Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura al Masad

Versetele 1 la 5

Numită și Tabbat. Revelată la Mecca

Versetele 1 la 5

Abu Lahab era unchiul Profetului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Dușmănia și vătămarea lui față de acesta erau puternice: nu avea nici religie care să-l oprească, nici grijă pentru legătura de rudenie. Allah să-l urâțească! Allah l-a mustrat cu această mare mustrare, care rămâne o rușine asupra lui până în Ziua Învierii, spunând:

„Să piară mâinile lui Abu Lahab”, adică mâinile lui au pierdut și el a fost nenorocit, „și să piară el!”, astfel încât nu a câștigat.

„Averea lui”, pe care o avea și care l-a făcut să întreacă măsura, „și ceea ce a câștigat nu-i vor fi de niciun folos”: ele nu au îndepărtat de la el nimic din pedeapsa lui Allah atunci când aceasta s-a abătut asupra lui.

„El va arde într-un Foc cu flăcări”, adică Focul îl va înconjura din toate părțile. „La fel și soția lui, purtătoarea de lemne”; și ea îl vătăma mult pe Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Ea și soțul ei se ajutau reciproc la păcat și dușmănie; răspândea răul și se străduia cât putea de mult să-l vatăme pe Trimis, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Își aduna poverile păcatelor în spate, asemenea celui care adună lemne și pentru care a fost pregătită la gât o funie „din fibre răsucite”, adică din fibre de palmier. Sau înțelesul este că ea va căra în Foc lemne pentru soțul ei, purtând la gât o funie din fibre răsucite.

În orice caz, în această sură se află un semn strălucit dintre semnele lui Allah. Allah a revelat această sură pe când Abu Lahab și soția lui nu pieriseră încă și a vestit că ei vor fi negreșit pedepsiți în Foc. Aceasta implică faptul că ei nu aveau să îmbrățișeze Islamul. Lucrurile s-au petrecut întocmai așa cum a vestit Cunoscătorul celor nevăzute și al celor văzute.