Asbāb al-Nuzūl

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ

În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Versetul 79

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿فَوَيْلٌ لِلَّذِينَ يَكْتُبُونَ الْكِتَابَ بِأَيْدِيهِمْ ثُمَّ يَقُولُونَ هَذَا مِنْ عِنْدِ اللَّهِ لِيَشْتَرُوا بِهِ ثَمَنًا قَلِيلًا فَوَيْلٌ لَهُمْ مِمَّا كَتَبَتْ أَيْدِيهِمْ وَوَيْلٌ لَهُمْ مِمَّا يَكْسِبُونَ﴾

„Vai de cei care scriu Cartea cu mâinile lor, apoi spun: «Aceasta este de la Allah», pentru a dobândi prin ea un preț neînsemnat! Vai de ei pentru ceea ce au scris mâinile lor și vai de ei pentru ceea ce câștigă!”

al‑Baqarah, 2:79

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus în cartea sa Khalq Afʿāl al‑ʿIbād, p. 54: Yaḥyā ne-a relatat; Wakīʿ ne-a relatat, de la Sufyān, de la ʿAbd al‑Raḥmān ibn ʿAlqamah, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de el —, despre cuvintele:

﴿فَوَيْلٌ لِلَّذِينَ يَكْتُبُونَ الْكِتَابَ بِأَيْدِيهِمْ﴾

„Vai de cei care scriu Cartea cu mâinile lor…”

al‑Baqarah, 2:79 — fragment

El a spus: A fost revelat în legătură cu oamenii Cărții.

Naratorii hadithului sunt dintre naratorii colecțiilor Ṣaḥīḥ, cu excepția lui ʿAbd al‑Raḥmān ibn ʿAlqamah. Pe acesta l-au declarat demn de încredere al‑Nasāʾī, Ibn Ḥibbān și al‑ʿIjlī. Ibn Shāhīn a spus: „Ibn Mahdī a spus: «Era dintre cei foarte exacți și demni de încredere.»” Sfârșitul citatului din Tahdhīb al‑Tahdhīb.

Versetul 89

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَلَمَّا جَاءَهُمْ كِتَابٌ مِنْ عِنْدِ اللَّهِ مُصَدِّقٌ لِمَا مَعَهُمْ وَكَانُوا مِنْ قَبْلُ يَسْتَفْتِحُونَ عَلَى الَّذِينَ كَفَرُوا﴾

„Iar când le-a venit de la Allah o Carte care întărește ceea ce aveau — deși mai înainte cereau biruința asupra celor care nu credeau…”

al‑Baqarah, 2:89 — fragment

Ibn Isḥāq a spus: ʿĀṣim ibn ʿUmar ibn Qatādah mi-a relatat, de la niște bărbați din neamul său, care au spus:

Printre lucrurile care ne-au îndemnat către Islam, alături de mila lui Allah Preaînaltul și călăuzirea Sa pentru noi, se aflau cele pe care le auzeam de la niște bărbați evrei. Noi eram politeiști, închinători la idoli, iar ei erau oameni ai Cărții și aveau o cunoaștere pe care noi nu o aveam. Între noi și ei se iscau mereu neînțelegeri. Când le făceam vreun lucru neplăcut, ne spuneau: «S-a apropiat vremea unui profet care va fi trimis acum. Împreună cu el vă vom ucide așa cum au fost nimiciți ʿĀd și Iram.»

Auzeam adesea acest lucru de la ei. Când Allah l-a trimis pe Mesagerul Său ﷺ, i-am răspuns atunci când ne-a chemat la Allah Preaînaltul și am recunoscut ceea ce ne vestiseră ca amenințare. Ne-am grăbit să-l urmăm înaintea lor: noi am crezut în el, iar ei l-au tăgăduit. Astfel, în legătură cu noi și cu ei au fost revelate aceste cuvinte din al‑Baqarah:

﴿وَلَمَّا جَاءَهُمْ كِتَابٌ مِنْ عِنْدِ اللَّهِ مُصَدِّقٌ لِمَا مَعَهُمْ وَكَانُوا مِنْ قَبْلُ يَسْتَفْتِحُونَ عَلَى الَّذِينَ كَفَرُوا فَلَمَّا جَاءَهُمْ مَا عَرَفُوا كَفَرُوا بِهِ فَلَعْنَةُ اللَّهِ عَلَى الْكَافِرِينَ﴾

„Iar când le-a venit de la Allah o Carte care întărește ceea ce aveau — deși mai înainte cereau biruința asupra celor care nu credeau —, când le-a venit ceea ce recunoșteau, au tăgăduit-o. Blestemul lui Allah să fie asupra necredincioșilor!”

al‑Baqarah, 2:89

Sfârșitul citatului din Sīrat Ibn Hishām, vol. 1, p. 213. Acesta este un hadith ḥasan, deoarece, atunci când Ibn Isḥāq precizează că a auzit relatarea, hadithul său este ḥasan, după cum a arătat al‑Ḥāfiẓ al‑Dhahabī în al‑Mīzān.

Versetul 97

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿مَنْ كَانَ عَدُوًّا لِجِبْرِيلَ فَإِنَّهُ نَزَّلَهُ عَلَى قَلْبِكَ بِإِذْنِ اللَّهِ مُصَدِّقًا لِمَا بَيْنَ يَدَيْهِ وَهُدًى وَبُشْرَى لِلْمُؤْمِنِينَ﴾

„Cine este dușmanul lui Jibrīl [să știe] că el l-a coborât asupra inimii tale, cu îngăduința lui Allah, întărind ceea ce a fost înaintea lui și fiind călăuzire și veste bună pentru credincioși.”

al‑Baqarah, 2:97 — fragment

Imamul Aḥmad a spus, vol. 1, p. 274: Abū Aḥmad⁷ ne-a relatat; ʿAbd Allāh ibn al‑Walīd al‑ʿIjlī ne-a relatat — avea o ținută impunătoare; l-am văzut la Ḥasan —, de la Bukayr ibn Shihāb, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Niște evrei au venit la Mesagerul lui Allah ﷺ și au spus: «O, Abū al‑Qāsim, te vom întreba despre cinci lucruri. Dacă ne vei înștiința despre ele, vom ști că ești profet și te vom urma.» El a luat de la ei legământul pe care Isrāʾīl îl luase de la fiii săi, când au spus: «Allah este Chezaș pentru ceea ce spunem.» Apoi a spus: «Întrebați!»

Ei au spus: «Spune-ne care este semnul profetului.» El a răspuns: «Ochii săi dorm, dar inima sa nu doarme.» Au spus: «Spune-ne cum ajunge femeia să nască o fată și cum ajunge să nască un băiat.» El a răspuns: «Cele două lichide se întâlnesc. Dacă lichidul bărbatului predomină asupra lichidului femeii, ea naște un băiat; iar dacă lichidul femeii predomină asupra lichidului bărbatului, ea naște o fată.»

Au spus: «Spune-ne ce și-a interzis Isrāʾīl.» El a răspuns: «Suferea de sciatică și nu găsise nimic care să-i priască în afară de laptele cutăror [animale].» ʿAbd Allāh a spus: tatăl meu a spus: unii au precizat că era vorba despre cămile. Astfel, el și-a interzis carnea lor. Ei au spus: «Ai spus adevărul.»

Au spus: «Spune-ne ce este acest tunet.» El a răspuns: «Un înger dintre îngerii lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, însărcinat cu norii, având în mână — sau: în mâna sa — un bici de foc cu care mână norii, îndreptându-i acolo unde Allah a poruncit.» Au spus: «Dar care este acest sunet care se aude?» El a răspuns: «Glasul lui.»

Au spus: «Ai spus adevărul. A mai rămas un singur lucru: dacă ne vei înștiința despre el, îți vom depune jurământul de credință. Nu există profet fără un înger care să-i aducă vestea; spune-ne, așadar, cine este însoțitorul tău.» El a răspuns: «Jibrīl — pacea fie asupra lui.» Ei au spus: «Jibrīl, acela care coboară cu războiul, lupta și pedeapsa, este dușmanul nostru. Dacă ai fi spus Mīkāʾīl, cel care coboară cu mila, vegetația și ploaia, atunci [te-am fi urmat].» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿مَنْ كَانَ عَدُوًّا لِجِبْرِيلَ﴾

„Cine este dușmanul lui Jibrīl…”

al‑Baqarah, 2:97 — până la sfârșitul versetului

Al-Haythamī a spus în Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 8, p. 242: „L-au relatat Aḥmad și al‑Ṭabarānī, iar naratorii celor două lanțuri sunt demni de încredere.” L-a consemnat și Abū Nuʿaym în al‑Ḥilyah, vol. 4, p. 305.

În isnādul hadithului se află Bukayr ibn Shihāb. Al-Ḥāfiẓ a spus în al‑Taqrīb: „Acceptat” (maqbūl), adică atunci când este susținut de o relatare paralelă; altfel, este slab, după cum a precizat în introducere. Totuși, hadithul are și alte căi până la Ibn ʿAbbās, după cum se vede în Tafsīr-ul lui Ibn Jarīr. Printre acestea se află cea consemnată de imamul Aḥmad.

Imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 1, p. 278: Hāshim ibn al‑Qāsim ne-a relatat; ʿAbd al‑Ḥamīd ne-a relatat; Shahr ne-a relatat; Ibn ʿAbbās a spus:

Într-o zi, un grup de evrei a venit la Profetul lui Allah ﷺ și a spus: «O, Abū al‑Qāsim, înștiințează-ne despre câteva lucruri pe care te vom întreba și pe care nu le cunoaște decât un profet.» El a răspuns: «Întrebați-mă despre ce doriți, dar dați-mi legământul lui Allah și pe cel pe care Yaʿqūb — pacea fie asupra lui — l-a luat de la fiii săi: dacă vă voi spune ceva și îl veți recunoaște, mă veți urma în Islam?» Ei au spus: «Îți dăm acest legământ.» El a spus: «Atunci întrebați-mă despre ce doriți.»

Au spus: «Înștiințează-ne despre patru lucruri pe care te vom întreba: ce hrană și-a interzis Isrāʾīl înainte să fie revelată Tora? Cum sunt lichidul femeii și lichidul bărbatului? Cum se formează băiatul din el? Cum este acest profet neștiutor de carte în timpul somnului și cine este ocrotitorul său dintre îngeri?» El a spus: «Aveți asupra voastră legământul și învoiala lui Allah că, dacă vă voi înștiința, mă veți urma?» Ei i-au dat legământul și învoiala pe care le-a cerut.

El a spus: «Vă cer să spuneți adevărul, pe Cel care i-a revelat Tora lui Mūsā ﷺ: știți că Isrāʾīl, Yaʿqūb — pacea fie asupra lui —, s-a îmbolnăvit grav și că boala sa s-a prelungit, astfel încât I-a făcut lui Allah un jurământ că, dacă Allah Preaînaltul îl va vindeca, își va interzice băutura și hrana cele mai dragi lui? Hrana sa preferată era carnea de cămilă, iar băutura sa preferată era laptele de cămilă.» Ei au răspuns: «Pe Allah, da!» El a spus: «O, Allah, fii martor împotriva lor!»

«Vă cer să spuneți adevărul, pe Allah, în afara Căruia nu există nicio divinitate demnă de adorare, Cel care i-a revelat Tora lui Mūsā: știți că lichidul bărbatului este alb și gros, iar lichidul femeii este galben și subțire și că, de partea celui care predomină, vor fi copilul și asemănarea, cu îngăduința lui Allah? Dacă lichidul bărbatului predomină asupra lichidului femeii, va fi băiat, cu îngăduința lui Allah; iar dacă lichidul femeii predomină asupra lichidului bărbatului, va fi fată, cu îngăduința lui Allah.» Ei au răspuns: «Pe Allah, da!» El a spus: «O, Allah, fii martor împotriva lor!»

«Vă cer să spuneți adevărul, pe Cel care i-a revelat Tora lui Mūsā: știți că ochii acestui profet neștiutor de carte dorm, dar inima sa nu doarme?» Ei au răspuns: «Pe Allah, da!» El a spus: «O, Allah, fii martor!»

Ei au spus: «Acum spune-ne cine este ocrotitorul tău dintre îngeri; atunci fie ne vom alătura ție, fie ne vom despărți de tine.» El a spus: «Ocrotitorul meu este Jibrīl — pacea fie asupra lui. Allah nu a trimis niciodată vreun profet fără ca el să-i fie ocrotitor.» Ei au spus: «Atunci ne despărțim de tine. Dacă ocrotitorul tău ar fi fost alt înger, te-am fi urmat și te-am fi crezut.» El a spus: «Ce vă împiedică să-l credeți?» Ei au răspuns: «El este dușmanul nostru.» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a spus:

﴿قُلْ مَنْ كَانَ عَدُوًّا لِجِبْرِيلَ فَإِنَّهُ نَزَّلَهُ عَلَى قَلْبِكَ بِإِذْنِ اللَّهِ﴾

„Spune: «Cine este dușmanul lui Jibrīl [să știe] că el l-a coborât asupra inimii tale, cu îngăduința lui Allah…»”

al‑Baqarah, 2:97 — fragment

Până la cuvintele Sale, Atotputernicul și Mărețul:

﴿كِتَابَ اللَّهِ وَرَاءَ ظُهُورِهِمْ كَأَنَّهُمْ لَا يَعْلَمُونَ﴾

„…Cartea lui Allah în spatele lor, ca și cum nu ar ști.”

al‑Baqarah, 2:101 — fragment

Atunci au atras asupra lor mânie peste mânie.

În isnādul hadithului se află Shahr ibn Ḥawshab. Există dezacord în privința lui, iar opinia preponderentă este că el este slab din cauza memoriei sale slabe; totuși, poate fi folosit în shawāhid și mutābaʿāt.

Hadithul a fost consemnat de al‑Ṭayālisī, vol. 2, p. 11, de Ibn Jarīr, vol. 1, p. 431, și de Ibn Saʿd, vol. 1, partea 1, p. 116, pe calea lui Shahr ibn Ḥawshab, de la Ibn ʿAbbās, într-o formă asemănătoare. Ibn Jarīr a menționat consensul că versetul a fost revelat ca răspuns evreilor dintre fiii lui Isrāʾīl, care pretindeau că Jibrīl le era dușman, iar Mīkāʾīl le era ocrotitor. Sfârșitul citatului.

Astfel, consensul sprijină aceste două căi, în pofida slăbiciunii lor. În prima, relatarea lui Bukayr ibn Shihāb a fost contrazisă, după cum apare în al‑Tārīkh al‑Kabīr al lui al‑Bukhārī, vol. 2, pp. 114–115: Sufyān l-a relatat de la Ḥabīb, de la Saʿīd, de la Ibn ʿAbbās, ca afirmație a acestuia. În cea de-a doua, [slăbiciunea provine din] criticile aduse lui Shahr ibn Ḥawshab.

Versetul 109

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿فَاعْفُوا وَاصْفَحُوا حَتَّى يَأْتِيَ اللَّهُ بِأَمْرِهِ إِنَّ اللَّهَ عَلَى كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ﴾

„Iertați și treceți cu vederea, până când Allah va aduce porunca Sa. Cu adevărat, Allah este Atotputernic.”

al‑Baqarah, 2:109 — fragment

Abū al‑Shaykh a spus în Kitāb al‑Akhlāq: Ibn Abī ʿĀṣim ne-a înștiințat; ʿAmr ibn ʿUthmān ne-a relatat, de la Bishr ibn Saʿīd⁸, de la tatăl său, de la al‑Zuhrī, de la ʿUrwah, de la Usāmah ibn Zayd, care l-a înștiințat că:

Mesagerul lui Allah ﷺ a încălecat pe un măgar și i-a spus lui Saʿd: «Nu ai auzit ce a spus Abū al‑Ḥubāb?» — referindu-se la ʿAbd Allāh ibn Ubayy. «A spus cutare și cutare.» Saʿd ibn ʿUbādah a spus: «Iartă-l și treci cu vederea.» Mesagerul lui Allah ﷺ l-a iertat. Mesagerul lui Allah ﷺ și companionii săi îi iertau pe oamenii Cărții și pe politeiști. Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿فَاعْفُوا وَاصْفَحُوا حَتَّى يَأْتِيَ اللَّهُ بِأَمْرِهِ إِنَّ اللَّهَ عَلَى كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ﴾

„Iertați și treceți cu vederea, până când Allah va aduce porunca Sa. Cu adevărat, Allah este Atotputernic.”

al‑Baqarah, 2:109 — fragment

Naratorii hadithului sunt demni de încredere. Ibn Abī ʿĀṣim este un mare ḥāfiẓ, a cărui biografie se află în Tadhkirat al‑Ḥuffāẓ, vol. 2, p. 640; ceilalți se găsesc în Tahdhīb al‑Tahdhīb. Hadithul se află în Ṣaḥīḥ, pe calea lui Shuʿayb ibn Abī Ḥamzah, cu acest isnād, dar acolo nu este menționată cauza revelării. La fel apare în Tafsīr-ul lui Ibn Abī Ḥātim, după cum se arată în Tafsīr-ul lui Ibn Kathīr, vol. 1, p. 135.

Versetul 115

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَلِلَّهِ الْمَشْرِقُ وَالْمَغْرِبُ فَأَيْنَمَا تُوَلُّوا فَثَمَّ وَجْهُ اللَّهِ﴾

„Ale lui Allah sunt răsăritul și apusul. Oriunde vă întoarceți, acolo este Fața lui Allah.”

al‑Baqarah, 2:115 — fragment

Imamul Muslim a spus în Ṣaḥīḥ-ul său, vol. 5, p. 209: ʿUbayd Allāh ibn ʿUmar al‑Qawārīrī ne-a relatat; Yaḥyā ibn Saʿīd ne-a relatat, de la ʿAbd al‑Malik ibn Sulaymān, care a spus: Saʿīd ibn Jubayr ne-a relatat, de la Ibn ʿUmar, care a spus:

Pe când venea de la Mecca spre Medina, Mesagerul lui Allah ﷺ se ruga pe animalul său de călărie, în orice direcție s-ar fi îndreptat acesta. În legătură cu aceasta au fost revelate cuvintele:

﴿فَأَيْنَمَا تُوَلُّوا فَثَمَّ وَجْهُ اللَّهِ﴾

„Oriunde vă întoarceți, acolo este Fața lui Allah.”

al‑Baqarah, 2:115 — fragment

Hadithul a fost consemnat de al‑Tirmidhī în [capitolele de] Tafsīr, vol. 4, p. 68, de al‑Nasāʾī, vol. 1, p. 196, de Aḥmad în al‑Musnad, vol. 2, p. 20, și de Ibn Jarīr, vol. 1, p. 503. Al-Tirmidhī a spus: „Un hadith ḥasan ṣaḥīḥ.”

Versetul 125

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَاتَّخِذُوا مِنْ مَقَامِ إِبْرَاهِيمَ مُصَلًّى﴾

„Luați locul lui Ibrāhīm drept loc de rugăciune.”

al‑Baqarah, 2:125 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus în Ṣaḥīḥ-ul său, vol. 2, p. 51: ʿAmr ibn ʿAwn ne-a relatat; Hushaym ne-a relatat, de la Ḥumayd, de la Anas: ʿUmar a spus:

Am fost în acord cu Domnul meu în trei lucruri. Am spus: «O, Mesager al lui Allah, de am lua locul lui Ibrāhīm drept loc de rugăciune!» Atunci a fost revelat:

﴿وَاتَّخِذُوا مِنْ مَقَامِ إِبْرَاهِيمَ مُصَلًّى﴾

„Luați locul lui Ibrāhīm drept loc de rugăciune.”

al‑Baqarah, 2:125 — fragment

Și [tot astfel] versetul despre ḥijāb. Am spus: «O, Mesager al lui Allah, de le-ai porunci soțiilor tale să se acopere, căci le vorbesc atât cel drept, cât și cel nelegiuit!» Atunci a fost revelat versetul despre ḥijāb. Iar când soțiile Profetului ﷺ s-au unit în gelozia lor față de el, le-am spus:

﴿عَسَى رَبُّهُ إِنْ طَلَّقَكُنَّ أَنْ يُبْدِلَهُ أَزْوَاجًا خَيْرًا مِنْكُنَّ﴾

„Dacă divorțează de voi, Domnul său îi poate da în loc soții mai bune decât voi…”

al‑Taḥrīm, 66:5 — fragment

Atunci a fost revelat acest verset.

Imamul al‑Bukhārī l-a menționat apoi în [capitolele de] Tafsīr, vol. 9, p. 235, unde Yaḥyā ibn Saʿīd îl susține pe Hushaym printr-o relatare paralelă. În ambele locuri a menționat, în formă suspendată (taʿlīq), precizarea că Ḥumayd a auzit de la Anas. Al-Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ, vol. 2, p. 51: „Astfel, este înlăturată temerea privind tadlīs-ul său.”

Hadithul a fost consemnat de al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 69, care a spus: „Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ. În acest capitol există și [o relatare] de la Ibn ʿUmar.” El s-a limitat la cuvintele „Luați…” din verset. Al-Ḥāfiẓ Ibn Kathīr, în Tafsīr, vol. 1, p. 169, l-a atribuit lui al‑Nasāʾī și Ibn Mājah. Este consemnat și în vol. 1, pp. 24 și 36, precum și de al‑Ṭabarī, vol. 1, p. 534, într-o formă asemănătoare celei de la al‑Tirmidhī.⁹

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 15, p. 166: ʿUqbah ibn Mukram al‑ʿAmmī ne-a relatat; Saʿīd ibn ʿĀmir ne-a relatat, spunând: Juwayriyah ibn Asmāʾ ne-a înștiințat, de la Nāfiʿ, de la Ibn ʿUmar: ʿUmar a spus:

Am fost în acord cu Domnul meu în trei lucruri: în privința locului lui Ibrāhīm, în privința ḥijābului și în privința prizonierilor de la Badr.

Versetul 142

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿سَيَقُولُ السُّفَهَاءُ مِنَ النَّاسِ مَا وَلَّاهُمْ عَنْ قِبْلَتِهِمُ الَّتِي كَانُوا عَلَيْهَا﴾

„Cei fără minte dintre oameni vor spune: «Ce i-a întors de la qiblah lor, către care se îndreptau?»”

al‑Baqarah, 2:142 — fragment

Ibn Isḥāq a spus: Ismāʿīl ibn Abī Khālid mi-a relatat, de la Abū Isḥāq, de la al‑Barāʾ, care a spus:

Mesagerul lui Allah ﷺ se ruga către Bayt al‑Maqdis și privea adesea către cer, așteptând porunca lui Allah. Atunci Allah a revelat:

﴿قَدْ نَرَى تَقَلُّبَ وَجْهِكَ فِي السَّمَاءِ فَلَنُوَلِّيَنَّكَ قِبْلَةً تَرْضَاهَا فَوَلِّ وَجْهَكَ شَطْرَ الْمَسْجِدِ الْحَرَامِ﴾

„Vedem cum îți îndrepți fața către cer. Te vom îndrepta către o qiblah care îți va fi pe plac. Întoarce-ți, așadar, fața către Moscheea cea Sfântă.”

al‑Baqarah, 2:144 — fragment

Niște bărbați dintre musulmani au spus: «De am ști ce este cu cei care au murit înainte să fim întorși către [noua] qiblah!» Atunci Allah a revelat:

﴿وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُضِيعَ إِيمَانَكُمْ﴾

„Allah nu avea să lase să se piardă credința voastră.”

al‑Baqarah, 2:143 — fragment

Cei fără minte dintre oameni au spus: «Ce i-a întors de la qiblah lor, către care se îndreptau?» Atunci Allah a revelat:

﴿سَيَقُولُ السُّفَهَاءُ مِنَ النَّاسِ﴾

„Cei fără minte dintre oameni vor spune…”

al‑Baqarah, 2:142 — până la sfârșitul versetului

Sfârșitul citatului, preluat din Lubāb al‑Nuqūl fī Asbāb al‑Nuzūl, de al‑Ḥāfiẓ al‑Suyūṭī, și din Tafsīr-ul lui al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr.

Versetul 143

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُضِيعَ إِيمَانَكُمْ﴾

„Allah nu avea să lase să se piardă credința voastră.”

al‑Baqarah, 2:143 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus în [capitolele de] Tafsīr, vol. 9, p. 237: Abū Nuʿaym ne-a relatat că l-a auzit pe Zuhayr [relatând], de la Abū Isḥāq, de la al‑Barāʾ — Allah să fie mulțumit de el —:

Profetul ﷺ s-a rugat către Bayt al‑Maqdis vreme de șaisprezece sau șaptesprezece luni. Își dorea ca direcția sa de rugăciune să fie către Casă. El a împlinit — sau: a împlinit-o — rugăciunea de ʿaṣr, iar un grup s-a rugat împreună cu el. Un bărbat dintre cei care se rugaseră cu el a ieșit și a trecut pe lângă oamenii dintr-o moschee, pe când aceștia erau în înclinare. El a spus: «Mărturisesc pe Allah că m-am rugat împreună cu Profetul ﷺ îndreptat către Mecca!» Ei s-au întors, chiar așa cum se aflau, către Casă.

Înainte ca qiblah să fie schimbată către Casă, muriseră bărbați care se rugaseră către [vechea] qiblah; unii fuseseră uciși. Nu știam ce să spunem despre ei. Atunci Allah a revelat:

﴿وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُضِيعَ إِيمَانَكُمْ إِنَّ اللَّهَ بِالنَّاسِ لَرَءُوفٌ رَحِيمٌ﴾

„Allah nu avea să lase să se piardă credința voastră. Cu adevărat, Allah este Blând și Îndurător cu oamenii.”

al‑Baqarah, 2:143 — fragment

Hadithul a fost consemnat de al‑Bukhārī și în Cartea credinței, vol. 1, p. 103. Al-Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ, vol. 1, p. 104: „Autorul îl are în [capitolele de] Tafsīr, pe calea lui al‑Thawrī, de la Abū Isḥāq: «L-am auzit pe al‑Barāʾ.» Astfel, este înlăturată temerea privind tadlīs-ul lui Abū Isḥāq.” L-au consemnat și Abū Dāwūd al‑Ṭayālisī, vol. 1, p. 85, Ibn Saʿd, vol. 1, partea 2, p. 5, și Ibn Jarīr, de la al‑Barāʾ și Ibn ʿAbbās, vol. 2, p. 17.

Imamul al‑Tirmidhī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 4, p. 70: Hannād și Abū ʿAmmār ne-au relatat; amândoi au spus: Wakīʿ ne-a relatat, de la Isrāʾīl, de la Simāk, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Când Profetul ﷺ a fost îndreptat către Kaʿbah, ei au spus: «O, Mesager al lui Allah, ce se întâmplă cu frații noștri care au murit rugându-se către Bayt al‑Maqdis?» Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُضِيعَ إِيمَانَكُمْ﴾

„Allah nu avea să lase să se piardă credința voastră.”

al‑Baqarah, 2:143 — fragment

„Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ.”

În relatarea lui Simāk de la ʿIkrimah există instabilitate (iḍṭirāb), însă ea este un shāhid pentru cea precedentă, după cum vezi. Hadithul a fost consemnat de Abū Dāwūd, vol. 4, p. 354, de al‑Ṭayālisī, vol. 2, p. 12, și de al‑Ḥākim, vol. 2, p. 269. Acesta a spus: „Cu isnād autentic”, iar al‑Dhahabī nu a făcut nicio observație.

Versetul 144

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿قَدْ نَرَى تَقَلُّبَ وَجْهِكَ فِي السَّمَاءِ﴾

„Vedem cum îți îndrepți fața către cer.”

al‑Baqarah, 2:144 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus în Ṣaḥīḥ-ul său, vol. 2, p. 48: ʿAbd Allāh ibn Rajāʾ ne-a relatat; el a spus: Isrāʾīl ne-a relatat, de la Abū Isḥāq, de la al‑Barāʾ ibn ʿĀzib, care a spus:

Mesagerul lui Allah ﷺ a fost îndreptat către Bayt al‑Maqdis vreme de șaisprezece luni. Mesagerul lui Allah ﷺ își dorea să fie îndreptat către Kaʿbah. Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿قَدْ نَرَى تَقَلُّبَ وَجْهِكَ فِي السَّمَاءِ﴾

„Vedem cum îți îndrepți fața către cer.”

al‑Baqarah, 2:144 — fragment

El s-a îndreptat către Kaʿbah. Cei fără minte dintre oameni — adică evreii — au spus: «Ce i-a întors de la qiblah lor, către care se îndreptau?»

﴿قُلْ لِلَّهِ الْمَشْرِقُ وَالْمَغْرِبُ يَهْدِي مَنْ يَشَاءُ إِلَى صِرَاطٍ مُسْتَقِيمٍ﴾

„Spune: «Ale lui Allah sunt răsăritul și apusul. El călăuzește pe cine voiește către o cale dreaptă.»”

al‑Baqarah, 2:142 — fragment

Un bărbat s-a rugat împreună cu Profetul ﷺ, apoi a ieșit după ce se rugase și a trecut pe lângă un grup de anṣāri care împlineau rugăciunea de ʿaṣr către Bayt al‑Maqdis. El a spus că mărturisește că s-a rugat împreună cu Mesagerul lui Allah ﷺ și că acesta s-a îndreptat către Kaʿbah. Oamenii și-au schimbat poziția, până când s-au îndreptat către Kaʿbah.

L-a consemnat și Muslim, vol. 5, p. 9. În relatarea lui Muslim, versetul revelat este:

﴿وَحَيْثُ مَا كُنْتُمْ فَوَلُّوا وُجُوهَكُمْ شَطْرَهُ﴾

„Oriunde v-ați afla, întoarceți-vă fețele către ea.”

al‑Baqarah, 2:144 — fragment

Hadithul a fost consemnat de al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 79, care a spus: „Ḥasan ṣaḥīḥ”, și de Ibn Mājah, nr. 1010. La acesta este menționată cauza revelării cuvintelor:

﴿وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُضِيعَ إِيمَانَكُمْ﴾

„Allah nu avea să lase să se piardă credința voastră.”

al‑Baqarah, 2:143 — fragment

L-au consemnat și imamul Aḥmad, vol. 4, p. 247, al‑Dāraquṭnī, vol. 1, p. 274, Ibn Abī Ḥātim, după cum apare în Tafsīr-ul lui Ibn Kathīr, și Ibn Saʿd în al‑Ṭabaqāt, vol. 4, partea 2. La ultimii doi apare adaosul:

Cei fără minte dintre oameni au spus: «Ce i-a întors de la qiblah lor, către care se îndreptau?» Atunci Allah a revelat:

﴿قُلْ لِلَّهِ الْمَشْرِقُ وَالْمَغْرِبُ يَهْدِي مَنْ يَشَاءُ إِلَى صِرَاطٍ مُسْتَقِيمٍ﴾

„Spune: «Ale lui Allah sunt răsăritul și apusul. El călăuzește pe cine voiește către o cale dreaptă.»”

al‑Baqarah, 2:142 — fragment

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 5, p. 10: Abū Bakr ibn Abī Shaybah ne-a relatat; ʿAffān ne-a relatat; Ḥammād ibn Salamah ne-a relatat, de la Thābit, de la Anas:

Mesagerul lui Allah ﷺ se ruga către Bayt al‑Maqdis. Atunci a fost revelat:

﴿قَدْ نَرَى تَقَلُّبَ وَجْهِكَ فِي السَّمَاءِ فَلَنُوَلِّيَنَّكَ قِبْلَةً تَرْضَاهَا فَوَلِّ وَجْهَكَ شَطْرَ الْمَسْجِدِ الْحَرَامِ﴾

„Vedem cum îți îndrepți fața către cer. Te vom îndrepta către o qiblah care îți va fi pe plac. Întoarce-ți, așadar, fața către Moscheea cea Sfântă.”

al‑Baqarah, 2:144 — fragment

Un bărbat din Banū Salimah a trecut [pe lângă cei care se rugau], pe când erau în înclinare în timpul rugăciunii de fajr și împliniseră deja o rakʿah. El a strigat: «Luați aminte! Qiblah a fost schimbată!» Ei s-au întors, chiar așa cum se aflau, către [noua] qiblah.

La fel l-a consemnat Ibn Saʿd, vol. 1, partea 2, p. 4.

Versetul 158

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿إِنَّ الصَّفَا وَالْمَرْوَةَ مِنْ شَعَائِرِ اللَّهِ﴾

„Cu adevărat, al‑Ṣafā și al‑Marwah se numără printre semnele sacre ale lui Allah.”

al‑Baqarah, 2:158 — fragment

Imamul al‑Bukhārī a spus în Ṣaḥīḥ-ul său, vol. 4, p. 244: Abū al‑Yamān ne-a relatat; Shuʿayb ne-a înștiințat, de la al‑Zuhrī: ʿUrwah a spus:

Am întrebat-o pe ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — și i-am spus: «Ce părere ai despre cuvintele lui Allah Preaînaltul:

﴿إِنَّ الصَّفَا وَالْمَرْوَةَ مِنْ شَعَائِرِ اللَّهِ فَمَنْ حَجَّ الْبَيْتَ أَوِ اعْتَمَرَ فَلَا جُنَاحَ عَلَيْهِ أَنْ يَطَّوَّفَ بِهِمَا﴾

„Cu adevărat, al‑Ṣafā și al‑Marwah se numără printre semnele sacre ale lui Allah. Cine împlinește pelerinajul la Casă sau ʿumrah nu săvârșește niciun păcat dacă le străbate.”

al‑Baqarah, 2:158 — fragment

Pe Allah, nu este niciun păcat pentru cineva să nu parcurgă [drumul dintre] al‑Ṣafā și al‑Marwah!» Ea a spus: «Rău ai spus, fiul surorii mele! Dacă acest verset ar fi avut înțelesul pe care i l-ai dat, ar fi spus: ‘Nu este niciun păcat pentru el să nu le străbată.’ Însă el a fost revelat în legătură cu anṣārii. Înainte de a primi Islamul, ei rosteau invocația de pelerinaj pentru idolul Manāt, căruia i se închinau la al‑Mushallal. Cei care făceau aceasta socoteau un păcat să străbată al‑Ṣafā și al‑Marwah. Când au primit Islamul, l-au întrebat pe Mesagerul lui Allah ﷺ despre aceasta. Au spus: ‘O, Mesager al lui Allah, socoteam un păcat să străbatem al‑Ṣafā și al‑Marwah.’ Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿إِنَّ الصَّفَا وَالْمَرْوَةَ مِنْ شَعَائِرِ اللَّهِ﴾

„Cu adevărat, al‑Ṣafā și al‑Marwah se numără printre semnele sacre ale lui Allah.”

al‑Baqarah, 2:158 — fragment

ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — a spus: ‘Mesagerul lui Allah ﷺ a statornicit străbaterea drumului dintre ele; prin urmare, nimănui nu-i este îngăduit să renunțe la aceasta.’»

[Al‑Zuhrī a spus:] Apoi i-am relatat lui Abū Bakr ibn ʿAbd al‑Raḥmān, iar el a spus: «Această explicație nu o mai auzisem. Totuși, i-am auzit pe niște oameni ai cunoașterii spunând că oamenii — în afară de cei pomeniți de ʿĀʾishah, care rosteau invocația de pelerinaj pentru Manāt — străbăteau cu toții al‑Ṣafā și al‑Marwah. Când Allah Preaînaltul a menționat înconjurarea Casei, fără să pomenească al‑Ṣafā și al‑Marwah în Coran, ei au spus: ‘O, Mesager al lui Allah, obișnuiam să străbatem al‑Ṣafā și al‑Marwah. Allah a revelat [porunca] înconjurării Casei, dar nu a menționat al‑Ṣafā și al‑Marwah. Este vreun păcat pentru noi să străbatem al‑Ṣafā și al‑Marwah?’ Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿إِنَّ الصَّفَا وَالْمَرْوَةَ مِنْ شَعَائِرِ اللَّهِ﴾

„Cu adevărat, al‑Ṣafā și al‑Marwah se numără printre semnele sacre ale lui Allah.”

al‑Baqarah, 2:158 — fragment

Abū Bakr a spus: ‘Aud că acest verset a fost revelat în legătură cu ambele grupuri: cu cei care, în perioada ignoranței, socoteau un păcat să străbată al‑Ṣafā și al‑Marwah, și cu cei care le străbăteau, dar apoi au socotit un păcat să o facă în Islam, fiindcă Allah Preaînaltul poruncise înconjurarea Casei fără să menționeze al‑Ṣafā, până când a menționat și aceasta după înconjurarea Casei.’»

Hadithul a fost consemnat și de al‑Bukhārī, vol. 4, p. 364, fără a-l menționa pe Abū Bakr ibn ʿAbd al‑Raḥmān și cuvintele sale, precum și, prescurtat, în vol. 10, p. 236. L-a consemnat Muslim, vol. 9, pp. 21–24. L-a consemnat și al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 70, precizând că cel care spune „Apoi i-am relatat” este al‑Zuhrī; el a spus: „Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ.”

L-au consemnat Abū Dāwūd, vol. 2, p. 121, fără cuvintele pe care al‑Zuhrī i le-a spus lui Abū Bakr ibn ʿAbd al‑Raḥmān; al‑Nasāʾī, vol. 5, p. 190, într-o formă asemănătoare celei de la Abū Dāwūd; Ibn Mājah, nr. 2986; imamul Aḥmad, vol. 6, pp. 144, 162 și 227; imamul Mālik în al‑Muwaṭṭaʾ, vol. 1, p. 338; și al‑Ḥumaydī, vol. 1, p. 107.

Al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 9, p. 242: Muḥammad ibn Yūsuf ne-a relatat; Sufyān ne-a relatat, de la ʿĀṣim ibn Sulaymān, care a spus:

L-am întrebat pe Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — despre al‑Ṣafā și al‑Marwah. El a spus: Le socoteam dintre practicile perioadei ignoranței. Când a venit Islamul, ne-am abținut de la ele. Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿إِنَّ الصَّفَا وَالْمَرْوَةَ مِنْ شَعَائِرِ اللَّهِ فَمَنْ حَجَّ الْبَيْتَ أَوِ اعْتَمَرَ فَلَا جُنَاحَ عَلَيْهِ﴾

„Cu adevărat, al‑Ṣafā și al‑Marwah se numără printre semnele sacre ale lui Allah. Cine împlinește pelerinajul la Casă sau ʿumrah nu săvârșește niciun păcat…”

al‑Baqarah, 2:158 — fragment

Hadithul a fost consemnat de Muslim, vol. 9, p. 24, și de al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 71, care l-a declarat autentic, de la Anas — Allah să fie mulțumit de el —, că a fost întrebat despre al‑Ṣafā și al‑Marwah și a spus:

Le socoteam dintre practicile perioadei ignoranței. Când a venit Islamul, ne-am abținut de la ele. Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿إِنَّ الصَّفَا وَالْمَرْوَةَ مِنْ شَعَائِرِ اللَّهِ﴾

„Cu adevărat, al‑Ṣafā și al‑Marwah se numără printre semnele sacre ale lui Allah.”

al‑Baqarah, 2:158 — fragment

Nu există niciun impediment ca versetul să fi fost revelat în legătură cu toate aceste situații.

Versetul 187 — îngăduința din nopțile de post

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿أُحِلَّ لَكُمْ لَيْلَةَ الصِّيَامِ الرَّفَثُ إِلَى نِسَائِكُمْ﴾

„V-a fost îngăduită, în noaptea postului, apropierea intimă de soțiile voastre…”

al‑Baqarah, 2:187 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿وَكُلُوا وَاشْرَبُوا حَتَّى يَتَبَيَّنَ لَكُمُ الْخَيْطُ الْأَبْيَضُ مِنَ الْخَيْطِ الْأَسْوَدِ﴾

„Mâncați și beți până când vi se va desluși firul alb de firul negru…”

al‑Baqarah, 2:187 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 5, p. 31: ʿUbayd Allāh ibn Mūsā ne-a relatat, de la Isrāʾīl, de la Abū Isḥāq, de la al‑Barāʾ — Allah să fie mulțumit de el —, care a spus:

Dintre companionii lui Muḥammad ﷺ, atunci când un bărbat postea și sosea vremea întreruperii postului, dacă adormea înainte să mănânce, nu mai mânca în noaptea aceea și nici în ziua următoare, până se însera. Qays ibn Ṣirmah al‑Anṣārī postea. Când a sosit vremea întreruperii postului, a venit la soția sa și a întrebat-o: «Ai ceva de mâncare?» Ea a spus: «Nu, dar mă duc să-ți caut.» El muncise în ziua aceea, iar somnul l-a biruit. Ea a spus: «Ce nenoroc pentru tine!» Când a sosit mijlocul zilei [următoare], el a leșinat. Acest lucru i-a fost spus Profetului ﷺ, iar atunci a fost revelat versetul:

﴿أُحِلَّ لَكُمْ لَيْلَةَ الصِّيَامِ الرَّفَثُ إِلَى نِسَائِكُمْ﴾

„V-a fost îngăduită, în noaptea postului, apropierea intimă de soțiile voastre…”

al‑Baqarah, 2:187 — fragment

Ei s-au bucurat foarte mult de aceasta. [Și a fost revelat:]

﴿وَكُلُوا وَاشْرَبُوا حَتَّى يَتَبَيَّنَ لَكُمُ الْخَيْطُ الْأَبْيَضُ مِنَ الْخَيْطِ الْأَسْوَدِ﴾

„Mâncați și beți până când vi se va desluși firul alb de firul negru…”

al‑Baqarah, 2:187 — fragment

Imamul al‑Bukhārī a reluat hadithul în Cartea exegezei, schimbând o parte a isnādului. Acolo Abū Isḥāq precizează că a auzit [relatarea]. Textul său este:

Când a fost prescris postul din Ramaḍān, nu se apropiau de femei pe toată durata lunii Ramaḍān. Însă unii bărbați se trădau pe ei înșiși. Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿عَلِمَ اللَّهُ أَنَّكُمْ كُنْتُمْ تَخْتَانُونَ أَنْفُسَكُمْ فَتَابَ عَلَيْكُمْ﴾

„Allah a știut că vă trădați pe voi înșivă și v-a primit căința…”

al‑Baqarah, 2:187 — fragment

La prima vedere, cele două relatări sunt diferite, dar nimic nu împiedică faptul ca [versetul] să fi fost revelat atât în legătură cu unii, cât și cu ceilalți.

L-a relatat Abū Dāwūd, vol. 2, p. 265, și al‑Nasāʾī, vol. 4, p. 121, care a reunit cele două hadithuri de la al‑Bukhārī. Astfel, am aflat că ambele împrejurări au constituit cauzele revelării. L-au consemnat și imamul Aḥmad, vol. 4, p. 295, și al‑Dārimī, vol. 2, p. 5.

Versetul 187 — „din zori”

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿مِنَ الْفَجْرِ﴾

„…din zori.”

al‑Baqarah, 2:187 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 5, p. 35: Saʿīd ibn Abī Maryam ne-a relatat; Ibn Abī Ḥāzim ne-a relatat, de la tatăl său, de la Sahl ibn Saʿd. Și Saʿīd ibn Abī Maryam mi-a relatat; Abū Ghassān Muḥammad ibn Muṭarrif ne-a relatat; el a spus: Abū Ḥāzim mi-a relatat, de la Sahl ibn Saʿd, care a spus:

Au fost revelate cuvintele:

﴿وَكُلُوا وَاشْرَبُوا حَتَّى يَتَبَيَّنَ لَكُمُ الْخَيْطُ الْأَبْيَضُ مِنَ الْخَيْطِ الْأَسْوَدِ﴾

„Mâncați și beți până când vi se va desluși firul alb de firul negru…”

al‑Baqarah, 2:187 — fragment

Dar cuvintele «din zori» nu fuseseră revelate. Când voiau să postească, unii bărbați își legau de picior un fir alb și unul negru și continuau să mănânce până când le puteau deosebi cu privirea. Apoi Allah a revelat cuvintele «din zori», iar ei au înțeles că era vorba despre noapte și zi.

Hadithul a fost reluat în [capitolele de] Tafsīr, de la Ibn Abī Maryam, prin ultimul isnād. El este unul dintre puținele hadithuri pe care [al‑Bukhārī] le-a reluat fără modificare. L-a consemnat și Muslim, vol. 7, p. 220.

Versetul 189

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَأْتُوا الْبُيُوتَ مِنْ أَبْوَابِهَا﴾

„Intrați în case pe ușile lor.”

al‑Baqarah, 2:189 — fragment

Imamul al‑Bukhārī a spus, vol. 4, p. 370: Abū al‑Walīd ne-a relatat; Shuʿbah ne-a relatat, de la Abū Isḥāq, care a spus: l-am auzit pe al‑Barāʾ spunând:

Acest verset a fost revelat în legătură cu noi. Când anṣārii împlineau pelerinajul și se întorceau, nu intrau în case pe ușile lor, ci prin spatele acestora. Un bărbat dintre anṣāri a intrat pe ușa casei sale și parcă i s-a reproșat acest lucru. Atunci a fost revelat:

﴿وَلَيْسَ الْبِرُّ بِأَنْ تَأْتُوا الْبُيُوتَ مِنْ ظُهُورِهَا وَلَكِنَّ الْبِرَّ مَنِ اتَّقَى وَأْتُوا الْبُيُوتَ مِنْ أَبْوَابِهَا﴾

„Evlavia nu constă în a intra în case prin spatele lor, ci evlavios este cel care se teme [de Allah]. Intrați în case pe ușile lor.”

al‑Baqarah, 2:189 — fragment

Al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a reluat hadithul în Cartea exegezei, spunând: ʿUbayd Allāh ibn Mūsā ne-a relatat, de la Isrāʾīl, de la Abū Isḥāq, cu aceeași relatare, vol. 9, p. 249. L-au consemnat Muslim, vol. 18, p. 161, și al‑Ṭayālisī, vol. 2, p. 12.

Al-Ḥākim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 1, p. 483: Abū al‑ʿAbbās Muḥammad ibn Yaʿqūb ne-a relatat; Muḥammad ibn Isḥāq al‑Ṣaghānī ne-a relatat; Abū al‑Jawāb ne-a relatat; ʿAmmār ibn [Ruzayq] ne-a relatat, de la al‑Aʿmash, de la Abū Sufyān, de la Jābir ibn ʿAbd Allāh — Allah să fie mulțumit de amândoi —, care a spus:

Quraysh erau numiți al‑Ḥums și intrau pe uși atunci când se aflau în starea de iḥrām, în vreme ce anṣārii și ceilalți arabi nu intrau pe uși în această stare. Mesagerul lui Allah ﷺ se afla într-o grădină și a ieșit pe poarta ei. Împreună cu el a ieșit Quṭbah ibn ʿĀmir al‑Anṣārī. Ei au spus: «O, Mesager al lui Allah, Quṭbah ibn ʿĀmir este un om nelegiuit! A ieșit împreună cu tine pe poartă!» El a întrebat: «Ce te-a îndemnat să faci aceasta?» [Quṭbah] a spus: «Te-am văzut făcând aceasta și am făcut la fel.» El a spus: «Eu sunt dintre al‑Ḥums.» [Quṭbah] a răspuns: «Religia mea este religia ta.» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

[ ﴿وَلَيْسَ الْبِرُّ بِأَنْ تَأْتُوا الْبُيُوتَ مِنْ ظُهُورِهَا وَلَكِنَّ الْبِرَّ مَنِ اتَّقَى وَأْتُوا الْبُيُوتَ مِنْ أَبْوَابِهَا﴾ ]

[„Evlavia nu constă în a intra în case prin spatele lor, ci evlavios este cel care se teme [de Allah]. Intrați în case pe ușile lor.”]¹⁰

al‑Baqarah, 2:189 — fragment

„Acesta este un hadith ṣaḥīḥ, potrivit condițiilor celor doi shaykhi [al‑Bukhārī și Muslim], iar ei nu l-au consemnat cu acest adaos.”

Abū al‑Jawāb — al‑Aḥwaṣ ibn Jawāb — și ʿAmmār ibn [Ruzayq] nu sunt dintre naratorii lui al‑Bukhārī; prin urmare, [hadithul] îndeplinește numai condițiile lui Muslim. Apoi am găsit că al‑Ḥāfiẓ spune în al‑Fatḥ, vol. 4, p. 371, ediția al‑Ḥalabī: „Deși acest isnād îndeplinește condițiile lui Muslim, există dezacord privind transmiterea sa neîntreruptă de la al‑Aʿmash, de la Abū Sufyān. ʿAbd ibn Ḥumayd l-a relatat fără a-l menționa pe Jābir. Baqī și Abū al‑Shaykh l-au consemnat pe această cale în lucrările lor de Tafsīr.” Sfârșitul citatului.

Versetul 195

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَأَنْفِقُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ﴾

„Cheltuiți pe calea lui Allah.”

al‑Baqarah, 2:195 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 9, p. 251: Isḥāq ne-a relatat; al‑Naḍr ne-a relatat; Shuʿbah ne-a relatat, de la Sulaymān, care a spus: l-am auzit pe Abū Wāʾil [relatând], de la Ḥudhayfah, despre cuvintele:

﴿وَأَنْفِقُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ وَلَا تُلْقُوا بِأَيْدِيكُمْ إِلَى التَّهْلُكَةِ﴾

„Cheltuiți pe calea lui Allah și nu vă aruncați cu propriile mâini în pieire.”

al‑Baqarah, 2:195 — fragment

El a spus: A fost revelat în privința cheltuirii.

Al-Tirmidhī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 4, p. 72: ʿAbd ibn Ḥumayd ne-a relatat; al‑Ḍaḥḥāk ibn Makhlad, Abū ʿĀṣim al‑Nabīl, ne-a relatat, de la Ḥaywah ibn Shurayḥ, de la Yazīd ibn Abī Ḥabīb, de la Aslam Abū ʿImrān al‑Tujībī, care a spus:

Ne aflam la cetatea bizantinilor, iar ei au scos împotriva noastră un mare șir de ostași. Dintre musulmani au ieșit în întâmpinarea lor tot atâția sau mai mulți. În fruntea celor din Egipt se afla ʿUqbah ibn ʿĀmir, iar în fruntea întregii oștiri se afla Faḍālah ibn ʿUbayd. Un bărbat dintre musulmani a pornit asupra șirului bizantinilor și a pătruns între ei. Oamenii au strigat: «Slavă lui Allah! Se aruncă cu propriile mâini în pieire!»

Abū Ayyūb s-a ridicat și a spus: «O, oameni, voi dați acestui verset o asemenea interpretare! Însă acest verset a fost revelat în legătură cu noi, anṣārii. Când Allah a întărit Islamul și susținătorii lui s-au înmulțit, unii dintre noi le-au spus altora, în taină, fără [știrea] Mesagerului lui Allah ﷺ: ‘Averile noastre s-au risipit. Allah a întărit Islamul și susținătorii lui s-au înmulțit. De am rămâne să ne îngrijim averile și să refacem ceea ce s-a pierdut din ele!’ Atunci Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, i-a revelat Profetului Său ﷺ, respingând ceea ce spuseserăm:

﴿وَأَنْفِقُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ وَلَا تُلْقُوا بِأَيْدِيكُمْ إِلَى التَّهْلُكَةِ﴾

„Cheltuiți pe calea lui Allah și nu vă aruncați cu propriile mâini în pieire.”

al‑Baqarah, 2:195 — fragment

Pieirea însemna, așadar, să rămânem la averile noastre, să ne ocupăm de refacerea lor și să părăsim expedițiile de luptă.» Abū Ayyūb nu a încetat să plece pe calea lui Allah, până când a fost îngropat pe pământul bizantinilor.

„Acesta este un hadith ḥasan gharīb ṣaḥīḥ.”

Abū Dāwūd l-a consemnat într-o formă asemănătoare hadithului lui al‑Tirmidhī, dar a spus: „În fruntea întregii oștiri se afla ʿAbd al‑Raḥmān ibn Khālid ibn al‑Walīd.” Hadithul lui al‑Tirmidhī a fost consemnat de Ibn Ḥibbān, p. 401 din Mawārid al‑Ẓamʾān, de al‑Ṭayālisī, vol. 2, p. 13, și de al‑Ḥākim, vol. 2, p. 275. Acesta a spus: „Ṣaḥīḥ, potrivit condițiilor celor doi shaykhi, iar ei nu l-au consemnat.” Al-Dhahabī nu a făcut nicio observație. Totuși, cei doi nu au consemnat nimic de la Aslam Abū ʿImrān; așadar, hadithul nu îndeplinește condițiile lor. El este demn de încredere, după cum apare în Tahdhīb al‑Tahdhīb.

Al-Ṭabarānī — Allah să aibă milă de el — a spus în al‑Kabīr, vol. 22, p. 390: Muḥammad ibn ʿAbd Allāh al‑Ḥaḍramī ne-a relatat; Hudbah ibn Khālid ne-a relatat; Ḥammād ibn Salamah ne-a relatat, de la Dāwūd ibn Abī Hind, de la al‑Shaʿbī, de la Abū Jubayrah ibn al‑Ḍaḥḥāk, care a spus:

Anṣārii dădeau milostenie și dăruiau cât voia Allah. Apoi i-a lovit un an de lipsuri și s-au oprit. Atunci Allah a revelat:

﴿وَلَا تُلْقُوا بِأَيْدِيكُمْ إِلَى التَّهْلُكَةِ﴾

„Și nu vă aruncați cu propriile mâini în pieire.”

al‑Baqarah, 2:195 — fragment

Acesta este un hadith ṣaḥīḥ, dacă se confirmă că Abū Jubayrah a fost companion. Discuția despre el va urma în Sūrat al‑Ḥujurāt, dacă Allah voiește.

O observație utilă

În privința celor consemnate de al‑Ṭabarānī în al‑Kabīr, 22/390:

Ibn Rajab a spus în Sharḥ ʿIlal al‑Tirmidhī, 2/781: „A treia categorie cuprinde oameni care, în sine, sunt demni de încredere, dar ale căror relatări de la unii shaykhi sunt slabe, spre deosebire de relatările lor de la ceilalți shaykhi. Aceștia sunt numeroși; printre ei se află Ḥammād ibn Salamah.”

În privința shaykhilor de la care Ḥammād relata cu greșeli, Aḥmad a spus, în relatarea lui al‑Athram: „Când Ḥammād ibn Salamah relatează de la cei mai tineri, greșește.” El a indicat relatarea lui de la Dāwūd ibn Abī Hind.

Imamul Muslim a menționat în Kitāb al‑Tamyīz, p. 92, acordul învățaților hadithului că cel mai exact în transmiterea de la Thābit este Ḥammād ibn Salamah. Așa au spus Yaḥyā al‑Qaṭṭān, Yaḥyā ibn Maʿīn, Aḥmad ibn Ḥanbal și alți cunoscători. Însă, după aprecierea lor, atunci când Ḥammād relatează de la alții decât Thābit — precum Qatādah, Ayyūb și Dāwūd ibn Abī Hind —, el greșește adesea în relatările lor.

De la al‑Nuʿmān ibn Bashīr, despre cuvintele:

﴿وَلَا تُلْقُوا بِأَيْدِيكُمْ إِلَى التَّهْلُكَةِ﴾

„Și nu vă aruncați cu propriile mâini în pieire.”

al‑Baqarah, 2:195 — fragment

El a spus: Un bărbat săvârșea un păcat și spunea: «Allah nu mă va ierta.» Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿وَلَا تُلْقُوا بِأَيْدِيكُمْ إِلَى التَّهْلُكَةِ وَأَحْسِنُوا إِنَّ اللَّهَ يُحِبُّ الْمُحْسِنِينَ﴾

„Nu vă aruncați cu propriile mâini în pieire și faceți bine! Cu adevărat, Allah îi iubește pe făcătorii de bine.”

al‑Baqarah, 2:195 — fragment

L-a relatat al‑Ṭabarānī în al‑Kabīr și al‑Awsaṭ, iar naratorii celor două lanțuri sunt dintre naratorii colecțiilor Ṣaḥīḥ. Sfârșitul citatului.

În al‑Fatḥ, vol. 9, p. 251, există o relatare asemănătoare de la al‑Barāʾ. Al-Ḥāfiẓ a spus: „Isnādul său este autentic.” Apoi a spus: „Prima [explicație] este mai evidentă, deoarece versetul începe prin menționarea cheltuirii. Prin urmare, pe ea ne întemeiem în privința cauzei revelării.” Sfârșitul citatului.

Eu spun: nu există niciun motiv să înlăturăm cele două relatări — adică pe cea a lui al‑Nuʿmān și pe cea a lui al‑Barāʾ —, de vreme ce sunt autentice. Versetul îl cuprinde pe cel care a părăsit jihādul și s-a zgârcit, precum și pe cel care a păcătuit și a crezut că Allah nu îl va ierta. Nimic nu împiedică faptul ca versetul să fi fost revelat în legătură cu toate acestea. Allah știe cel mai bine.

Versetul 196 — împlinirea pelerinajului și a ʿumrei

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَأَتِمُّوا الْحَجَّ وَالْعُمْرَةَ لِلَّهِ﴾

„Împliniți până la capăt pelerinajul și ʿumrah pentru Allah.”

al‑Baqarah, 2:196 — fragment

Al-Ṭabarānī a spus, după cum apare în Majmaʿ al‑Baḥrayn min Zawāʾid al‑Muʿjamayn [manuscris], vol. 2, p. 141: Aḥmad ne-a relatat¹¹; Muḥammad ibn Sābiq ne-a relatat; Ibrāhīm ibn Ṭahmān ne-a relatat, de la Abū al‑Zubayr, de la ʿAṭāʾ ibn Abī Rabāḥ, de la Ṣafwān ibn Yaʿlā ibn Umayyah, de la tatăl său, care a spus:

[Un bărbat] a venit la Mesagerul lui Allah ﷺ și a spus: «O, Mesager al lui Allah, ce îmi poruncești să fac în ʿumrah mea?» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿وَأَتِمُّوا الْحَجَّ وَالْعُمْرَةَ لِلَّهِ﴾

„Împliniți până la capăt pelerinajul și ʿumrah pentru Allah.”

al‑Baqarah, 2:196 — fragment

Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Cine a întrebat despre ʿumrah?» El a răspuns: «Eu sunt.» [Profetul] a spus: «Scoate-ți hainele, spală-te și trage apă în nas cât poți; ceea ce ai face în pelerinajul tău fă și în ʿumrah ta.»

„Nimeni în afară de Ibrāhīm nu l-a relatat de la al‑Zubayr. Abū al‑Zubayr nu a intercalat pe nimeni între ʿAṭāʾ și Ṣafwān. Mujāhid l-a relatat de la ʿAṭāʾ, de la Ṣafwān, de la tatăl său. Eu spun: acesta se află în Ṣaḥīḥ, cu excepția cuvintelor: «Împliniți până la capăt pelerinajul și ʿumrah pentru Allah.»” Sfârșitul citatului.

În Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 3, p. 205, a spus: „De la Yaʿlā ibn Umayyah: un bărbat a venit la Mesagerul lui Allah ﷺ, uns din belșug cu parfum khalūq, purtând veșminte croite și aflându-se în iḥrām pentru ʿumrah.” A menționat hadithul, apoi a spus: „L-a relatat al‑Ṭabarānī în al‑Awsaṭ, iar naratorii lui sunt dintre naratorii colecțiilor Ṣaḥīḥ.” Sfârșitul citatului.

Al-Ḥāfiẓ l-a menționat în al‑Fatḥ fără să facă vreo observație. Cât despre faptul că Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el — l-a considerat neobișnuit în Tafsīr-ul său, aceasta nu are temei, deoarece formularea lui al‑Ṭabarānī, potrivit căreia i-a fost revelat „Împliniți până la capăt pelerinajul și ʿumrah pentru Allah”, explică hadithul din cele două colecții Ṣaḥīḥ, în care se spune că asupra lui a coborât revelația.

Cât despre faptul că la Ibn Abī Ḥātim apare „de la Ṣafwān ibn Umayyah”, se pare că au căzut din text cuvintele „de la tatăl său”. Hadithul este, așadar, de la Ṣafwān ibn Yaʿlā ibn Umayyah, de la tatăl său, după cum apare în cele două colecții Ṣaḥīḥ, în al‑Awsaṭ al lui al‑Ṭabarānī și în alte cărți de hadith. Aceasta era concluzia mea de atunci. Acum însă mi se pare că [această variantă] este shādhdh, deoarece contrazice ceea ce se află în cele două colecții Ṣaḥīḥ. Allah știe cel mai bine.

O observație utilă

Al-Ṭabarānī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a spus: Aḥmad ne-a relatat — acesta este Aḥmad ibn ʿAlī, Abū al‑ʿAbbās al‑Barbahārī —; Muḥammad ibn Sābiq ne-a relatat; Ibrāhīm ibn Ṭahmān ne-a relatat, de la Abū al‑Zubayr, de la ʿAṭāʾ ibn Abī Rabāḥ, de la Ṣafwān ibn Yaʿlā ibn Umayyah, de la tatăl său. Apoi a menționat hadithul, incluzând revelarea versetului.

Mujāhid l-a relatat de la ʿAṭāʾ, de la Ṣafwān, de la tatăl său, după cum apare în al‑Majmaʿ. Hadithul cu menționarea revelării versetului este shādhdh, după cum a spus shaykhul nostru. Cel care s-a abătut în această relatare este Abū al‑Zubayr, întrucât i-a contrazis pe:

Ibn Jurayj, la al‑Bukhārī: 3/393, 7/47 și 9/9; la Muslim: 8/78–79; la al‑Nasāʾī: 5/130; și la Aḥmad: 4/222.

Hammām ibn Yaḥyā, la al‑Bukhārī: 3/614, 4/63 și 9/9; la Muslim: 8/76; și la Abū Dāwūd: 2/407.

ʿAmr ibn Dīnār, la Muslim: 8/77; la Abū Dāwūd: 2/409; la al‑Nasāʾī: 5/142; la al‑Tirmidhī: 2/196; și la Aḥmad: 4/222.

Qays ibn Saʿd, la Muslim: 8/79; la Abū Dāwūd: 2/409; și la al‑Nasāʾī: 5/642.

Ribāḥ ibn Abī Maʿrūf, la Muslim: 8/90.

Abū Bishr Jaʿfar ibn Abī Waḥshiyyah, la Abū Dāwūd.

Al-Ḥajjāj, la Abū Dāwūd.

Toți aceștia au relatat de la ʿAṭāʾ, de la Ṣafwān, de la tatăl său, menționând hadithul fără a menționa revelarea versetului.

Versetul 196 — compensația pentru raderea capului

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿فَمَنْ كَانَ مِنْكُمْ مَرِيضًا أَوْ بِهِ أَذًى مِنْ رَأْسِهِ فَفِدْيَةٌ مِنْ صِيَامٍ أَوْ صَدَقَةٍ أَوْ نُسُكٍ﴾

„Cel dintre voi care este bolnav sau are o suferință la cap [și își rade părul] să dea o compensație: post, milostenie sau jertfă.”

al‑Baqarah, 2:196 — fragment

Imamul al‑Bukhārī a spus în Ṣaḥīḥ-ul său, vol. 4, p. 387: Abū Nuʿaym ne-a relatat; Sayf ne-a relatat; el a spus: Mujāhid mi-a relatat; el a spus: l-am auzit pe ʿAbd al‑Raḥmān ibn Abī Laylā [spunând] că Kaʿb ibn ʿUjrah i-a relatat, spunând:

M-am oprit înaintea Mesagerului lui Allah ﷺ la al‑Ḥudaybiyah, în timp ce din cap îmi cădeau păduchi. El a spus: «Te supără păduchii tăi?» Am răspuns: «Da.» El a spus: «Atunci rade-ți capul» — sau: «Rade-te.» În legătură cu mine a fost revelat acest verset:

﴿فَمَنْ كَانَ مِنْكُمْ مَرِيضًا أَوْ بِهِ أَذًى مِنْ رَأْسِهِ﴾

„Cel dintre voi care este bolnav sau are o suferință la cap…”

al‑Baqarah, 2:196 — până la sfârșitul pasajului

Profetul ﷺ a spus: «Postește trei zile sau dă ca milostenie un faraq [de hrană], împărțit între șase [persoane], sau adu drept jertfă ceea ce îți este la îndemână.»

Hadithul a fost consemnat de imamul al‑Bukhārī și în Cartea exegezei, vol. 9, p. 252, precum și în Cartea expedițiilor, vol. 8, pp. 451 și 463; de Muslim, vol. 8, pp. 119–120; de al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 73, care a spus: „Un hadith ḥasan ṣaḥīḥ”; de Abū Dāwūd, vol. 2, p. 111; de Ibn Mājah, nr. 3079; de imamul Aḥmad, vol. 4, pp. 231, 42 și 243; de al‑Ṭayālisī, vol. 2, p. 13; de al‑Dāraquṭnī, vol. 2, p. 298; și de Ibn Jarīr, vol. 2, pe mai multe căi până la Kaʿb ibn ʿUjrah.

Versetul 197

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَتَزَوَّدُوا فَإِنَّ خَيْرَ الزَّادِ التَّقْوَى﴾

„Luați-vă merinde, căci cele mai bune merinde sunt teama de Allah.”

al‑Baqarah, 2:197 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 4, p. 127: Yaḥyā ibn [Bishr] ne-a relatat; Shabābah ne-a relatat, de la Warqāʾ, de la ʿAmr ibn Dīnār, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi —, care a spus:

Oamenii din Yemen împlineau pelerinajul fără să-și ia merinde și spuneau: «Noi suntem cei care se încred [în Allah].» Când ajungeau la [Mecca], le cereau oamenilor [hrană].¹² Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿وَتَزَوَّدُوا فَإِنَّ خَيْرَ الزَّادِ التَّقْوَى﴾

„Luați-vă merinde, căci cele mai bune merinde sunt teama de Allah.”

al‑Baqarah, 2:197 — fragment

Ibn ʿUyaynah l-a relatat de la ʿAmr, de la ʿIkrimah, în formă mursal.

Hadithul a fost consemnat de Abū Dāwūd, vol. 2, p. 75. Ibn Kathīr și al‑Shawkānī l-au atribuit lui ʿAbd ibn ʿAbd Ḥumayd și lui al‑Nasāʾī. L-a consemnat și Ibn Jarīr în Tafsīr-ul său, vol. 2, p. 279.

Versetul 198

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿لَيْسَ عَلَيْكُمْ جُنَاحٌ أَنْ تَبْتَغُوا فَضْلًا مِنْ رَبِّكُمْ﴾

„Nu este niciun păcat pentru voi să căutați un har de la Domnul vostru.”

al‑Baqarah, 2:198 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus în Ṣaḥīḥ-ul său, vol. 5, p. 224: ʿAlī ibn ʿAbd Allāh ne-a relatat; Sufyān ne-a relatat, de la ʿAmr, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi —, care a spus:

ʿUkāẓ, Majannah și Dhū al‑Majāz erau târguri în perioada ignoranței. Când a venit Islamul, au socotit negoțul un păcat. Atunci Allah Preaînaltul a revelat: «Nu este niciun păcat pentru voi… în perioadele pelerinajului.» Așa a recitat Ibn ʿAbbās.¹³

Hadithul a fost consemnat de [al‑Bukhārī] și în Cartea exegezei, vol. 9, p. 252, de la shaykhul său Muḥammad, de la Ibn ʿUyaynah. L-au consemnat Abū Dāwūd, vol. 2, p. 75, și al‑Ḥākim, vol. 1, p. 449 și vol. 2, p. 277. Acesta a spus: „Ṣaḥīḥ, potrivit condițiilor celor doi shaykhi, iar ei nu l-au consemnat.”¹⁴ Al-Dhahabī nu a făcut nicio observație. L-a consemnat și Ibn Jarīr, vol. 2, p. 273.

Abū Dāwūd — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 2, p. 75: Musaddad ne-a relatat; ʿAbd al‑Wāḥid ibn Ziyād ne-a relatat; al‑ʿAlāʾ ibn al‑Musayyab ne-a relatat; Abū Umāmah al‑Taymī ne-a relatat, spunând:

Obișnuiam să dau cu chirie [animale de călărie] pe acest drum. Unii oameni îmi spuneau că pelerinajul meu nu este [valabil]. L-am întâlnit pe Ibn ʿUmar și i-am spus: «O, Abū ʿAbd al‑Raḥmān, eu dau cu chirie [animale de călărie] pe acest drum, iar unii oameni spun că pelerinajul meu nu este [valabil].» Ibn ʿUmar a spus: «Oare nu intri în iḥrām, nu rostești talbiyah, nu înconjori Casa, nu pleci de la ʿArafāt și nu arunci pietricelele?» Am răspuns: «Ba da.» El a spus: «Atunci pelerinajul tău este [valabil].

Un bărbat a venit la Profetul ﷺ și l-a întrebat ceva asemănător cu ceea ce m-ai întrebat tu. Mesagerul lui Allah ﷺ a tăcut și nu i-a răspuns până când a fost revelat acest verset:

﴿لَيْسَ عَلَيْكُمْ جُنَاحٌ أَنْ تَبْتَغُوا فَضْلًا مِنْ رَبِّكُمْ﴾

„Nu este niciun păcat pentru voi să căutați un har de la Domnul vostru.”

al‑Baqarah, 2:198 — fragment

Atunci Mesagerul lui Allah ﷺ a trimis după el, i-a recitat acest verset și i-a spus: ‘Pelerinajul tău este [valabil].’»

Acesta este un hadith ṣaḥīḥ. L-au consemnat imamul Aḥmad, vol. 2, p. 155, al‑Dāraquṭnī, vol. 2, p. 292, și Ibn Jarīr, vol. 2, p. 282.

Versetul 199

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ثُمَّ أَفِيضُوا مِنْ حَيْثُ أَفَاضَ النَّاسُ﴾

„Apoi porniți de acolo de unde pornesc și ceilalți oameni.”

al‑Baqarah, 2:199 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 3, p. 515, ediția al‑Salafiyyah împreună cu al‑Fatḥ: Farwah ibn Abī al‑Maghrāʾ ne-a relatat; ʿAlī ibn Mushir ne-a relatat, de la Hishām ibn ʿUrwah: ʿUrwah a spus:

În perioada ignoranței, oamenii înconjurau [Casa] goi, în afară de al‑Ḥums — adică Quraysh și descendenții lor. Al-Ḥums dăruiau oamenilor [haine], căutând răsplată: un bărbat îi dădea altui bărbat haine în care să înconjoare [Casa], iar o femeie îi dădea altei femei haine pentru aceasta. Cine nu primea [haine] de la al‑Ḥums înconjura Casa gol. Ceilalți oameni porneau de la ʿArafāt, iar al‑Ḥums porneau de la Jamʿ.

[Hishām] a spus: tatăl meu m-a înștiințat, de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea —, că acest verset a fost revelat în legătură cu al‑Ḥums:

﴿ثُمَّ أَفِيضُوا مِنْ حَيْثُ أَفَاضَ النَّاسُ﴾

„Apoi porniți de acolo de unde pornesc și ceilalți oameni.”

al‑Baqarah, 2:199 — fragment

El a spus: Ei porneau de la Jamʿ, astfel că au fost îndrumați către ʿArafāt.

Al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 8, p. 186: ʿAlī ibn ʿAbd Allāh ne-a relatat; Muḥammad ibn Ḥāzim¹⁵ ne-a relatat; Hishām ne-a relatat, de la tatăl său, de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea —:

Quraysh și cei care urmau religia lor se opreau la al‑Muzdalifah și erau numiți al‑Ḥums, iar ceilalți arabi se opreau la ʿArafāt. Când a venit Islamul, Allah i-a poruncit Profetului Său ﷺ să meargă la ʿArafāt, să se oprească acolo și apoi să pornească de acolo. Acesta este înțelesul cuvintelor Sale, Preaînaltul:

﴿ثُمَّ أَفِيضُوا مِنْ حَيْثُ أَفَاضَ النَّاسُ﴾

„Apoi porniți de acolo de unde pornesc și ceilalți oameni.”

al‑Baqarah, 2:199 — fragment

Hadithul a fost consemnat de Muslim, vol. 8, p. 197; de Abū Dāwūd, vol. 2, p. 132; de al‑Tirmidhī, vol. 3, p. 625; de al‑Nasāʾī, vol. 5, p. 255; de al‑Ṭayālisī, vol. 2, p. 13; de Ibn Ḥibbān, după cum apare în Mawārid al‑Ẓamʾān, p. 425; și de Ibn Jarīr, vol. 2, p. 291.

Ibn Jarīr, vol. 2, p. 292, a consemnat ceva asemănător și de la Ibn ʿAbbās. Totuși, relatarea de la Ibn ʿAbbās este slabă, deoarece trece prin Ḥusayn ibn ʿAbd Allāh ibn ʿUbayd Allāh ibn al‑ʿAbbās ibn ʿAbd al‑Muṭṭalib, care este slab și care aici a fost atribuit bunicului său. Ne întemeiem, așadar, pe hadithul precedent al lui ʿĀʾishah. Allah Preaînaltul știe cel mai bine.

Versetul 207

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَمِنَ النَّاسِ مَنْ يَشْرِي نَفْسَهُ ابْتِغَاءَ مَرْضَاتِ اللَّهِ﴾

„Printre oameni este și acela care își vinde sufletul, căutând mulțumirea lui Allah.”

al‑Baqarah, 2:207 — fragment

Imamul Abū ʿAbd Allāh al‑Ḥākim a spus în al‑Mustadrak, vol. 3, p. 398: Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn ʿAbd Allāh al‑Zāhid ne-a relatat; Ismāʿīl ibn Isḥāq al‑Qāḍī ne-a relatat; Sulaymān ibn Ḥarb ne-a relatat; Ḥammād ibn Zayd ne-a relatat, de la Ayyūb, de la ʿIkrimah, care a spus:

Când Ṣuhayb a plecat ca emigrant, oamenii din Mecca l-au urmărit. El și-a golit tolba și a scos din ea patruzeci de săgeți. A spus: «Nu veți ajunge la mine până când nu voi înfige câte o săgeată în fiecare dintre voi. Apoi voi trece la sabie și veți afla că sunt bărbat! Am lăsat în Mecca două sclave; ele sunt ale voastre.»

[Sulaymān] a spus: Ḥammād ibn Salamah ne-a relatat, de la Thābit, de la Anas, ceva asemănător. Și i-au fost revelate Profetului ﷺ [cuvintele]:

﴿وَمِنَ النَّاسِ مَنْ يَشْرِي نَفْسَهُ ابْتِغَاءَ مَرْضَاتِ اللَّهِ﴾

„Printre oameni este și acela care își vinde sufletul, căutând mulțumirea lui Allah.”

al‑Baqarah, 2:207 — fragment

Când Profetul ﷺ l-a văzut, a spus: «O, Abū Yaḥyā, negoțul a adus câștig!» El a spus: și i-a recitat versetul.

[Al‑Ḥākim a spus:] „Ṣaḥīḥ, potrivit condițiilor lui Muslim, iar acesta nu l-a consemnat.”

Hadithul mai are și alte căi de transmitere, dintre care cele mai multe sunt mursal, după cum apare în al‑Iṣābah, vol. 2, p. 188, și în al‑Ṭabaqāt de Ibn Saʿd, vol. 3, prima parte, pp. 162–163. Luate împreună, ele întăresc hadithul și arată că el este confirmat.

Versetul 219

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿يَسْأَلُونَكَ عَنِ الْخَمْرِ وَالْمَيْسِرِ﴾

„Te întreabă despre vin și jocurile de noroc.”

al‑Baqarah, 2:219 — fragment

Hadithul despre acestea va urma în Sūrat al‑Māʾidah.

Apoi l-am găsit pe calea lui Abū Maysarah ʿAmr ibn Shuraḥbīl, de la ʿUmar. Abū Zurʿah spusese că el nu a auzit de la ʿUmar, astfel că l-am lăsat deoparte; apoi am socotit potrivit să-l consemnez. Imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 1, p. 53:

Khalaf ibn al‑Walīd ne-a relatat; Isrāʾīl ne-a relatat, de la Abū Isḥāq, de la Abū Maysarah, de la ʿUmar ibn al‑Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el —, care a spus:

Când a fost revelată interzicerea vinului, [ʿUmar] a spus: «O, Allah, lămurește-ne pe deplin în privința vinului!» Atunci a fost revelat acest verset din Sūrat al‑Baqarah:

﴿يَسْأَلُونَكَ عَنِ الْخَمْرِ وَالْمَيْسِرِ قُلْ فِيهِمَا إِثْمٌ كَبِيرٌ﴾

„Te întreabă despre vin și jocurile de noroc. Spune: «În amândouă este un mare păcat.»”

al‑Baqarah, 2:219 — fragment

ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a fost chemat și i s-a recitat [versetul]. El a spus: «O, Allah, lămurește-ne pe deplin în privința vinului!» Atunci a fost revelat versetul din Sūrat al‑Nisāʾ:

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَقْرَبُوا الصَّلَاةَ وَأَنْتُمْ سُكَارَى﴾

„O, voi cei care credeți! Nu vă apropiați de rugăciune când sunteți beți.”

al‑Nisāʾ, 4:43 — fragment

Vestitorul Mesagerului lui Allah ﷺ, când anunța începerea rugăciunii, striga: «Niciun om beat să nu se apropie de rugăciune!» ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a fost chemat și i s-a recitat [versetul]. El a spus: «O, Allah, lămurește-ne pe deplin în privința vinului!» Atunci a fost revelat versetul din al‑Māʾidah. ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a fost chemat și i s-a recitat. Când [recitarea] a ajuns la:

﴿فَهَلْ أَنْتُمْ مُنْتَهُونَ﴾

„Oare veți înceta?”

al‑Māʾidah, 5:91 — fragment

ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Am încetat! Am încetat!»

Abū Zurʿah a spus: „ʿAmr ibn Shuraḥbīl nu a auzit de la ʿUmar.” Al‑Bukhārī a spus, vol. 6, p. 341: „ʿAmr ibn Shuraḥbīl, Abū Maysarah al‑Kūfī, a auzit de la ʿUmar și de la Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de amândoi.”

În al‑Jarḥ wa‑l‑Taʿdīl, vol. 6, p. 237, [Ibn Abī Ḥātim] a spus: „ʿAmr ibn Shuraḥbīl a auzit de la ʿUmar și de la Ibn Masʿūd. L-am auzit pe tatăl meu spunând aceasta.” Celui care afirmă [existența ascultării directe] i se dă întâietate față de cel care o neagă. Toată lauda Îi aparține numai lui Allah.

Versetul 222

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَيَسْأَلُونَكَ عَنِ الْمَحِيضِ قُلْ هُوَ أَذًى فَاعْتَزِلُوا النِّسَاءَ فِي الْمَحِيضِ﴾

„Și te întreabă despre menstruație. Spune: «Ea este o suferință.» Așadar, țineți-vă departe de femei [în privința raportului sexual] în timpul menstruației.”

al‑Baqarah, 2:222 — fragment

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus: Zuhayr ibn Ḥarb mi-a relatat; ʿAbd al‑Raḥmān ibn Mahdī ne-a relatat; Ḥammād ibn Salamah ne-a relatat; Thābit ne-a relatat, de la Anas:

Când o femeie dintre iudei era la menstruație, ei nu mâncau împreună cu ea și nu stăteau împreună cu [femeile aflate în această stare] în case. Companionii l-au întrebat pe Profet ﷺ, iar Allah Preaînaltul a revelat:

﴿وَيَسْأَلُونَكَ عَنِ الْمَحِيضِ قُلْ هُوَ أَذًى فَاعْتَزِلُوا النِّسَاءَ فِي الْمَحِيضِ﴾

„Și te întreabă despre menstruație. Spune: «Ea este o suferință.» Așadar, țineți-vă departe de femei [în privința raportului sexual] în timpul menstruației.”

al‑Baqarah, 2:222 — fragment

Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Faceți [orice], în afară de raportul sexual.» Când acestea au ajuns la iudei, ei au spus: «Omul acesta nu vrea să lase nimic din practicile noastre fără să ni se împotrivească în privința lui!» Usayd ibn Ḥuḍayr și ʿAbbād ibn Bishr au venit și au spus: «O, Mesager al lui Allah, iudeii spun cutare și cutare. N-ar trebui, atunci, să avem raporturi sexuale cu ele?» Chipul Mesagerului lui Allah ﷺ s-a schimbat, până când am crezut că se mâniase pe ei. Cei doi au ieșit; în întâmpinarea lor venea un dar de lapte pentru Profet ﷺ. El a trimis după ei, iar ei au înțeles că nu se mâniase pe ei.

L-a consemnat al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 74, care a spus: „Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ”; Abū Dāwūd, vol. 1, p. 107; al‑Nasāʾī, vol. 1, pp. 125 și 135; Ibn Mājah, nr. 644; Aḥmad, vol. 3, p. 246; și al‑Ṭayālisī, vol. 2, p. 14.

Versetul 223

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿نِسَاؤُكُمْ حَرْثٌ لَكُمْ فَأْتُوا حَرْثَكُمْ أَنَّى شِئْتُمْ﴾

„Soțiile voastre sunt pentru voi un ogor; așadar, veniți la ogorul vostru cum voiți.”

al‑Baqarah, 2:223 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 9, p. 257: Abū Nuʿaym ne-a relatat; Sufyān ne-a relatat, de la Ibn al‑Munkadir, [care a spus]: l-am auzit pe Jābir ibn ʿAbd Allāh spunând:

Iudeii spuneau: «Dacă bărbatul are raporturi sexuale cu ea din spate, copilul se va naște cu strabism.» Atunci a fost revelat:

﴿نِسَاؤُكُمْ حَرْثٌ لَكُمْ فَأْتُوا حَرْثَكُمْ أَنَّى شِئْتُمْ﴾

„Soțiile voastre sunt pentru voi un ogor; așadar, veniți la ogorul vostru cum voiți.”

al‑Baqarah, 2:223 — fragment

Hadithul a fost consemnat de Muslim, vol. 10, pp. 6–7, cu adaosul: „Dacă dorește, [cu ea] aplecată,¹⁶ iar dacă dorește, neaplecată, însă numai într-un singur orificiu.” L-au consemnat și al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 75, care a spus: „Un hadith ḥasan ṣaḥīḥ”; Abū Dāwūd, vol. 2, p. 215; Ibn Mājah, nr. 1925; și al‑Ḥumaydī în al‑Musnad, vol. 2, p. 532.

Imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 6, p. 305: ʿAffān ne-a relatat; Wuhayb ne-a relatat; ʿAbd Allāh ibn ʿUthmān ibn Khuthaym ne-a relatat, de la ʿAbd al‑Raḥmān ibn Sābiṭ, care a spus:

Am intrat la Ḥafṣah, fiica lui ʿAbd al‑Raḥmān, și am spus: «Vreau să te întreb despre un lucru, dar îmi este rușine să te întreb despre el.» Ea a spus: «Nu-ți fie rușine, fiul fratelui meu.» El a spus: [am întrebat] despre raportul sexual anal cu femeile. Ea a spus: Umm Salamah mi-a relatat că Anṣārii nu se apropiau de femei din spate [pentru raportul vaginal], iar iudeii spuneau că, dacă cineva se apropie astfel de soția lui, copilul său va avea strabism. Când Emigranții au venit la Medina, s-au căsătorit cu femei dintre Anṣāri și s-au apropiat de ele din spate. O femeie a refuzat să-și asculte soțul și i-a spus: «Nu vei face aceasta până când nu voi merge la Mesagerul lui Allah ﷺ.»

Ea a intrat la Umm Salamah și i-a pomenit aceasta. [Umm Salamah] a spus: «Stai până când vine Mesagerul lui Allah ﷺ.» Când Mesagerul lui Allah ﷺ a venit, femeii dintre Anṣāri i-a fost rușine să-l întrebe și a ieșit. Umm Salamah i-a relatat Mesagerului lui Allah ﷺ [cele întâmplate]. El a spus: «Cheam-o pe femeia dintre Anṣāri!» A fost chemată și el i-a recitat acest verset:

﴿نِسَاؤُكُمْ حَرْثٌ لَكُمْ فَأْتُوا حَرْثَكُمْ أَنَّى شِئْتُمْ﴾

„Soțiile voastre sunt pentru voi un ogor; așadar, veniți la ogorul vostru cum voiți.”

al‑Baqarah, 2:223 — fragment

[Și a spus:] «Într-un singur orificiu.»

La prima vedere, hadithul lui Umm Salamah diferă de hadithul lui Jābir. Hadithului lui Jābir i se dă întâietate, deoarece este consemnat de ambii [al‑Bukhārī și Muslim] și deoarece Ḥafṣah, fiica lui ʿAbd al‑Raḥmān, nu a fost declarată demnă de încredere decât de al‑ʿIjlī și de Ibn Ḥibbān, iar amândoi sunt îngăduitori [în această apreciere].

Cât despre ceea ce s-a transmis de la Ibn ʿUmar, anume că [versetul] a fost revelat în legătură cu raportul sexual anal cu femeile — lucru la care se face aluzie în al‑Bukhārī și care apare în al‑Fatḥ, vol. 9, pp. 255–256 —, învățații l-au respins, în frunte cu marele învățat al comunității, după cum apare în al‑Fatḥ. Abū Jaʿfar ibn Jarīr — Allah să aibă milă de el — a spus în Tafsīr-ul său, vol. 2, p. 398, după ce a menționat răspunsul la aceasta:

Din ceea ce am explicat s-a vădit corectitudinea sensului transmis de la Jābir și de la Ibn ʿAbbās: acest verset a fost revelat în legătură cu ceea ce le spuneau iudeii musulmanilor, anume că, atunci când un bărbat se apropie de soția lui din spate, în vagin, copilul se va naște cu strabism.

Mai înainte, el spusese: „Și ce ogor este în anus, încât să se spună: «Vino la el din direcția lui»?”

Învățatul al‑Shawkānī, după ce a menționat câțiva dintre cei care afirmau îngăduința, a spus:

Cuvintele acestora nu constituie nicidecum o dovadă și nimănui nu-i este îngăduit să le urmeze, deoarece ei nu au adus nicio dovadă a îngăduinței. Oricare dintre ei ar pretinde că a înțeles aceasta din verset a greșit în înțelegerea lui, indiferent cine ar fi. Iar dacă cineva dintre ei pretinde că motivul revelării versetului a fost faptul că un bărbat a avut raport sexual anal cu soția lui, aceasta nu arată că versetul a îngăduit acel lucru. Cine pretinde aceasta a greșit; dimpotrivă, versetul arată că acel lucru este interzis. Faptul că el ar constitui cauza nu implică revelarea versetului pentru a-l îngădui, fiindcă versetele revelate cu anumite prilejuri vin uneori pentru a îngădui un lucru, iar alteori pentru a-l interzice.

Aici se încheie cuvintele lui al‑Shawkānī — Allah să aibă milă de el. Cât despre al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el —, după ce a menționat cuvintele lui Ibn ʿUmar despre cauza revelării versetului, a spus:

Aceasta se înțelege potrivit celor arătate mai înainte: el se apropie de ea din spate, în vagin. [Dovada este] ceea ce a relatat al‑Nasāʾī de la ʿAlī ibn ʿUthmān al‑Nufaylī, de la Saʿīd ibn ʿĪsā, de la al‑Faḍl ibn Faḍālah, de la ʿAbd Allāh ibn Sulaymān al‑Ṭawīl, de la Kaʿb ibn ʿAlqamah, de la Abū al‑Naḍr, care l-a înștiințat că i-a spus lui Nāfiʿ, clientul lui Ibn ʿUmar: «S-a vorbit mult despre tine, că ai transmite de la Ibn ʿUmar că a dat o fatwa prin care îngăduia raportul sexual anal cu femeile.» El a răspuns:

Au mințit în privința mea! Îți voi relata însă cum au stat lucrurile. Într-o zi, Ibn ʿUmar a parcurs muṣḥaf-ul, iar eu mă aflam la el, până când a ajuns la:

﴿نِسَاؤُكُمْ حَرْثٌ لَكُمْ فَأْتُوا حَرْثَكُمْ أَنَّى شِئْتُمْ﴾

„Soțiile voastre sunt pentru voi un ogor; așadar, veniți la ogorul vostru cum voiți.”

al‑Baqarah, 2:223 — fragment

El a spus: «O, Nāfiʿ, știi ce privește acest verset?» Am răspuns: «Nu.» El a spus:

Noi, cei din Quraysh, obișnuiam să ne apropiem de femei din spate [pentru raportul vaginal]. Când am intrat în Medina și ne-am căsătorit cu femei dintre Anṣāri, am dorit de la ele ceea ce doriserăm [și înainte]. Aceasta le-a supărat; au respins-o și au socotit-o ceva grav. Femeile Anṣārilor preluaseră obiceiul iudeilor: [soții] se apropiau de ele numai când erau culcate pe o parte. Atunci Allah a revelat:

﴿نِسَاؤُكُمْ حَرْثٌ لَكُمْ فَأْتُوا حَرْثَكُمْ أَنَّى شِئْتُمْ﴾

„Soțiile voastre sunt pentru voi un ogor; așadar, veniți la ogorul vostru cum voiți.”

al‑Baqarah, 2:223 — fragment

[Ibn Kathīr a spus:] Acesta este un isnād ṣaḥīḥ.

Apoi [Ibn Kathīr] a citat mai multe hadithuri care arată interzicerea raportului sexual anal cu femeile, după care a spus:

Au fost menționate mai înainte cuvintele lui Ibn Masʿūd, Abū al‑Dardāʾ, Abū Hurayrah, Ibn ʿAbbās și ʿAbd Allāh ibn ʿAmr privind interzicerea acestui lucru. Ceea ce este confirmat fără îndoială de la ʿAbd Allāh ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi — este că el îl interzicea. Abū Muḥammad ibn ʿAbd al‑Raḥmān al‑Dārimī¹⁷ a spus în al‑Musnad-ul său: ʿAbd Allāh ibn Ṣāliḥ ne-a relatat; al‑Layth ne-a relatat, de la al‑Ḥārith ibn Yaʿqūb, de la Saʿīd ibn Yasār Abū al‑Ḥubāb, care a spus: I-am spus lui Ibn ʿUmar: «Ce spui despre sclave? Se poate practica cu ele taḥmīḍ?» El a întrebat: «Ce este taḥmīḍ?» [Saʿīd] a menționat anusul. El a spus: «Oare vreun musulman face aceasta?» La fel l-au relatat Ibn Wahb și Qutaybah, de la al‑Layth, cu acest lanț. Acesta este un isnād ṣaḥīḥ și o afirmație explicită a lui privind interzicerea acelui lucru. Prin urmare, tot ceea ce s-a transmis de la el și admite mai multe interpretări trebuie raportat la această afirmație lipsită de echivoc.

Versetul 225

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿لَا يُؤَاخِذُكُمُ اللَّهُ بِاللَّغْوِ فِي أَيْمَانِكُمْ﴾

„Allah nu vă trage la răspundere pentru vorbele rostite fără intenție în jurămintele voastre.”

al‑Baqarah, 2:225 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 11, p. 547: Muḥammad ibn al‑Muthannā ne-a relatat; Yaḥyā ne-a relatat, de la Hishām, care a spus: tatăl meu m-a înștiințat, de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea —, [în legătură cu]:

﴿لَا يُؤَاخِذُكُمُ اللَّهُ بِاللَّغْوِ﴾

„Allah nu vă trage la răspundere pentru vorbele rostite fără intenție…”

al‑Baqarah, 2:225 — fragment

El a spus: ea a spus: «A fost revelat în legătură cu vorbele omului: ‘Nu, pe Allah!’ și ‘Ba da, pe Allah!’»

Versetul 232

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَإِذَا طَلَّقْتُمُ النِّسَاءَ فَبَلَغْنَ أَجَلَهُنَّ فَلَا تَعْضُلُوهُنَّ أَنْ يَنْكِحْنَ أَزْوَاجَهُنَّ إِذَا تَرَاضَوْا بَيْنَهُمْ بِالْمَعْرُوفِ﴾

„Când divorțați de femei, iar ele ajung la sfârșitul termenului lor, nu le împiedicați să se căsătorească [din nou] cu soții lor, dacă ajung între ei la o înțelegere potrivit bunei-cuviințe.”

al‑Baqarah, 2:232 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 9, p. 258: ʿUbayd Allāh ibn Saʿīd ne-a relatat; Abū ʿĀmir al‑ʿAqadī ne-a relatat; ʿAbbād ibn Rāshid ne-a relatat; al‑Ḥasan ne-a relatat; Maʿqil ibn Yasār mi-a relatat, spunând:

Aveam o soră, iar cererile de căsătorie pentru ea îmi erau adresate mie.

Ibrāhīm a spus, de la Yūnus, de la al‑Ḥasan: Maʿqil ibn Yasār mi-a relatat. Abū Maʿmar ne-a relatat; ʿAbd al‑Wārith ne-a relatat; Yūnus ne-a relatat, de la al‑Ḥasan, că soțul surorii lui Maʿqil ibn Yasār divorțase de ea și o lăsase până când i s-a încheiat perioada de așteptare. Apoi a cerut-o [din nou] în căsătorie, dar Maʿqil a refuzat. Atunci a fost revelat:

﴿فَلَا تَعْضُلُوهُنَّ أَنْ يَنْكِحْنَ أَزْوَاجَهُنَّ﴾

„Nu le împiedicați să se căsătorească [din nou] cu soții lor.”

al‑Baqarah, 2:232 — fragment

Hadithul a fost consemnat de al‑Bukhārī și în vol. 11, pp. 91 și 408; de al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 76, care a spus: „Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ”; de Abū Dāwūd, vol. 2, p. 192; de al‑Ṭayālisī, vol. 1, p. 305; de al‑Dāraquṭnī, vol. 3, pp. 223–224; și de al‑Ḥākim, vol. 2, p. 174, care a spus: „Ṣaḥīḥ, potrivit condițiilor celor doi shaykhi, iar Muslim nu l-a consemnat”; precum și de Ibn Jarīr, vol. 2, p. 448.

Versetul 238 — rugăciunea de mijloc

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿حَافِظُوا عَلَى الصَّلَوَاتِ وَالصَّلَاةِ الْوُسْطَى وَقُومُوا لِلَّهِ قَانِتِينَ﴾

„Păziți rugăciunile, mai ales rugăciunea de mijloc, și stați înaintea lui Allah cu smerită supunere.”

al‑Baqarah, 2:238

Imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — a spus în al‑Musnad-ul său, vol. 5, p. 183: Muḥammad ibn Jaʿfar ne-a relatat; Shuʿbah ne-a relatat; ʿAmr ibn Abī Ḥakīm mi-a relatat, spunând: l-am auzit pe al‑Zibriqān relatând de la ʿUrwah ibn al‑Zubayr, de la Zayd ibn Thābit, care a spus:

Mesagerul lui Allah ﷺ împlinea rugăciunea de la amiază în arșița zilei și nu împlinea nicio rugăciune mai grea pentru companionii Profetului ﷺ decât aceasta. El a spus: atunci a fost revelat:¹⁸

﴿حَافِظُوا عَلَى الصَّلَوَاتِ وَالصَّلَاةِ الْوُسْطَى﴾

„Păziți rugăciunile, mai ales rugăciunea de mijloc.”

al‑Baqarah, 2:238 — fragment

Și a spus: «Înaintea ei sunt două rugăciuni, iar după ea sunt două rugăciuni.»

Naratorii hadithului sunt naratori ai Ṣaḥīḥ-ului, în afară de ʿAmr ibn Abī Ḥakīm și al‑Zibriqān.¹⁹ [Al‑Zibriqān] îl relatează uneori de la ʿUrwah, de la Zayd ibn Thābit; alteori de la Zuhrah, de la Zayd ibn Thābit; și alteori de la Zayd ibn Thābit și Usāmah.

L-a consemnat al‑Ṭabarānī în al‑Kabīr, vol. 5, p. 131, pe calea lui ʿUthmān ibn ʿUthmān al‑Ghaṭafānī. Opinia pe care ne întemeiem în privința rugăciunii de mijloc este că aceasta este rugăciunea de după-amiază, ʿaṣr, după cum apare în cele două Ṣaḥīḥ-uri.

Versetul 238 — tăcerea în rugăciune

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَقُومُوا لِلَّهِ قَانِتِينَ﴾

„Și stați înaintea lui Allah cu smerită supunere.”

al‑Baqarah, 2:238 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 9, p. 265: Musaddad ne-a relatat; Yaḥyā ne-a relatat, de la Ismāʿīl ibn Abī Khālid, de la al‑Ḥārith ibn Shubayl, de la Abū ʿAmr al‑Shaybānī, de la Zayd ibn Arqam, care a spus:

Obișnuiam să vorbim în rugăciune: unul dintre noi îi vorbea fratelui său despre nevoia sa. [Așa a fost] până când s-a revelat acest verset:

﴿حَافِظُوا عَلَى الصَّلَوَاتِ وَالصَّلَاةِ الْوُسْطَى وَقُومُوا لِلَّهِ قَانِتِينَ﴾

„Păziți rugăciunile, mai ales rugăciunea de mijloc, și stați înaintea lui Allah cu smerită supunere.”

al‑Baqarah, 2:238

Atunci ni s-a poruncit să tăcem.

Al‑Ḥāfiẓ al‑Suyūṭī a atribuit hadithul, în Lubāb al‑Nuqūl, celor șase [culegeri]. La al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 77, el apare cu formularea „atunci a fost revelat”; la fel și la Abū Dāwūd, vol. 1, p. 358, cu formularea „atunci a fost revelat”. L-a consemnat și imamul Aḥmad în al‑Musnad-ul său, vol. 4, p. 368.

Al‑Ṭabarānī — Allah să aibă milă de el — a spus în al‑Kabīr, vol. 11, p. 292: Muḥammad ibn ʿAbd Allāh al‑Ḥaḍramī ne-a relatat; Aḥmad ibn Jawwās²⁰ al‑Ḥanafī ne-a relatat; Abū al‑Aḥwaṣ ne-a relatat, de la Simāk, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās, despre cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَقُومُوا لِلَّهِ قَانِتِينَ﴾

„Și stați înaintea lui Allah cu smerită supunere.”

al‑Baqarah, 2:238 — fragment

El a spus: «Obișnuiau să vorbească în rugăciune. Servitorul unui bărbat venea la el în timp ce acesta se ruga și îi vorbea despre nevoia sa. Atunci le-a fost interzis să vorbească.»

Abū ʿAbd al‑Raḥmān a spus: hadithul vine pe calea lui Simāk, de la ʿIkrimah, iar în relatările lui Simāk de la ʿIkrimah există iḍṭirāb [inconsecvență în transmitere]. Totuși, hadithul poate fi folosit între relatările de sprijin, după cum vezi.

Atenționare

Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el — a spus în Tafsīr-ul său, vol. 1, p. 294:

Acest hadith le-a ridicat o dificultate unor învățați, întrucât ei stabiliseră că vorbirea în rugăciune fusese interzisă la Mecca, înainte de emigrarea la Medina și după emigrarea în ținutul Abisiniei. Aceasta este arătată de hadithul lui Ibn Masʿūd din Ṣaḥīḥ, care a spus: «Înainte de a emigra în Abisinia, îl salutam pe Profet ﷺ în timp ce se ruga, iar el ne răspundea. Când ne-am întors, l-am salutat, dar nu mi-a răspuns și am fost cuprins de tot felul de neliniști. Când a încheiat rugăciunea, a spus: ‘Singurul motiv pentru care nu ți-am răspuns este că eram în rugăciune. Allah rânduiește din poruncile Sale ceea ce voiește, iar printre cele pe care le-a rânduit este să nu vorbiți în rugăciune.’»

Ibn Masʿūd se număra printre cei care primiseră Islamul devreme. El emigrase în Abisinia, apoi se întorsese [de acolo] la Mecca împreună cu cei care se întorseseră și după aceea emigrase la Medina. Acest verset:

﴿وَقُومُوا لِلَّهِ قَانِتِينَ﴾

„Și stați înaintea lui Allah cu smerită supunere.”

al‑Baqarah, 2:238 — fragment

este medinit, fără dezacord. Unii au spus că, prin cuvintele sale — „Un om îi vorbea fratelui său despre nevoia sa în rugăciune” —, Zayd ibn Arqam a urmărit numai să relateze despre vorbire în general și a adus acest verset ca dovadă a interzicerii ei, potrivit înțelegerii sale. Allah știe cel mai bine. Alții au spus că el a avut în vedere faptul că aceasta se întâmplase la Medina după emigrarea acolo. În acest caz, [vorbirea în rugăciune] ar fi fost îngăduită de două ori și interzisă de două ori, după cum au ales unii dintre învățații noștri și alții. Prima [explicație] este mai evidentă. Allah știe cel mai bine.

Eu spun: ceea ce mi se pare — iar Allah știe cel mai bine — este că vorbirea a fost interzisă la Mecca prin Sunnah cea curată, după cum apare în hadithul lui Ibn Masʿūd. Când [Profetul] ﷺ a venit la Medina, unii dintre cei la care interdicția nu ajunsese vorbeau în rugăciune, așa cum s-a întâmplat cu Muʿāwiyah ibn al‑Ḥakam al‑Sulamī. Atunci a fost revelat versetul. Allah știe cel mai bine. Pentru cercetări suplimentare, consultă Nayl al‑Awṭār, vol. 2, pp. 329–330, și Fatḥ al‑Bārī. Am reprodus cuvintele lui al‑Ḥāfiẓ din al‑Fatḥ în Riyāḍ al‑Jannah.

Versetul 256

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿لَا إِكْرَاهَ فِي الدِّينِ قَدْ تَبَيَّنَ الرُّشْدُ مِنَ الْغَيِّ﴾

„Nu este constrângere în religie. Calea cea dreaptă s-a deosebit limpede de rătăcire.”

al‑Baqarah, 2:256 — fragment

Imamul Abū Jaʿfar ibn Jarīr — Allah să aibă milă de el — a spus în Tafsīr-ul său, vol. 3, p. 24: Muḥammad ibn Bashshār ne-a relatat; Ibn Abī ʿAdī ne-a relatat, de la Shuʿbah, de la Abū Bishr, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi —, care a spus:

Se întâmpla ca o femeie să fie dintre cele ai căror copii nu rămâneau în viață;²¹ atunci își lua asupra sa [un legământ] că, dacă un copil de-al ei va trăi, îl va face iudeu. Când Banū al‑Naḍīr au fost alungați, printre ei se aflau și fii ai Anṣārilor. Aceștia au spus: «Nu ne lăsăm copiii!» Atunci Allah — Preaînaltă fie pomenirea Sa — a revelat:

﴿لَا إِكْرَاهَ فِي الدِّينِ قَدْ تَبَيَّنَ الرُّشْدُ مِنَ الْغَيِّ﴾

„Nu este constrângere în religie. Calea cea dreaptă s-a deosebit limpede de rătăcire.”

al‑Baqarah, 2:256 — fragment

Naratorii hadithului sunt naratori ai Ṣaḥīḥ-ului. L-a consemnat Abū Dāwūd, vol. 3, p. 11. Al‑Suyūṭī l-a atribuit, în al‑Lubāb, și lui al‑Nasāʾī. L-a consemnat și Ibn Ḥibbān în Ṣaḥīḥ-ul său, după cum apare în Mawārid al‑Ẓamʾān, p. 427. Apoi l-am găsit în Tafsīr-ul lui al‑Nasāʾī, vol. 1, p. 273.

Versetul 267

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا أَنْفِقُوا مِنْ طَيِّبَاتِ مَا كَسَبْتُمْ﴾

„O, voi cei care credeți! Dăruiți din lucrurile bune pe care le-ați câștigat…”

al‑Baqarah, 2:267 — începutul fragmentului citat

până la cuvintele Sale, Preaînaltul:

﴿وَلَا تَيَمَّمُوا الْخَبِيثَ مِنْهُ تُنْفِقُونَ وَلَسْتُمْ بِآخِذِيهِ إِلَّا أَنْ تُغْمِضُوا فِيهِ﴾

„Și nu alegeți ceea ce este rău pentru a dărui din el, când voi înșivă nu l-ați primi decât închizând ochii asupra lui.”

al‑Baqarah, 2:267 — sfârșitul fragmentului citat

Imamul al‑Tirmidhī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 4, p. 77: ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al‑Raḥmān ne-a relatat; ʿUbayd Allāh ibn Mūsā ne-a înștiințat, de la Isrāʾīl, de la al‑Suddī, de la Abū Mālik, de la al‑Barāʾ, [despre]:

﴿وَلَا تَيَمَّمُوا الْخَبِيثَ مِنْهُ تُنْفِقُونَ﴾

„Și nu alegeți ceea ce este rău pentru a dărui din el.”

al‑Baqarah, 2:267 — fragment

El a spus: «A fost revelat în legătură cu noi, Anṣārii. Aveam curmali, iar fiecare aducea din [roadele] curmalilor săi potrivit cu cât de multe sau de puține avea. Omul aducea un ciorchine sau doi și îi atârna în moschee. Oamenii din al‑Ṣuffah nu aveau hrană; când unul dintre ei venea, se ducea la ciorchine și îl lovea cu toiagul, iar curmalele încă necoapte și cele coapte cădeau și el mânca. Erau și oameni care nu râvneau la bine: câte unul aducea un ciorchine cu curmale pipernicite și curmale uscate de proastă calitate sau un ciorchine rupt și îl atârna. Atunci Allah, Binecuvântat și Preaînalt, a revelat:

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا أَنْفِقُوا مِنْ طَيِّبَاتِ مَا كَسَبْتُمْ وَمِمَّا أَخْرَجْنَا لَكُمْ مِنَ الْأَرْضِ وَلَا تَيَمَّمُوا الْخَبِيثَ مِنْهُ تُنْفِقُونَ وَلَسْتُمْ بِآخِذِيهِ إِلَّا أَنْ تُغْمِضُوا فِيهِ﴾

„O, voi cei care credeți! Dăruiți din lucrurile bune pe care le-ați câștigat și din ceea ce am făcut să iasă pentru voi din pământ. Și nu alegeți ceea ce este rău pentru a dărui din el, când voi înșivă nu l-ați primi decât închizând ochii asupra lui.”

al‑Baqarah, 2:267 — fragment

El a spus:²² ‘Dacă unuia dintre voi i s-ar dărui ceva asemenea cu ceea ce a dat, nu l-ar primi decât închizând ochii [asupra neajunsurilor lui] sau din rușine.’» [Al‑Barāʾ] a spus: «După aceea, fiecare dintre noi aducea din ceea ce avea bun.»

Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ gharīb. Abū Mālik este al‑Ghifārī și se spune că numele său este Ghazwān.

Hadithul a fost consemnat de Ibn Mājah, nr. 1822, și de Ibn Jarīr, vol. 3, p. 82. Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr l-a atribuit în Tafsīr-ul său, vol. 1, p. 320, lui Ibn Abī Ḥātim. L-a consemnat al‑Ḥākim, vol. 2, p. 285, care a spus: „Ṣaḥīḥ, potrivit condițiilor lui Muslim”, iar al‑Dhahabī nu a făcut nicio observație.

Al‑Ḥākim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 2, p. 284: shaykhul Abū Bakr Aḥmad ibn Isḥāq al‑Faqīh ne-a relatat; Muḥammad ibn Ghālib al‑Ḍabbī și Muḥammad ibn Sinān ne-au înștiințat, spunând amândoi: Saʿīd ibn Sulaymān al‑Wāsiṭī ne-a relatat; ʿAbbād — adică Ibn al‑ʿAwwām — ne-a relatat, de la Sufyān ibn Ḥusayn, de la al‑Zuhrī, de la Abū Umāmah ibn Sahl ibn Ḥunayf, de la tatăl său, care a spus:

Mesagerul lui Allah ﷺ a poruncit [să se dea] o milostenie. Un bărbat a venit [cu] asemenea curmale — Sufyān a spus: adică din cele pipernicite. Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Cine a adus acestea?» Nimeni nu aducea ceva fără ca lucrul adus să-i fie atribuit. Atunci a fost revelat:

﴿وَلَا تَيَمَّمُوا الْخَبِيثَ مِنْهُ تُنْفِقُونَ وَلَسْتُمْ بِآخِذِيهِ إِلَّا أَنْ تُغْمِضُوا فِيهِ﴾

„Și nu alegeți ceea ce este rău pentru a dărui din el, când voi înșivă nu l-ați primi decât închizând ochii asupra lui.”

al‑Baqarah, 2:267 — fragment

Mesagerul lui Allah ﷺ a interzis ca două soiuri de curmale să fie primite ca milostenie: al‑juʿrūr și soiul al‑ḥubayq. Al‑Zuhrī a spus: «Amândouă sunt soiuri de curmale din Medina.»

Sulaymān ibn Kathīr l-a susținut [pe Sufyān] printr-o relatare paralelă de la al‑Zuhrī: Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn Yaʿqūb al‑Ḥāfiẓ ne-a relatat; Yaḥyā ibn Muḥammad ibn Yaḥyā al‑Shahīd și al‑Sarī ibn Khuzaymah ne-au relatat, spunând: Abū al‑Walīd al‑Ṭayālisī ne-a relatat; Sulaymān ibn Kathīr ne-a relatat; al‑Zuhrī ne-a relatat, de la Abū Umāmah ibn Sahl ibn Ḥunayf, de la tatăl său:

Mesagerul lui Allah ﷺ a interzis două soiuri de curmale: al‑juʿrūr și soiul al‑ḥubayq. El a spus: oamenii obișnuiau să aleagă cele mai rele roade ale lor și să le dea ca milostenie; astfel, li s-au interzis două soiuri de curmale și a fost revelat:

﴿وَلَا تَيَمَّمُوا الْخَبِيثَ مِنْهُ تُنْفِقُونَ﴾

„Și nu alegeți ceea ce este rău pentru a dărui din el.”

al‑Baqarah, 2:267 — fragment

[Al‑Ḥākim a spus:] „Acesta este un hadith ṣaḥīḥ, potrivit condițiilor celor doi shaykhi, iar ei nu l-au consemnat.” Relatarea lui Sufyān ibn Ḥusayn este slabă, iar al‑Bukhārī nu a consemnat relatările lui Sulaymān ibn Kathīr de la al‑Zuhrī decât ca relatări de sprijin și căi paralele de transmitere.

Hadithul a fost consemnat de al‑Ṭabarānī, vol. 2, p. 93, din relatarea lui Sufyān ibn Ḥusayn de la al‑Zuhrī, cu acest lanț; și de al‑Dāraquṭnī, vol. 2, p. 31, din relatarea lui Sulaymān ibn Kathīr de la al‑Zuhrī, cu acest lanț.

Hadithul lui Sahl ibn Ḥunayf este ḥasan, întrucât în relatările lui Sufyān ibn Ḥusayn și Sulaymān ibn Kathīr de la al‑Zuhrī există o slăbiciune.

Cât despre al‑Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar, el a spus în introducerea la al‑Fatḥ că al‑Bukhārī a relatat de la Sulaymān, de la al‑Zuhrī, sub formă suspendată și ca relatare paralelă. Pe această bază, oare nu s-ar putea spune că [hadithul] îndeplinește condițiile lui al‑Bukhārī?²³ În plus, Muslim ibn Ibrāhīm și Muḥammad ibn Kathīr au diferit de Abū al‑Walīd: amândoi l-au relatat de la Sulaymān ibn Kathīr în formă mursal, după cum apare în Sunan-ul lui al‑Bayhaqī, vol. 3, p. 136. Sufyān ibn Ḥusayn l-a susținut printr-o relatare paralelă, însă el este slab în [relatările de la] al‑Zuhrī. I-a susținut și Muḥammad ibn Abī Ḥafṣah, după cum apare la al‑Bayhaqī, vol. 3, p. 136, și la al‑Ḥākim, vol. 1, p. 402.

ʿAbd al‑Jalīl ibn Ḥumayd al‑Yaḥṣubī a diferit de ei, relatând de la al‑Zuhrī, de la Abū Umāmah, fără să spună „de la tatăl său”, după cum apare la al‑Nasāʾī, vol. 5, p. 43, și la Ibn Jarīr, vol. 5, p. 561. Abū Umāmah este un companion care era mic [în vremea Profetului] și nu a auzit nimic de la Mesagerul lui Allah ﷺ. De aceea, hadithul său este socotit mursal, asemenea relatărilor mursal ale urmașilor, după cum apare în Fatḥ al‑Mughīth. Totuși, hadithul este confirmat prin ansamblul primelor căi de transmitere. Allah știe cel mai bine.

Al‑Nasāʾī, vol. 5, p. 43, al‑Ḥākim, vol. 2, p. 285 — care a spus: „Ṣaḥīḥ în privința isnādului”, iar al‑Dhahabī nu a făcut nicio observație —, și al‑Bayhaqī, vol. 4, p. 136, au relatat ceva asemănător din hadithul lui ʿAwf ibn Mālik. În lanțul lui se află Ṣāliḥ ibn Abī ʿArīb, a cărui stare nu este cunoscută îndeajuns; hadithul lui poate fi folosit ca relatare de sprijin și cale paralelă de transmitere.

Versetul 272

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿لَيْسَ عَلَيْكَ هُدَاهُمْ وَلَكِنَّ اللَّهَ يَهْدِي مَنْ يَشَاءُ﴾

„Nu ție îți revine călăuzirea lor, ci Allah călăuzește pe cine voiește.”

al‑Baqarah, 2:272 — fragment

Imamul Abū Jaʿfar ibn Jarīr — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 3, p. 94: Abū Kurayb ne-a relatat, spunând: Abū Dāwūd ne-a relatat, de la Sufyān, de la al‑Aʿmash, de la Jaʿfar ibn Iyās, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Nu le dădeau [ajutoare] rudelor lor dintre politeiști. Atunci a fost revelat:

[ ﴿لَيْسَ عَلَيْكَ هُدَاهُمْ وَلَكِنَّ اللَّهَ يَهْدِي مَنْ يَشَاءُ﴾ ]

[„Nu ție îți revine călăuzirea lor, ci Allah călăuzește pe cine voiește.”]²⁴

al‑Baqarah, 2:272 — fragment

Naratorii hadithului sunt naratori ai Ṣaḥīḥ-ului. Imamul Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el — l-a citat în Tafsīr-ul său, vol. 1, p. 323, cu lanțul său de la al‑Nasāʾī.²⁵ L-a consemnat și al‑Ḥākim, care a spus: „Acesta este un hadith ṣaḥīḥ în privința isnādului, iar cei doi nu l-au consemnat.” Al‑Ḥāfiẓ al‑Dhahabī a indicat în al‑Talkhīṣ că el îndeplinește condițiile celor doi shaykhi.

Al‑Haythamī a spus în Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 6, p. 324: „L-a relatat al‑Ṭabarānī de la shaykhul său ʿAbd Allāh ibn Muḥammad ibn Saʿīd ibn Abī Maryam, care este slab. Al‑Bazzār a relatat ceva asemănător, iar naratorii săi sunt demni de încredere.”

Versetele 285–286

Cuvintele Celui Preaînalt, până la sfârșitul surei:

﴿آمَنَ الرَّسُولُ بِمَا أُنْزِلَ إِلَيْهِ مِنْ رَبِّهِ﴾

„Mesagerul a crezut în ceea ce i-a fost revelat de la Domnul său…”

al‑Baqarah, 2:285–286 — începutul pasajului citat

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 2, p. 145: Muḥammad ibn Minhāl al‑Ḍarīr și Umayyah ibn Bisṭām al‑ʿAyshī mi-au relatat — formularea este a lui Umayyah —, spunând amândoi: Yazīd ibn Zurayʿ ne-a relatat; Rawḥ — adică Ibn al‑Qāsim — ne-a relatat, de la al‑ʿAlāʾ, de la tatăl său, de la Abū Hurayrah, care a spus:

Când i-a fost revelat Mesagerului lui Allah ﷺ:

﴿لِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ وَإِنْ تُبْدُوا مَا فِي أَنْفُسِكُمْ أَوْ تُخْفُوهُ يُحَاسِبْكُمْ بِهِ اللَّهُ فَيَغْفِرُ لِمَنْ يَشَاءُ وَيُعَذِّبُ مَنْ يَشَاءُ وَاللَّهُ عَلَى كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ﴾

„Lui Allah Îi aparține ceea ce este în ceruri și ceea ce este pe pământ. Fie că arătați ceea ce este în sufletele voastre, fie că ascundeți, Allah vă va cere socoteală pentru aceasta. El iartă pe cine voiește și pedepsește pe cine voiește. Allah este cu putere peste toate.”

al‑Baqarah, 2:284

aceasta le-a fost greu companionilor Mesagerului lui Allah ﷺ. Au venit la Mesagerul lui Allah ﷺ, s-au așezat în genunchi și au spus: «O, Mesager al lui Allah, ni s-au impus fapte pe care le putem împlini: rugăciunea, postul, jihādul și milostenia. Dar ți-a fost revelat acest verset și nu-l putem împlini.»

Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Vreți să spuneți așa cum au spus oamenii celor două Scripturi de dinaintea voastră: ‘Am auzit și nu ne-am supus’? Spuneți, mai degrabă: ‘Am auzit și ne-am supus. Iertarea Ta [o cerem], Domnul nostru, și la Tine este întoarcerea!’» Ei au spus: «Am auzit și ne-am supus. Iertarea Ta [o cerem], Domnul nostru, și la Tine este întoarcerea!» Când oamenii au rostit acestea și limbile lor s-au deprins cu ele, Allah a revelat după aceea:

﴿آمَنَ الرَّسُولُ بِمَا أُنْزِلَ إِلَيْهِ مِنْ رَبِّهِ وَالْمُؤْمِنُونَ كُلٌّ آمَنَ بِاللَّهِ وَمَلَائِكَتِهِ وَكُتُبِهِ وَرُسُلِهِ لَا نُفَرِّقُ بَيْنَ أَحَدٍ مِنْ رُسُلِهِ وَقَالُوا سَمِعْنَا وَأَطَعْنَا غُفْرَانَكَ رَبَّنَا وَإِلَيْكَ الْمَصِيرُ﴾

„Mesagerul a crezut în ceea ce i-a fost revelat de la Domnul său, la fel și credincioșii. Fiecare a crezut în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale și în mesagerii Săi. «Nu facem deosebire între niciunul dintre mesagerii Săi.» Și au spus: «Am auzit și ne-am supus. Iertarea Ta [o cerem], Domnul nostru, și la Tine este întoarcerea!»”

al‑Baqarah, 2:285

După ce au făcut aceasta, Allah Preaînaltul a abrogat-o [pe cea dintâi], revelând:

﴿لَا يُكَلِّفُ اللَّهُ نَفْسًا إِلَّا وُسْعَهَا لَهَا مَا كَسَبَتْ وَعَلَيْهَا مَا اكْتَسَبَتْ رَبَّنَا لَا تُؤَاخِذْنَا إِنْ نَسِينَا أَوْ أَخْطَأْنَا﴾

„Allah nu împovărează niciun suflet decât potrivit puterii lui. El are [răsplata pentru] ceea ce a dobândit și poartă [răspunderea pentru] ceea ce a săvârșit. Domnul nostru, nu ne trage la răspundere dacă uităm sau greșim!”

al‑Baqarah, 2:286 — fragment

[Allah] a spus: «Da.»

﴿رَبَّنَا وَلَا تَحْمِلْ عَلَيْنَا إِصْرًا كَمَا حَمَلْتَهُ عَلَى الَّذِينَ مِنْ قَبْلِنَا﴾

„Domnul nostru, nu pune asupra noastră o povară așa cum ai pus-o asupra celor de dinaintea noastră!”

al‑Baqarah, 2:286 — fragment

[Allah] a spus: «Da.»

﴿رَبَّنَا وَلَا تُحَمِّلْنَا مَا لَا طَاقَةَ لَنَا بِهِ﴾

„Domnul nostru, nu ne împovăra cu ceea ce nu avem putere să purtăm!”

al‑Baqarah, 2:286 — fragment

[Allah] a spus: «Da.»

﴿وَاعْفُ عَنَّا وَاغْفِرْ لَنَا وَارْحَمْنَا أَنْتَ مَوْلَانَا فَانْصُرْنَا عَلَى الْقَوْمِ الْكَافِرِينَ﴾

„Șterge-ne greșelile, iartă-ne și ai milă de noi! Tu ești Ocrotitorul nostru; dă-ne izbândă asupra oamenilor necredincioși!”

al‑Baqarah, 2:286 — fragment

[Allah] a spus: «Da.»

Hadithul a fost consemnat de imamul Aḥmad în al‑Musnad, vol. 2, p. 412; de Ibn Jarīr, vol. 3, p. 143; și de al‑Bayhaqī în Shuʿab al‑Īmān, vol. 1, p. 221.

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 2, p. 146: Abū Bakr ibn Abī Shaybah, Abū Kurayb și Isḥāq ibn Ibrāhīm ne-au relatat — formularea este a lui Abū Bakr. Isḥāq a spus: „ne-a înștiințat”, iar ceilalți doi au spus: „ne-a relatat” — Wakīʿ, de la Sufyān, de la Ādam ibn Sulaymān, clientul lui Khālid, care a spus: l-am auzit pe Saʿīd ibn Jubayr relatând de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Când a fost revelat acest verset:

﴿وَإِنْ تُبْدُوا مَا فِي أَنْفُسِكُمْ أَوْ تُخْفُوهُ يُحَاسِبْكُمْ بِهِ اللَّهُ﴾

„Fie că arătați ceea ce este în sufletele voastre, fie că ascundeți, Allah vă va cere socoteală pentru aceasta.”

al‑Baqarah, 2:284 — fragment

în inimile lor a pătruns, din pricina lui, ceva ce nu mai pătrunsese din pricina niciunui alt lucru. Profetul ﷺ a spus: «Spuneți: ‘Am auzit, ne-am supus și ne-am încredințat [lui Allah].’» El a spus: Allah a așezat credința în inimile lor și a revelat:

﴿لَا يُكَلِّفُ اللَّهُ نَفْسًا إِلَّا وُسْعَهَا لَهَا مَا كَسَبَتْ وَعَلَيْهَا مَا اكْتَسَبَتْ رَبَّنَا لَا تُؤَاخِذْنَا إِنْ نَسِينَا أَوْ أَخْطَأْنَا﴾

„Allah nu împovărează niciun suflet decât potrivit puterii lui. El are [răsplata pentru] ceea ce a dobândit și poartă [răspunderea pentru] ceea ce a săvârșit. Domnul nostru, nu ne trage la răspundere dacă uităm sau greșim!”

al‑Baqarah, 2:286 — fragment

[Allah] a spus: «Am făcut aceasta.»

﴿رَبَّنَا وَلَا تَحْمِلْ عَلَيْنَا إِصْرًا كَمَا حَمَلْتَهُ عَلَى الَّذِينَ مِنْ﴾

„Domnul nostru, nu pune asupra noastră o povară așa cum ai pus-o asupra celor…”²⁶

al‑Baqarah, 2:286 — fragment întrerupt în ediția de bază

[Allah] a spus: «Am făcut aceasta.»

﴿وَاغْفِرْ لَنَا وَارْحَمْنَا أَنْتَ مَوْلَانَا﴾

„Iartă-ne și ai milă de noi! Tu ești Ocrotitorul nostru.”

al‑Baqarah, 2:286 — fragment

[Allah] a spus: «Am făcut aceasta.»

سورة آل عمران