Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura at Tahrim

Versetele 1 la 12

Revelată la Medina

Versetele 1 la 5

Aceasta este o mustrare din partea lui Allah pentru Profetul Său Muhammad, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, atunci când și-a interzis relațiile cu concubina sa Mariyah sau consumarea unei băuturi din miere²⁹, pentru a ține seama de dorința uneia dintre soțiile sale, într-o întâmplare cunoscută. Atunci Allah Preaînaltul a pogorât aceste versete.

„O, Profetule!”, adică tu, cel asupra căruia Allah Și-a revărsat harul prin profeție, prin trimiterea cu mesajul Său și prin revelație. „De ce îți oprești ceea ce Allah ți-a îngăduit”, dintre lucrurile bune cu care Allah te-a binecuvântat pe tine și comunitatea ta, „căutând”, prin această oprire, „mulțumirea soțiilor tale? Allah este Atoateiertător, Îndurător.”

Aceasta arată limpede că Allah l-a iertat pe Trimisul Său, a ridicat de la el mustrarea și S-a îndurat de el.

Acea oprire pe care el și-a impus-o a devenit prilejul rânduirii unei legi generale pentru întreaga comunitate. Allah Preaînaltul a spus: „Allah v-a rânduit dezlegarea de jurămintele voastre.” Aceasta cuprinde toate jurămintele credincioșilor. El v-a legiuit și v-a rânduit mijlocul prin care vă dezlegați jurămintele înainte de a le încălca și prin care vă ispășiți vina după încălcarea lor. Aceasta se află în cuvintele Sale: „O, voi, cei care ați crezut! Nu opriți lucrurile bune pe care Allah vi le-a îngăduit și nu încălcați măsura, căci Allah nu-i iubește pe cei care încalcă măsura...” până la cuvintele: „Ispășirea lor este hrănirea a zece sărmani cu hrană mijlocie cu care vă hrăniți familiile, sau îmbrăcarea lor, sau eliberarea unui rob. Cel care nu găsește mijloacele să postească trei zile. Aceasta este ispășirea jurămintelor voastre, atunci când ați jurat” [al-Ma’idah 5:87-89]. Așadar, oricine își oprește un lucru îngăduit, fie hrană, fie băutură, fie o concubină, sau jură pe Allah să facă ori să nu facă un lucru, apoi își încalcă jurământul sau vrea să-l încalce, trebuie să aducă ispășirea amintită.

Cuvintele Sale: „Allah este Ocrotitorul vostru” înseamnă: El Se îngrijește de treburile voastre și vă crește în cel mai bun chip, în privința religiei și a vieții voastre lumești, îndepărtând de voi răul. De aceea v-a rânduit dezlegarea jurămintelor, pentru ca să vă eliberați de obligația lor. „Și El este Atotștiutor, Înțelept”: știința Sa cuprinde ceea ce arătați și ceea ce ascundeți, iar El este Înțelept în tot ceea ce a creat și a hotărât. De aceea v-a legiuit rânduielile pe care El le știe potrivite cu folosul și cu starea voastră.

Cuvintele Sale: „Când Profetul i-a încredințat în taină uneia dintre soțiile sale un lucru” se referă, după cum au spus mulți tâlcuitori, la Hafsah, mama credincioșilor, Allah să fie mulțumit de ea. Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, i-a încredințat un lucru în taină și i-a poruncit să nu spună nimănui, însă ea i l-a spus Aishei, Allah să fie mulțumit de ea. Allah l-a înștiințat despre lucrul pe care ea îl dezvăluise, iar el i-a făcut cunoscută o parte din ceea ce spusese și a trecut cu vederea altă parte, din generozitatea și îngăduința lui, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Atunci ea i-a spus: „Cine ți-a dat de știre?” despre acest lucru care nu ieșise dintre noi. „El a răspuns: Mi-a dat de știre Cel Atotștiutor, Cel Bine Știutor”, Căruia nu-I rămâne ascuns nimic, Cel Care cunoaște taina și ceea ce este și mai ascuns.

Cuvintele Sale: „Dacă voi două vă căiți înaintea lui Allah...” și „căci inimile voastre s-au abătut” li se adresează celor două soții nobile, Hafsah și Aishah, Allah să fie mulțumit de amândouă, atunci când ele au fost pricina pentru care Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, și-a oprit ceea ce iubea. Allah le-a chemat pe amândouă la căință și le-a mustrat pentru aceasta. El le-a înștiințat că inimile lor „s-au abătut”, adică au înclinat și s-au îndepărtat de la evlavia și de la buna purtare cuvenite față de Trimis, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, de la cinstirea lui și de la grija de a nu-l împovăra. „Iar dacă vă sprijiniți una pe alta împotriva lui”, adică dacă vă ajutați una pe alta în ceea ce îl împovărează și stăruiți în aceasta, „Allah este Ocrotitorul său, precum și Jibril și credincioșii drepți, iar îngerii, după aceștia, îi sunt ajutoare”. Toți sunt ajutoare ale Trimisului și îl sprijină. Cine are asemenea sprijinitori este cel căruia i se dă izbânda, iar oricine îi stă împotrivă este părăsit, fără ajutor. Aici se află cea mai mare cinste și virtute pentru stăpânul trimișilor: Creatorul Însuși i-a dat sprijinul Său acestui Trimis nobil, alături de cei aleși dintre făpturile Sale. Tot aici se află și o avertizare cât se poate de limpede pentru cele două soții nobile.

Apoi El le-a avertizat cu un lucru deosebit de greu de îndurat pentru femei: divorțul, care este una dintre cele mai apăsătoare încercări pentru ele. El a spus: „Dacă el divorțează de voi, Domnul său poate să-i dea, în schimb, soții mai bune decât voi”. Așadar, nu vă ridicați cu trufie împotriva lui, căci, dacă ar divorța de voi, el nu ar rămâne în strâmtorare și nu ar fi nevoit să vă păstreze. Allah i-ar da în loc soții mai bune decât voi, atât în religie, cât și în frumusețe. Aceasta este o afirmație condiționată de un lucru care nu s-a petrecut și care nu trebuie neapărat să se petreacă: el nu a divorțat de ele. Dacă ar fi divorțat de ele, ar fi avut soțiile virtuoase amintite, care întrunesc islamul, adică împlinirea rânduielilor exterioare, credința, adică împlinirea rânduielilor lăuntrice, a convingerilor și a faptelor inimii, și ascultarea statornică, adică supunerea neîncetată. Ele „se căiesc” de ceea ce Allah urăște. Astfel, El le-a descris prin împlinirea celor pe care Allah le iubește și prin căință de ceea ce El urăște.

„Dintre cele care au mai fost căsătorite și dintre fecioare”³⁰, adică unele dintre ele au mai fost căsătorite, iar altele sunt fecioare, pentru ca el, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, să aibă varietate în ceea ce iubește. Când soțiile au auzit această avertizare și mustrare, Allah să fie mulțumit de ele, s-au grăbit să caute mulțumirea Trimisului lui Allah, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Astfel, această descriere li s-a potrivit și ele au devenit cele mai bune femei credincioase. Aceasta este o dovadă că Allah Preaînaltul nu alege pentru Trimisul Său decât cele mai desăvârșite stări și cele mai înalte lucruri. Întrucât Allah a ales pentru Trimisul Său ca soțiile amintite să rămână alături de el, aceasta arată că ele sunt cele mai bune și mai desăvârșite dintre femei.

Versetul 6

Adică: o, voi, cei asupra cărora Allah Și-a revărsat harul credinței, împliniți cerințele și condițiile ei! „Păziți-vă pe voi înșivă și familiile voastre de un Foc” descris prin aceste însușiri cumplite. Omul se păzește pe sine silindu-și sufletul să împlinească porunca lui Allah, să se ferească de ceea ce El a oprit și să se căiască de ceea ce stârnește mânia lui Allah și atrage pedeapsa. Familia și copiii sunt păziți prin buna lor creștere, prin învățarea lor și prin obligarea lor la împlinirea poruncii lui Allah. Robul nu este în siguranță decât atunci când împlinește porunca lui Allah atât în privința sa, cât și în privința celor aflați sub răspunderea lui, dintre soții, copii și ceilalți oameni asupra cărora are autoritate și pe care îi cârmuiește.

Allah a descris Focul prin aceste însușiri pentru a-i opri pe robii Săi de la nepăsarea față de porunca Sa. El a spus: „Al cărui combustibil sunt oamenii și pietrele”, asemenea cuvintelor Sale: „Voi și ceea ce adorați în afară de Allah sunteți combustibilul Gheenei, în care veți intra” [al-Anbiya 21:98]. „Peste care sunt îngeri aspri și puternici”, adică aspri în fire și severi în mustrarea lor; ei înspăimântă prin glasurile lor și îngrozesc prin înfățișarea lor. Îi umilesc pe locuitorii Focului prin puterea lor și împlinesc asupra lor porunca lui Allah, Care le-a hotărât pedeapsa și le-a rânduit un chin aspru. „Care nu se abat de la ceea ce le-a poruncit Allah și fac ceea ce li se poruncește.” În aceasta se află și o laudă pentru îngerii nobili, pentru supunerea lor față de porunca lui Allah și pentru ascultarea lor în tot ceea ce El le-a poruncit.

Versetul 7

Adică locuitorii Focului vor fi mustrați în Ziua Învierii cu această mustrare și li se va spune: „O, voi, cei care nu ați crezut! Nu vă dezvinovățiți astăzi!” Vremea dezvinovățirii a trecut, iar folosul ei a dispărut. Acum nu a mai rămas decât răsplata pentru fapte, iar voi nu ați trimis înainte decât necredința în Allah, socotirea versetelor Sale drept minciună și lupta împotriva trimișilor Săi și a celor apropiați Lui.

Versetul 8

În acest verset, Allah a poruncit căința sinceră și a făgăduit pentru ea ștergerea păcatelor, intrarea în Grădini, izbânda și fericirea. În Ziua Învierii, credincioșii vor merge în lumina credinței lor, vor umbla în strălucirea ei și se vor bucura de mângâierea și de liniștea ei. Ei se vor teme atunci când se vor stinge luminile date ipocriților.

Ei Îi vor cere lui Allah să le desăvârșească lumina, iar Allah le va răspunde rugăminții și, prin lumina și certitudinea pe care le au, îi va duce în Grădinile desfătării și în apropierea Domnului Cel Generos. Toate acestea sunt roade ale căinței sincere. Prin ea se înțelege căința deplină, care cuprinde toate păcatele și pe care robul o împlinește pentru Allah, urmărind numai Fața lui Allah și apropierea de El, și în care stăruie în toate împrejurările sale.

Versetul 9

Allah Preaînaltul îi poruncește Profetului Său, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, să lupte împotriva necredincioșilor și a ipocriților și să fie aspru cu ei în aceasta. Aceasta cuprinde strădania de a le înfățișa dovada, de a-i chema prin buna povățuire și de a desființa feluritele rătăciri în care se află, precum și lupta împotriva lor cu armele, pentru cei care refuză să răspundă chemării lui Allah și să se supună judecății Sale. Împotriva acestora se luptă și se arată asprime; cât despre primul fel de strădanie, el se împlinește în chipul cel mai bun. Necredincioșii și ipocriții au parte de pedeapsă în această lume, prin faptul că Allah le dă Trimisului Său și celor din tabăra lui putere asupra lor și putința de a lupta împotriva lor, iar în Viața de Apoi au parte de pedeapsa Focului. „Și ce rău sfârșit!” la care ajunge orice nefericit pierdut.

Versetele 10 la 12

Acestea sunt cele două pilde pe care Allah le-a dat pentru credincioși și pentru necredincioși, spre a le arăta că legătura și apropierea unui necredincios de un credincios nu-i folosesc cu nimic, iar legătura unui credincios cu un necredincios nu-i dăunează cu nimic, dacă își împlinește îndatorirea. În aceasta se află parcă și o aluzie și o avertizare pentru soțiile Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, împotriva nesupunerii: legătura lor cu el nu le folosește cu nimic dacă fac rău. Allah a spus:

„Allah le-a dat ca pildă celor care nu au crezut pe soția lui Nuh și pe soția lui Lut. Ele erau”, adică cele două femei, „soțiile a doi robi drepți dintre robii Noștri”, Nuh și Lut, pacea fie asupra amândurora, „însă i-au trădat” în religie, având o altă religie decât soții lor. Acesta este înțelesul trădării de aici, nu trădarea în privința descendenței și a patului conjugal. Nicio soție de profet nu a săvârșit vreodată desfrânare, iar Allah nu ar fi făcut ca soția vreunuia dintre profeții Săi să fie desfrânată. „Cei doi nu le-au putut ajuta”, adică Nuh și Lut nu le-au putut ajuta pe soțiile lor, „cu nimic împotriva lui Allah și li s-a spus” amândurora: „Intrați amândouă în Foc, împreună cu cei care intră!”

„Iar Allah le-a dat ca pildă celor care au crezut pe soția lui Faraon”, Asiyah, fiica lui Muzahim, Allah să fie mulțumit de ea, „când ea a spus: Doamne al meu, zidește pentru mine, lângă Tine, o casă în Paradis și mântuiește-mă de Faraon și de faptele lui! Mântuiește-mă de neamul celor nedrepți!” Allah a descris-o prin credință, prin rugăciunea ei smerită către Domnul ei și prin cererea celui mai înalt lucru: intrarea în Paradis și apropierea de Domnul Cel Generos. Ea I-a cerut să o izbăvească de încercarea lui Faraon și de faptele lui rele, precum și de încercarea oricărui nedrept. Allah i-a răspuns și ea a trăit cu o credință deplină, cu statornicie desăvârșită și ferită de încercările care o puteau rătăci. De aceea, Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Mulți dintre bărbați au atins desăvârșirea, dar dintre femei nu au atins-o decât Maryam, fiica lui Imran, Asiyah, fiica lui Muzahim, și Khadijah, fiica lui Khuwaylid. Iar întâietatea Aishei față de celelalte femei este asemenea întâietății tharidului față de celelalte mâncăruri.”³¹

Cuvintele Sale: „Și pe Maryam, fiica lui Imran, care și-a păzit castitatea” înseamnă că ea a păzit-o și a ferit-o de desfrânare, datorită desăvârșirii religiei, curăției și neprihănirii sale. „Noi am suflat în ea din duhul Nostru”: Jibril, pacea fie asupra lui, a suflat în deschizătura de la gât a veșmântului ei, iar suflarea lui a ajuns la Maryam. Astfel, din ea s-a născut Isa, pacea fie asupra lui, Trimisul cel nobil și marele conducător. „Ea a crezut în cuvintele Domnului ei și în Cărțile Sale.” Aceasta o descrie prin știință și cunoaștere, căci credința în cuvintele lui Allah cuprinde cuvintele Sale legiuite și cele privitoare la hotărârile Sale asupra creației. Credința în Cărțile Sale cere cunoașterea celor prin care această credință se împlinește, iar aceasta nu are loc decât prin știință și faptă. De aceea, El a spus: „Și a fost dintre cei ascultători”, adică dintre cei care stăruie în ascultarea lui Allah, cu teamă și smerenie. Aceasta o descrie prin desăvârșirea faptelor. Ea, Allah să fie mulțumit de ea, este o femeie pe deplin adevărată în credință, iar această treaptă înseamnă desăvârșirea științei și a faptelor.

S-a încheiat tâlcuirea surei. Lauda Îi aparține lui Allah.