Asbāb al-Nuzūl

Versetele 23–25

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿اللَّهُ نَزَّلَ أَحْسَنَ الْحَدِيثِ﴾

„Allah a pogorât cea mai frumoasă cuvântare…”

al‑Zumar, 39:23 — fragment; pasajul indicat de autor: 39:23–25

Discuția despre acestea a fost prezentată în Sūrat Yūsuf.

Versetul 53

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿قُلْ يَا عِبَادِيَ الَّذِينَ أَسْرَفُوا عَلَىٰ أَنْفُسِهِمْ لَا تَقْنَطُوا مِنْ رَحْمَةِ اللَّهِ﴾

„Spune: «O, robii Mei, care ați întrecut măsura împotriva voastră înșivă! Nu deznădăjduiți de îndurarea lui Allah…»”

al‑Zumar, 39:53 — fragment

Al‑Bukhārī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a spus, vol. 8, p. 549: mi-a relatat Ibrāhīm ibn Mūsā; ne-a înștiințat Hishām ibn Yūsuf că Ibn Jurayj i-a înștiințat. Yaʿlā a spus că Saʿīd ibn Jubayr i-a relatat, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi —:

Niște oameni dintre politeiști, care săvârșiseră multe omoruri și multe fapte de desfrânare, au venit la Muḥammad ﷺ și au spus: «Ceea ce spui și la care chemi este frumos. De ne-ai spune dacă există o ispășire pentru ceea ce am făcut!» Atunci a fost revelat:

﴿وَالَّذِينَ لَا يَدْعُونَ مَعَ اللَّهِ إِلَٰهًا آخَرَ وَلَا يَقْتُلُونَ النَّفْسَ الَّتِي حَرَّمَ اللَّهُ إِلَّا بِالْحَقِّ وَلَا يَزْنُونَ﴾

„Și cei care nu invocă alături de Allah altă divinitate, nu ucid sufletul a cărui ucidere Allah a oprit-o decât pe drept și nu săvârșesc zinā…”

al‑Furqān, 25:68 — fragment

Și a fost revelat:

﴿قُلْ يَا عِبَادِيَ الَّذِينَ أَسْرَفُوا عَلَىٰ أَنْفُسِهِمْ لَا تَقْنَطُوا مِنْ رَحْمَةِ اللَّهِ﴾

„Spune: «O, robii Mei, care ați întrecut măsura împotriva voastră înșivă! Nu deznădăjduiți de îndurarea lui Allah…»”

al‑Zumar, 39:53 — fragment

Hadithul a fost relatat de Muslim, în Cartea credinței, nr. 122; de Abū Dāwūd, nr. 4274; și de al‑Nasāʾī, nr. 235.

Al‑Ḥākim a spus, vol. 2, p. 435: mi-a relatat Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Ismāʿīl al‑Qāriʾ; ne-a relatat ʿUthmān ibn Saʿīd al‑Dārimī; ne-a relatat al‑Ḥasan ibn al‑Rabīʿ; ne-a relatat ʿAbd Allāh ibn Idrīs; mi-a relatat Muḥammad ibn Isḥāq, care a spus: și m-a înștiințat Nāfiʿ, de la ʿAbd Allāh ibn ʿUmar, de la ʿUmar, care a spus:

Obișnuiam să spunem: «Cel care a fost făcut să se abată [de la credință, sub persecuție] nu are parte de pocăință, iar Allah nu va primi nimic de la el.» Când Mesagerul lui Allah ﷺ a venit la Medina, a fost revelat în privința lor:

﴿قُلْ يَا عِبَادِيَ الَّذِينَ أَسْرَفُوا عَلَىٰ أَنْفُسِهِمْ لَا تَقْنَطُوا مِنْ رَحْمَةِ اللَّهِ إِنَّ اللَّهَ يَغْفِرُ الذُّنُوبَ جَمِيعًا إِنَّهُ هُوَ الْغَفُورُ الرَّحِيمُ﴾

„Spune: «O, robii Mei, care ați întrecut măsura împotriva voastră înșivă! Nu deznădăjduiți de îndurarea lui Allah! Cu adevărat, Allah iartă toate păcatele. Cu adevărat, El este Iertătorul, Îndurătorul.»”

al‑Zumar, 39:53

Și versetele care urmează după acesta. ʿUmar a spus: «Le-am scris cu mâna mea¹²⁴ pe o foaie și i le-am trimis lui Hishām ibn al‑ʿĀṣ.»

Hishām ibn al‑ʿĀṣ a spus: «Când mi-a ajuns [foaia], am început să o citesc la Dhū Ṭuwā, urcând și coborând pe acolo, fără să o înțeleg, până când am spus: O, Allah, fă-mă să o înțeleg! Atunci Allah Preaînaltul a pus în inima mea [înțelegerea] că ea fusese revelată tocmai în privința noastră și a ceea ce spuneam despre noi înșine și se spunea despre noi. M-am întors la cămila mea, am încălecat-o și m-am alăturat Mesagerului lui Allah ﷺ, care se afla la Medina.»

Al‑Ḥākim a spus: „Acesta este un hadith autentic potrivit condițiilor lui Muslim, dar cei doi nu l-au relatat.” Al‑Dhahabī nu a comentat asupra lui.

Hadithul a fost relatat și de Ibn Isḥāq, după cum apare în Sīrat Ibn Hishām, vol. 1, p. 475. Al‑Haythamī a spus în Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 6, p. 61: „L-a relatat al‑Bazzār, iar naratorii săi sunt de încredere.”¹²⁵

O parte din cele privitoare la acest verset au fost prezentate în Sūrat al‑Furqān.

Versetul 67

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَمَا قَدَرُوا اللَّهَ حَقَّ قَدْرِهِ﴾

„Ei nu L-au prețuit pe Allah așa cum se cuvine să fie prețuit…”

al‑Zumar, 39:67 — fragment

Aḥmad, vol. 1, p. 378: ne-a relatat Abū Muʿāwiyah; ne-a relatat al‑Aʿmash, de la Ibrāhīm, de la ʿAlqamah, de la ʿAbd Allāh, care a spus:

Un om dintre Oamenii Cărții a venit la Profet ﷺ și a spus: «O, Abū al‑Qāsim, ți-a ajuns vestea că Allah, Atotputernicul și Mărețul, ține făpturile pe un deget, cerurile pe un deget, pământurile pe un deget, copacii pe un deget și țărâna pe un deget?» Profetul ﷺ a râs până i s-au văzut măselele. Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿وَمَا قَدَرُوا اللَّهَ حَقَّ قَدْرِهِ﴾

„Ei nu L-au prețuit pe Allah așa cum se cuvine să fie prețuit…”

al‑Zumar, 39:67 — fragment

Naratorii hadithului sunt dintre naratorii Ṣaḥīḥ-ului. L-au relatat Ibn Khuzaymah, în Kitāb al‑Tawḥīd, p. 76; Ibn Jarīr, vol. 24, p. 27; și al‑Bayhaqī, în al‑Asmāʾ wa-l‑Ṣifāt, p. 333. O relatare asemănătoare, de la Ibn ʿAbbās, a fost consemnată de Aḥmad, vol. 1, p. 151; de al‑Tirmidhī, care a declarat-o autentică, vol. 4, p. 177; de Ibn Khuzaymah, în al‑Tawḥīd, p. 78; și de al‑Ṭabarī, vol. 14, p. 26. În isnādul ei se află ʿAṭāʾ ibn al‑Sāʾib, a cărui memorie s-a alterat (mukhtaliṭ).

Atenționare

Al‑Ḥāfiẓ al‑Suyūṭī a spus în al‑Itqān, vol. 1, p. 34: „Hadithul se află în Ṣaḥīḥ cu formularea: «Atunci Mesagerul lui Allah ﷺ a recitat». Aceasta este mai corectă, fiindcă versetul este meccan.”

Eu spun: formularea „a recitat”, întâlnită în Ṣaḥīḥ, nu exclude ca versetul să fi fost revelat și apoi recitat de Mesagerul lui Allah ﷺ. Cât despre faptul că ar fi meccan: dacă se confirmă că a fost revelat la Mecca — mă refer la acest verset —, nimic nu împiedică să fi fost revelat de două ori. Iar dacă revelarea lui la Mecca nu este confirmată printr-un isnād autentic, este posibil ca sura să fie meccană, cu excepția unui verset. Allah știe cel mai bine.

سورة فصلت