Asbāb al-Nuzūl

Acest glosar explică termenii folosiți în carte. Cuvintele sunt așezate alfabetic după forma lor transliterată; semnele ʿ și ʾ nu schimbă ordinea alfabetică. Sensul unui termen se citește întotdeauna în contextul relatării.

Abū / Abī · أبو / أبي

Înseamnă „tatăl lui” și apare frecvent la începutul unei kunyah, un nume de adresare. Abī este o formă gramaticală a aceluiași cuvânt; nu indică o altă persoană.

Akḥal · أكحل

Numele unei vene a brațului, menționate într-una dintre relatări.

Akhbaranā · أخبرنا

Formulă de transmitere redată prin „ne-a informat” sau „ne-a înștiințat”. Folosirea ei se înțelege potrivit terminologiei naratorului și a lucrării citate.

ʿAnʿanah · عنعنة

Transmiterea unei relatări prin formula ʿan, „de la”, fără precizarea expresă „am auzit”. Formula nu dovedește singură nici continuitatea, nici întreruperea lanțului; contează situația naratorilor.

Anṣār · أنصار

„Sprijinitorii”: musulmanii din Medina care l-au primit și sprijinit pe Profet ﷺ și pe emigranții veniți de la Mecca.

Asbāb al‑nuzūl · أسباب النزول

Cauzele sau împrejurările revelării: întâmplări ori întrebări în legătură cu care au fost revelate versete. Singular: sabab al‑nuzūl. Nu orice explicație a unui verset descrie și cauza revelării lui.

ʿAṣr · عصر

Rugăciunea de după-amiază, una dintre cele cinci rugăciuni zilnice.

Athar · أثر

Relatare transmisă de la cei din primele generații, adesea de la un companion sau un tābiʿī. În unele lucrări, termenul are un sens mai larg și cuprinde și hadithurile profetice.

Āyah · آية

Verset al Coranului. Cuvântul arab mai poate însemna „semn” sau „dovadă”, după context.

Banū / Banī · بنو / بني

„Fiii” sau „descendenții” cuiva; în numele triburilor, desemnează un neam ori o ramură a lui. Banī este o formă gramaticală a lui Banū.

Bint · بنت

„Fiica lui”; apare în numele arăbești pentru a indica filiația.

Ḍaʿīf · ضعيف

„Slab”: hadith sau lanț de transmitere care nu îndeplinește condițiile acceptării. Slăbiciunea are grade diferite; „slab” nu înseamnă automat „fabricat”.

Dīnār · دينار

Monedă de aur. În relatările istorice, termenul nu desemnează o monedă modernă cu aceeași denumire.

Dirham · درهم

Monedă de argint, menționată în relatările despre tranzacții, datorii sau danii.

Fajr · فجر

Zorii; prin extensie, rugăciunea de dimineață, împlinită înainte de răsăritul soarelui.

Faqīh · فقيه

Învățat cunoscător al fiqhului, adică al normelor practice ale Legii islamice. Plural: fuqahāʾ.

Fatḥah · فتحة

Semn vocalic arab care indică de regulă vocala scurtă „a”. Apare în explicațiile despre pronunțarea numelor.

Fiqh · فقه

Cunoașterea normelor practice ale Legii islamice și cercetarea lor pe baza dovezilor. În alte contexte, cuvântul poate însemna pur și simplu înțelegere.

Gharīb · غريب

În terminologia hadithului, relatare la a cărei transmitere există un singur narator la un anumit nivel al lanțului. Nu înseamnă prin sine „slab”; un hadith gharīb poate fi autentic.

Ḥaddathanā · حدثنا

În lanțurile de transmitere, formula „ne-a relatat”. Precizează felul în care naratorul prezintă primirea relatării; nu stabilește singură autenticitatea ei.

Hadith / ḥadīth · حديث

Relatare despre cuvintele, faptele, aprobările sau însușirile Profetului ﷺ. Denumirea nu stabilește singură autenticitatea; aceasta este evaluată prin cercetarea transmiterii și a textului.

Ḥāfiẓ · حافظ

Titlu folosit aici pentru un învățat cu o cunoaștere întinsă a hadithurilor și a naratorilor lor. Sensul nu se limitează, în acest context, la memorarea Coranului.

Ḥajj · حج

Pelerinajul la Mecca, cu riturile și perioada sa determinate. Se deosebește de ʿumrah.

Ḥalāl · حلال

Ceea ce este îngăduit potrivit Legii islamice.

Ḥarām · حرام

Ceea ce este interzis potrivit Legii islamice. În denumiri precum al‑Masjid al‑Ḥarām, cuvântul exprimă caracterul sacru și inviolabil al locului.

Ḥasan · حسن

„Bun”: hadith acceptabil, al cărui nivel de precizie a transmiterii este inferior celui cerut pentru ṣaḥīḥ. Uneori, o relatare ajunge la acest nivel prin coroborarea unor căi de transmitere.

Ḥasan ṣaḥīḥ · حسن صحيح

Calificativ compus întâlnit mai ales la al‑Tirmidhī. Învățații l-au explicat în mai multe feluri, inclusiv prin evaluarea diferită a naratorului sau a căilor de transmitere. Nu desemnează o contradicție și nu trebuie redus la „slab”.

Ḥijāb · حجاب

Acoperire, paravan sau separare, după context. În relatările despre locuințele Profetului ﷺ, poate desemna paravanul menționat în al‑Aḥzāb, 33:53, nu numai o piesă vestimentară.

Ibn · ابن

„Fiul lui”; leagă numele unei persoane de numele tatălui sau, uneori, de cel al unui strămoș cunoscut.

Iḍṭirāb · اضطراب

Instabilitate a transmiterii: variante care nu pot fi împăcate, fără ca una să poată fi preferată pe temeiul unei transmiteri mai puternice. Relatarea astfel afectată este numită muḍṭarib.

Iḥrām · إحرام

Starea de consacrare în care intră pelerinul pentru ḥajj sau ʿumrah. Nu desemnează numai îmbrăcămintea purtată în timpul pelerinajului.

ʿIllah / ʿilal · علة / علل

Defect care poate afecta autenticitatea unei relatări, uneori ascuns și descoperit prin compararea căilor de transmitere. ʿIlal este pluralul. În unele lucrări, termenul are o întrebuințare mai largă.

ʿIshāʾ · عشاء

Rugăciunea de noapte, ultima dintre cele cinci rugăciuni zilnice.

Isnād · إسناد

Lanțul persoanelor prin care este transmisă o relatare. Cercetarea lui urmărește, între altele, identitatea naratorilor, credibilitatea lor și legătura dintre ei. Vezi și sanad.

Jāhiliyyah · جاهلية

În relatările istorice ale cărții, perioada și practicile de dinaintea Islamului, îndeosebi din Peninsula Arabică.

Jarḥ wa‑l‑taʿdīl · جرح وتعديل

Cercetarea critică a naratorilor: jarḥ privește motivele care afectează acceptarea relatării lor, iar taʿdīl privește calitățile care susțin acceptarea ei.

Jinn · جن

Ființe create de Allah, distincte de oameni și de îngeri. În română apar și formele „djinn” sau „djinni”.

Kaʿbah · كعبة

Sanctuarul din Mecca spre care musulmanii se îndreaptă în rugăciune și în jurul căruia se împlinește circumambularea.

Kalālah · كلالة

Termen din discuțiile despre moștenire. În sensul explicat în carte, privește persoana decedată care nu lasă copil și nici tată. Vezi al‑Nisāʾ, 4:12 și 4:176.

Kunyah · كنية

Nume de adresare început, de regulă, cu Abū („tatăl lui”) sau Umm („mama lui”). Nu presupune neapărat existența unui copil cu acel nume.

Liʿān · لعان

Procedura jurămintelor reciproce dintre soți descrisă în al‑Nūr, 24:6–9, în legătură cu acuzația de adulter. Nu înseamnă o simplă ceartă sau insultă.

Majhūl · مجهول

Narator necunoscut sau insuficient cunoscut. Criticii deosebesc necunoașterea identității ori a persoanei sale de lipsa informațiilor necesare despre credibilitatea sa.

Maqṭūʿ · مقطوع

Relatare atribuită unui tābiʿī sau unei persoane dintr-o generație ulterioară. Nu trebuie confundat cu munqaṭiʿ, care descrie o întrerupere a lanțului.

Marfūʿ · مرفوع

Relatare atribuită Profetului ﷺ, în mod explicit sau prin sensul ei. Termenul arată cui îi este atribuită relatarea, nu dacă ea este autentică.

Mastūr al‑ḥāl · مستور الحال

Narator a cărui stare nu este suficient cunoscută pentru o evaluare sigură. Necunoașterea stării lui nu este același lucru cu dovedirea minciunii.

Matn · متن

Textul propriu-zis al relatării, spre deosebire de isnād, care reprezintă lanțul ei de transmitere.

Matrūk · متروك

„Abandonat”: calificativ sever folosit pentru un narator sau o relatare a cărei transmitere nu este acceptată. Este mai grav decât simplul calificativ „slab”.

Mawḍūʿ · موضوع

„Fabricat”: relatare inventată și atribuită în mod fals. Se deosebește de o relatare doar slabă.

Mawlā · مولى

Termen cu mai multe sensuri: aliat, ocrotitor, patron sau persoană eliberată din sclavie și legată de un neam. Sensul se stabilește după context.

Mawqūf · موقوف

Relatare care se oprește la un companion și îi atribuie acestuia un cuvânt, o faptă sau o aprobare, fără a le atribui explicit Profetului ﷺ.

Muʿallaq · معلق

Relatare al cărei lanț omite unul sau mai mulți naratori de la început, dinspre autorul care o consemnează. În carte, termenul este redat și prin „suspendat”.

Muʿḍal · معضل

Relatare din al cărei lanț lipsesc cel puțin doi naratori consecutivi. Descrie o formă de întrerupere a transmiterii.

Mudallis · مدلس

Narator care practică tadlīs. Acest calificativ cere examinarea modului în care a transmis fiecare relatare; nu înseamnă automat că toate relatările lui sunt fabricate.

Muḍṭarib · مضطرب

Relatare afectată de iḍṭirāb, adică de variante incompatibile între care nu se poate stabili o preferință întemeiată.

Muhājir / muhājirūn · مهاجر / مهاجرون

Emigrant; în relatările despre începuturile Islamului, desemnează îndeosebi musulmanii care au emigrat de la Mecca la Medina. Muhājirūn este pluralul.

Munkar · منكر

Calificativ de respingere folosit în critica hadithului. Poate desemna relatarea unui narator slab care contrazice o transmitere mai puternică; la unii critici, are și întrebuințări mai largi.

Munqaṭiʿ · منقطع

Lanț de transmitere întrerupt. În sensul tehnic mai restrâns, termenul se deosebește de celelalte forme de întrerupere, precum mursal sau muʿḍal.

Mursal · مرسل

În sensul tehnic obișnuit, relatare în care un tābiʿī atribuie direct ceva Profetului ﷺ, fără a numi intermediarul. „Mursal al unui companion” este un caz distinct, discutat separat de autor.

Muṣḥaf · مصحف

Exemplar scris al Coranului, în care sunt reunite surele sale.

Musnad · مسند

Poate desemna o relatare atribuită Profetului ﷺ printr-un lanț aparent continuu sau o culegere de hadithuri ordonată după companionii care le-au transmis. Sensul depinde de context.

Mutābaʿah / mutābaʿāt · متابعة / متابعات

Cale paralelă care susține transmiterea unui narator prin transmiterea altuia, în cadrul aceleiași relatări. Mutābaʿāt este pluralul. Nu orice paralelă este suficientă pentru a înlătura un defect.

Qiblah · قبلة

Direcția spre care se îndreaptă musulmanul în rugăciune: către Kaʿbah.

Qirāʾah · قراءة

Lectură sau recitare. În discuțiile despre Coran poate desemna o anumită formă transmisă a lecturii; statutul ei trebuie înțeles potrivit explicației autorului.

Qunūt · قنوت

În relatările despre rugăciune, invocație rostită în picioare. Locul și împrejurarea ei se înțeleg din relatarea respectivă.

Rakʿah · ركعة

Unitate a rugăciunii rituale, care cuprinde, între altele, statul în picioare, înclinarea și prosternările.

Rijāl · رجال

Literal, „bărbați”. În expresiile din știința hadithului, desemnează naratorii unui lanț și cercetarea biografiilor lor.

Ṣāʿ · صاع

Măsură tradițională de capacitate, folosită pentru alimente precum cerealele sau curmalele. Nu desemnează o greutate identică pentru orice aliment.

Ṣadūq · صدوق

Narator considerat sincer și veridic. În terminologia multor critici, calificativul nu presupune același nivel de precizie ca thiqah; se ține seama și de celelalte observații despre el.

Ṣaḥābī · صحابي

Companion: persoană care l-a întâlnit pe Profet ﷺ, a crezut în el și a murit ca musulman. Plural: ṣaḥābah.

Ṣaḥīḥ · صحيح

„Autentic”: în sensul tehnic obișnuit, hadith transmis printr-un lanț continuu de naratori integri și preciși, fără anomalie sau defect care îi afectează autenticitatea. Autorul precizează în introducere că folosește uneori termenul într-un sens care cuprinde și ḥasan.

Sanad · سند

Lanț de transmitere. Este folosit adesea cu același sens ca isnād.

Shādhdh · شاذ

Relatare în care un narator acceptabil contrazice o transmitere mai puternică. În această întrebuințare, nu înseamnă doar că relatarea este rară.

Shāhid / shawāhid · شاهد / شواهد

Relatare de sprijin, transmisă în mod obișnuit de la un alt companion, cu un text sau un sens asemănător. Shawāhid este pluralul.

Shaykh · شيخ

Învățat sau profesor. Într-un lanț de transmitere, „shaykhul său” înseamnă persoana de la care naratorul a primit relatarea.

Shirk · شرك

Asocierea altcuiva cu Allah în ceea ce Îi este propriu, inclusiv în adorare. În relatările cărții este redat adesea și prin „asociere”.

Sīrah · سيرة

Biografie sau istorie a vieții. În titlurile și discuțiile cărții, desemnează de obicei biografia Profetului ﷺ.

Sunnah · سنة

Calea și învățătura Profetului ﷺ, cunoscute prin cuvintele, faptele și aprobările sale. În anumite contexte juridice, cuvântul poate desemna și un act recomandat, nu obligatoriu.

Sūrah / Sūrat · سورة

Capitol al Coranului. Forma Sūrat apare când denumirea este legată de numele surei, de exemplu Sūrat al‑Baqarah.

Tābiʿī · تابعي

Musulman care a întâlnit un companion, fără a fi el însuși companion al Profetului ﷺ. Plural: tābiʿūn.

Tadlīs · تدليس

Mod de transmitere care poate ascunde felul real în care a fost primit un hadith. De exemplu, naratorul spune „de la” cineva pe care l-a întâlnit, deși nu a auzit acea relatare direct de la el.

Tafsīr · تفسير

Explicarea și interpretarea Coranului. Poate desemna atât activitatea de exegeză, cât și o lucrare care cuprinde asemenea explicații.

Takhrīj · تخريج

Identificarea relatărilor în sursele lor și indicarea căilor prin care au fost transmise. După scopul lucrării, poate cuprinde și cercetarea autenticității lor.

Tawḥīd · توحيد

Afirmarea unicității lui Allah și îndreptarea adorării numai către El, fără asociat.

Tayammum · تيمم

Purificare rituală cu pământ curat, în situațiile prevăzute în locul folosirii apei. Vezi al‑Nisāʾ, 4:43, și al‑Māʾidah, 5:6.

Thiqah · ثقة

„Demn de încredere”: narator apreciat pentru integritate și precizia transmiterii. Calificativul nu înseamnă că persoana este lipsită de orice posibilitate de eroare.

ʿUmrah · عمرة

Pelerinajul care cuprinde riturile sale proprii la Mecca și care se deosebește de ḥajj. Nu include toate riturile pelerinajului ḥajj.

Zakāt · زكاة

Danie obligatorie, datorată pentru anumite bunuri atunci când sunt îndeplinite condițiile ei. Nu este același lucru cu orice donație voluntară.

Zinā · زنا

Raport sexual în afara unei căsătorii recunoscute de Legea islamică. În funcție de situația descrisă, este redat în română prin „adulter” sau „desfrânare”.

Semne și formule

Literele ā, ī și ū indică vocale lungi. Semnul ʿ redă litera arabă ʿayn, iar ʾ redă hamzah. Semnele de sub unele litere, precum ḥ, ṣ, ḍ, ṭ și ẓ, deosebesc sunete arabe care nu au corespondente exacte în română.

Formula ﷺ înseamnă „Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea” și este folosită după menționarea Profetului Muḥammad.

Repere pentru terminologia hadithului

Ibn Ḥajar al‑ʿAsqalānī, Nukhbat al‑Fikar fī Muṣṭalaḥ Ahl al‑Athar; Muḥammad ibn Ṣāliḥ al‑ʿUthaymīn, Muṣṭalaḥ al‑Ḥadīth.