Asbāb al-Nuzūl

Versetul 77

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿إِنَّ الَّذِينَ يَشْتَرُونَ بِعَهْدِ اللَّهِ وَأَيْمَانِهِمْ ثَمَنًا قَلِيلًا﴾

„Cu adevărat, cei care schimbă legământul lui Allah și jurămintele lor pe un preț mic…”

Āl ʿImrān, 3:77 — fragment

Imamul Abū ʿAbd Allāh al‑Bukhārī a spus, vol. 5, p. 430: ʿAbdān ne-a relatat, de la Abū Ḥamzah, de la al‑Aʿmash, de la Shaqīq, de la ʿAbd Allāh — Allah să fie mulțumit de el —, de la Profet ﷺ, care a spus:

«Cine face un jurământ mincinos prin care își însușește bunul unui om Îl va întâlni pe Allah în timp ce El este mânios pe el.» Atunci Allah Preaînaltul a revelat:

﴿إِنَّ الَّذِينَ يَشْتَرُونَ بِعَهْدِ اللَّهِ وَأَيْمَانِهِمْ ثَمَنًا قَلِيلًا﴾

„Cu adevărat, cei care schimbă legământul lui Allah și jurămintele lor pe un preț mic…”

Āl ʿImrān, 3:77 — fragment

A venit al‑Ashʿath și a spus: «Ce v-a relatat Abū ʿAbd al‑Raḥmān? Acest verset a fost revelat în privința mea. Aveam o fântână pe pământul unui văr al meu. [Profetul ﷺ] mi-a spus: „Martorii tăi!” Am spus: „Nu am martori.” El a spus: „Atunci, jurământul tău.”²⁷ Am spus: „O, Mesager al lui Allah, atunci el va jura!” Profetul ﷺ a rostit acest hadith, iar Allah a revelat [versetul] pentru a-l confirma.»

Hadithul a fost consemnat de al‑Bukhārī în mai multe locuri din Ṣaḥīḥ-ul său: vol. 6, pp. 70 și 280 — în această din urmă relatare: „Între mine și un bărbat dintre evrei era [o dispută privind] un teren” —; p. 210 — unde apare: „Între mine și un bărbat era o neînțelegere asupra unui lucru” —; p. 215; vol. 9, p. 280; vol. 14, pp. 352 și 368; și vol. 16, p. 302. L-au consemnat și Muslim, vol. 2, p. 158; al‑Tirmidhī, vol. 2, p. 254, care l-a reluat cu isnādul său în vol. 4, p. 81; și Abū Dāwūd, vol. 3, pp. 214–215 [ediția arabă menționează și vol. 2, pp. 214–215]. Al‑Mubārakfūrī, în Tuḥfat al‑Aḥwadhī, vol. 2, p. 254, îl atribuie și lui al‑Nasāʾī și lui Ibn Mājah, alături de autorii colecțiilor principale deja menționați. Imamul Aḥmad l-a relatat în al‑Musnad, vol. 1, pp. 426 și 442, și vol. 5, pp. 211–212, în musnadul lui al‑Ashʿath ibn Qays.

Hadithul acestui capitol a fost consemnat și de al‑Ṭayālisī, vol. 1, p. 246, și vol. 2, p. 16; precum și de Ibn Jarīr, vol. 3, p. 321.

Al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 9, p. 280: ʿAlī, adică Ibn Abī Hāshim, ne-a relatat; el l-a auzit pe Hushaym [spunând]: al‑ʿAwwām ibn Ḥawshab ne-a informat, de la Ibrāhīm ibn ʿAbd al‑Raḥmān, de la ʿAbd Allāh ibn Abī Awfā — Allah Preaînaltul să fie mulțumit de amândoi —:

Un bărbat a expus o marfă în piață și a jurat că i se oferise pentru ea un preț care, în realitate, nu i se oferise, pentru a-l face pe un musulman să cadă în capcană. Atunci au fost revelate [cuvintele]:

﴿إِنَّ الَّذِينَ يَشْتَرُونَ بِعَهْدِ اللَّهِ وَأَيْمَانِهِمْ ثَمَنًا قَلِيلًا﴾

„Cu adevărat, cei care schimbă legământul lui Allah și jurămintele lor pe un preț mic…”

Āl ʿImrān, 3:77 — fragment

[Și a citat] până la sfârșitul versetului.

Nu există contradicție între cele două [relatări]; se poate înțelege că ambele întâmplări au fost cauze ale revelării. Formularea versetului are însă un înțeles mai general. Cu toate acestea, hadithul lui ʿAbd Allāh ibn Masʿūd este mai autentic, deoarece hadithul lui ʿAbd Allāh ibn Abī Awfā este transmis prin Ibrāhīm ibn ʿAbd al‑Raḥmān al‑Saksakī. Al‑Ḥāfiẓ al‑Dhahabī a spus despre el în al‑Mīzān: „Shuʿbah și al‑Nasāʾī l-au socotit slab, însă [relatarea lui] nu a fost abandonată”, până la sfârșitul celor menționate de el — Allah să aibă milă de el.

În unele relatări apare „un teren”, iar în altele „o fântână”. Al‑Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ, vol. 14, p. 369: „Se pot împăca înțelegând că este vorba despre terenul fântânii, nu despre întregul teren; fântâna este o parte din acesta.” Al‑Ḥāfiẓ — Allah să aibă milă de el — a discutat pe larg acest subiect în al‑Fatḥ, explicând unele formulări care par să le contrazică pe altele. Să fie consultat acolo.

Versetele 86–89

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿كَيْفَ يَهْدِي اللَّهُ قَوْمًا كَفَرُوا بَعْدَ إِيمَانِهِمْ﴾

„Cum să călăuzească Allah un neam care a devenit necredincios după ce a crezut?”

Āl ʿImrān, 3:86 — fragment

Până la cuvintele Sale, Preaînaltul:

﴿إِلَّا الَّذِينَ تَابُوا مِنْ بَعْدِ ذَلِكَ وَأَصْلَحُوا فَإِنَّ اللَّهَ غَفُورٌ رَحِيمٌ﴾

„În afară de cei care, după aceea, se căiesc și se îndreaptă; cu adevărat, Allah este Iertător, Îndurător.”

Āl ʿImrān, 3:89

Imamul Abū Jaʿfar ibn Jarīr — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 3, p. 340: Muḥammad ibn ʿAbd Allāh ibn Bazīʿ al‑Baṣrī ne-a relatat; el a spus: Yazīd ibn Zurayʿ ne-a relatat; el a spus: Dāwūd ibn Abī Hind ne-a relatat, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:²⁸

Un bărbat dintre Anṣār a îmbrățișat Islamul, apoi a apostaziat și s-a alăturat politeismului. Mai târziu a regretat și le-a trimis vorbă oamenilor săi: «Trimiteți la Mesagerul lui Allah ﷺ [și întrebați] dacă există căință [pentru mine].» Atunci au fost revelate:

﴿كَيْفَ يَهْدِي اللَّهُ قَوْمًا كَفَرُوا بَعْدَ إِيمَانِهِمْ﴾

„Cum să călăuzească Allah un neam care a devenit necredincios după ce a crezut?”

Āl ʿImrān, 3:86 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿وَجَاءَهُمُ الْبَيِّنَاتُ وَاللَّهُ لَا يَهْدِي الْقَوْمَ الظَّالِمِينَ﴾

„Și le-au venit dovezile limpezi. Allah nu călăuzește neamul celor nedrepți.”

Āl ʿImrān, 3:86 — fragment

﴿أُولَئِكَ جَزَاؤُهُمْ أَنَّ عَلَيْهِمْ لَعْنَةَ اللَّهِ وَالْمَلَائِكَةِ وَالنَّاسِ أَجْمَعِينَ﴾

„Răsplata lor este că asupra lor se află blestemul lui Allah, al îngerilor și al tuturor oamenilor.”

Āl ʿImrān, 3:87

﴿خَالِدِينَ فِيهَا لَا يُخَفَّفُ عَنْهُمُ الْعَذَابُ وَلَا هُمْ يُنْظَرُونَ﴾

„Vor rămâne veșnic în el; pedeapsa nu le va fi ușurată și nu li se va da răgaz.”

Āl ʿImrān, 3:88

﴿إِلَّا الَّذِينَ تَابُوا مِنْ بَعْدِ ذَلِكَ وَأَصْلَحُوا فَإِنَّ اللَّهَ غَفُورٌ رَحِيمٌ﴾

„În afară de cei care, după aceea, se căiesc și se îndreaptă; cu adevărat, Allah este Iertător, Îndurător.”

Āl ʿImrān, 3:89

Naratorii hadithului sunt dintre naratorii al‑Ṣaḥīḥ. [Ibn Jarīr] l-a reluat atât mursal, cât și cu lanțul legat. L-au consemnat și Ibn Ḥibbān în Ṣaḥīḥ-ul său, după cum apare în Mawārid al‑Ẓamʾān, p. 427; al‑Ṭaḥāwī în Mushkil al‑Āthār, vol. 4, p. 64; și al‑Ḥākim, vol. 2, p. 142, și vol. 4, p. 366. În ambele locuri, acesta a spus: „Isnādul este ṣaḥīḥ, iar cei doi nu l-au consemnat.” Al‑Dhahabī nu a comentat.

Versetul 90

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿إِنَّ الَّذِينَ كَفَرُوا بَعْدَ إِيمَانِهِمْ ثُمَّ ازْدَادُوا كُفْرًا لَنْ تُقْبَلَ تَوْبَتُهُمْ وَأُولَئِكَ هُمُ الضَّالُّونَ﴾

„Cu adevărat, celor care au devenit necredincioși după ce au crezut, apoi și-au sporit necredința, nu le va fi primită căința. Ei sunt cei rătăciți.”

Āl ʿImrān, 3:90

Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr a spus în Tafsīr-ul său, vol. 1, p. 380: al‑Ḥāfiẓ Abū Bakr al‑Bazzār a spus: Muḥammad ibn ʿAbd Allāh ibn Bazīʿ ne-a relatat; Yazīd ibn Zurayʿ ne-a relatat; Dāwūd ibn Abī Hind ne-a relatat, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās:

Niște oameni au îmbrățișat Islamul, apoi au apostaziat, apoi au îmbrățișat din nou Islamul și iarăși au apostaziat. Le-au trimis vorbă oamenilor lor să întrebe pentru ei. Aceștia i-au pomenit situația Mesagerului lui Allah ﷺ și a fost revelat acest verset:

﴿إِنَّ الَّذِينَ كَفَرُوا بَعْدَ إِيمَانِهِمْ ثُمَّ ازْدَادُوا كُفْرًا لَنْ تُقْبَلَ تَوْبَتُهُمْ﴾

„Cu adevărat, celor care au devenit necredincioși după ce au crezut, apoi și-au sporit necredința, nu le va fi primită căința.”

Āl ʿImrān, 3:90 — fragment

[Ibn Kathīr a spus:] „Astfel l-a relatat, iar isnādul său este bun.” Aici se încheie citatul.

Versetul 113

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿لَيْسُوا سَوَاءً مِنْ أَهْلِ الْكِتَابِ أُمَّةٌ قَائِمَةٌ يَتْلُونَ آيَاتِ اللَّهِ آنَاءَ اللَّيْلِ وَهُمْ يَسْجُدُونَ﴾

„Ei nu sunt toți la fel. Dintre oamenii Cărții există o comunitate statornică, ai cărei membri recită versetele lui Allah în ceasurile nopții și se prosternează.”

Āl ʿImrān, 3:113

Imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 1, p. 396: Abū al‑Naḍr și Ḥasan ibn Mūsā ne-au relatat; amândoi au spus: Shaybān ne-a relatat, de la ʿĀṣim, de la Zirr, de la Ibn Masʿūd, care a spus:

Mesagerul lui Allah ﷺ a amânat rugăciunea de ʿishāʾ, apoi a ieșit la moschee, iar oamenii așteptau rugăciunea. A spus: «Cu adevărat, dintre cei care urmează aceste religii, nimeni în afară de voi nu Îl pomenește pe Allah la această oră.» El a spus: Allah a revelat aceste versete:

﴿لَيْسُوا سَوَاءً مِنْ أَهْلِ الْكِتَابِ﴾

„Ei nu sunt toți la fel. Dintre oamenii Cărții…”

Āl ʿImrān, 3:113 — fragment

Până la:

﴿وَمَا يَفْعَلُوا مِنْ خَيْرٍ فَلَنْ يُكْفَرُوهُ وَاللَّهُ عَلِيمٌ بِالْمُتَّقِينَ﴾

„Orice bine ar face, nu le va fi tăgăduit. Allah îi cunoaște pe cei care se tem de El.”

Āl ʿImrān, 3:115

Hadithul este ḥasan, așa cum a spus al‑Shawkānī, vol. 1, p. 375, citându-l pe al‑Suyūṭī, deoarece memoria lui ʿĀṣim are unele slăbiciuni. Al‑Haythamī a spus în Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 1, p. 312: „Naratorii lui Aḥmad sunt demni de încredere; singurul [în privința căruia există discuție] este ʿĀṣim ibn Abī al‑Najūd, asupra folosirii căruia ca autoritate există dezacord.” L-au consemnat și Ibn Ḥibbān în Ṣaḥīḥ-ul său, după cum apare în Mawārid al‑Ẓamʾān, p. 91; Ibn Jarīr, vol. 4, p. 55; Abū Nuʿaym în al‑Ḥilyah, vol. 4, p. 187; și Abū Yaʿlā, după cum apare în al‑Maqṣad al‑ʿAlī, vol. 1, p. 276.

A mai fost relatată o altă cauză a revelării versetului. În Majmaʿ al‑Zawāʾid, vol. 6, p. 732, de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi —:

Când ʿAbd Allāh ibn Salām, Thaʿlabah ibn Saʿyah, Asad ibn ʿUbayd și evreii care au îmbrățișat Islamul au crezut, au recunoscut adevărul și au dorit Islamul, învățații evrei care rămăseseră în necredință au spus: «Numai cei mai răi dintre noi au crezut în Muḥammad și l-au urmat. Dacă ar fi fost dintre cei buni, nu ar fi părăsit religia părinților lor.» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat despre aceasta, de la cuvintele Sale:

﴿لَيْسُوا سَوَاءً﴾

„Ei nu sunt toți la fel.”

Āl ʿImrān, 3:113 — fragment

Până la cuvintele Sale, Preaînaltul:

﴿مِنَ الصَّالِحِينَ﴾

„Dintre cei drepți.”

Āl ʿImrān, 3:114 — fragment

[Al‑Haythamī a spus:] „L-a relatat al‑Ṭabarānī, iar naratorii săi sunt demni de încredere.”

Imamul Abū Jaʿfar ibn Jarīr, vol. 7, p. 29, a preferat prima [explicație]. După ce a menționat mai multe păreri, el a spus: „Interpretarea cea mai potrivită a versetului este însă cea a celui care a spus că prin aceasta se înțelege recitarea Coranului în rugăciunea de ʿishāʾ, deoarece este o rugăciune pe care niciunul dintre oamenii Cărții nu o împlinește. Allah a descris comunitatea lui Muḥammad ca împlinind-o, spre deosebire de oamenii Cărții care nu au crezut în Allah și în Mesagerul Său.”

Eu spun: nimic nu împiedică să fi fost revelat versetul în privința tuturor sau să fi existat mai multe cauze ale revelării sale. Allah știe mai bine. Așa am spus atunci. Iată însă slăbiciunea celui de-al doilea hadith și ceea ce a scris unul dintre frați — Allah să-l ocrotească:

Cealaltă cauză a revelării versetului a fost consemnată de al‑Ṭabarānī, vol. 4, p. 52; Ibn Abī Ḥātim, vol. 2, p. 485; al‑Ṭabarānī, vol. 2, p. 87; Abū Nuʿaym în Maʿrifat al‑Ṣaḥābah, vol. 2, p. 276; al‑Bayhaqī în al‑Dalāʾil, vol. 2, pp. 533–534; în al‑Istīʿāb de Ibn ʿAbd al‑Barr, vol. 1, p. 96; și de Ibn Isḥāq în al‑Sīrah, vol. 1, p. 557. Al‑Haythamī a spus în al‑Majmaʿ, vol. 6, p. 327: «L-a relatat al‑Ṭabarānī, iar naratorii săi sunt demni de încredere.»

Eu spun: toți l-au relatat prin Muḥammad ibn Abī Muḥammad, de la ʿIkrimah sau Saʿīd, de la Ibn ʿAbbās, și au menționat relatarea.

Acest Muḥammad ibn Abī Muḥammad este necunoscut [majhūl]. Tot astfel am spus și în verificarea mea a Tafsīr-ului lui Ibn Kathīr: „În isnādul său se află Muḥammad ibn Abī Muḥammad, care este necunoscut.” În isnādul lui al‑Ṭabarī se află Muḥammad ibn Ḥumayd, care a fost acuzat de minciună.

Versetul 122

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿إِذْ هَمَّتْ طَائِفَتَانِ مِنْكُمْ أَنْ تَفْشَلَا وَاللَّهُ وَلِيُّهُمَا﴾

„Când două grupuri dintre voi erau pe punctul de a-și pierde curajul, deși Allah era Ocrotitorul lor…”

Āl ʿImrān, 3:122 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 8, p. 360: Muḥammad ibn Yūsuf ne-a relatat, de la Ibn ʿUyaynah, de la ʿAmr, de la Jābir — Allah să fie mulțumit de el —, care a spus:

Acest verset a fost revelat în privința noastră:

﴿إِذْ هَمَّتْ طَائِفَتَانِ مِنْكُمْ أَنْ تَفْشَلَا وَاللَّهُ وَلِيُّهُمَا﴾

„Când două grupuri dintre voi erau pe punctul de a-și pierde curajul, deși Allah era Ocrotitorul lor…”

Āl ʿImrān, 3:122 — fragment

[Adică] Banū Salimah și Banū Ḥārithah. Nu mi-aș fi dorit să nu fi fost revelat, de vreme ce Allah spune:

﴿وَاللَّهُ وَلِيُّهُمَا﴾

„Allah este Ocrotitorul lor.”

Āl ʿImrān, 3:122 — fragment

Al‑Bukhārī l-a reluat, vol. 9, p. 393, de la shaykhul său ʿAlī ibn al‑Madīnī, de la Sufyān, cu acest [isnād]. L-au consemnat și Muslim, vol. 16, p. 66, și Ibn Jarīr, vol. 4, p. 73.

Versetul 128

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿لَيْسَ لَكَ مِنَ الْأَمْرِ شَيْءٌ أَوْ يَتُوبَ عَلَيْهِمْ أَوْ يُعَذِّبَهُمْ فَإِنَّهُمْ ظَالِمُونَ﴾

„Tu nu ai nicio putere de hotărâre în această privință: fie El le primește căința, fie îi pedepsește, căci ei sunt nedrepți.”

Āl ʿImrān, 3:128

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 8, p. 368: Yaḥyā ibn ʿAbd Allāh al‑Sulamī ne-a relatat; ʿAbd Allāh ne-a informat; Maʿmar ne-a informat, de la al‑Zuhrī; Sālim mi-a relatat, de la tatăl său, care l-a auzit pe Mesagerul lui Allah ﷺ:

Când își ridica capul din înclinarea ultimei unități [rakʿah] a rugăciunii de fajr, spunea: «O, Allah, blestemă-i pe cutare și pe cutare», după ce spunea: «Allah îl aude pe cel care Îl laudă. Domnul nostru, a Ta este lauda!» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿لَيْسَ لَكَ مِنَ الْأَمْرِ شَيْءٌ﴾

„Tu nu ai nicio putere de hotărâre în această privință…”

Āl ʿImrān, 3:128 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿فَإِنَّهُمْ ظَالِمُونَ﴾

„Căci ei sunt nedrepți.”

Āl ʿImrān, 3:128 — fragment

Și de la Ḥanẓalah ibn Abī Sufyān, care a spus: l-am auzit pe Sālim ibn ʿAbd Allāh spunând:

Mesagerul lui Allah ﷺ se ruga împotriva lui Ṣafwān ibn Umayyah, Suhayl ibn ʿAmr și al‑Ḥārith ibn Hishām. Atunci au fost revelate:

﴿لَيْسَ لَكَ مِنَ الْأَمْرِ شَيْءٌ﴾

„Tu nu ai nicio putere de hotărâre în această privință…”

Āl ʿImrān, 3:128 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿فَإِنَّهُمْ ظَالِمُونَ﴾

„Căci ei sunt nedrepți.”

Āl ʿImrān, 3:128 — fragment

Hadithul a fost consemnat și de al‑Bukhārī în [Cartea] exegezei, vol. 9, p. 293, de la shaykhul său Ḥibbān ibn Mūsā, de la ʿAbd Allāh, adică Ibn al‑Mubārak, cu acest [isnād]; precum și în vol. 17, p. 77, de la shaykhul său Aḥmad ibn Muḥammad, de la ʿAbd Allāh, cu același [isnād]. În această relatare apare că, atunci când își ridica capul din înclinare, spunea: „O, Allah, Domnul nostru, a Ta este lauda!”, în ultima [rakʿah]. L-au consemnat al‑Tirmidhī, care a spus: „Hadith ḥasan gharīb”; al‑Nasāʾī, vol. 2, p. 160; și imamul Aḥmad, vol. 2, pp. 93 și 104 — aici Nāfiʿ îl susține pe Sālim printr-o relatare paralelă —, precum și pp. 118 și 147, prin două căi până la ʿAbd Allāh. Într-una dintre ele apare: „S-a rugat împotriva unor oameni dintre ipocriți.”

L-a consemnat și ʿAbd al‑Razzāq în al‑Muṣannaf, vol. 2, p. 446, la fel ca în unele căi de la imamul Aḥmad, deoarece imamul Aḥmad l-a relatat prin ʿAbd al‑Razzāq. Mă refer la formularea: „S-a rugat împotriva unor oameni dintre ipocriți.” L-a relatat și Ibn Jarīr, vol. 4, p. 88.

Imamul Muslim a spus, vol. 5, p. 178: Yaḥyā ibn Yaḥyā ne-a relatat; el a spus: i-am citit lui Mālik, de la Isḥāq ibn ʿAbd Allāh ibn Abī Ṭalḥah, de la Anas ibn Mālik, care a spus:

Mesagerul lui Allah ﷺ s-a rugat timp de treizeci de dimineți împotriva celor care i-au ucis pe oamenii de la Biʾr Maʿūnah: se ruga împotriva [triburilor] Riʿl, Dhakwān, Liḥyān și ʿUṣayyah, care s-a răzvrătit împotriva lui Allah și a Mesagerului Său. Anas a spus: Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat cu privire la cei uciși la Biʾr Maʿūnah un text coranic pe care l-am recitat până când a fost abrogat: «Vestiți-le oamenilor noștri că L-am întâlnit pe Domnul nostru; El a fost mulțumit de noi și noi am fost mulțumiți de El.»²⁹

Imamul Aḥmad l-a consemnat în al‑Musnad, din hadithul lui Anas, vol. 3, pp. 99, 179, 201, 206, 253 și 288. L-au consemnat și al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 83, care a spus: „Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ”; Ibn Saʿd, vol. 2, p. 31; și Ibn Jarīr, vol. 4, pp. 86–87.

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 9, p. 294: Mūsā ibn Ismāʿīl ne-a relatat; Ibrāhīm ibn Saʿd ne-a relatat; Ibn Shihāb ne-a relatat, de la Saʿīd ibn al‑Musayyab și Abū Salamah ibn ʿAbd al‑Raḥmān, de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el —:

Când Mesagerul lui Allah ﷺ voia să se roage împotriva cuiva sau pentru cineva, făcea qunūt după înclinare. Uneori, după ce spunea «Allah îl aude pe cel care Îl laudă», zicea: «O, Allah, Domnul nostru, a Ta este lauda! O, Allah, salvează-i pe al‑Walīd ibn al‑Walīd, Salamah ibn Hishām și ʿAyyāsh ibn Abī Rabīʿah! O, Allah, apasă cu putere asupra [tribului] Muḍar și fă ca [anii lor] să fie asemenea anilor lui Yūsuf!» Rostea aceasta cu voce tare. În unele dintre rugăciunile sale de fajr spunea: «O, Allah, blestemă-i pe cutare și pe cutare», [numind] triburi arabe, până când Allah a revelat:

﴿لَيْسَ لَكَ مِنَ الْأَمْرِ شَيْءٌ﴾

„Tu nu ai nicio putere de hotărâre în această privință…”

Āl ʿImrān, 3:128 — fragment

Hadithul a fost consemnat de Muslim, vol. 5, p. 177; de imamul Aḥmad, vol. 2, p. 255; și de Ibn Jarīr.

Al‑Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ, vol. 9, p. 295:

Numele lor apar în relatarea lui Yūnus, de la al‑Zuhrī, la Muslim, în formularea: «O, Allah, blestemă-i pe Riʿl, Dhakwān și ʿUṣayyah.»

Apoi a spus:

Am menționat deja dificultatea acestui [pasaj] în [capitolul despre] expediția de la Uḥud: întâmplarea cu Riʿl și Dhakwān a avut loc după Uḥud, iar revelarea [cuvintelor] «لَيْسَ لَكَ مِنَ الْأَمْرِ شَيْءٌ» — „Tu nu ai nicio putere de hotărâre în această privință” a fost în legătură cu întâmplarea de la Uḥud. Apoi mi s-a arătat defectul relatării — adică al relatării despre revelarea [cuvintelor] «لَيْسَ لَكَ مِنَ الْأَمْرِ شَيْءٌ» — „Tu nu ai nicio putere de hotărâre în această privință” în întâmplarea cu Riʿl și Dhakwān —: există în ea o interpolare [idrāj]. Formularea «până când Allah a revelat» are un lanț întrerupt; este relatată de al‑Zuhrī de la cineva de la care îi ajunsese vestea. Muslim a arătat acest lucru³⁰ în relatarea amintită a lui Yūnus, spunând aici: «El — adică al‑Zuhrī — a spus: apoi ne-a ajuns vestea că a încetat aceasta când a fost revelat [versetul].» Această veste transmisă indirect nu este autentică, din motivul arătat.

Apoi — Allah să aibă milă de el — a explicat cum se împacă hadithurile precedente ale lui Ibn ʿUmar și Anas, spunând:

Se împacă cu hadithul lui Ibn ʿUmar prin faptul că [Profetul ﷺ] s-a rugat împotriva celor menționați după aceea, în rugăciunea sa, iar versetul a fost revelat în legătură cu ambele: cele întâmplate și rugăciunea izvorâtă din acestea. Toate s-au petrecut la Uḥud, spre deosebire de întâmplarea cu Riʿl și Dhakwān, care este distinctă. Se poate însă spune că întâmplarea lor a urmat după aceea și că revelarea versetului a întârziat puțin față de cauza sa, apoi a fost revelat în legătură cu toate acestea. Allah știe mai bine.

Versetul 154

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ثُمَّ أَنْزَلَ عَلَيْكُمْ مِنْ بَعْدِ الْغَمِّ أَمَنَةً نُعَاسًا﴾

„Apoi, după mâhnire, El a pogorât asupra voastră liniște, un somn ușor…”

Āl ʿImrān, 3:154 — fragment

Imamul al‑Tirmidhī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a spus, vol. 4, p. 84: ʿAbd ibn Ḥumayd ne-a relatat; Rawḥ ibn ʿUbādah ne-a relatat, de la Ḥammād ibn Salamah, de la Thābit, de la Anas, de la Abū Ṭalḥah, care a spus:

În ziua de Uḥud mi-am ridicat capul și am privit: nu era nimeni dintre ei care să nu se clatine sub scut din pricina somnolenței. Acesta este înțelesul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

﴿ثُمَّ أَنْزَلَ عَلَيْكُمْ مِنْ بَعْدِ الْغَمِّ أَمَنَةً نُعَاسًا﴾

„Apoi, după mâhnire, El a pogorât asupra voastră liniște, un somn ușor…”

Āl ʿImrān, 3:154 — fragment

[Al‑Tirmidhī a spus:] „Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ.” Apoi a spus — [pasajul] poartă mențiunea unei variante de exemplar —: ʿAbd ibn Ḥumayd ne-a relatat; Rawḥ ibn ʿUbādah ne-a relatat, de la Ḥammād ibn Salamah, de la Hishām ibn ʿUrwah, de la tatăl său, de la Abū al‑Zubayr, ceva asemănător. „Acesta este un hadith ḥasan ṣaḥīḥ.”

Al‑Mubārakfūrī a spus: „Formularea «de la Abū al‑Zubayr» apare astfel în exemplarul al‑Aḥmadiyyah. Este o greșeală; corect este «de la al‑Zubayr», eliminând cuvântul «Abū».” Aici se încheie citatul.

Hadithul lui al‑Zubayr a fost consemnat de Ibn Rāhawayh, după cum apare în al‑Maṭālib al‑ʿĀliyah, vol. 4, p. 219. Iată formularea lui; al‑Zubayr a spus:

Mă văd și acum împreună cu Mesagerul lui Allah ﷺ în ziua de Uḥud, când teama ne cuprinsese puternic și somnul a fost trimis asupra noastră. Nu era niciunul dintre noi a cărui bărbie — sau a spus: bărbia lui — să nu fie pe piept. Pe Allah, auzeam ca într-un vis cuvintele lui Muʿattib ibn Qushayr:

﴿لَوْ كَانَ لَنَا مِنَ الْأَمْرِ شَيْءٌ مَا قُتِلْنَا هَاهُنَا﴾

„Dacă am fi avut vreo putere de hotărâre în această privință, nu am fi fost uciși aici.”

Āl ʿImrān, 3:154 — fragment

Le-am reținut. Atunci Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, a revelat despre aceasta:

﴿ثُمَّ أَنْزَلَ عَلَيْكُمْ مِنْ بَعْدِ الْغَمِّ أَمَنَةً نُعَاسًا﴾

„Apoi, după mâhnire, El a pogorât asupra voastră liniște, un somn ușor…”

Āl ʿImrān, 3:154 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿مَا قُتِلْنَا هَاهُنَا﴾

„Nu am fi fost uciși aici.”

Āl ʿImrān, 3:154 — fragment

[Aceasta] în legătură cu vorbele lui Muʿattib ibn Qushayr. A spus:

﴿لَوْ كُنْتُمْ فِي بُيُوتِكُمْ﴾

„Chiar dacă ați fi fost în casele voastre…”

Āl ʿImrān, 3:154 — fragment

Până la:

﴿عَلِيمٌ بِذَاتِ الصُّدُورِ﴾

„Cunoscător a ceea ce este în piepturi.”

Āl ʿImrān, 3:154 — fragment

Adnotatorul Ḥabīb al‑Raḥmān al‑Aʿẓamī a spus: „Al‑Būṣīrī nu a comentat asupra lui, iar isnādul său este bun.”

Versetul 161

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَمَا كَانَ لِنَبِيٍّ أَنْ يَغُلَّ﴾

„Nu se cuvine unui profet să-și însușească pe ascuns din pradă.”

Āl ʿImrān, 3:161 — fragment

Imamul al‑Ṭabarānī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 12, p. 134: ʿAbdān ibn Aḥmad ne-a relatat; ʿAbd al‑Raḥmān ibn Khālid al‑Raqqī ne-a relatat; Muʿāwiyah ibn Hishām ne-a relatat; Sufyān ne-a relatat, de la Ḥabīb ibn Abī Thābit, de la Ibn ʿAbbās, care a spus:

Profetul lui Allah ﷺ a trimis o oaste, dar steagul ei s-a întors [fără izbândă]. A trimis-o din nou, dar s-a întors [tot astfel], din pricina însușirii pe ascuns a unui cap de gazelă din aur. Atunci au fost revelate:

﴿وَمَا كَانَ لِنَبِيٍّ أَنْ يَغُلَّ﴾

„Nu se cuvine unui profet să-și însușească pe ascuns din pradă.”

Āl ʿImrān, 3:161 — fragment

Al‑Haythamī, în al‑Majmaʿ, și al‑Suyūṭī, în Lubāb al‑Nuqūl, au spus că naratorii săi sunt demni de încredere.

Abū ʿAbd al‑Raḥmān a spus: în privința naratorilor, lucrurile stau așa cum au spus cei doi. Însă Ḥabīb ibn Abī Thābit practică tadlīs și nu a declarat explicit că a primit relatarea direct. Chiar dacă l-a auzit pe Ibn ʿAbbās — ʿAlī ibn al‑Madīnī a confirmat întâlnirea sa cu Ibn ʿAbbās, după cum apare în Jāmiʿ al‑Taḥṣīl, iar al‑ʿIjlī a confirmat că a auzit de la Ibn ʿAbbās, după cum apare în Tahdhīb al‑Tahdhīb —, el tot practică tadlīs. A relatat de la Ibn ʿAbbās prin doi intermediari: Muḥammad ibn ʿAlī ibn ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās și tatăl acestuia, după cum apare în ediția verificată a al‑Ilzāmāt wa-l‑Tatabbuʿ, p. 483. Prin aceasta se știe că hadithul este slab prin acest isnād.

O altă cauză a revelării versetului, nici ea autentică

Imamul al‑Ṭabarānī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 11, p. 101: Muḥammad ibn Aḥmad ibn Yazīd al‑Narsī al‑Baghdādī ne-a relatat; Abū ʿUmar Ḥafṣ ibn ʿUmar al‑Muqriʾ al‑Dūrī³¹ ne-a relatat; Abū Muḥammad al‑Yazīdī ne-a relatat; Abū ʿAmr ibn al‑ʿAlāʾ mi-a relatat, de la Mujāhid, de la Ibn ʿAbbās, că acesta recita:

﴿وَمَا كَانَ لِنَبِيٍّ أَنْ يَغُلَّ﴾

„Nu se cuvine unui profet să-și însușească pe ascuns din pradă.”

Āl ʿImrān, 3:161 — fragment

Și cum să nu poată fi înșelat, de vreme ce poate să fie ucis?³² Allah a spus:

﴿وَيَقْتُلُونَ الْأَنْبِيَاءَ﴾

„Și îi ucid pe profeți…”

Āl ʿImrān, 3:112 — fragment

Însă ipocriții l-au acuzat pe Profet ﷺ. Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿وَمَا كَانَ لِنَبِيٍّ أَنْ يَغُلَّ﴾

„Nu se cuvine unui profet să-și însușească pe ascuns din pradă.”

Āl ʿImrān, 3:161 — fragment

Hadithul a fost consemnat de al‑Ṭabarānī în al‑Ṣaghīr, vol. 2, p. 15; de al‑Wāḥidī în Asbāb al‑Nuzūl, p. 84; și de al‑Khaṭīb în Tārīkh Baghdād, vol. 1, p. 372.

Naratorii hadithului sunt demni de încredere, în afară de shaykhul lui al‑Ṭabarānī: nu i-am găsit o biografie decât în Tārīkh Baghdād, vol. 1, p. 372. Al‑Khaṭīb a spus că Abū al‑Qāsim al‑Ṭabarānī a relatat de la el, fără să menționeze o critică sau o apreciere a sa.

Abū Dāwūd și al‑Tirmidhī au consemnat ceva asemănător, însă prin Khuṣayf ibn ʿAbd al‑Raḥmān. Al‑Ḥāfiẓ a spus în Takhrīj al‑Kashshāf: „Ibn ʿAdī a considerat [hadithul] defectuos din pricina lui Khuṣayf.” Aici se încheie citatul.

Abū ʿAbd al‑Raḥmān a spus: cei mai mulți l-au socotit slab pe Khuṣayf. În acest hadith a relatat neuniform: uneori îl transmite mursal, alteori cu lanțul legat; uneori spune „de la Miqsam”, alteori „de la ʿIkrimah sau altcineva”. Consultă Tafsīr-ul lui Ibn Jarīr, vol. 4, p. 155.

Apoi i-am găsit o cale potrivită pentru a fi folosită ca dovadă. Imamul al‑Bazzār — Allah să aibă milă de el — a spus, după cum apare în Kashf al‑Astār, vol. 3, p. 43: Muḥammad ibn ʿAbd al‑Raḥīm ne-a relatat; ʿAbd al‑Wahhāb ibn ʿAṭāʾ ne-a relatat; Hārūn al‑Qāriʾ ne-a relatat, de la al‑Zubayr ibn al‑Khirrīt, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās:

﴿وَمَا كَانَ لِنَبِيٍّ أَنْ يَغُلَّ﴾

„Nu se cuvine unui profet să-și însușească pe ascuns din pradă.”

Āl ʿImrān, 3:161 — fragment

Nu se cuvenea ca tovarășii unui profet să-l acuze. Aici se încheie citatul.

Hārūn este Ibn Mūsā al‑Azdī al‑ʿAtakī, clientul lor, Abū ʿAbd Allāh — se spune și Abū Isḥāq —, gramaticianul din Baṣrah, cel cu un ochi afectat, specialist în lecturile coranice. Ibn Maʿīn și alții l-au declarat demn de încredere, după cum apare în Tahdhīb al‑Tahdhīb.

Deși această relatare nu menționează o cauză a revelării, ea susține ceea ce s-a transmis mai înainte de la Ibn ʿAbbās despre cauza revelării. Allah știe mai bine.

Versetul 165

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿أَوَلَمَّا أَصَابَتْكُمْ مُصِيبَةٌ قَدْ أَصَبْتُمْ مِثْلَيْهَا قُلْتُمْ أَنَّى هَذَا قُلْ هُوَ مِنْ عِنْدِ أَنْفُسِكُمْ﴾

„Oare, când v-a lovit o nenorocire, deși voi le pricinuiserăți [dușmanilor] una de două ori mai mare, ați spus: «De unde aceasta?» Spune: «Ea vine de la voi înșivă.»”

Āl ʿImrān, 3:165 — fragment

Imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 1, p. 30: Abū Nūḥ Qurād ne-a relatat; ʿIkrimah ibn ʿAmmār ne-a informat; Simāk al‑Ḥanafī, Abū Zumayl, ne-a relatat; Ibn ʿAbbās mi-a relatat; ʿUmar ibn al‑Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el — mi-a relatat, spunând:

În ziua de Badr, Profetul ﷺ s-a uitat la tovarășii săi: erau trei sute și ceva. S-a uitat la politeiști: erau peste o mie. Profetul ﷺ s-a întors spre qiblah și și-a întins mâinile, având pe el mantia și veșmântul de la brâu. A spus: «O, Allah, unde este ceea ce mi-ai promis? O, Allah, împlinește pentru mine ceea ce mi-ai promis! O, Allah, dacă faci să piară acest grup dintre oamenii Islamului, nu vei mai fi adorat niciodată pe pământ.»

A continuat să-I ceară ajutor Domnului său, Atotputernicul și Mărețul, și să-L invoce, până când mantia i-a căzut. Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el — a venit la el, i-a luat mantia, l-a acoperit cu ea și l-a îmbrățișat din spate. Apoi a spus: «O, Profet al lui Allah, îți este de ajuns cât L-ai rugat pe Domnul tău! El îți va împlini ceea ce ți-a promis.» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿إِذْ تَسْتَغِيثُونَ رَبَّكُمْ فَاسْتَجَابَ لَكُمْ أَنِّي مُمِدُّكُمْ بِأَلْفٍ مِنَ الْمَلَائِكَةِ مُرْدِفِينَ﴾

„Când Îi cereați ajutor Domnului vostru, El v-a răspuns: «Vă voi sprijini cu o mie de îngeri care vin unii după alții.»”

al‑Anfāl, 8:9

Când s-au întâlnit în acea zi, Allah, Atotputernicul și Mărețul, i-a înfrânt pe politeiști: șaptezeci dintre ei au fost uciși și șaptezeci au fost luați prizonieri. Mesagerul lui Allah ﷺ s-a sfătuit cu Abū Bakr, ʿAlī și ʿUmar — Allah să fie mulțumit de ei. Abū Bakr a spus: «O, Mesager al lui Allah, aceștia sunt verii, rudele și frații [noștri]. Eu socotesc că ar trebui să primești răscumpărarea de la ei: ceea ce primim ne va întări împotriva necredincioșilor. Poate că Allah îi va călăuzi, iar ei ne vor fi sprijin.»

Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Ce părere ai, Ibn al‑Khaṭṭāb?» Am spus: «Pe Allah, eu nu sunt de părerea lui Abū Bakr. Socotesc să mi-l încredințezi pe cutare — o rudă a lui ʿUmar — ca să-i tai gâtul, să i-l încredințezi lui ʿAlī pe ʿAqīl ca să-i taie gâtul și să i-l încredințezi lui Ḥamzah pe cutare, fratele său, ca să-i taie gâtul, pentru ca Allah să știe că în inimile noastre nu există îngăduință față de politeiști. Aceștia sunt mai-marii, conducătorii și căpeteniile lor.» Mesagerul lui Allah ﷺ a înclinat spre ceea ce spusese Abū Bakr, nu spre ceea ce spusesem eu, și a primit răscumpărarea.

ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a spus: a doua zi dimineață am venit la Mesagerul lui Allah ﷺ. El și Abū Bakr ședeau și plângeau. Am spus: «O, Mesager al lui Allah, spune-mi ce vă face să plângeți pe tine și pe tovarășul tău! Dacă voi putea plânge, voi plânge, iar dacă nu, mă voi sili să plâng împreună cu voi.» Profetul ﷺ a spus: «Din pricina răscumpărării care le-a fost propusă tovarășilor tăi. Pedeapsa voastră mi-a fost arătată mai aproape decât acest copac» — [arătând] spre un copac apropiat. Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿مَا كَانَ لِنَبِيٍّ أَنْ يَكُونَ لَهُ أَسْرَى حَتَّى يُثْخِنَ فِي الْأَرْضِ﴾

„Nu se cuvine unui profet să aibă prizonieri înainte de a fi înfrânt puternic [dușmanul] pe pământ…”

al‑Anfāl, 8:67 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿لَوْلَا كِتَابٌ مِنَ اللَّهِ سَبَقَ لَمَسَّكُمْ فِيمَا أَخَذْتُمْ﴾

„Dacă nu ar fi existat o hotărâre anterioară de la Allah, v-ar fi atins, pentru ceea ce ați luat…”

al‑Anfāl, 8:68 — fragment

[Adică] din răscumpărare. Apoi le-a îngăduit prada de război. În ziua de Uḥud, în anul următor, au fost pedepsiți pentru ceea ce făcuseră la Badr, primind răscumpărarea: șaptezeci dintre ei au fost uciși, tovarășii Profetului ﷺ au fugit de lângă el, i-a fost spart un incisiv, coiful i-a fost zdrobit pe cap și sângele i-a curs pe față. Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿أَوَلَمَّا أَصَابَتْكُمْ مُصِيبَةٌ قَدْ أَصَبْتُمْ مِثْلَيْهَا﴾

„Oare, când v-a lovit o nenorocire, deși voi le pricinuiserăți [dușmanilor] una de două ori mai mare…”

Āl ʿImrān, 3:165 — fragment

[Aceasta] pentru că ați primit răscumpărarea.

Naratorii hadithului sunt dintre naratorii al‑Ṣaḥīḥ. Ibn Kathīr și al‑Suyūṭī l-au atribuit lui Ibn Abī Ḥātim, într-o formă prescurtată. Eu l-am redat în întregime pentru învățămintele pe care le conține. Unii dintre cei care l-au consemnat vor fi menționați în Sūrat al‑Anfāl, dacă Allah voiește.

Versetele 169–171

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَلَا تَحْسَبَنَّ الَّذِينَ قُتِلُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ أَمْوَاتًا بَلْ أَحْيَاءٌ عِنْدَ رَبِّهِمْ يُرْزَقُونَ﴾

„Să nu-i socotești morți pe cei care au fost uciși pe calea lui Allah! Dimpotrivă, ei sunt vii la Domnul lor și primesc hrană.”

Āl ʿImrān, 3:169

Imamul Aḥmad — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a spus, vol. 1, p. 265: Yaʿqūb ne-a relatat; tatăl meu ne-a relatat, de la Ibn Isḥāq; Ismāʿīl ibn Umayyah ibn ʿAmr ibn Saʿīd mi-a relatat, de la Abū al‑Zubayr al‑Makkī, de la Ibn ʿAbbās, care a spus: Mesagerul lui Allah ﷺ a spus:

«Când frații voștri au fost uciși la Uḥud, Allah, Atotputernicul și Mărețul, le-a așezat sufletele înlăuntrul unor păsări verzi, care ajung la râurile Paradisului, mănâncă din fructele lui și se adăpostesc în candele de aur la umbra Tronului. Când au văzut cât de bune erau băutura și hrana lor și cât de frumos era locul lor de întoarcere, au spus: „De-ar ști frații noștri ce a făcut Allah pentru noi, ca să nu renunțe la jihād și să nu se dea înapoi din luptă!” Allah, Atotputernicul și Mărețul, a spus: „Eu le voi transmite din partea voastră.”» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, i-a revelat Mesagerului Său aceste versete:

﴿وَلَا تَحْسَبَنَّ الَّذِينَ قُتِلُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ أَمْوَاتًا بَلْ أَحْيَاءٌ﴾

„Să nu-i socotești morți pe cei care au fost uciși pe calea lui Allah! Dimpotrivă, ei sunt vii…”

Āl ʿImrān, 3:169 — fragment

ʿUthmān ibn Abī Shaybah ne-a relatat; ʿAbd Allāh ibn Idrīs ne-a relatat, de la Muḥammad ibn Isḥāq, de la Ismāʿīl ibn Umayyah, de la Abū al‑Zubayr, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, de la Profet ﷺ, ceva asemănător.

Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr a spus: „Aceasta este mai bine stabilită”, referindu-se la [calea] în care există un intermediar între Abū al‑Zubayr și Ibn ʿAbbās.

Hadithul a fost consemnat de Abū Dāwūd, vol. 2, p. 322; de Ibn Hishām în al‑Sīrah, vol. 2, p. 119; de Ibn Jarīr, vol. 4, p. 170; de al‑Ḥākim în al‑Mustadrak, vol. 2, pp. 88 și 297; și de Ibn al‑Mubārak în al‑Jihād, p. 60. În ambele locuri, al‑Ḥākim a spus: „Ṣaḥīḥ potrivit condițiilor lui Muslim, iar cei doi nu l-au consemnat.” Al‑Dhahabī nu a comentat. Problema acestei [aprecieri] este evidentă: Muslim nu a consemnat de la Ibn Isḥāq decât cinci hadithuri, în relatări de susținere [mutābaʿāt], după cum apare în al‑Mīzān. Totuși, hadithul este ṣaḥīḥ li-ghayrihi datorită relatărilor sale de sprijin. Al‑Ḥākim, vol. 2, p. 387, a consemnat de la Ibn ʿAbbās că [versetul] a fost revelat în privința lui Ḥamzah și a tovarășilor săi. A spus: „Ṣaḥīḥ potrivit condițiilor celor doi shaykhi, iar ei nu l-au consemnat.” Al‑Dhahabī nu a comentat.

O observație utilă: auzirea lui Abū al‑Zubayr de la Ibn ʿAbbās

Al‑Dhahabī a spus în al‑Mīzān, vol. 4, p. 37:

Relatările sale de la ʿĀʾishah și Ibn ʿAbbās se află în colecții, cu excepția lui al‑Bukhārī.

Al‑Bukhārī a consemnat de la el o relatare suspendată [muʿallaq], vol. 3, p. 663, în capitolul despre vizitarea [Casei] în ziua sacrificiului. În al‑ʿIlal al‑Kabīr, vol. 1, p. 388, al‑Tirmidhī a spus:

L-am întrebat pe Muḥammad: «Abū al‑Zubayr a auzit de la ʿĀʾishah și Ibn ʿAbbās?» A spus: «În privința lui Ibn ʿAbbās, da; însă auzirea lui de la ʿĀʾishah este discutabilă.»

În [Taghlīq al‑Taʿlīq], vol. 3, p. 98, după menționarea hadithului potrivit căruia Mesagerul lui Allah ﷺ a amânat circumambularea [ṭawāf] din ziua sacrificiului până noaptea [se spune]:

Imamul Aḥmad l-a relatat în al‑Musnad, vol. 1, p. 218, prin ʿAbd al‑Raḥmān ibn Mahdī: Sufyān ne-a relatat, de la Abū al‑Zubayr, de la Ibn ʿAbbās și ʿĀʾishah, și a menționat hadithul. L-au relatat Abū Dāwūd, vol. 2, p. 207, și al‑Tirmidhī, vol. 3, p. 253, de la Bundār, de la Ibn Mahdī, cu acest [isnād]. Ibn Mājah l-a relatat de asemenea prin Yaḥyā al‑Qaṭṭān, de la al‑Thawrī. Al‑Bukhārī a spus în alt loc: «Auzirea lui Abū al‑Zubayr de la ʿĀʾishah este discutabilă», după cum s-a arătat mai înainte.

Eu spun — adică al‑Ḥāfiẓ —: hadithul său de la ea se află în Ṣaḥīḥ Muslim și în cele patru Sunan. Auzirea lui de la Ibn ʿAbbās este însă confirmată, iar Allah știe mai bine. Da, uneori a relatat de la el printr-un intermediar, așa cum Muslim a relatat hadithul tashahhudului prin el, de la Saʿīd ibn Jubayr și alții, de la Ibn ʿAbbās. Aici se încheie citatul.

În Jāmiʿ al‑Taḥṣīl, p. 330, [al‑ʿAlāʾī] — Allah să aibă milă de el — a spus:

Eu spun — adică al‑ʿAlāʾī —: hadithurile sale de la Ibn ʿUmar, Ibn ʿAbbās și ʿĀʾishah se află în Ṣaḥīḥ Muslim. În al‑Marāsīl de Ibn Abī Ḥātim, p. 154, el a spus: «L-am auzit pe tatăl meu spunând: Abū al‑Zubayr l-a văzut pe Ibn ʿAbbās; nu a auzit de la ʿĀʾishah.»³³

Imamul al‑Tirmidhī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 4, p. 84: Yaḥyā ibn Ḥabīb ibn ʿArabī ne-a relatat; Mūsā ibn Ibrāhīm ibn Kathīr al‑Anṣārī ne-a relatat; el a spus: l-am auzit pe Ṭalḥah ibn Khirāsh spunând: l-am auzit pe Jābir ibn ʿAbd Allāh spunând:

Mesagerul lui Allah ﷺ m-a întâlnit și mi-a spus: «O, Jābir, de ce te văd abătut?» Am spus: «O, Mesager al lui Allah, tatăl meu a fost ucis ca martir și a lăsat în urmă o familie și datorii.» A spus: «Să nu-ți dau vestea bună despre felul în care Allah l-a primit pe tatăl tău?» Am spus: «Ba da, o, Mesager al lui Allah!» A spus: «Allah nu a vorbit nimănui decât din spatele unui văl. Pe tatăl tău l-a readus la viață și i-a vorbit direct, fără văl. I-a spus: „Cere-Mi ce dorești și îți voi da!” El a spus: „Domnul meu, să mă readuci la viață, ca să fiu ucis pentru Tine încă o dată.” Domnul, Binecuvântatul și Preaînaltul, a spus: „Deja am hotărât că ei nu se vor întoarce.”» A spus: a fost revelat acest verset:

﴿وَلَا تَحْسَبَنَّ الَّذِينَ قُتِلُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ أَمْوَاتًا﴾

„Să nu-i socotești morți pe cei care au fost uciși pe calea lui Allah!”

Āl ʿImrān, 3:169 — fragment

[Al‑Tirmidhī a spus:] „Acesta este un hadith ḥasan gharīb pe această cale. Nu îl cunoaștem decât din hadithul lui Mūsā ibn Ibrāhīm. ʿAlī ibn ʿAbd Allāh ibn al‑Madīnī și mai mulți dintre marii specialiști în hadith l-au relatat astfel de la Mūsā ibn Ibrāhīm. ʿAbd Allāh ibn Muḥammad ibn ʿAqīl a relatat și el de la Jābir ceva din aceasta.”

Hadithul a fost consemnat de Ibn Mājah, nr. 190 și nr. 2800, și de ʿUthmān ibn Saʿīd al‑Dārimī în al‑Radd ʿalā al‑Jahmiyyah, p. 74. Căile sale de transmitere trec prin Mūsā ibn Ibrāhīm ibn Kathīr, a cărui stare este insuficient cunoscută [mastūr al‑ḥāl]. Hadithul are însă relatări de sprijin, astfel încât este socotit ḥasan, așa cum a spus al‑Tirmidhī.

Imamul al‑Ṭabarī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 4, p. 173: Muḥammad ibn Marzūq ne-a relatat; el a spus: ʿUmar ibn Yūnus ne-a relatat; el a spus: Isḥāq ibn Abī Ṭalḥah ne-a relatat; el a spus: Anas ibn Mālik ne-a relatat despre tovarășii Profetului ﷺ pe care Profetul lui Allah îi trimisese la oamenii de la Biʾr Maʿūnah. A spus:

Nu știu [dacă erau] patruzeci sau șaptezeci. La acel loc cu apă se afla ʿĀmir ibn al‑Ṭufayl al‑Jaʿfarī. Acei oameni dintre tovarășii Profetului ﷺ au plecat până au ajuns la o peșteră deasupra apei și s-au așezat acolo. Unii le-au spus celorlalți: «Cine dintre voi le va transmite oamenilor de la această apă mesajul Mesagerului lui Allah ﷺ?» El — cred că era Abū Milḥān al‑Anṣārī — a spus: «Eu voi transmite mesajul Mesagerului lui Allah ﷺ.» A plecat până a ajuns la una dintre așezările lor și s-a așezat în fața caselor, cu genunchii strânși la piept. Apoi a spus: «O, oameni de la Biʾr Maʿūnah, eu sunt trimisul Mesagerului lui Allah! Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este robul și Mesagerul Său. Credeți în Allah și în Mesagerul Său!»

Un bărbat a ieșit dintr-o latură a locuinței cu o suliță și l-a lovit în coastă, până când [sulița] a ieșit prin partea cealaltă. El a spus: «Allah este Prea Mare! Am izbândit, pe Domnul Kaʿbei!» I-au urmărit apoi urmele până au ajuns la tovarășii săi, iar ʿĀmir ibn al‑Ṭufayl i-a ucis pe toți. Isḥāq a spus: Anas ibn Mālik mi-a relatat că Allah Preaînaltul a revelat despre ei un text coranic care a fost retras după ce îl recitaserăm o vreme. Allah a revelat:

﴿وَلَا تَحْسَبَنَّ الَّذِينَ قُتِلُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ أَمْوَاتًا بَلْ أَحْيَاءٌ عِنْدَ رَبِّهِمْ يُرْزَقُونَ﴾

„Să nu-i socotești morți pe cei care au fost uciși pe calea lui Allah! Dimpotrivă, ei sunt vii la Domnul lor și primesc hrană.”

Āl ʿImrān, 3:169

Ibn Jarīr a consemnat hadithul și în al‑Tārīkh, vol. 3, p. 36. În el apare că pricina revelării versetului au fost cei uciși la Biʾr Maʿūnah. Învățatul al‑Shawkānī a spus în Tafsīr-ul său: „Oricum ar fi, prin generalitatea sa, versetul îi cuprinde pe toți martirii.”

Versetele 172–174

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿الَّذِينَ اسْتَجَابُوا لِلَّهِ وَالرَّسُولِ مِنْ بَعْدِ مَا أَصَابَهُمُ الْقَرْحُ لِلَّذِينَ أَحْسَنُوا مِنْهُمْ وَاتَّقَوْا أَجْرٌ عَظِيمٌ﴾

„Cei care au răspuns lui Allah și Mesagerului după ce au fost răniți — pentru aceia dintre ei care au făcut bine și s-au temut [de Allah] este o răsplată măreață.”

Āl ʿImrān, 3:172

Până la cuvintele Sale:

﴿فَانْقَلَبُوا بِنِعْمَةٍ مِنَ اللَّهِ وَفَضْلٍ لَمْ يَمْسَسْهُمْ سُوءٌ وَاتَّبَعُوا رِضْوَانَ اللَّهِ وَاللَّهُ ذُو فَضْلٍ عَظِيمٍ﴾

„S-au întors cu binefacere și har de la Allah, fără să-i fi atins vreun rău, și au urmat mulțumirea lui Allah. Allah este Dătătorul unui har măreț.”

Āl ʿImrān, 3:174

Imamul al‑Ṭabarānī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 11, p. 274: ʿAlī ibn ʿAbd Allāh ne-a relatat; Muḥammad ibn Manṣūr al‑Jawwāz ne-a relatat; Sufyān ibn ʿUyaynah ne-a relatat, de la ʿAmr ibn Dīnār, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās. Iar altă dată Sufyān a spus: „ʿIkrimah m-a informat”, spunând:

Când Abū Sufyān și politeiștii s-au retras de la Uḥud și au ajuns la al‑Rawḥāʾ, au spus: «Nici pe Muḥammad nu l-ați ucis și nici tinerele nu le-ați luat [cu voi]. Rău ați făcut!» Aceasta i-a ajuns la cunoștință Mesagerului lui Allah ﷺ, care i-a chemat pe oameni. Ei au răspuns chemării până când au ajuns la Ḥamrāʾ al‑Asad sau la Biʾr Abī ʿUyaynah. Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿الَّذِينَ اسْتَجَابُوا لِلَّهِ وَالرَّسُولِ مِنْ بَعْدِ مَا أَصَابَهُمُ الْقَرْحُ﴾

„Cei care au răspuns lui Allah și Mesagerului după ce au fost răniți…”

Āl ʿImrān, 3:172 — fragment

Abū Sufyān îi spusese Profetului ﷺ: «Întâlnirea noastră va fi la târgul de la Badr, acolo unde i-ați ucis pe tovarășii noștri.» Cel fricos s-a întors, iar cel curajos s-a pregătit de luptă și de negoț. Au venit acolo și nu au găsit pe nimeni [dintre dușmani]; au făcut negoț. Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿فَانْقَلَبُوا بِنِعْمَةٍ مِنَ اللَّهِ وَفَضْلٍ لَمْ يَمْسَسْهُمْ سُوءٌ﴾

„S-au întors cu binefacere și har de la Allah, fără să-i fi atins vreun rău…”

Āl ʿImrān, 3:174 — fragment

Al‑Ḥāfiẓ al‑Haythamī a spus despre hadith în al‑Majmaʿ, vol. 6, p. 121: „L-a relatat al‑Ṭabarānī. Naratorii săi sunt dintre naratorii al‑Ṣaḥīḥ, în afară de Muḥammad ibn Manṣūr al‑Jawwāz, care este demn de încredere.” Al‑Suyūṭī a spus în Lubāb al‑Nuqūl că isnādul său este ṣaḥīḥ.³⁴

Al‑Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ, vol. 9, p. 269:

L-au consemnat al‑Nasāʾī și Ibn Mardawayh. Naratorii săi sunt dintre naratorii al‑Ṣaḥīḥ, însă forma păstrată corect este cea mursal, de la ʿIkrimah, fără «de la Ibn ʿAbbās». Prin calea mursal l-au consemnat Ibn Abī Ḥātim și alții. Aici se încheie citatul.

Eu spun: potrivit cuvintelor lui al‑Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar — Allah să aibă milă de el —, legarea lanțului ar fi shādhdh [contrară variantei mai puternice]. Cel care l-a transmis mursal este Muḥammad ibn ʿAbd Allāh ibn Yazīd al‑Muqriʾ, după cum apare în Tafsīr-ul lui Ibn Kathīr.

ʿAbd al‑Razzāq l-a susținut [în această transmitere], relatându-l mursal în Tafsīr-ul său, vol. 1, p. 140. El — Allah să aibă milă de el — a spus: Sufyān ne-a relatat, de la ʿAmr, de la ʿIkrimah, care a spus:

Badr era un loc de negoț în perioada ignoranței [Jāhiliyyah].

A menționat hadithul, în care se află partea de la sfârșit:

Cel fricos s-a întors, iar cel curajos s-a pregătit de luptă și de negoț. Au venit acolo, nu au găsit pe nimeni și au făcut negoț. Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿فَانْقَلَبُوا بِنِعْمَةٍ مِنَ اللَّهِ وَفَضْلٍ لَمْ يَمْسَسْهُمْ سُوءٌ﴾

„S-au întors cu binefacere și har de la Allah, fără să-i fi atins vreun rău…”

Āl ʿImrān, 3:174 — fragment

Cât despre Muḥammad ibn Manṣūr al‑Ṭūsī, el l-a relatat atât cu lanțul legat, cât și mursal, după cum vezi în Asbāb al‑Nuzūl. Despre Muḥammad ibn ʿAbd Allāh al‑Muqriʾ și Muḥammad ibn Manṣūr, al‑Ḥāfiẓ a spus în al‑Taqrīb că fiecare este demn de încredere. Despre ʿAbd al‑Razzāq a spus: „Demn de încredere, ḥāfiẓ, autor renumit; a orbit la sfârșitul vieții și [memoria] i s-a schimbat; avea înclinații șiite.” Prin urmare, transmiterea mursal este cea preferabilă.

Versetul 186

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَلَتَسْمَعُنَّ مِنَ الَّذِينَ أُوتُوا الْكِتَابَ مِنْ قَبْلِكُمْ وَمِنَ الَّذِينَ أَشْرَكُوا أَذًى كَثِيرًا﴾

„Veți auzi multe vorbe vătămătoare de la cei cărora le-a fost dată Cartea înaintea voastră și de la cei care Îi asociază [pe alții lui Allah].”

Āl ʿImrān, 3:186 — fragment

Imamul Abū Dāwūd — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 3, p. 114: Muḥammad ibn Yaḥyā ibn Fāris ne-a relatat că al‑Ḥakam ibn Nāfiʿ le-a relatat: Shuʿayb ne-a relatat, de la al‑Zuhrī, de la ʿAbd al‑Raḥmān ibn ʿAbd Allāh ibn Kaʿb ibn Mālik, de la tatăl său — care era unul dintre cei trei a căror căință a fost primită —:

Kaʿb ibn al‑Ashraf îl satiriza pe Profet ﷺ și îi ațâța împotriva lui pe necredincioșii din Quraysh. Când Profetul ﷺ a venit la Medina, locuitorii ei erau amestecați: printre ei se aflau musulmani, politeiști care adorau idoli și evrei. Ei îl vătămau pe Profet ﷺ și pe tovarășii săi. Allah, Atotputernicul și Mărețul, i-a poruncit Profetului Său răbdarea și iertarea. În privința lor, Allah Preaînaltul a revelat:

﴿وَلَتَسْمَعُنَّ مِنَ الَّذِينَ أُوتُوا الْكِتَابَ مِنْ قَبْلِكُمْ﴾

„Veți auzi [vorbe vătămătoare] de la cei cărora le-a fost dată Cartea înaintea voastră…”

Āl ʿImrān, 3:186 — fragment

Când Kaʿb ibn al‑Ashraf a refuzat să înceteze a-l vătăma pe Profet ﷺ, Profetul ﷺ i-a poruncit lui Saʿd ibn Muʿādh să trimită un grup care să-l ucidă. L-a trimis pe Muḥammad ibn Maslamah — și a menționat întâmplarea uciderii sale. După ce l-au ucis, evreii și politeiștii s-au înspăimântat și au venit dimineața la Profet ﷺ, spunând: «Tovarășul nostru a fost atacat noaptea și ucis!» El le-a amintit ceea ce obișnuia acela să spună și i-a chemat să încheie un înscris între el și ei, ale cărui prevederi să le respecte. Profetul ﷺ a întocmit un înscris între el, ei și musulmani, în general. [Până la sfârșitul] hadithului.

Al‑Mundhirī a spus:

Formularea «de la tatăl său» este discutabilă: tatăl său, ʿAbd Allāh ibn Kaʿb, nu a fost companion și nici unul dintre cei trei a căror căință a fost primită. În această formă, hadithul ar fi mursal. Este însă posibil ca prin «tatăl său» să-l fi avut în vedere pe bunicul său, Kaʿb ibn Mālik; în acest caz, hadithul ar fi musnad, deoarece ʿAbd al‑Raḥmān a auzit de la bunicul său, Kaʿb ibn Mālik. Kaʿb este unul dintre cei trei a căror căință a fost primită. Asemenea [folosire] apare în isnāduri în mai multe locuri. Aici se încheie citatul.

[Citat] din ʿAwn al‑Maʿbūd, cu adaptare. Al‑Wāḥidī l-a menționat în Asbāb al‑Nuzūl cu acest isnād și în această formulare.

A fost menționată și o altă cauză. Al‑Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ, vol. 9, p. 298: „Ibn Abī Ḥātim și Ibn al‑Mundhir au relatat, printr-un isnād ḥasan, că [versetul] a fost revelat în legătură cu ceea ce s-a întâmplat între Abū Bakr și evreul Finḥāṣ, când acesta a spus: «إِنَّ اللَّهَ فَقِيرٌ وَنَحْنُ أَغْنِيَاءُ» — „Allah este sărac, iar noi suntem bogați” [Āl ʿImrān, 3:181] — Preaînalt este Allah față de vorbele lui. Abū Bakr s-a mâniat, iar [versetul] a fost revelat.”

Al‑Suyūṭī l-a menționat în al‑Lubāb și a spus că isnādul său este ḥasan. Nu există contradicție între cele două, deoarece versetul ar fi putut fi revelat în legătură cu ambele. Apoi s-a arătat însă că hadithul trece prin Muḥammad ibn Abī Muḥammad, care este necunoscut. Prin urmare, această cauză este slabă.

Versetul 188

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿لَا تَحْسَبَنَّ الَّذِينَ يَفْرَحُونَ بِمَا أَتَوْا وَيُحِبُّونَ أَنْ يُحْمَدُوا بِمَا لَمْ يَفْعَلُوا﴾

„Să nu-i socotești pe cei care se bucură de ceea ce au făcut și iubesc să fie lăudați pentru ceea ce nu au făcut…”

Āl ʿImrān, 3:188 — fragment

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 8, p. 233, ediția al‑Salafiyyah împreună cu al‑Fatḥ: Saʿīd ibn Abī Maryam ne-a relatat; Muḥammad ibn Jaʿfar ne-a relatat; el a spus: Zayd ibn Aslam mi-a relatat, de la ʿAṭāʾ ibn Yasār, de la Abū Saʿīd al‑Khudrī — Allah să fie mulțumit de el —:

Pe vremea Mesagerului lui Allah ﷺ, când Mesagerul lui Allah ﷺ pleca într-o expediție, unii ipocriți rămâneau în urmă și se bucurau că ședeau [acasă], în urma Mesagerului lui Allah ﷺ. Când se întorcea, îi prezentau scuze și voiau să fie lăudați pentru ceea ce nu făcuseră. Atunci au fost revelate:

﴿لَا تَحْسَبَنَّ الَّذِينَ يَفْرَحُونَ بِمَا أَتَوْا وَيُحِبُّونَ أَنْ يُحْمَدُوا بِمَا لَمْ يَفْعَلُوا﴾

„Să nu-i socotești pe cei care se bucură de ceea ce au făcut și iubesc să fie lăudați pentru ceea ce nu au făcut…”

Āl ʿImrān, 3:188 — fragment

Hadithul a fost consemnat de Muslim, vol. 17, p. 123, și de Ibn Jarīr, vol. 4, p. 205.

O altă cauză

Imamul al‑Bukhārī — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 9, p. 301: Ibrāhīm ibn Mūsā mi-a relatat; Hishām ne-a informat că Ibn Jurayj i-a informat, de la Ibn Abī Mulaykah, că ʿAlqamah ibn Waqqāṣ l-a informat că Marwān i-a spus portarului său:

«Mergi, Rāfiʿ, la Ibn ʿAbbās și spune-i: dacă fiecare om care se bucură de ceea ce i s-a dat și căruia îi place să fie lăudat pentru ceea ce nu a făcut va fi pedepsit, atunci vom fi pedepsiți cu toții.» Ibn ʿAbbās a spus: «Ce legătură aveți voi cu acest verset? Profetul ﷺ i-a chemat pe niște evrei și i-a întrebat despre ceva. Ei i-au ascuns acel lucru și i-au spus altceva. I-au dat impresia că meritau lauda lui pentru răspunsul la întrebarea sa și s-au bucurat de ceea ce ascunseseră.» Apoi Ibn ʿAbbās a recitat:

﴿وَإِذْ أَخَذَ اللَّهُ مِيثَاقَ الَّذِينَ أُوتُوا الْكِتَابَ﴾

„Și când Allah a luat legământul celor cărora le-a fost dată Cartea…”

Āl ʿImrān, 3:187 — fragment

Astfel, până la cuvintele Sale:

﴿يَفْرَحُونَ بِمَا أَتَوْا وَيُحِبُّونَ أَنْ يُحْمَدُوا بِمَا لَمْ يَفْعَلُوا﴾

„Se bucură de ceea ce au făcut și iubesc să fie lăudați pentru ceea ce nu au făcut…”

Āl ʿImrān, 3:188 — fragment

ʿAbd al‑Razzāq l-a susținut [printr-o relatare paralelă], de la Ibn Jurayj. Ibn Muqātil ne-a relatat; al‑Ḥajjāj ne-a informat, de la Ibn Jurayj: Ibn Abī Mulaykah m-a informat, de la Ḥumayd ibn ʿAbd al‑Raḥmān ibn ʿAwf, că Marwān i-a relatat acest hadith.

L-au consemnat Muslim, vol. 17, p. 123; al‑Tirmidhī, care a spus: „Acesta este un hadith ḥasan gharīb ṣaḥīḥ”; imamul Aḥmad în al‑Musnad, vol. 1, p. 298; și Ibn Jarīr, vol. 4, p. 207.

Cele două hadithuri se pot împăca înțelegând că versetul a fost revelat în privința ambelor grupuri. Aceasta a spus-o al‑Ḥāfiẓ în al‑Fatḥ, vol. 9, p. 31 [așa apare trimiterea în ediția arabă].

Eu spun: ar fi mai potrivit să fie preferat hadithul lui Abū Saʿīd, deoarece hadithul lui Ibn ʿAbbās se numără printre cele criticate la cei doi shaykhi, după cum apare în introducerea la al‑Fatḥ, vol. 2, p. 132, și în al‑Fatḥ, vol. 9, p. 302. Nu există temei pentru a-l limita la oamenii Cărții. Al‑Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ: „Generalitatea lui îl cuprinde pe oricine face o faptă bună, se bucură de ea cu admirație de sine și dorește ca oamenii să-l laude și să-l preamărească pentru ceea ce nu are.”

Ceea ce susține preferința pe care am arătat-o este și faptul că al‑Ḥāfiẓ — Allah să aibă milă de el — a spus în al‑Fatḥ despre Abū Rāfiʿ, trimisul către Ibn ʿAbbās, prin care este transmisă [relatarea]:

Nu am văzut să fie menționat în cărțile despre naratori decât prin ceea ce apare în acest hadith. Din contextul hadithului mi se pare că s-a dus la [Ibn ʿAbbās], i-a transmis mesajul, iar [apoi s-a întors la] Marwān cu răspunsul. Dacă nu ar fi fost un om pe care Marwān se baza, acesta nu s-ar fi mulțumit cu mesajul său.³⁵

Până la sfârșitul cuvintelor sale — Allah să aibă milă de el. În consecință, Abū Rāfiʿ este necunoscut [majhūl].

Versetul 199

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَإِنَّ مِنْ أَهْلِ الْكِتَابِ لَمَنْ يُؤْمِنُ بِاللَّهِ وَمَا أُنْزِلَ إِلَيْكُمْ وَمَا أُنْزِلَ إِلَيْهِمْ﴾

„Cu adevărat, printre oamenii Cărții sunt unii care cred în Allah, în ceea ce v-a fost revelat vouă și în ceea ce le-a fost revelat lor…”

Āl ʿImrān, 3:199 — fragment

Imamul Abū Bakr al‑Bazzār — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 1, p. 392: Muḥammad ibn ʿAbd al‑Raḥmān ibn al‑Mufaḍḍal al‑Ḥarrānī ne-a relatat; ʿUthmān ibn ʿAbd al‑Raḥmān ne-a relatat; ʿAbd al‑Raḥmān ibn Thābit ibn Thawbān ne-a relatat, de la Ḥumayd, de la Anas, de la Profet ﷺ. [Trecere la alt isnād:] Aḥmad ibn Bakkār al‑Bāhilī ne-a relatat; al‑Muʿtamir ibn Sulaymān ne-a relatat; Ḥumayd al‑Ṭawīl ne-a relatat, de la Anas:

Profetul ﷺ a împlinit rugăciunea funerară pentru al‑Najāshī când a fost vestită moartea sa. S-a spus: «O, Mesager al lui Allah, te rogi pentru un rob abisinian?» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿وَإِنَّ مِنْ أَهْلِ الْكِتَابِ﴾

„Cu adevărat, printre oamenii Cărții…”

Āl ʿImrān, 3:199 — fragment

În primul isnād al hadithului, unii naratori trebuie cercetați. Naratorii celui de-al doilea isnād sunt potriviți pentru a fi folosiți ca autoritate, însă Ḥumayd practică tadlīs și nu a declarat explicit că a primit relatarea direct.

Hadithul are totuși o altă cale până la Ḥumayd. Al‑Nasāʾī — Allah să aibă milă de el — a spus în [Cartea] exegezei, vol. 1, p. 41: ʿAmr ibn Manṣūr ne-a informat; Yazīd ibn Mihrān ne-a informat; Abū Bakr ibn ʿAyyāsh ne-a informat, de la Ḥumayd, de la Anas, care a spus:

Când a venit vestea morții lui al‑Najāshī, Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Împliniți rugăciunea pentru el!» Ei au spus: «O, Mesager al lui Allah, să ne rugăm pentru un rob abisinian?» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿وَإِنَّ مِنْ أَهْلِ الْكِتَابِ لَمَنْ يُؤْمِنُ بِاللَّهِ وَمَا أُنْزِلَ إِلَيْكُمْ وَمَا أُنْزِلَ إِلَيْهِمْ خَاشِعِينَ﴾

„Cu adevărat, printre oamenii Cărții sunt unii care cred în Allah, în ceea ce v-a fost revelat vouă și în ceea ce le-a fost revelat lor, smeriți…”

Āl ʿImrān, 3:199 — fragment

ʿAmr ibn Manṣūr ne-a informat; Yazīd ibn Hārūn,³⁶ Abū Khālid al‑Khabbāz, ne-a informat; Abū Bakr ibn ʿAyyāsh ne-a informat, de la Ḥumayd, de la al‑Ḥasan, ceva asemănător.

Și aici Ḥumayd practică tadlīs și nu a declarat explicit că a primit relatarea direct. Se pare că a relatat-o în ambele forme: de la al‑Ḥasan, mursal, și de la Anas. Allah știe mai bine.

Al‑Ḥāfiẓ Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 1, p. 443: „Ibn Abī Ḥātim și Abū Bakr ibn Mardawayh au relatat, prin Ḥammād ibn Salamah, de la Thābit, de la Anas ibn Mālik”, și a menționat ceva asemănător. Apoi a spus: „ʿAbd ibn Ḥumayd și Ibn Abī Ḥātim l-au relatat printr-o altă cale, de la Ḥammād ibn Salamah, de la Thābit, de la al‑Ḥasan, de la Profet ﷺ.” Aici se încheie pasajul relevant.

Hadithul lui Anas a fost consemnat și de al‑Bazzār, vol. 1, p. 392, nr. 832, și de al‑Ṭabarānī în al‑Awsaṭ, vol. 3, p. 323, nr. 2188, prin Muʾammal ibn Ismāʿīl, de la Ḥammād ibn Salamah, de la Thābit, de la Anas, care a spus:

Când al‑Najāshī a murit, Profetul ﷺ a spus: «Cereți iertare pentru fratele vostru!» Unii oameni au spus: «Ne poruncește să cerem iertare pentru el, deși a murit în țara Abisiniei!» Atunci a fost revelat versetul.

Muʾammal ibn Ismāʿīl este sincer, însă are o memorie slabă.

Al‑Ṭabarānī l-a consemnat din hadithul lui Abū Saʿīd, vol. 5, p. 326, și vol. 6, p. 68. Al‑Haythamī a spus: „În isnādul său se află ʿAbd al‑Raḥmān ibn Abī al‑Zinād.” Aceasta este o greșeală. Corect este ʿAbd al‑Raḥmān ibn Zayd ibn Aslam, care este slab, după cum apare în al‑Awsaṭ, vol. 5, p. 326, și în al‑Kāfī al‑Shāfī fī Takhrīj Aḥādīth al‑Kashshāf, vol. 4, p. 37, nr. 308.

De la Waḥshī [se relatează] că a spus: „Când al‑Najāshī a murit, Mesagerul lui Allah ﷺ a spus…” Apoi al‑Haythamī a spus: „L-a relatat al‑Ṭabarānī în al‑Kabīr. În isnādul său se află Sulaymān ibn Abī Dāwūd al‑Ḥarrānī, care este slab.” Aceasta este o greșeală: corect este Muḥammad ibn Sulaymān ibn Abī Dāwūd al‑Ḥarrānī, care este sincer [ṣadūq].

În el se află și Ḥarb ibn Waḥshī ibn Ḥarb și tatăl său, Waḥshī. Ibn Ḥibbān i-a menționat pe amândoi în al‑Thiqāt. Al‑Bazzār a spus despre Ḥarb: „Necunoscut în transmitere, cunoscut ca descendență.” Despre Waḥshī, al‑ʿIjlī a spus: „Nu este nimic rău în el.” Ṣāliḥ ibn Muḥammad a spus: „Nu trebuie să ne ocupăm de el și nici de tatăl său.” Al‑Ḥāfiẓ a spus despre Ḥarb: „Acceptabil [maqbūl]”, iar despre Waḥshī: „Insuficient cunoscut [mastūr].”

Al‑Ḥākim l-a relatat, vol. 2, p. 300, cu o altă întâmplare drept cauză a revelării:

Un dușman din țara lor l-a atacat pe al‑Najāshī. Emigranții au venit și au spus: «Am dori să ieșim împotriva lor, ca să luptăm alături de tine, să ne vezi curajul și să-ți răsplătim binele pe care ni l-ai făcut.» El a spus: «Nu. Un leac prin ajutorul lui Allah este mai bun decât un leac prin ajutorul oamenilor.»³⁷ El a spus: în privința lui a fost revelat versetul.

Am spus în ediția verificată de mine a Tafsīr-ului lui Ibn Kathīr (vol. 2, p. 226): prin totalitatea căilor sale, hadithul ajunge la autenticitate. El are, de asemenea, un temei în cele două Ṣaḥīḥ-uri: al‑Bukhārī, Meritele Anṣārilor (vol. 5, pp. 64–65) și capitolul despre funeralii (vol. 2, pp. 108–109); Muslim, Cartea funeraliilor (vol. 3, pp. 54–55).

سورة النساء