul, dar oamenii au continuat să-i adore. Atunci a fost revelat:»

﴿أُولَئِكَ الَّذِينَ يَدْعُونَ يَبْتَغُونَ إِلَى رَبِّهِمُ الْوَسِيلَةَ﴾

„Aceia pe care îi cheamă caută ei înșiși un mijloc de apropiere de Domnul lor…”

al‑Isrāʾ, 17:57 — fragment

Apoi l-a redat printr-o altă cale până la Ibn Masʿūd, în care se spune: «Jinnii au îmbrățișat Islamul, fără ca oamenii care îi adorau să știe; atunci a fost revelat [versetul].»

Relatarea de bază se află în al‑Bukhārī, însă acolo nu este precizată explicit revelarea versetului. Ea se găsește în Cartea exegezei din al‑Bukhārī, vol. 10, p. 13. Au relatat-o Ibn Jarīr, vol. 15, pp. 104 și 105, și al‑Ḥākim, vol. 2, p. 362. Acesta a spus: «Autentic potrivit condițiilor lui Muslim», iar al‑Dhahabī nu a comentat asupra ei. În această versiune se spune că Allah, Preaputernic și Măreț, a revelat:

﴿قُلِ ادْعُوا الَّذِينَ زَعَمْتُمْ﴾

„Spune: «Chemați-i pe aceia pe care îi pretindeți…»”

al‑Isrāʾ, 17:56 — fragment

Și a menționat cele două versete până la cuvintele Sale:

﴿أُولَئِكَ الَّذِينَ يَدْعُونَ يَبْتَغُونَ﴾

„Aceia pe care îi cheamă caută ei înșiși…”

al‑Isrāʾ, 17:57 — fragment

Versetul 59

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَمَا مَنَعَنَا أَنْ نُرْسِلَ بِالْآيَاتِ إِلَّا أَنْ كَذَّبَ بِهَا الْأَوَّلُونَ﴾

„Nimic nu Ne-a împiedicat să trimitem semnele, în afară de faptul că cei de dinainte le-au socotit minciună…”

al‑Isrāʾ, 17:59 — fragment

Aḥmad, vol. 1, p. 258: ne-a relatat ʿUthmān ibn Muḥammad — ʿAbd Allāh a spus: «Și eu l-am auzit de la el» — ne-a relatat Jarīr, de la al‑Aʿmash, de la Jaʿfar ibn Iyās, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Oamenii din Mecca i-au cerut Profetului ﷺ să le transforme al‑Ṣafā în aur și să îndepărteze munții de la ei, ca să poată cultiva pământul. I s-a spus: «Dacă dorești, le mai dăm răgaz; dacă dorești, le dăm ceea ce au cerut. Iar [dacă] nu vor crede, vor fi nimiciți așa cum i-am nimicit pe cei dinaintea lor.» El a spus: «Nu, ci mai dă-le răgaz.» Atunci Allah, Preaputernic și Măreț, a revelat acest verset:⁸³

﴿وَمَا مَنَعَنَا أَنْ نُرْسِلَ بِالْآيَاتِ إِلَّا أَنْ كَذَّبَ بِهَا الْأَوَّلُونَ وَآتَيْنَا ثَمُودَ النَّاقَةَ مُبْصِرَةً﴾

„Nimic nu Ne-a împiedicat să trimitem semnele, în afară de faptul că cei de dinainte le-au socotit minciună. I-am dat [neamului] Thamūd cămila ca semn limpede…”

al‑Isrāʾ, 17:59 — fragment

Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr a atribuit hadithul lui al‑Nasāʾī în al‑Bidāyah, vol. 3, p. 52, și a spus că lanțul său este bun. L-au relatat Ibn Jarīr, vol. 15, p. 108, și al‑Ḥākim, vol. 2, p. 362, care a spus: «Lanț autentic; cei doi nu l-au relatat.» Al‑Dhahabī nu a comentat asupra lui.⁸⁴

Al‑Haythamī a spus în al‑Majmaʿ, vol. 7, p. 50: «Naratorii săi sunt naratori ai Ṣaḥīḥ-ului.»

Versetul 85

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَيَسْأَلُونَكَ عَنِ الرُّوحِ قُلِ الرُّوحُ مِنْ أَمْرِ رَبِّي وَمَا أُوتِيتُمْ مِنَ الْعِلْمِ إِلَّا قَلِيلًا﴾

„Ei te întreabă despre duh. Spune: «Duhul ține de porunca Domnului meu, iar vouă nu vi s-a dat din știință decât puțin.»”

al‑Isrāʾ, 17:85

Al‑Bukhārī, vol. 1, p. 235: ne-a relatat Qays ibn Ḥafṣ, care a spus: ne-a relatat ʿAbd al‑Wāḥid, care a spus: ne-a relatat al‑Aʿmash, Sulaymān, de la Ibrāhīm, de la ʿAlqamah, de la ʿAbd Allāh:

Mergeam împreună cu Profetul ﷺ într-un loc din Medina, iar el se sprijinea într-o ramură de curmal pe care o avea. A trecut pe lângă un grup de evrei. Unii le-au spus celorlalți: «Întrebați-l despre duh.» Alții au spus: «Nu-l întrebați, ca nu cumva să vă spună despre el ceva ce nu vă place.» Unii au spus: «Ba îl vom întreba!»

Un bărbat dintre ei s-a ridicat și a spus: «O, Abū al‑Qāsim, ce este duhul?» El a tăcut. Mi-am spus: «Primește revelație.» Am rămas în picioare, iar când [starea primirii revelației] s-a încheiat, el a spus:

﴿وَيَسْأَلُونَكَ عَنِ الرُّوحِ قُلِ الرُّوحُ مِنْ أَمْرِ رَبِّي وَمَا أُوتِيتُمْ مِنَ الْعِلْمِ إِلَّا قَلِيلًا﴾

„Ei te întreabă despre duh. Spune: «Duhul ține de porunca Domnului meu, iar vouă nu vi s-a dat din știință decât puțin.»”

al‑Isrāʾ, 17:85

Al‑Aʿmash a spus: «Așa este în recitarea noastră.»

Al‑Bukhārī a menționat hadithul în mai multe locuri din Ṣaḥīḥ-ul său, printre care vol. 10, p. 15. În acea versiune se spune: când a primit revelația, a rostit:

﴿وَيَسْأَلُونَكَ عَنِ الرُّوحِ قُلِ الرُّوحُ مِنْ أَمْرِ رَبِّي وَمَا أُوتِيتُمْ مِنَ الْعِلْمِ إِلَّا قَلِيلًا﴾

„Ei te întreabă despre duh. Spune: «Duhul ține de porunca Domnului meu, iar vouă nu vi s-a dat din știință decât puțin.»”

al‑Isrāʾ, 17:85

Se află și în vol. 17, pp. 33, 217 și 221. L-au relatat Muslim, vol. 17, p. 137; al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 138, care a spus: «Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ»; [Aḥmad în] al‑Musnad, vol. 1, pp. 389, 410 și 445; Ibn Jarīr, vol. 15, p. 155; și al‑Ṭabarānī în al‑Muʿjam al‑Ṣaghīr, vol. 2, p. 86.

Al‑Tirmidhī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 4, p. 137: ne-a relatat Qutaybah; ne-a relatat Yaḥyā ibn Zakariyyā ibn Abī Zāʾidah, de la Dāwūd ibn Abī Hind, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Cei din Quraysh le-au spus evreilor: «Dați-ne ceva despre care să-l întrebăm pe omul acesta.» Ei au răspuns: «Întrebați-l despre duh.» Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿وَيَسْأَلُونَكَ عَنِ الرُّوحِ قُلِ الرُّوحُ مِنْ أَمْرِ رَبِّي وَمَا أُوتِيتُمْ مِنَ الْعِلْمِ إِلَّا قَلِيلًا﴾

„Ei te întreabă despre duh. Spune: «Duhul ține de porunca Domnului meu, iar vouă nu vi s-a dat din știință decât puțin.»”

al‑Isrāʾ, 17:85

Ei au spus: «Nouă ni s-a dat multă știință; ni s-a dat Tora, iar cui i s-a dat Tora i s-a dat un bine mult.» Atunci a fost revelat:

﴿قُلْ لَوْ كَانَ الْبَحْرُ مِدَادًا لِكَلِمَاتِ رَبِّي لَنَفِدَ الْبَحْرُ﴾

„Spune: «Dacă marea ar fi cerneală pentru cuvintele Domnului meu, marea s-ar isprăvi…»”

al‑Kahf, 18:109 — fragment

[Citatul este indicat până la sfârșitul versetului.] Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ gharīb pe această cale.

Hadithul a fost relatat de imamul Aḥmad, vol. 1, p. 255; de Ibn Jarīr, vol. 15, p. 155; și de al‑Ḥākim, vol. 2, p. 531.

Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr a spus, vol. 3, p. 60, discutând primul hadith:

La prima vedere, acest hadith arată că versetul este medinit și că a fost revelat atunci când evreii l-au întrebat despre aceasta la Medina, deși întreaga sūrah este meccană. Se poate răspunde că versetul i-a fost revelat a doua oară la Medina, după ce îi fusese revelat înainte la Mecca, sau că i s-a revelat să le răspundă la întrebare prin versetul care îi fusese deja revelat, adică prin acest verset.

Versetul 110

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَلَا تَجْهَرْ بِصَلَاتِكَ وَلَا تُخَافِتْ بِهَا وَابْتَغِ بَيْنَ ذَلِكَ سَبِيلًا﴾

„Nu-ți rosti rugăciunea cu glas prea ridicat, nici nu o coborî prea mult, ci caută o cale de mijloc între acestea.”

al‑Isrāʾ, 17:110 — fragment

Al‑Bukhārī, vol. 10, p. 19: ne-a relatat Yaʿqūb ibn Ibrāhīm; ne-a relatat Hushaym; ne-a relatat Abū Bishr, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — cu privire la cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَلَا تَجْهَرْ بِصَلَاتِكَ وَلَا تُخَافِتْ بِهَا﴾

„Nu-ți rosti rugăciunea cu glas prea ridicat, nici nu o coborî prea mult…”

al‑Isrāʾ, 17:110 — fragment

El a spus: [Versetul] a fost revelat pe când Mesagerul lui Allah ﷺ se afla ascuns la Mecca. Când se ruga împreună cu companionii săi, își ridica glasul recitând Coranul. Când îl auzeau, politeiștii insultau Coranul, pe Cel Care îl revelase și pe cel care îl adusese. Atunci Allah Preaînaltul i-a spus Profetului Său ﷺ:

﴿وَلَا تَجْهَرْ بِصَلَاتِكَ﴾

„Nu-ți rosti rugăciunea cu glas prea ridicat…”

al‑Isrāʾ, 17:110 — fragment

Adică: prin recitarea ta, astfel încât politeiștii să audă și să insulte Coranul.

﴿وَلَا تُخَافِتْ بِهَا﴾

„Nici nu o coborî prea mult…”

al‑Isrāʾ, 17:110 — fragment

Față de companionii tăi, încât să nu-i lași să te audă.

﴿وَابْتَغِ بَيْنَ ذَلِكَ سَبِيلًا﴾

„Ci caută o cale de mijloc între acestea.”

al‑Isrāʾ, 17:110 — fragment

Hadithul a fost relatat de Muslim, vol. 4, p. 165; de al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 139, prin două căi până la Hushaym, spunând despre fiecare: «Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ»; de al‑Nasāʾī, vol. 2, p. 138; de imamul Aḥmad, vol. 1, pp. 23 și 215; și de Ibn Jarīr, vol. 15, pp. 184, 185 și 186.

Al‑Bukhārī, vol. 10, p. 20, Muslim, vol. 4, p. 165, și Ibn Jarīr, vol. 15, p. 183, au relatat de la ʿĀʾishah că ea a spus: «Acest [verset] a fost revelat cu privire la invocație.»

Aḥmad ibn Manīʿ, după cum apare în al‑Maṭālib al‑ʿĀliyah, p. 443, și al‑Bazzār au relatat de la Ibn ʿAbbās ceva asemănător hadithului lui ʿĀʾishah. Al‑Haythamī a spus, vol. 7, p. 51: «Naratorii săi sunt naratori ai Ṣaḥīḥ-ului.»

Ibn Isḥāq în al‑Sīrah, vol. 1, p. 314 din Sīrah de Ibn Hishām, și Ibn Jarīr, vol. 15, p. 185, au relatat de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Când Mesagerul lui Allah ﷺ recita Coranul cu glas tare în rugăciune, ei se împrăștiau și refuzau să-l asculte. Dacă un bărbat dorea să audă ceva din ceea ce recita Mesagerul lui Allah ﷺ în rugăciune, asculta pe furiș, fără știrea lor, de frica lor. Dacă vedea că ei aflaseră că ascultă, pleca de teama răului pe care i l-ar fi făcut și nu mai asculta. Dar, dacă Mesagerul lui Allah ﷺ își cobora glasul, cei care voiau să asculte nu mai auzeau nimic din recitarea sa. De aceea, i s-a revelat:

﴿وَلَا تَجْهَرْ بِصَلَاتِكَ﴾

„Nu-ți rosti rugăciunea cu glas prea ridicat…”

al‑Isrāʾ, 17:110 — fragment

Căci s-ar împrăștia de lângă tine.

﴿وَلَا تُخَافِتْ بِهَا﴾

„Nici nu o coborî prea mult…”

al‑Isrāʾ, 17:110 — fragment

Încât să nu-l lași să audă pe acela care dorește să o asculte și care ascultă pe furiș, fără știrea lor; poate că [va lua aminte la] ceva din ceea ce aude și va avea folos din aceasta.⁸⁵

﴿وَابْتَغِ بَيْنَ ذَلِكَ سَبِيلًا﴾

„Ci caută o cale de mijloc între acestea.”

al‑Isrāʾ, 17:110 — fragment

Aceasta este formularea lui Ibn Jarīr. Nu există contradicție între aceste cauze, fiindcă este posibil ca politeiștii să fi insultat Coranul și pe cel care îl adusese și să-i fi vătămat pe cei pe care îi vedeau ascultând Coranul. De asemenea, este posibil ca sensul cuvintelor:

﴿وَلَا تَجْهَرْ بِصَلَاتِكَ﴾

„Nu-ți rosti rugăciunea cu glas prea ridicat…”

al‑Isrāʾ, 17:110 — fragment

Să fie: prin invocația ta din rugăciune. Relatarea potrivit căreia aceasta privește tashahhud-ul, consemnată de Ibn Jarīr, vol. 15, p. 187, precizează locul ei. Allah știe cel mai bine.

سورة مريم