Asbāb al-Nuzūl

Există principii fundamentale privind cauzele revelării. Vom arăta câteva dintre ele, potrivit îndrumării shaykhului nostru Maḥmūd ibn ʿAbd al‑Wahhāb Fāʾid — Allah să-l ocrotească —, limitându-ne, din dorința de a fi conciși, la cele cunoscute și indispensabile.

1. Definiția cauzei revelării

Cauza revelării se limitează la două situații:

Prima: se petrece un eveniment, iar Nobilul Coran este revelat în legătură cu acesta. Așa este cazul cauzei revelării cuvintelor:

﴿تَبَّتْ يَدَا أَبِي لَهَبٍ﴾

„Să piară mâinile lui Abū Lahab!”

al‑Masad, 111:1 — fragment

După cum va urma, dacă Allah voiește.

A doua: Mesagerul ﷺ este întrebat despre ceva, iar Coranul este revelat pentru a lămuri hotărârea privitoare la acel lucru, așa cum s-a întâmplat la revelarea versetului despre liʿān, după cum va urma, dacă Allah voiește.

2. Calea prin care este cunoscută

Pentru a cunoaște cauza revelării, învățații se sprijină pe autenticitatea relatării de la Mesagerul lui Allah ﷺ ori de la un Companion. Relatarea unui Companion despre un asemenea lucru are valoarea unei relatări atribuite Profetului (ḥukm al‑rafʿ). Ibn al‑Ṣalāḥ — Allah să aibă milă de el — a spus în cartea sa ʿUlūm al‑Ḥadīth:

„Al treilea: afirmația că explicarea unui Companion este un hadith musnad se referă numai la o explicație legată de cauza revelării unui verset, despre care informează Companionul, ori la ceva asemănător. De pildă, cuvintele lui Jābir — Allah să fie mulțumit de el —: «Evreii spuneau că, dacă un bărbat se apropie de soția sa din spate, dar în partea din față [vaginal], copilul se va naște cu strabism.»⁵ Atunci Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a revelat:

﴿نِسَاؤُكُمْ حَرْثٌ لَكُمْ﴾

„Soțiile voastre sunt un ogor pentru voi.”

al‑Baqarah, 2:223 — fragment

Cât despre celelalte explicații ale Companionilor, care nu cuprind atribuirea vreunui lucru Mesagerului lui Allah ﷺ, ele sunt socotite printre relatările care se opresc la Companioni (mawqūf). Allah știe mai bine.”

Sfârșitul citatului, p. 46.

Cât despre afirmația unui om din generația următoare Companionilor (tābiʿī): „A fost revelat în legătură cu cutare lucru”, aceasta este mursal. Dacă are mai multe căi de transmitere, este acceptată; în caz contrar, nu, potrivit opiniei preponderente la specialiștii în hadith.

3. Se ia în considerare generalitatea formulării, nu particularitatea cauzei

Dovada este că omul dintre Anṣār care sărutase o femeie care nu îi era îngăduită și în legătură cu care a fost revelat pasajul:

﴿إِنَّ الْحَسَنَاتِ يُذْهِبْنَ السَّيِّئَاتِ﴾

„Cu adevărat, faptele bune le îndepărtează pe cele rele.”

Hūd, 11:114 — fragment

i-a spus Profetului ﷺ: „Acest lucru este numai pentru mine, o, Mesager al lui Allah?” Sensul întrebării sale era: „Hotărârea acestui verset mă privește doar pe mine, fiindcă eu sunt cauza revelării sale?” Profetul ﷺ i-a răspuns arătând că se ia în considerare generalitatea formulării: „Nu, ci pentru întreaga mea comunitate.”

Cât despre situația concretă care a prilejuit revelarea, majoritatea specialiștilor în fundamentele dreptului islamic consideră că ea este inclusă cu certitudine în sensul general. Prin urmare, nu este îngăduit să fie exclusă printr-o dovadă de particularizare; aceasta este concluzia întemeiată. De la Mālik s-a relatat că includerea ei este probabilă, asemenea celorlalte cazuri cuprinse de formularea generală.

Redat prescurtat din Mudhakkirat Uṣūl al‑Fiqh, de Shaykh Muḥammad al‑Amīn al‑Shinqīṭī — Allah să aibă milă de el —, pp. 209–210.

4. Mai multe cauze pentru o singură revelație

Se poate ca aceste cauze să fie mai multe, iar ceea ce este revelat să fie un singur pasaj, așa cum se întâmplă cu versetul despre liʿān și cu alte versete, după cum vei găsi la locurile lor, dacă Allah voiește. Tot astfel, se poate ca versetele revelate să fie mai multe, iar cauza să fie una singură.

Un exemplu este hadithul lui al‑Musayyab — Allah să fie mulțumit de el — despre moartea lui Abū Ṭālib și cuvintele Profetului ﷺ: „Voi cere negreșit iertare pentru tine atât timp cât nu-mi va fi interzis.” Atunci Allah a revelat:

﴿مَا كَانَ لِلنَّبِيِّ وَالَّذِينَ آمَنُوا أَنْ يَسْتَغْفِرُوا لِلْمُشْرِكِينَ﴾

„Nu se cuvine ca Profetul și cei care au crezut să ceară iertare pentru politeiști…”

al‑Tawbah, 9:113 — fragment

Și în legătură cu Abū Ṭālib a fost revelat:

﴿إِنَّكَ لَا تَهْدِي مَنْ أَحْبَبْتَ وَلَكِنَّ اللَّهَ يَهْدِي مَنْ يَشَاءُ﴾

„Tu nu-l călăuzești pe cel pe care îl iubești, ci Allah îl călăuzește pe cine voiește…”

al‑Qaṣaṣ, 28:56 — fragment

Exemplele de acest fel sunt numeroase și le vei întâlni în cele ce urmează, dacă Allah voiește.

5. Formulările prin care este indicată cauza revelării

Formularea care indică cauza revelării poate fi fie explicită în privința cauzalității, fie susceptibilă de mai multe înțelesuri.

Ea este explicită atunci când naratorul spune: „Cauza revelării acestui verset este cutare lucru” sau când, după menționarea întâmplării ori a întrebării, folosește particula fāʾ, care arată succesiunea, înaintea verbului referitor la revelare. De pildă: „S-a întâmplat cutare lucru” sau „Mesagerul lui Allah ﷺ a fost întrebat despre cutare lucru, iar atunci a fost revelat versetul”.

Acestea sunt două formulări explicite în privința cauzalității. Vor urma exemple pentru ele, dacă Allah voiește.

În schimb, exprimarea poate indica fie cauza revelării, fie o situație cuprinsă de hotărârile versetului, atunci când naratorul spune: „Acest verset a fost revelat în legătură cu cutare lucru.” Uneori se înțelege că acel lucru este cauza revelării; alteori, că el este inclus în sensul versetului.

Tot astfel, dacă spune: „Socotesc că acest verset a fost revelat în legătură cu cutare lucru” sau „Nu cred că acest verset a fost revelat decât în legătură cu cutare lucru”, naratorul nu afirmă cu certitudine cauza. Aceste două formulări pot indica atât cauzalitatea, cât și altceva. Vor urma exemple pentru ele, dacă Allah voiește.

Redat prescurtat din Mabāḥith fī ʿUlūm al‑Qurʾān, de Mannāʿ al‑Qaṭṭān.

O observație utilă

O parte a Coranului a fost revelată dintr-o anumită cauză, iar o altă parte a fost revelată fără o asemenea cauză particulară, cu privire la învățăturile de credință, îndatoririle Islamului și celelalte prescripții. Am menționat acest lucru deoarece, într-o împrejurare, cineva mi-a cerut să-i arăt o altă cauză pentru revelarea cuvintelor Celui Preaînalt:

﴿وَمِنْهُمْ مَنْ عَاهَدَ اللَّهَ﴾

„Printre ei sunt unii care au făcut legământ cu Allah…”

al‑Tawbah, 9:75 — fragment

Aceasta, după ce îi spusesem că istorisirea transmisă despre Thaʿlabah este slabă. La fel s-a întâmplat cu spusele Celui Preaînalt:

﴿يُوفُونَ بِالنَّذْرِ وَيَخَافُونَ يَوْمًا كَانَ شَرُّهُ مُسْتَطِيرًا﴾

„Ei își împlinesc făgăduințele și se tem de o zi al cărei rău se va întinde pretutindeni.”

al‑Insān, 76:7

Același lucru s-a întâmplat în privința acestui verset și a celor care urmează, atunci când le-am spus unora că relatarea potrivit căreia acestea au fost revelate în legătură cu ʿAlī și Fāṭimah nu este autentică. Ibn al‑Jawzī a menționat-o în al‑Mawḍūʿāt,⁶ iar al‑Suyūṭī a fost de acord cu el. Am dorit să atrag atenția asupra acestui lucru, ca nu cumva cel nefamiliarizat cu domeniul cauzelor revelării să creadă că fiecare verset are o asemenea cauză.

Aceasta este ceea ce mi-a fost înlesnit. Pentru mai multe amănunte, consultă al‑Itqān, de al‑Ḥāfiẓ al‑Suyūṭī — Allah să aibă milă de el. Îl rog pe Allah să-l răsplătească pe shaykhul nostru, coordonatorul cercetării, pentru buna îndrumare și pentru că mi-a atras atenția asupra greșelilor pe care le-am făcut. El — Allah să-l ocrotească — s-a ostenit și a făcut observații amănunțite. Allah să-l răsplătească cu bine și să-i binecuvânteze munca, copiii și averea. Āmīn.

• • •

سورة البقرة