Asbāb al-Nuzūl

Revelarea surei

Al-Bukhārī, vol. 10, p. 210: ne-a relatat Aḥmad ibn Isḥāq al‑Sulamī; ne-a relatat Yaʿlā; ne-a relatat ʿAbd al‑ʿAzīz ibn Siyāh, de la Ḥabīb ibn Abī Thābit, care a spus:

Am venit la Abū Wāʾil ca să-l întreb. El a spus: «Eram la Ṣiffīn, iar un om a spus: „Nu-i vezi pe cei care cheamă la Cartea lui Allah Preaînaltul?” ʿAlī a răspuns: „Da.” Atunci Sahl ibn Ḥunayf a spus: „Puneți-vă la îndoială propria judecată! Ne-am aflat în ziua de la al‑Ḥudaybiyah — adică [la încheierea] păcii dintre Profet ﷺ și politeiști — și, dacă am fi socotit că trebuie să luptăm, am fi luptat.”»

ʿUmar a venit și a spus: «Nu suntem noi pe adevăr, iar ei pe falsitate? Nu sunt cei uciși dintre noi în Paradis, iar cei uciși dintre ei în Foc?» El ﷺ a răspuns: «Ba da.» [ʿUmar] a spus: «Atunci de ce acceptăm înjosirea în religia noastră și ne întoarcem, fără ca Allah să fi judecat încă între noi?» El ﷺ a răspuns: «O, Ibn al‑Khaṭṭāb! Eu sunt Mesagerul lui Allah, iar Allah nu mă va părăsi niciodată.»

El s-a întors mânios și nu a răbdat până când a venit la Abū Bakr. A spus: «O, Abū Bakr! Nu suntem noi pe adevăr, iar ei pe falsitate?» Acesta a răspuns: «O, Ibn al‑Khaṭṭāb! El este Mesagerul lui Allah, iar Allah nu-l va părăsi niciodată.» Atunci a fost revelată Sūrat al‑Fatḥ.

Hadithul a fost relatat de Muslim, vol. 2, p. 141. În versiunea lui se spune: „Coranul i-a fost revelat Mesagerului lui Allah ﷺ, iar el a trimis după ʿUmar și i l-a recitat. Acesta a întrebat: «O, Mesager al lui Allah! Este aceasta o izbândă?» El a răspuns: «Da.» Atunci sufletul lui s-a liniștit.”

L-au relatat și Aḥmad, vol. 3, p. 486, și Ibn Jarīr, vol. 26, p. 70. Al-Bukhārī, vol. 10, p. 205, al‑Tirmidhī, care l-a declarat autentic, și Aḥmad, vol. 1, p. 31, au relatat ceva asemănător de la ʿUmar. La al‑Bukhārī, forma sa aparentă este mursal; însă Aslam a precizat la al‑Tirmidhī că a auzit [direct], astfel încât continuitatea lanțului a fost cunoscută. Așa a spus al‑Mubārakfūrī în al‑Tuḥfah, vol. 4, p. 185. L-au relatat și Aḥmad și Abū Dāwūd, în [Cartea despre] jihad.

Ibn Jarīr — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 26, p. 71: mi-a relatat Mūsā ibn Sahl al‑Ramlī; ne-a relatat Muḥammad ibn ʿĪsā; ne-a relatat Mujammiʿ ibn Yaʿqūb, care a spus: l-am auzit pe tatăl meu relatând de la unchiul său, ʿAbd al‑Raḥmān ibn Yazīd, de la unchiul acestuia, Mujammiʿ ibn Jāriyah al‑Anṣārī — unul dintre recitatorii care recitaseră Coranul —, care a spus:

Am fost la al‑Ḥudaybiyah împreună cu Mesagerul lui Allah ﷺ. Când ne-am întors de acolo, oamenii își mânau cămilele în grabă. Unii i-au întrebat pe ceilalți: «Ce se întâmplă cu oamenii?» Au răspuns: «Mesagerului lui Allah ﷺ i s-a revelat:»

﴿إِنَّا فَتَحْنَا لَكَ فَتْحًا مُبِينًا ۝ لِيَغْفِرَ لَكَ اللَّهُ﴾

„Noi ți-am dăruit o izbândă vădită, pentru ca Allah să-ți ierte…”

al‑Fatḥ, 48:1–2 — fragment

Un om a întrebat: «O, Mesager al lui Allah! Este aceasta o izbândă?» El a răspuns: «Da! Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, aceasta este, într-adevăr, o izbândă!»

Khaybar a fost împărțit între cei care fuseseră la al‑Ḥudaybiyah. Nimeni altcineva nu a fost inclus împreună cu ei, în afară de cei care participaseră la al‑Ḥudaybiyah. Oastea număra o mie cinci sute de oameni, între care trei sute de călăreți. Mesagerul lui Allah ﷺ a împărțit-o în optsprezece părți; i-a dat călărețului două părți, iar pedestrașului o parte.

Hadithul a fost relatat de al‑Ḥākim, vol. 2, p. 459. El a spus: „Acesta este un hadith autentic potrivit condițiilor lui Muslim, dar cei doi nu l-au relatat.” Al-Dhahabī — Allah să aibă milă de el — i-a obiectat: „Muslim nu a relatat nimic de la Mujammiʿ și nici de la tatăl său, deși amândoi sunt de încredere.”

Versetul 5

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿لِيُدْخِلَ الْمُؤْمِنِينَ وَالْمُؤْمِنَاتِ﴾

„Pentru a-i face să intre pe credincioși și pe credincioase…”

al‑Fatḥ, 48:5 — fragment

Aḥmad, vol. 3, p. 134: ne-a relatat Bahz; ne-a relatat Hammām, de la Qatādah, de la Anas:

[Aceste versete] i-au fost revelate Profetului ﷺ la întoarcerea de la al‑Ḥudaybiyah, în vreme ce însoțitorii săi erau cuprinși de tristețe și mâhnire: fuseseră împiedicați să ajungă la locuințele lor și își sacrificaseră animalele de jertfă la al‑Ḥudaybiyah:

﴿إِنَّا فَتَحْنَا لَكَ فَتْحًا مُبِينًا﴾

„Noi ți-am dăruit o izbândă vădită…”

al‑Fatḥ, 48:1

Până la cuvintele Sale:

﴿صِرَاطًا مُسْتَقِيمًا﴾

„…pe un drum drept.”

al‑Fatḥ, 48:2 — fragment

El ﷺ a spus: «Mi-au fost revelate două versete care îmi sunt mai dragi decât întreaga lume.» După ce le-a recitat, un om a spus: «Să-ți fie spre bucurie și bine, o, Mesager al lui Allah! Ți s-a arătat limpede ce se va face cu tine; dar ce se va face cu noi?» Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat versetul care urmează:

﴿لِيُدْخِلَ الْمُؤْمِنِينَ وَالْمُؤْمِنَاتِ جَنَّاتٍ تَجْرِي مِنْ تَحْتِهَا الْأَنْهَارُ﴾

„Pentru a-i face să intre pe credincioși și pe credincioase în grădini pe sub care curg râuri…”

al‑Fatḥ, 48:5 — fragment

Imamul Aḥmad a relatat hadithul în mai multe locuri din Musnad-ul său, între care pp. 196, 215 și 252 ale acestui volum. L-a relatat al‑Bukhārī, vol. 8, p. 456, arătând că formularea „Să-ți fie spre bucurie și bine” provine din cuvintele lui ʿIkrimah. Muslim, vol. 12, p. 143, are relatarea de bază, fără menționarea revelării versetului. [L-au relatat] al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 185; Ibn Jarīr, vol. 26, p. 69; Ibn Ḥibbān, după cum apare în Mawārid al‑Ẓamʾān, p. 436; și al‑Ḥākim, vol. 2, p. 459, care a spus: „Autentic potrivit condițiilor celor doi shaykhi.” Al-Dhahabī nu a comentat asupra lui. În această versiune, despre „Noi ți-am dăruit o izbândă vădită”, el a spus: „Cucerirea Khaybarului.”

Versetul 24

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿وَهُوَ الَّذِي كَفَّ أَيْدِيَهُمْ عَنْكُمْ وَأَيْدِيَكُمْ عَنْهُمْ بِبَطْنِ مَكَّةَ﴾

„El este Cel care a oprit mâinile lor de la voi și mâinile voastre de la ei, în valea Meccăi…”

al‑Fatḥ, 48:24 — fragment

Al-Bukhārī, vol. 6, p. 257: ne-a relatat ʿAbd Allāh ibn Muḥammad; ne-a relatat ʿAbd al‑Razzāq; ne-a înștiințat Maʿmar, care a spus: m-a înștiințat al‑Zuhrī; m-a înștiințat ʿUrwah ibn al‑Zubayr, de la al‑Miswar ibn Makhramah și Marwān — fiecare confirmând relatarea celuilalt —, care au spus:

Mesagerul lui Allah ﷺ a ieșit [din Medina] în vremea [evenimentelor de la] al‑Ḥudaybiyah. Când se aflau pe drum, Profetul ﷺ a spus: «Khālid ibn al‑Walīd se află la al‑Ghamīm, în fruntea unei avangărzi de călăreți din Quraysh. Luați-o, așadar, la dreapta.» Pe Allah, Khālid nu și-a dat seama de prezența lor decât când a văzut praful ridicat de oaste; a pornit atunci în galop ca să-i avertizeze pe cei din Quraysh.

Profetul ﷺ a mers mai departe. Când a ajuns la trecătoarea din care ar fi coborât spre ei, cămila lui s-a așezat. Oamenii au spus: «Ḥal! Ḥal!»¹³⁸ Dar ea a rămas pe loc. Au spus: «Al-Qaṣwāʾ s-a încăpățânat!» Profetul ﷺ a răspuns: «Al-Qaṣwāʾ nu s-a încăpățânat și nici nu-i stă în fire; a oprit-o însă Cel care a oprit elefantul.» Apoi a spus: «Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, ei nu-mi vor cere vreun acord prin care să cinstească cele sfinte ale lui Allah fără ca eu să li-l încuviințez.»

Apoi a îndemnat-o, iar ea s-a ridicat. El s-a abătut din drumul spre ei și a poposit la marginea îndepărtată a al‑Ḥudaybiyah, lângă o groapă cu puțină apă, din care oamenii luau câte puțin.¹³⁹ Nu a trecut mult până când au secat-o. I s-au plâns Mesagerului lui Allah ﷺ de sete. El a scos o săgeată din tolbă și le-a poruncit s-o pună acolo. Pe Allah, apa a continuat să țâșnească din belșug pentru ei până când au plecat.

În timp ce se aflau astfel, a venit Budayl ibn Warqāʾ al‑Khuzāʿī, împreună cu câțiva oameni din tribul său, Khuzāʿah. Dintre locuitorii Tihāmei, ei erau oamenii de încredere care îi dădeau sfaturi sincere Mesagerului lui Allah ﷺ. El a spus: «I-am lăsat pe [urmașii lui] Kaʿb ibn Luʾayy și ʿĀmir ibn Luʾayy poposiți lângă izvoarele cu apă din al‑Ḥudaybiyah, având cu ei cămilele care au fătat și puii lor. Ei vor lupta împotriva ta și te vor împiedica să ajungi la Casă.»

Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Noi nu am venit să luptăm împotriva nimănui; am venit să împlinim ʿumrah. Războiul i-a sleit și i-a păgubit pe cei din Quraysh. Dacă voiesc, voi încheia cu ei un armistițiu pentru o vreme, iar ei să-mi lase cale liberă către oameni. Dacă voi birui, vor putea, de vor voi, să intre în ceea ce au intrat ceilalți oameni; dacă nu, se vor fi odihnit între timp. Dar, dacă refuză, pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, voi lupta împotriva lor pentru această cauză a mea până când gâtul îmi va fi retezat! Cu siguranță, Allah Își va duce la îndeplinire hotărârea.»

Budayl a spus: «Le voi transmite ceea ce spui.» A plecat și a ajuns la Quraysh. A spus: «Venim de la acest om și l-am auzit spunând niște cuvinte. Dacă doriți, vi le vom înfățișa.» Cei necugetați dintre ei au răspuns: «Nu avem nevoie să ne spui nimic despre el.» Cei chibzuiți dintre ei au spus: «Spune ce ai auzit.» El a spus: «L-am auzit spunând cutare și cutare», și le-a relatat ceea ce spusese Profetul ﷺ.

Atunci ʿUrwah ibn Masʿūd a spus: «O, oameni ai mei! Nu sunteți voi în locul copilului?»¹⁴⁰ Au răspuns: «Ba da.» El a spus: «Iar eu nu sunt în locul părintelui?» Au răspuns: «Ba da.» A întrebat: «Mă bănuiți de ceva?» Au răspuns: «Nu.» El a spus: «Nu știți că i-am chemat pe cei din ʿUkāẓ să pornească [în ajutorul vostru], iar când au refuzat, am venit la voi cu familia mea, cu copiii mei și cu cei care m-au ascultat?» Au răspuns: «Ba da.»

El a spus: «Acest om v-a propus o înțelegere chibzuită. Primiți-o și lăsați-mă să merg la el.» Au spus: «Mergi la el.» A venit și a început să vorbească cu Profetul ﷺ. Profetul ﷺ i-a spus ceva asemănător celor spuse lui Budayl. Atunci ʿUrwah a spus: «O, Muḥammad! Dacă ți-ai nimici neamul, ai auzit oare de vreun arab care să-și fi nimicit familia înaintea ta? Iar dacă se întâmplă cealaltă [posibilitate], pe Allah, eu nu văd [aici] oameni de seamă; văd oameni adunați de peste tot, gata să fugă și să te părăsească.»

Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el — i-a spus: «Suge clitorisul lui al‑Lāt!¹⁴¹ Noi să fugim de lângă el și să-l părăsim?» [ʿUrwah] a întrebat: «Cine este acesta?» Au răspuns: «Abū Bakr.» El a spus: «Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, dacă n-ar fi fost binele pe care mi l-ai făcut și pe care nu ți l-am răsplătit, ți-aș fi răspuns.»

El a continuat să vorbească cu Profetul ﷺ și, ori de câte ori spunea câte ceva, îl apuca de barbă. Al-Mughīrah ibn Shuʿbah stătea de veghe lângă capul Profetului ﷺ, cu sabia la el și cu coiful de zale pe cap. De fiecare dată când ʿUrwah întindea mâna spre barba Profetului ﷺ, el îl lovea peste mână cu capătul tecii și îi spunea: «Îndepărtează-ți mâna de barba Mesagerului lui Allah!»

ʿUrwah și-a ridicat capul și a întrebat: «Cine este acesta?» I s-a răspuns: «Al-Mughīrah ibn Shuʿbah.» El a spus: «O, trădătorule! Nu mă străduiesc eu încă să îndrept urmările trădării tale?» Al-Mughīrah însoțise niște oameni în perioada ignoranței, îi ucisese și le luase averile, apoi venise și îmbrățișase Islamul. Profetul ﷺ spusese: «În ceea ce privește Islamul, îl primesc; însă de acea avere nu mă leagă nimic.»

Apoi ʿUrwah a început să-i urmărească din priviri pe însoțitorii Profetului ﷺ. Pe Allah, ori de câte ori Mesagerul lui Allah ﷺ scuipa flegmă, aceasta cădea în palma unuia dintre ei, iar el își freca fața și pielea cu ea. Când le poruncea ceva, se grăbeau să-i împlinească porunca; când făcea abluțiunea, aproape că se încăierau pentru apa abluțiunii sale; când vorbeau, își coborau glasurile în prezența lui și, din respect, nu-l priveau stăruitor.

ʿUrwah s-a întors la ai săi și a spus: «O, oameni ai mei! Pe Allah, am fost trimis la regi: am fost la Cezar, la Kisrā și la al‑Najāshī. Pe Allah, nu am văzut niciodată vreun rege pe care oamenii săi să-l cinstească așa cum însoțitorii lui Muḥammad îl cinstesc pe Muḥammad! Pe Allah, ori de câte ori scuipă flegmă, aceasta cade în palma unuia dintre ei, iar el își freacă fața și pielea cu ea. Când le poruncește ceva, se grăbesc să-i împlinească porunca; când face abluțiunea, aproape că se încăieră pentru apa abluțiunii sale; când vorbesc, își coboară glasurile în prezența lui și, din respect, nu-l privesc stăruitor. El v-a propus o înțelegere chibzuită; primiți-o!»

Un om din Banū Kinānah a spus: «Lăsați-mă să merg la el.» Au spus: «Mergi la el.» Când s-a apropiat de Profet ﷺ și de însoțitorii săi, Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Acesta este cutare. El este dintr-un neam care cinstește cămilele de jertfă; trimiteți-le înaintea lui.» Le-au trimis spre el, iar oamenii l-au întâmpinat rostind talbiyah. Când a văzut aceasta, a spus: «Slavă lui Allah! Acești oameni nu ar trebui împiedicați să ajungă la Casă.» Întors la ai săi, a spus: «Am văzut cămilele de jertfă cu ghirlandele puse și cu semnele [jertfei] făcute. Nu socotesc că ar trebui împiedicați să ajungă la Casă.»

Atunci s-a ridicat un om dintre ei, numit Mikraz ibn Ḥafṣ, și a spus: «Lăsați-mă să merg la el.» Au spus: «Mergi la el.» Când s-a apropiat de ei, Profetul ﷺ a spus: «Acesta este Mikraz; este un om nelegiuit.» El a început să vorbească cu Profetul ﷺ, iar în vreme ce îi vorbea, a sosit Suhayl ibn ʿAmr.

Maʿmar a spus: Ayyūb m-a înștiințat, de la ʿIkrimah, că atunci când a venit Suhayl ibn ʿAmr, Profetul ﷺ a spus: «Treaba voastră v-a fost ușurată.» Maʿmar a spus: al‑Zuhrī a relatat în hadithul său: Suhayl ibn ʿAmr a venit și a spus: «Haide, scrie un acord între noi și voi.»

Profetul ﷺ l-a chemat pe scrib și a spus: «Scrie: În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.» Suhayl a spus: «Cât despre al‑Raḥmān, pe Allah, nu știu ce este; scrie însă: „În Numele Tău, o, Allah”, așa cum scriai.» Profetul ﷺ a spus: «Scrie: În Numele Tău, o, Allah.» Apoi a spus: «Acesta este acordul încheiat de Muḥammad, Mesagerul lui Allah.»

Suhayl a spus: «Pe Allah, dacă am fi știut că ești Mesagerul lui Allah, nu te-am fi împiedicat să ajungi la Casă și nici nu ne-am fi luptat cu tine. Scrie însă: „Muḥammad ibn ʿAbd Allāh”.» Profetul ﷺ a răspuns: «Pe Allah, eu sunt, într-adevăr, Mesagerul lui Allah, chiar dacă mă socotiți mincinos. Scrie: Muḥammad ibn ʿAbd Allāh.» Al-Zuhrī a spus: aceasta [a fost potrivit] cuvintelor sale: «Ei nu-mi vor cere vreun acord prin care să cinstească cele sfinte ale lui Allah fără ca eu să li-l încuviințez.»

Profetul ﷺ i-a spus: «[Cu condiția] să ne lăsați cale liberă către Casă, ca să facem înconjurul ei.» Suhayl a spus: «Pe Allah, arabii nu vor spune că am fost siliți; aceasta va fi însă în anul următor.» Și a scris. Suhayl a spus: «Și [cu condiția] ca niciun bărbat dintre noi să nu vină la tine, chiar dacă este de religia ta, fără să ni-l înapoiezi.» Musulmanii au spus: «Slavă lui Allah! Cum să fie înapoiat politeiștilor, de vreme ce a venit ca musulman?»

În timp ce se aflau astfel, a apărut Abū Jandal ibn Suhayl ibn ʿAmr, târându-și lanțurile. Ieșise din partea de jos a Meccăi și se aruncase în mijlocul musulmanilor. Suhayl a spus: «O, Muḥammad! Acesta este primul asupra căruia îți cer să împlinești acordul: să mi-l înapoiezi.» Profetul ﷺ a spus: «Încă nu am încheiat acordul.» El a răspuns: «Atunci, pe Allah, nu voi încheia niciodată vreo pace cu tine.» Profetul ﷺ a spus: «Fă-mi pentru el o îngăduință.» El a răspuns: «Nu ți-o voi face.» [Profetul ﷺ] a spus: «Ba da, fă-o.» El a răspuns: «Nu voi face aceasta.» Mikraz a spus: «Noi ți-am îngăduit aceasta pentru el.»

Abū Jandal a spus: «O, voi, musulmanilor! Voi fi înapoiat politeiștilor, deși am venit ca musulman? Nu vedeți ce am îndurat?» El fusese chinuit cumplit pentru [credința în] Allah.

ʿUmar ibn al‑Khaṭṭāb a spus: M-am dus la Profetul lui Allah ﷺ și am întrebat: «Nu ești tu cu adevărat Profetul lui Allah?» El a răspuns: «Ba da.» Am întrebat: «Nu suntem noi pe adevăr, iar dușmanul nostru pe falsitate?» El a răspuns: «Ba da.» Am spus: «Atunci de ce acceptăm înjosirea în religia noastră?» El a răspuns: «Eu sunt Mesagerul lui Allah, nu-I încalc porunca, iar El este Sprijinitorul meu.» Am întrebat: «Nu ne spuneai că vom ajunge la Casă și vom face înconjurul ei?» El a răspuns: «Ba da. Dar ți-am spus eu că vom ajunge la ea în acest an?» Am spus: «Nu.» El a răspuns: «Vei ajunge la ea și îi vei face înconjurul.»

M-am dus la Abū Bakr și am spus: «O, Abū Bakr! Nu este acesta cu adevărat Profetul lui Allah?» El a răspuns: «Ba da.» Am întrebat: «Nu suntem noi pe adevăr, iar dușmanul nostru pe falsitate?» El a răspuns: «Ba da.» Am spus: «Atunci de ce acceptăm înjosirea în religia noastră?» El a răspuns: «Omule! El este, într-adevăr, Mesagerul lui Allah ﷺ; nu-I încalcă porunca Domnului său, iar El este Sprijinitorul lui. Ține-te strâns de calea lui, căci, pe Allah, el este pe adevăr!» Am întrebat: «Nu ne spunea că vom ajunge la Casă și vom face înconjurul ei?» El a răspuns: «Ba da. Dar ți-a spus că vei ajunge la ea în acest an?» Am spus: «Nu.» El a răspuns: «Vei ajunge la ea și îi vei face înconjurul.» Al-Zuhrī a spus: ʿUmar a spus: «Pentru aceasta am făcut [mai apoi] fapte.»

Când s-a încheiat redactarea acordului, Mesagerul lui Allah ﷺ le-a spus însoțitorilor săi: «Ridicați-vă, sacrificați [animalele], apoi radeți-vă [capetele].» Pe Allah, niciun om dintre ei nu s-a ridicat, deși a spus aceasta de trei ori. Cum nimeni nu s-a ridicat, a intrat la Umm Salamah și i-a spus ce întâmpinase din partea oamenilor. Umm Salamah a spus: «O, Profet al lui Allah! Dorești să facă aceasta? Ieși și nu vorbi cu nimeni până când îți vei sacrifica animalul de jertfă și îl vei chema pe cel care te rade ca să-ți radă capul.»

El a ieșit și nu a vorbit cu niciunul dintre ei până când nu a făcut aceasta: și-a sacrificat animalul de jertfă și l-a chemat pe cel care îl rade, iar acesta i-a ras capul. Când au văzut, s-au ridicat, și-au sacrificat animalele și au început să se radă unii pe alții, până când aproape că se ucideau unii pe alții din pricina mâhnirii. Apoi au venit la el femei credincioase, iar Allah Preaînaltul a revelat:¹⁴²

﴿يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا جَاءَكُمُ الْمُؤْمِنَاتُ مُهَاجِرَاتٍ فَامْتَحِنُوهُنَّ﴾

„O, voi cei care credeți! Când vin la voi femei credincioase care emigrează, puneți-le la încercare…”

al‑Mumtaḥanah, 60:10 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿بِعِصَمِ الْكَوَافِرِ﴾

„…legăturile de căsătorie cu femeile necredincioase.”

al‑Mumtaḥanah, 60:10 — fragment

În acea zi, ʿUmar a divorțat de două soții ale sale care rămăseseră în politeism. Cu una s-a căsătorit Muʿāwiyah ibn Abī Sufyān, iar cu cealaltă, Ṣafwān ibn Umayyah.

Apoi Profetul ﷺ s-a întors la Medina. A venit la el Abū Baṣīr, un bărbat din Quraysh care era musulman. Ei au trimis doi oameni să-l ceară înapoi, spunând: «[Respectă] legământul pe care ni l-ai dat.» El l-a predat celor doi, iar ei au plecat cu el. Când au ajuns la Dhū al‑Ḥulayfah, au poposit și au mâncat din curmalele pe care le aveau.

Abū Baṣīr i-a spus unuia dintre cei doi: «Pe Allah, văd că sabia ta este bună, cutare.» Celălalt a scos-o și a spus: «Da, pe Allah, este bună! Am încercat-o iar și iar.» Abū Baṣīr a spus: «Arată-mi-o, s-o privesc.» Acesta i-a dat-o, iar el l-a lovit până când a murit. Celălalt a fugit, a ajuns la Medina și a intrat în moschee alergând. Când l-a văzut, Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Omul acesta a trecut printr-o spaimă.» Ajuns la Profet ﷺ, el a spus: «Pe Allah, tovarășul meu a fost ucis, iar eu voi fi ucis!»

Abū Baṣīr a venit și a spus: «O, Profet al lui Allah! Pe Allah, Allah te-a dezlegat de obligația ta: tu m-ai înapoiat lor, apoi Allah m-a salvat de ei.» Profetul ﷺ a spus: «Vai de mama lui! Ar aprinde un război, dacă ar avea pe cineva alături!» Când a auzit aceasta, a înțeles că îl va înapoia lor și a plecat până a ajuns pe țărmul mării.

Abū Jandal ibn Suhayl a scăpat de ei și i s-a alăturat lui Abū Baṣīr. Niciun bărbat din Quraysh care îmbrățișase Islamul nu mai scăpa fără să i se alăture lui Abū Baṣīr, până când s-a adunat un grup. Pe Allah, de îndată ce auzeau de o caravană a celor din Quraysh plecată spre al‑Shām, îi ieșeau în cale, îi ucideau pe [însoțitorii] ei și le luau averile.

Atunci Quraysh a trimis la Profet ﷺ, implorându-l în Numele lui Allah și al legăturilor de rudenie să trimită [după aceștia], iar oricine ar veni la el să fie în siguranță. Profetul ﷺ a trimis după ei. Allah Preaînaltul a revelat:

﴿وَهُوَ الَّذِي كَفَّ أَيْدِيَهُمْ عَنْكُمْ وَأَيْدِيَكُمْ عَنْهُمْ بِبَطْنِ مَكَّةَ مِنْ بَعْدِ أَنْ أَظْفَرَكُمْ عَلَيْهِمْ﴾

„El este Cel care a oprit mâinile lor de la voi și mâinile voastre de la ei, în valea Meccăi, după ce v-a dat putere asupra lor…”

al‑Fatḥ, 48:24 — fragment

Până la cuvintele Sale:

﴿الْحَمِيَّةَ حَمِيَّةَ الْجَاهِلِيَّةِ﴾

„…îndârjirea, îndârjirea [din vremea] ignoranței.”

al‑Fatḥ, 48:26 — fragment

Îndârjirea lor a fost că nu au recunoscut că el este Profetul lui Allah și nu au acceptat [formularea] „În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător”, împiedicându-i să ajungă la Casă.

Hadithul a fost relatat de ʿAbd al‑Razzāq, vol. 5, p. 342; Aḥmad, vol. 4, p. 331; și Ibn Jarīr, vol. 26, p. 101.

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 12, p. 187: mi-a relatat ʿAmr ibn Muḥammad al‑Nāqid; ne-a relatat Yazīd ibn Hārūn; ne-a înștiințat Ḥammād ibn Salamah, de la Thābit, de la Anas ibn Mālik:

Optzeci de oameni înarmați dintre locuitorii Meccăi au coborât asupra Mesagerului lui Allah ﷺ de pe muntele al‑Tanʿīm, căutând să-i surprindă pe Profet ﷺ și pe însoțitorii săi. El i-a luat prizonieri fără luptă și le-a cruțat viața. Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿وَهُوَ الَّذِي كَفَّ أَيْدِيَهُمْ عَنْكُمْ وَأَيْدِيَكُمْ عَنْهُمْ بِبَطْنِ مَكَّةَ مِنْ بَعْدِ أَنْ أَظْفَرَكُمْ عَلَيْهِمْ﴾

„El este Cel care a oprit mâinile lor de la voi și mâinile voastre de la ei, în valea Meccăi, după ce v-a dat putere asupra lor…”

al‑Fatḥ, 48:24 — fragment

Hadithul a fost relatat de al‑Tirmidhī, vol. 4, p. 185; Abū Dāwūd, vol. 3, p. 13; Aḥmad, vol. 3, pp. 122 și 125; și Ibn Jarīr, vol. 26, p. 94.

Imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 12, p. 174: ne-a relatat Ibn Abī Shaybah; ne-a relatat Hāshim ibn al‑Qāsim. [Altă cale:] ne-a relatat Isḥāq ibn Ibrāhīm; ne-a înștiințat Abū ʿĀmir al‑ʿAqadī; amândoi [au relatat] de la ʿIkrimah ibn ʿAmmār. [Altă cale:] ne-a relatat ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al‑Raḥmān al‑Dārimī — aceasta este relatarea lui —: ne-a înștiințat Abū ʿAlī al‑Ḥanafī, ʿUbayd Allāh ibn ʿAbd al‑Majīd; ne-a relatat ʿIkrimah, adică Ibn ʿAmmār; mi-a relatat Iyās ibn Salamah; mi-a relatat tatăl meu, care a spus:

Am ajuns la al‑Ḥudaybiyah împreună cu Mesagerul lui Allah ﷺ, fiind o mie patru sute. Lângă [fântână] erau cincizeci de oi, pe care [apa] nu le putea sătura. Mesagerul lui Allah ﷺ s-a așezat pe marginea fântânii și fie a făcut o rugă de cerere, fie a scuipat în ea. Apa a țâșnit, iar noi am adăpat [animalele] și am scos apă.

Apoi Mesagerul lui Allah ﷺ ne-a chemat să-i dăm legământul la rădăcina copacului. I-am dat legământul printre primii oameni. A continuat să primească legămintele până când a ajuns la mijlocul oamenilor, apoi a spus: «Dă-mi legământul, o, Salamah!» Am spus: «Ți-am dat legământul, o, Mesager al lui Allah, printre primii oameni.» El a spus: «Și din nou.»

Mesagerul lui Allah ﷺ m-a văzut neînarmat — adică fără armă — și mi-a dat un scut, ḥajafah sau daraqah. A continuat să primească legămintele până când a ajuns la ultimii oameni și a spus: «Nu-mi dai legământul, o, Salamah?» Am spus: «Ți-am dat legământul, o, Mesager al lui Allah, printre primii și printre cei din mijloc.» El a spus: «Și din nou.» I-am dat legământul a treia oară.

Apoi mi-a spus: «O, Salamah! Unde este scutul, ḥajafah sau daraqah, pe care ți l-am dat?» Am spus: «O, Mesager al lui Allah! Unchiul meu ʿĀmir m-a întâlnit fără să aibă armă, iar eu i l-am dat.» Mesagerul lui Allah ﷺ a râs și a spus: «Ești precum cel care a spus odinioară: „O, Allah! Dă-mi un om drag, care să-mi fie mai drag decât mine însumi.”»

Apoi politeiștii ne-au trimis vorbă despre pace, până când am început să mergem unii printre alții și am încheiat pacea. Eu îl însoțeam pe Ṭalḥah ibn ʿUbayd Allāh: îi adăpam calul, îl țesălam, îl slujeam și mâncam din hrana lui. Îmi lăsasem familia și averea, emigrând către Allah și Mesagerul Său.

După ce am încheiat pacea cu locuitorii Meccăi și ne-am amestecat unii cu alții, am venit lângă un copac, am îndepărtat spinii de sub el și m-am întins la rădăcina lui. Au venit la mine patru politeiști dintre locuitorii Meccăi și au început să-l vorbească de rău pe Mesagerul lui Allah ﷺ. I-am urât și m-am mutat sub alt copac. Ei și-au agățat armele și s-au întins.

În timp ce se aflau astfel, cineva a strigat din partea de jos a văii: «O, emigranților! Ibn Zunaym a fost ucis!» Mi-am scos sabia și m-am năpustit asupra celor patru în vreme ce dormeau. Le-am luat armele și le-am strâns laolaltă în mână. Apoi am spus: «Pe Cel care a cinstit chipul lui Muḥammad, niciunul dintre voi să nu ridice capul, căci îi voi lovi [capul] în care se află ochii!»

I-am adus, mânându-i, la Mesagerul lui Allah ﷺ. Unchiul meu ʿĀmir a adus și el un om dintre al‑ʿAbalāt, numit Mikraz, pe care îl ducea la Mesagerul lui Allah ﷺ pe un cal acoperit cu armură, împreună cu șaptezeci de politeiști. Mesagerul lui Allah ﷺ i-a privit și a spus: «Lăsați-i! Să fie a lor nelegiuirea de la început și cea repetată.» Mesagerul lui Allah ﷺ i-a iertat, iar Allah a revelat:

﴿وَهُوَ الَّذِي كَفَّ أَيْدِيَهُمْ عَنْكُمْ وَأَيْدِيَكُمْ عَنْهُمْ بِبَطْنِ مَكَّةَ مِنْ بَعْدِ أَنْ أَظْفَرَكُمْ عَلَيْهِمْ﴾

„El este Cel care a oprit mâinile lor de la voi și mâinile voastre de la ei, în valea Meccăi, după ce v-a dat putere asupra lor…”

al‑Fatḥ, 48:24 — fragment

[El a menționat] întregul verset. Apoi am pornit înapoi spre Medina. Am poposit într-un loc de care un munte îi despărțea pe cei din Banū Liḥyān, care erau politeiști. Mesagerul lui Allah ﷺ a cerut iertare pentru cel care avea să urce în acea noapte pe munte, ca un fel de cercetaș pentru Profet ﷺ și însoțitorii săi. Salamah a spus: «Am urcat în acea noapte de două sau de trei ori.»

Apoi am ajuns la Medina. Mesagerul lui Allah ﷺ și-a trimis cămilele împreună cu Ribāḥ, slujitorul Mesagerului lui Allah ﷺ, iar eu eram cu el. Am ieșit cu el, având calul lui Ṭalḥah, pe care îl duceam să bea apă alături de cămile. Dimineața, ʿAbd al‑Raḥmān al‑Fazārī a năvălit asupra cămilelor Mesagerului lui Allah ﷺ, le-a mânat pe toate și le-a ucis păstorul.

I-am spus: «O, Ribāḥ! Ia calul acesta și du-l la Ṭalḥah ibn ʿUbayd Allāh. Înștiințează-l pe Mesagerul lui Allah ﷺ că politeiștii i-au atacat turma.» Apoi m-am urcat pe o movilă, m-am întors către Medina și am strigat de trei ori: «Alarmă!» Am pornit pe urmele oamenilor, trăgând cu săgeți spre ei și rostind versurile:

Eu sunt fiul lui al‑Akwaʿ, iar astăzi este ziua pieirii celor de nimic!

L-am ajuns din urmă pe unul dintre ei și am înfipt o săgeată în șaua lui, până când vârful săgeții i-a pătruns în umăr. Am spus: «Ia-o!»

Eu sunt fiul lui al‑Akwaʿ, iar astăzi este ziua pieirii celor de nimic!

Pe Allah, am continuat să trag în ei și să le dobor caii. Când vreun călăreț se întorcea spre mine, mă duceam la un copac și mă așezam la rădăcina lui, apoi trăgeam în el și îi doboram calul. Când muntele s-a îngustat și au intrat în strâmtorile lui, am urcat pe munte și am început să arunc în ei cu pietre.

Am continuat să-i urmăresc astfel, până când nu a mai rămas nicio cămilă dintre cămilele Mesagerului lui Allah ﷺ pe care să n-o fi lăsat în urma mea și pe care ei să nu mi-o fi lăsat. Apoi i-am urmărit, trăgând în ei, până când au aruncat mai mult de treizeci de mantii și treizeci de sulițe, ca să se ușureze. Ori de câte ori aruncau ceva, puneam deasupra semne din pietre, ca Mesagerul lui Allah ﷺ să le recunoască.

Când au ajuns în două locuri înguste ale unei trecători, venise la ei cutare ibn Badr al‑Fazārī. S-au așezat să mănânce — adică să ia masa —, iar eu m-am așezat pe vârful unei înălțimi. Al-Fazārī a spus: «Ce este aceasta pe care o văd?» Ei au răspuns: «Am îndurat de la omul acesta ceva cumplit. Pe Allah, de dinaintea zorilor nu ne-a părăsit, trăgând în noi până când a smuls tot ce aveam în mâini.» El a spus: «Să urce la el patru dintre voi.»

Patru dintre ei au urcat spre mine pe munte. Când au ajuns destul de aproape ca să le vorbesc, am întrebat: «Mă cunoașteți?» Au spus: «Nu. Cine ești?» Am răspuns: «Eu sunt Salamah ibn al‑Akwaʿ. Pe Cel care a cinstit chipul lui Muḥammad ﷺ, pe oricare dintre voi l-aș urmări, îl voi ajunge; iar oricare dintre voi m-ar urmări, nu mă va ajunge.» Unul dintre ei a spus: «Așa cred.» Și s-au întors.

Nu m-am mișcat din loc până când nu i-am văzut pe călăreții Mesagerului lui Allah ﷺ trecând printre copaci. Primul era al‑Akhram al‑Asadī, după el venea Abū Qatādah al‑Anṣārī, iar după acesta, al‑Miqdād ibn al‑Aswad al‑Kindī. L-am apucat de frâu pe al‑Akhram. Atunci ei s-au întors fugind. I-am spus: «O, al‑Akhram! Ferește-te să nu te izoleze de ceilalți, până când sosesc Mesagerul lui Allah ﷺ și însoțitorii lui.»

El a spus: «O, Salamah! Dacă tu crezi în Allah și în Ziua de Apoi și știi că Paradisul este adevărat și Focul este adevărat, nu sta între mine și martiriu!» L-am lăsat. El și ʿAbd al‑Raḥmān s-au înfruntat. I-a doborât lui ʿAbd al‑Raḥmān calul, însă ʿAbd al‑Raḥmān l-a străpuns cu sulița, l-a ucis și a încălecat pe calul său. Abū Qatādah, [călărețul] Mesagerului lui Allah ﷺ, l-a ajuns pe ʿAbd al‑Raḥmān, l-a străpuns cu sulița și l-a ucis.¹⁴³

Pe Cel care a cinstit chipul lui Muḥammad ﷺ, i-am urmărit alergând pe picioarele mele, până când nu mai vedeam în urma mea niciunul dintre însoțitorii lui Muḥammad ﷺ și nici praful lor. Înainte de apus, ei s-au abătut spre o vale în care era o apă numită Dhū Qarad, ca să bea, fiind însetați. M-au văzut alergând în urma lor și i-am îndepărtat de ea — adică i-am alungat —, astfel încât nu au gustat nicio picătură.

Au ieșit și au început să alerge printr-o trecătoare. Am alergat, l-am ajuns pe unul dintre ei și l-am lovit cu o săgeată în partea de sus a umărului. Am spus: «Ia-o!»

Eu sunt fiul lui al‑Akwaʿ, iar astăzi este ziua pieirii celor de nimic!

El a spus: «Să-l plângă mama lui! Al-Akwaʿ de dimineață?» Am răspuns: «Da, o, dușman al propriului suflet! Al-Akwaʿ al tău de dimineață.» Au lăsat doi cai într-o trecătoare, iar eu i-am adus, mânându-i, la Mesagerul lui Allah ﷺ.

ʿĀmir m-a ajuns din urmă cu un burduf în care era lapte amestecat cu apă și un alt burduf cu apă. Am făcut abluțiunea și am băut. Apoi am venit la Mesagerul lui Allah ﷺ, care se afla lângă apa de la care îi alungasem. Mesagerul lui Allah ﷺ luase cămilele, tot ce salvasem de la politeiști, precum și fiecare suliță și mantie. Bilāl sacrificase o cămilă dintre cele pe care le salvasem de la oameni și îi frigea Mesagerului lui Allah ﷺ din ficatul și cocoașa ei.

Am spus: «O, Mesager al lui Allah! Lasă-mă să aleg o sută de oameni dintre ai noștri și să-i urmăresc, astfel încât să nu rămână niciunul care să ducă vestea, fără să-l ucid.» Mesagerul lui Allah ﷺ a râs până când i s-au văzut măselele în lumina focului și a spus: «O, Salamah! Crezi că ai fi în stare să faci aceasta?» Am răspuns: «Da, pe Cel care te-a cinstit!» El a spus: «Acum sunt ospătați în ținutul Ghaṭafān.»

A venit un om din Ghaṭafān și a spus: «Cutare a sacrificat pentru ei o cămilă. Când i-au îndepărtat pielea, au văzut praf și el a spus: „Au venit oamenii asupra voastră!” Atunci au fugit.»

Dimineața, Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Cel mai bun călăreț al nostru de astăzi a fost Abū Qatādah, iar cel mai bun pedestraș a fost Salamah.» Apoi Mesagerul lui Allah ﷺ mi-a dat două părți: partea călărețului și partea pedestrașului, reunindu-le pentru mine. Mesagerul lui Allah ﷺ m-a luat în spatele său, pe al‑ʿAḍbāʾ, iar noi ne întorceam la Medina.

În timp ce mergeam, un om dintre anṣāri, pe care nimeni nu-l întrecea la alergare, a început să spună: «Cine se întrece cu mine până la Medina? Este cineva care să se întreacă?» Repeta aceste cuvinte. Când l-am auzit, am spus: «Nu cinstești niciun om de seamă și nu te sfiești de niciun om nobil?» El a răspuns: «Nu, în afară de Mesagerul lui Allah ﷺ.»

Am spus: «O, Mesager al lui Allah! Tatăl și mama mea să-ți fie răscumpărare! Lasă-mă să mă întrec cu omul acesta.» El a răspuns: «Dacă dorești.» Am spus: «Dă-i drumul!» Mi-am îndoit picioarele, am sărit și am început să alerg. L-am lăsat să câștige un avans de o porțiune de drum sau două, ca să-mi păstrez suflul, apoi am alergat pe urmele lui. I-am lăsat iar un avans de o porțiune de drum sau două, apoi am iuțit pasul până când l-am ajuns. L-am lovit între umeri și i-am spus: «Pe Allah, te-am întrecut!» El a răspuns: «Așa cred.» Și am ajuns înaintea lui la Medina.

Pe Allah, nu am rămas decât trei nopți, apoi am plecat spre Khaybar împreună cu Mesagerul lui Allah ﷺ. Unchiul meu, ʿĀmir, a început să rostească în fața oamenilor aceste versuri:

Pe Allah, fără Allah nu ne-am fi călăuzit, nici milostenie n-am fi dat, nici rugăciunea n-am fi împlinit. De harul Tău nu ne putem lipsi. Întărește-ne pașii când îi vom întâlni și pogoară liniște asupra noastră!

Mesagerul lui Allah ﷺ a întrebat: «Cine este acesta?» El a răspuns: «Eu sunt ʿĀmir.» [Profetul ﷺ] a spus: «Domnul tău să te ierte!» Ori de câte ori Mesagerul lui Allah ﷺ cerea în mod aparte iertare pentru un om, acesta devenea martir. ʿUmar ibn al‑Khaṭṭāb, aflat pe o cămilă a sa, a strigat: «O, Profet al lui Allah! De ce nu ne-ai lăsat să ne bucurăm [mai mult] de ʿĀmir?»

Când am ajuns la Khaybar, conducătorul lor, Marḥab, a ieșit, legănându-și sabia și spunând:

Khaybar știe că eu sunt Marḥab, înarmat până-n dinți, războinic încercat, când războaiele vin și flăcările se întețesc.

Unchiul meu, ʿĀmir, a ieșit înaintea lui și a spus:

Khaybar știe că eu sunt ʿĀmir, înarmat până-n dinți, războinic neînfricat.

Au schimbat două lovituri. Sabia lui Marḥab a căzut pe scutul lui ʿĀmir, iar ʿĀmir a încercat să-l lovească pe dedesubt. Sabia i s-a întors asupra sa și i-a tăiat vena akḥal, iar de acolo i-a venit moartea.¹⁴⁴ Salamah a spus: «Am ieșit și am găsit câțiva însoțitori ai Profetului ﷺ spunând: „Faptele lui ʿĀmir s-au zădărnicit; s-a ucis pe sine.”»

Am venit la Profet ﷺ plângând și am spus: «O, Mesager al lui Allah! S-au zădărnicit faptele lui ʿĀmir?» Mesagerul lui Allah ﷺ a întrebat: «Cine a spus aceasta?» Am răspuns: «Unii dintre însoțitorii tăi.» El a spus: «A greșit cel care a spus aceasta! Dimpotrivă, el își primește răsplata de două ori.»

Apoi m-a trimis la ʿAlī, care suferea de ochi, și a spus: «Voi da stindardul unui om care Îl iubește pe Allah și îl iubește pe Mesagerul Său, și pe care Allah și Mesagerul Său îl iubesc.» Am mers la ʿAlī și l-am adus, călăuzindu-l fiindcă suferea de ochi, până când am ajuns cu el la Mesagerul lui Allah ﷺ. El a scuipat în ochii lui, iar acesta s-a vindecat, și i-a dat stindardul. Marḥab a ieșit și a spus:

Khaybar știe că eu sunt Marḥab, înarmat până-n dinți, războinic încercat, când războaiele vin și flăcările se întețesc.

ʿAlī a spus:

Eu sunt cel pe care mama l-a numit Ḥaydarah, precum un leu al pădurii, înspăimântător la vedere. Le dau măsura plină, din belșug!

L-a lovit pe Marḥab în cap și l-a ucis, apoi izbânda a fost dobândită prin mâinile sale.

Ibrāhīm a spus: ne-a relatat Muḥammad ibn Yaḥyā; ne-a relatat ʿAbd al‑Ṣamad ibn ʿAbd al‑Wārith, de la ʿIkrimah ibn ʿAmmār, acest hadith în întregime. Și ne-a relatat Aḥmad ibn Yūsuf al‑Azdī al‑Sulamī; ne-a relatat al‑Naḍr ibn Muḥammad, de la ʿIkrimah ibn ʿAmmār, aceeași [relatare].

Imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — a spus, vol. 4, p. 86: ne-a relatat Zayd ibn al‑Ḥubāb; mi-a relatat Ḥusayn ibn Wāqid; mi-a relatat Thābit al‑Bunānī, de la ʿAbd Allāh ibn Mughaffal al‑Muzanī, care a spus:

Eram cu Mesagerul lui Allah ﷺ la al‑Ḥudaybiyah, la rădăcina copacului despre care Allah Preaînaltul a vorbit în Coran. Din ramurile acelui copac cădeau [lucruri] pe spatele Mesagerului lui Allah ﷺ, iar ʿAlī ibn Abī Ṭālib și Suhayl ibn ʿAmr se aflau în fața lui. Mesagerul lui Allah ﷺ i-a spus lui ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el —: «Scrie: În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.»

Suhayl ibn ʿAmr l-a prins de mână și a spus: «Noi nu cunoaștem [formularea] „În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător”. Scrie în acordul nostru ceea ce cunoaștem.» El ﷺ a spus: «Scrie: În Numele Tău, o, Allah.» Apoi a scris: «Acesta este acordul de pace încheiat de Muḥammad, Mesagerul lui Allah ﷺ, cu locuitorii Meccăi.» Suhayl ibn ʿAmr l-a prins de mână și a spus: «Dacă ești Mesagerul Lui, atunci, cu siguranță, te-am nedreptățit. Scrie în acordul nostru ceea ce cunoaștem.»

El ﷺ a spus: «Scrie: acordul încheiat de Muḥammad ibn ʿAbd al‑Muṭṭalib.¹⁴⁵ Iar eu sunt Mesagerul lui Allah.» Și a scris. În timp ce ne aflam astfel, au apărut treizeci de tineri înarmați, care s-au năpustit asupra noastră. Mesagerul lui Allah ﷺ a făcut o rugă împotriva lor, iar Allah, Atotputernicul și Mărețul, le-a luat vederea. Am înaintat spre ei și i-am prins.

Mesagerul lui Allah ﷺ a întrebat: «Ați venit sub legământul cuiva? Sau v-a dat cineva ocrotire?» Au răspuns: «Nu.» El le-a dat drumul. Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat:

﴿وَهُوَ الَّذِي كَفَّ أَيْدِيَهُمْ عَنْكُمْ وَأَيْدِيَكُمْ عَنْهُمْ بِبَطْنِ مَكَّةَ مِنْ بَعْدِ أَنْ أَظْفَرَكُمْ عَلَيْهِمْ وَكَانَ اللَّهُ بِمَا تَعْمَلُونَ بَصِيرًا﴾

„El este Cel care a oprit mâinile lor de la voi și mâinile voastre de la ei, în valea Meccăi, după ce v-a dat putere asupra lor. Allah vede bine ceea ce faceți.”

al‑Fatḥ, 48:24

Abū ʿAbd al‑Raḥmān a spus: în acest hadith, Ḥammād ibn Salamah a spus: „de la Thābit, de la Anas”, iar Ḥusayn ibn Wāqid a spus: „de la ʿAbd Allāh ibn Mughaffal”. Aceasta din urmă este forma corectă în opinia mea, dacă Allah Preaînaltul voiește.

Hadithul a fost relatat de Ibn Jarīr, vol. 26, p. 94; al‑Bayhaqī, vol. 6, p. 319; și al‑Ḥākim, vol. 2, p. 461, care a spus: „Autentic potrivit condițiilor celor doi shaykhi, căci nu este improbabil ca Thābit să fi auzit de la ʿAbd Allāh ibn Mughaffal. Cei doi au relatat amândoi hadithul lui Muʿāwiyah ibn Qurrah și hadithul lui Ḥumayd ibn Hilāl de la el, iar Thābit este mai în vârstă decât amândoi.” [Sfârșitul citatului.] La al‑Ḥākim, hadithul este transmis pe calea lui ʿAlī ibn al‑Ḥasan ibn Shaqīq: ne-a înștiințat al‑Ḥusayn ibn Wāqid, cu acest [isnād].

Abū ʿAbd al‑Raḥmān a spus: al‑Ḥusayn ibn Wāqid nu este dintre naratorii lui al‑Bukhārī, iar cei doi nu au relatat nimic de la Thābit, de la ʿAbd Allāh ibn Mughaffal, după cum se arată în Tuḥfat al‑Ashrāf. Așadar, nu se spune că [hadithul] îndeplinește condițiile lor. Pentru noi, hadithul se numără printre relatările de sprijin, după cum vezi. Totuși, al‑Ḥāfiẓ al‑Mizzī a menționat în Tuḥfat al‑Ashrāf că Abū Bakr ibn Abī Dāwūd l-a relatat de la Muḥammad ibn ʿAqīl, cu acest isnād, de la Thābit, care a spus: „Mi-a relatat ʿAbd Allāh ibn Mughaffal.” [Sfârșitul citatului.] Allah știe cel mai bine.

În Jāmiʿ al‑Taḥṣīl: „Al-Ḥusayn ibn Wāqid a relatat de la Thābit, de la ʿAbd Allāh ibn Mughaffal; nu știm dacă l-a întâlnit sau nu.”

Atenționare

Al-Ḥāfiẓ a spus în al‑Fatḥ despre hadithul lui al‑Bukhārī, în care al‑Bukhārī spune, cu isnādul său: „Atunci Allah a revelat” și menționează versetul:

Astfel apare aici și, la prima vedere, arată că [versetul] a fost revelat în legătură cu Abū Baṣīr, ceea ce ridică o problemă. Cauza revelării sale bine cunoscută este cea relatată de Muslim în hadithul lui Salamah ibn al‑Akwaʿ și în hadithul lui Anas ibn Mālik, precum și de Aḥmad și al‑Nasāʾī în hadithul lui ʿAbd Allāh ibn Mughaffal, cu un isnād autentic:¹⁴⁶ [versetul] a fost revelat în legătură cu oamenii din Quraysh care voiau să-i ia pe musulmani prin surprindere. Ei au fost prinși, Profetul ﷺ i-a iertat și versetul a fost revelat. Au fost menționate și alte [explicații] cu privire la revelarea sa. [Sfârșitul citatului.]

Eu spun: ceea ce a spus al‑Ḥāfiẓ — Allah să aibă milă de el — este susținut de faptul că în verset se află cuvintele:

﴿بِبَطْنِ مَكَّةَ﴾

„…în valea Meccăi…”

al‑Fatḥ, 48:24 — fragment

Abū Baṣīr și grupul său nu se aflau în valea Meccăi. Allah știe cel mai bine.

سورة الحجرات