Asbāb al-Nuzūl

Versetele 27–29

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَيَوْمَ يَعَضُّ الظَّالِمُ عَلَى يَدَيْهِ﴾

„Și în Ziua în care cel nedrept își va mușca mâinile…”

al‑Furqān, 25:27 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿وَكَانَ الشَّيْطَانُ لِلْإِنْسَانِ خَذُولًا﴾

„Iar Satana îl părăsește pe om [la nevoie].”

al‑Furqān, 25:29 — fragment; secțiunea privește 25:27–29

În al‑Durr al‑Manthūr, vol. 5, p. 68: Ibn Mardawayh și Abū Nuʿaym, în al‑Dalāʾil, au relatat cu isnād autentic, pe calea lui Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi:

Abū Muʿayṭ¹⁰⁵ ședea cu Profetul ﷺ în Mecca fără să-l vatăme. Era un om îngăduitor, în vreme ce ceilalți din Quraysh îl vătămau când ședeau cu el. Abū Muʿayṭ avea un prieten apropiat plecat în al‑Shām. Quraysh au spus: «Abū Muʿayṭ și-a părăsit religia.»

Prietenul său s-a întors noaptea din al‑Shām și i-a spus soției sale: «Cum mai stau lucrurile cu Muḥammad?» Ea a spus: «Mai puternic decât înainte.» El a spus: «Dar prietenul meu, Abū Muʿayṭ?» Ea a răspuns: «Și-a părăsit religia.» A petrecut o noapte rea. Dimineața a venit Abū Muʿayṭ și l-a salutat, însă el nu i-a răspuns la salut. I-a spus: «De ce nu-mi răspunzi la salut?» A răspuns: «Cum să-ți răspund la salut când ți-ai părăsit religia?» A spus: «Quraysh chiar au spus aceasta?» A răspuns: «Da!»

A spus: «Ce aș putea face ca să li se liniștească inimile?» El a răspuns: «Să vii la el în locul în care șade, să-l scuipi în față și să-l insulți cu cele mai urâte vorbe pe care le cunoști.» El a făcut aceasta. Profetul ﷺ nu a făcut decât să-și șteargă scuipatul de pe față, apoi s-a întors spre el și a spus: «Dacă te voi găsi în afara munților Meccăi, îți voi tăia capul ca prizonier.»

Când a venit ziua de Badr, iar tovarășii lui au ieșit, el a refuzat să plece. Tovarășii i-au spus: «Ieși cu noi!» A spus: «Omul acesta m-a amenințat că, dacă mă găsește în afara munților Meccăi, îmi va tăia capul ca prizonier.» Ei au spus: «Ai o cămilă roșcată pe care nimeni nu o poate ajunge. Dacă va fi înfrângere, vei zbura cu ea.»

A ieșit cu ei. Când Allah i-a înfrânt pe politeiști, cămila lui s-a împotmolit¹⁰⁶ pe o întindere de pământ tare, iar Mesagerul lui Allah ﷺ l-a luat prizonier împreună cu șaptezeci dintre Quraysh. Abū Muʿayṭ a fost adus înaintea lui și a spus: «Mă ucizi pe mine dintre toți aceștia?» A răspuns: «Da, pentru că m-ai scuipat în față.» Atunci Allah a revelat despre Abū Muʿayṭ:

﴿وَيَوْمَ يَعَضُّ الظَّالِمُ عَلَى يَدَيْهِ﴾

„Și în Ziua în care cel nedrept își va mușca mâinile…”

al‑Furqān, 25:27 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿وَكَانَ الشَّيْطَانُ لِلْإِنْسَانِ خَذُولًا﴾

„Iar Satana îl părăsește pe om [la nevoie].”

al‑Furqān, 25:29 — fragment

Nu mi-a fost cu putință să cercetez isnādul hadithului. Totuși, în Muṣannaf ʿAbd al‑Razzāq, vol. 5, pp. 355–356, și în Tafsīr Ibn Jarīr se află o istorisire asemănătoare, transmisă mursal, însă în locul lui ʿUqbah ibn Abī Muʿayṭ este pomenit Ubayy ibn Khalaf. În Tafsīr ʿAbd al‑Razzāq, vol. 1, p. 68, ea este transmisă cu isnād legat, pe calea lui Miqsam, de la Ibn ʿAbbās. În isnād se află însă ʿUthmān al‑Jazarī, al cărui hadith nu ajunge la nivelul la care poate servi drept dovadă. Deocamdată ne abținem de la un verdict asupra lui, deoarece al‑Suyūṭī — Allah să aibă milă de el — este îngăduitor.

Versetul 68

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَالَّذِينَ لَا يَدْعُونَ مَعَ اللَّهِ إِلَهًا آخَرَ وَلَا يَقْتُلُونَ النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللَّهُ إِلَّا بِالْحَقِّ وَلَا يَزْنُونَ﴾

„Și cei care nu invocă alături de Allah altă divinitate, nu ucid sufletul a cărui ucidere Allah a oprit-o decât pe drept și nu săvârșesc zinā…”

al‑Furqān, 25:68 — fragment

Al‑Bukhārī, vol. 10, p. 109: ne-a relatat Musaddad; ne-a relatat Yaḥyā, de la Sufyān, care a spus: mi-au relatat Manṣūr și Sulaymān, de la Abū Wāʾil, de la Abū Maysarah, de la ʿAbd Allāh. A spus¹⁰⁷: mi-a relatat și Wāṣil, de la Abū Wāʾil, de la ʿAbd Allāh — Allah să fie mulțumit de el:

L-am întrebat pe Mesagerul lui Allah ﷺ (sau: el a fost întrebat): «Care păcat este cel mai mare înaintea lui Allah?» El a răspuns: «Să-I faci lui Allah un egal, deși El te-a creat.» Am întrebat: «Apoi care?» A răspuns: «Să-ți ucizi copilul de teamă că va mânca împreună cu tine.» Am întrebat: «Apoi care?» A răspuns: «Să săvârșești adulter cu soția vecinului tău.» Atunci a fost revelat acest verset, adeverind cuvintele Mesagerului lui Allah ﷺ:

﴿وَالَّذِينَ لَا يَدْعُونَ مَعَ اللَّهِ إِلَهًا آخَرَ وَلَا يَقْتُلُونَ النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللَّهُ إِلَّا بِالْحَقِّ وَلَا يَزْنُونَ﴾

„Și cei care nu invocă alături de Allah altă divinitate, nu ucid sufletul a cărui ucidere Allah a oprit-o decât pe drept și nu săvârșesc zinā…”

al‑Furqān, 25:68 — fragment

Hadithul a fost menționat de al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — în mai multe locuri, între care vol. 15, p. 204, și vol. 17, p. 289. L-au relatat Muslim, vol. 2, p. 80; al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 157 — în relatarea sa apare «a recitat acest verset»; Abū Dāwūd, vol. 2, p. 263; Aḥmad, vol. 1, pp. 380 și 431; Ibn Jarīr, vol. 19, p. 41; și Abū Nuʿaym în al‑Ḥilyah, vol. 4, pp. 145–146.

O altă cauză

Al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 10, p. 170: mi-a relatat Ibrāhīm ibn Mūsā; ne-a înștiințat Hishām ibn Yūsuf că Ibn Jurayj i-a înștiințat; Yaʿlā a spus că Saʿīd ibn Jubayr l-a înștiințat, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi:

Niște oameni dintre politeiști, care uciseseră mult și săvârșiseră multă zinā, au venit la Muḥammad ﷺ și au spus: «Ceea ce spui și la care chemi este frumos. De ne-ai spune că există o ispășire pentru ceea ce am făcut!» Atunci a fost revelat:

﴿وَالَّذِينَ لَا يَدْعُونَ مَعَ اللَّهِ إِلَهًا آخَرَ وَلَا يَقْتُلُونَ النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللَّهُ إِلَّا بِالْحَقِّ وَلَا يَزْنُونَ﴾

„Și cei care nu invocă alături de Allah altă divinitate, nu ucid sufletul a cărui ucidere Allah a oprit-o decât pe drept și nu săvârșesc zinā…”

al‑Furqān, 25:68 — fragment

Și a fost revelat:

﴿قُلْ يَا عِبَادِيَ الَّذِينَ أَسْرَفُوا عَلَى أَنْفُسِهِمْ لَا تَقْنَطُوا مِنْ رَحْمَةِ اللَّهِ﴾

„Spune: «O, robii Mei, care ați întrecut măsura împotriva voastră înșivă! Nu deznădăjduiți de îndurarea lui Allah…»”

al‑Zumar, 39:53 — fragment

Hadithul a fost relatat de Muslim, vol. 2, p. 139, și al‑Nasāʾī, vol. 7, p. 80. Nimic nu împiedică faptul ca versetul să fi fost revelat pentru ambele cauze. Allah știe cel mai bine.

Versetul 70

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿إِلَّا مَنْ تَابَ وَآمَنَ وَعَمِلَ عَمَلًا صَالِحًا فَأُولَئِكَ يُبَدِّلُ اللَّهُ سَيِّئَاتِهِمْ حَسَنَاتٍ وَكَانَ اللَّهُ غَفُورًا رَحِيمًا﴾

„În afară de cel care se căiește, crede și săvârșește fapte drepte: acelora Allah le va schimba faptele rele în fapte bune. Allah este Iertător, Îndurător.”

al‑Furqān, 25:70

Al‑Bukhārī, vol. 8, p. 167: ne-a relatat ʿUthmān ibn Abī Shaybah; ne-a relatat Jarīr, de la Manṣūr: mi-a relatat Saʿīd ibn Jubayr — sau a spus: mi-a relatat al‑Ḥakam, de la Saʿīd ibn Jubayr — care a spus:

ʿAbd al‑Raḥmān ibn Abzā mi-a poruncit: «Întreabă-l pe Ibn ʿAbbās despre aceste două versete, care este înțelesul lor:»¹⁰⁸

﴿وَلَا تَقْتُلُوا النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللَّهُ إِلَّا بِالْحَقِّ﴾

„Nu ucideți sufletul pe care Allah l-a oprit [de la ucidere] decât pe drept…”

Fragment citat astfel în sursă; vezi nota traducătorului

﴿وَمَنْ يَقْتُلْ مُؤْمِنًا مُتَعَمِّدًا﴾

„Iar cel care ucide cu bună știință un credincios…”

al‑Nisāʾ, 4:93 — fragment

L-am întrebat pe Ibn ʿAbbās. El a spus: «Când a fost revelat [versetul] din al‑Furqān, politeiștii din Mecca au spus: „Noi am ucis sufletul pe care Allah l-a oprit [de la ucidere], am invocat alături de Allah altă divinitate și am săvârșit fapte rușinoase.” Atunci Allah a revelat:

﴿إِلَّا مَنْ تَابَ﴾

„În afară de cel care se căiește…”

al‑Furqān, 25:70 — fragment

Cât despre [versetul] din al‑Nisāʾ: dacă omul cunoaște Islamul și rânduielile sale, iar apoi ucide, răsplata lui este Gheena, în care va rămâne veșnic.» I-am pomenit aceasta lui Mujāhid, iar el a spus: «În afară de cel care regretă.»

Hadithul a fost reluat în comentariul la al‑Furqān, vol. 10, p. 12. L-au relatat Muslim, vol. 18, p. 159; Abū Dāwūd, vol. 4, p. 168; și Ibn Jarīr, vol. 19, p. 42.

سورة القصص